DRUMUL SPRE EMAUS talcuit de parintele Rafail. LUCA, CLEOPA si… STRAINUL. “Putem compara perioada noastra cu ultimele zile ale lui Hristos pe pamant. Doamne, dar cine va putea rabda acele zile?”
DE CE ERA NEVEROSIMILA INVIEREA LUI HRISTOS PENTRU APOSTOLI dupa prinderea, batjocorirea, rastignirea si ingroparea Domnului?
Parintele Rafail Noica, extras din conferinta “Intrupare: Filocalie si premisa eshatologica” Alba-Iulia, 2002
(ascultati fragmentul audio):
“Si putem compara perioada noastra cu ultimele zile ale lui Hristos pe pamant. Hristos este Capul Bisericii, Biserica este Trupul lui Hristos. Si asta nu este o alegorie, in duh este o realitate. Si atuncea, Capul – unde mai pui ca Acest Cap, Hristos, a zis ca „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata”: deci Eu sunt Calea, daca asta e Calea, asta este Calea si pentru fiecare om, intr-o masura sau alta, intr-un fel sau altul, dar si calea istorica a Bisericii. Si daca acest Cap a trecut prin perioada aia eshatologica, sa zicem, incepand cu Ghetsimani si pana la Golgota, oare nu ceva asemanator va trece si Biserica?
Doamne, dar cine va putea rabda acele zile? Credinta trebuie sa ne spuna: Iata Eu, cu ajutorul Tau Doamne, dar… nu ne lasa, Doamne, ca eu singur nu voi putea!
Si inca un lucru vreau sa va mai arat. Am mai vorbit despre asta, dar poate nu in cuvantari. Amintiti-va de cei doi Apostoli, Luca si Cleopa care mergeau la Emaus. 
Vine Ce credeau ei ca este un strain, Carele ii intreaba: Ce mergeti asa de intristati si ce vorbiti intre voi asa de intristati? Si incep sa Ii spuna… Si imi permit eu, daca imi iertati lucrul acesta, sa parafrazez ce inteleg ca se ascundea sub cuvintele Apostolilor. Tu singur esti strain in Ierusalim si nu stii ce s-a intamplat, ce lucruri s-au intamplat aici? Zice Strainul: ce lucruri? Pesemne… habar nu avea. Si atunci incep ei sa povesteasca si zic: pai era Iisus, Acest prooroc puternic in cuvant dar si in fapta.
(Amintiti-va ce spusese [Evanghelia], ca era cuvantul [Lui] asa ca atunci cand trimisesera carturarii si fariseii sa-L aresteze n-au putut sa-L aresteze, ca au zis – nimenea vreodata a grait precum graieste Omul Acesta. Si din cauza puterii si frumusetii cuvantului Lui nu au putut sa-L aresteze. Mai tarziu Si-a terminat slujirea Lui inviind pe Lazar. A fost o succesiune de invieri, vreo patru stagii diferite, dar singur Lazar n-ar putea sa fie numit o moarte clinica [nu ca celelelte n-ar fi Invieri adevarate sau ca ar fi fost morti clinice, dar este spus celor “carcotasi” si sceptici, N.N.]. Ca zice: asta e a patra zi Doamne, pute; si icoana invierii lui Lazar arata pe cei care scot piatra la mormant tinandu-si nasul, ca pute, si nu e gluma. Pe Lazar nu din moarte l-a inviat, ci din putrejune! Nu dintr-o eventuala moarte clinica, ci, de acum, de dincolo de pragul neintoarcerii. Asta era adevaratul Dumnezeu, care putere are asupra vietii si asupra mortii).
Dar revenind la cei doi, imi vine sa zic asa, parafrazand:
Pe Asta, L-au pronuntat mai marii nostri, biserica noastra L-a pronuntat inselator. Daca asta a fost un inselator, in cine o sa mai credem? Dupa care semne vom recunoaste pe adevaratul Mesia, daca asta a fost un mincinos? Ce minuni mai mari, ce cuvant mai puternic, mai adevarat? (…) Si insasi biserica Il numeste inselator, biserica de Dumnezeu intemeiata prin Moisi, biserica de la care noi asteptam sa primim si vestea ca a venit Mesia printre noi, si semnele prin care Il putem recunoaste pe Mesia, si confirmarea ca asta este Mesia, si biserica iata ca zice ca e un inselator.
Dar hai sa zicem ca nu-
i, dar daca nu-i, atunci cum, daca este Mesia cel adevarat, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu cu noi – Emanuil, dupa prooroci, cum de S-a biruit? Adica puterea lumii asteia L-a biruit pe Dumnezeu? Ca L-au arestat in noaptea aia, dar cum L-au gasit? Ca L-au luat si L-au dus la judecata, judecata mincinoasa, dar cum L-au osandit?Si El nu a zis nimic, s-a lasat osandit. Si urla toata gloata. Dar L-au dus si la Cruce, si si-au batut joc de El, ca putea sa mantuiasca pe altii, pe El nu se poate mantui, na, uitati-va la El. Si strambau cu fata la El si scoteau limba... Dadeau cu tifla, in termenii nostri. Hai sa vedem acum daca Ilie vine sa Il mantuiasca de pe Cruce, ca au interpretat cuvantul Eli Eli, lama sabahtani, ca chemarea lui Ilie. De Dumnezeu vorbea El.
Ce cuvinte tragice, sfasietoare…. Ce era acea parasire? Prin solidaritate cu noi, din dragoste, ne purta a noastra parasire de Dumnezeu, pentru pacatele noastre. A trebuit sa Isi asume pana si acea faza a pacatului nostru pe cruce; dar asta nu o intelegeau astia, ziceau – a, lasa, sa Il mantuiasca Ilie ca a zis ca e Fiul lui Dumnezeu, daca Il vrea Dumnezeu, sa Il dea jos acum de pe Cruce. Si nu L-a dat.
Si asteptau ucenicii sa vada minunea de pe urma acestui Mesia, ca intr-o clipita sa se dea jos de pe Cruce si sa arate cine e Puternicul in lumea asta. Nimic… Iata ca Si-a dat duhul si a murit. Si acum de trei zile este in mormant si unele femei, cica, au fost acolo la mormant, au vazut o viziune de ingeri, ca, cica, ar fi inviat, dar pe El nu L-au vazut, iar noi nadajduiam ca Acesta trebuia sa fie Cel care sa mantuiasca pe Israil.
Intelegeti care era deznadejdea lor cea de pe urma? O contradictie, un nonsens, dincolo de care nu mai poate gandi omul. Si incepe Strainul sa le vorbeasca si sa le talmaceasca in alti termeni proorociile despre Hristos.
Si se indulceau inimile lor, de ardeau de dragoste inimile lor. Si ajung acolo unde trebuiau sa ajunga si cand sa dea sa intre in casa, Strainul pleaca mai departe. Si ei Il tin cu ei pe Strainul asta, ca tare Il iubeau. Si vine Strainul cu ei in casa. Si Strainul ia o bucata de paine si o frange. Si recunosc Cine era Strainul. Singurul care nu stia ce s-a intamplat in Ierusalim era… Mesia, era Hristos, era Iisus, dascalul lor, Inviat din morti, cum spusesera femeile dimineata si lor li se parea ca erau aiureli.
Si iata ca atunci cand Dumnezeu a fost, in orice caz, facut praf, biruit, biruinta asupra lui Dumnezeu era biruinta lui Dumnezeu nu asupra catorva vrajmasi pe pamant, ci asupra insesi mortii, care a bantuit de la Adam si pana atunci”.
Alt fragment din aceeasi conferinta:
LEGATURI:
- Parintele Sofian Boghiu si IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei: UNDE IL GASIM PE HRISTOS CEL INVIAT, CINE SI CUM IL POATE RECUNOASTE?
- Parintele Gheorghe Calciu despre ARATARILE MANTUITORULUI DUPA INVIERE si sensurile lor mai profunde
- HRISTOS A INVIAT! SA NU-L RASTIGNIM IARASI! Predici scurte si puternice de Inviere ale Parintelui Nicolae Tanase
- UNDE L-AU ASCUNS PE HRISTOS? (Cugetare duhovniceasca)
***
- CE VREMURI TRAIM SI CUM SA LE INFRUNTAM? – Parintele Rafail ne raspunde (VIDEO)
- VREMEA ESTE A CERNERII – scrisoare catre un arhiereu a parintelui Rafail
- Parintele Rafail Noica despre “partea cea buna” a celor care pazesc Cuvantul
- Parintele Rafail Noica: “TRAIM VREMURI DE MARE APOSTAZIE, DAR NOI SA NU CADEM DIN VOIA LUI DUMNEZEU!”
- Parintele Rafail Noica despre PURTAREA NEVOINTEI DUHOVNICESTI IN VREMEA NOASTRA
- PARINTELE RAFAIL NOICA: “Nu ne dam seama cat traim in inchipuire” (AUDIO, VIDEO)
- Ce sa facem atunci cand ne simtim incercati la maximum? – talcuirea parintelui Rafail la cuvintele “Dumnezeul Meu, de ce M-ai parasit?“
- PARINTELE RAFAIL: Care este sensul adevarat al pocaintei si ce ne va salva de valurile urgiei care va urma?
- Avertismentul bland al parintelui Rafail
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Tot Pr. Rafail a zis undeva ca lumea este coapta pentru ceva (apocalipsa), dar intr-adevar, cred ca acum putem nuanta din ce in ce mai mult aceasta apropriere de inevitabilul sfarsit.
Din pacate, nu doar constiinta acuta a acestei realitati sau receptivitatea fata de acest tip de mesaje si de talcuiri – vitale duhovniceste, am zice – s-au diluat si s-au tocit, tinzand spre disparitie, dar pana si interesul firesc fata de un asemenea cuvant venit de la o autoritate duhovniceasca s-a pierdut in mod dramatic, mai ales fata de ce se intampla acum 15-10, ba chiar si 5 ani… Ne temem ca e un simptom al unei amarnice caderi generale intr-o blazare duhovniceasca, care este, de fapt, o forma de necredinta si de moarte. Ne temem de cum ne vom afla cu candelele si cu somnul cand va veni MIEZUL NOPTII lumii acesteia. “Ziua este pe sfarsite”.
Hristos a inviat! Tot Ce spune pr Rafael imi unge inima, si parca am mai citit déjà articolul asta, si totusi… De data asta, mi-a taiat respiratia! Desi scurt, foarte patrunzator si… Nu mai gasesc alte cuvinte… Mii de multumiri si…Domnul sa va mantuiasca pe voi si pe ai vostrii
@ Emma:
Adevarat a inviat! Amin, si pe voi toti, fratii nostri de departe!
Cu atat mai puternic este cuvantul cand este si ascultat, cu vocea parintelui, modul in care este redata secventa intalnirii de pe drumul spre Emaus este tulburator, iar legatura cu noi si vremurile noastre este de-a dreptul dumnezeieste inspirata si profetic-incurajatoare pentru zilele care ne asteapta si pe care prea putin le constientizam cu adevarat, pentru ca si fugim de asta, uneori din frica, dar adeseori si dintr-o bravada vecina cu inconstienta.
Si, fara sa stie unul de altul, si despartindu-i cateva decenii bune, in acelasi duh si cam cu acelasi mesaj a scris si Sfantul Vasile al Kinesmei, suprinzand cu maxima finete duhovniceasca aceleasi “detalii” care refac cu adevarat atmosfera aceea de deruta, de indoiala si chiar de deznadejde care ii stapanea pe ucenicii Mantuitorului dupa Rastignirea si Ingroparea Sa, ramase pentru ei incredibile si socante, in ciuda atator vestiri si avertizari prealabile, pe care insa nu le-au inteles sau le-au uitat atunci. Nu e acelasi lucru pentru noi astazi care trecem cam repede peste Rastignire pentru ca, nu-i asa, stim deja ca Hristos a inviat si de aceea nu mai putem patrunde in starea aceea de tensiune grea, de asteptare nelamurita, descumpanita si sfasietoare din Sambata Mare, insa putem patrunde in ea atunci cand traim ceva similar si… cata nevoie este sa traim asta, ca sa intelegem cu adevarat ce inseamna Invierea si sa nu o mai luam atat de in usor:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2014/04/19/sambata-sfanta-mormantul-domnului-lectia-nadejdii-coborare-cruce-ingropare-iisus-hristos-femei-mironosite-iosif-arimateea-nicodim-deznadejde-prigoana-dezlantuita-biruinta-raului-portile-iadului-biseri/
Doamne! Ah, ce Dumnezeu avem! cum zic parintii impreuna ca un sinod bun,sfatos,de Dumnezeu inteleptiti..
Dar eu sunt slaba. Nu fac decat sa ma bucur de cele spuse de parintii cei nevoitori. Este o intarire in gandirea la
fel a lucrurilor, in lamurirea lor, si va multumim iarasi de osteneala si dragoste . Dar asa o deznadejde mi se face de un timp, nu pot sa.i spun altfel, iertati, ca nu am deloc sanse sa fiu asemenea parintilor nici pe departe, nici cat de putin rugatoare, nici nevoitoare.
Si totusi vazand ca nu pot sa ma rog nu pot nici sa nu ma rog. Mai ales ca pe cat mi s.a putut i.am aflat si i.am crezut si i.am iubit pe parintii cei din Dumnezeu, de Dumnezeu daruiti si daruitori de Dumnezeu. Iarta Doamne si ma miluieste!