CUTREMURATOAREA BUCURIE A INTALNIRII CU HRISTOS: “Unde vom gasi un stapan mai bland, un Tata mai bun, un Frate care sa puna umarul acolo, cand ne este greu, un Mire care sa Se jertfeasca in locul nostru si pentru noi?”
Scurt si mangaietor cuvant al Pr. Ciprian Negreanu (Cluj) in a doua zi de Pasti (2014):
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
“In numele Tatalui, si al Fiului, si al Sfantului Duh,
Amin.
Hristos a inviat!
Multumim ca ne-a adus Dumnezeu in aceasta zi de bucurie mare, multumim si pentru vizita pe care ne-o fac prietenii nostrii de departe.
Nu putem, in aceasta zi a Invierii, decat sa ne aducem aminte de Inviere si de darurile ei. Si primul, si cel mai mare dar la care ma gandesc, dar dupa care este si pictata icoana ortodoxa a Pogorarii la iad, despre care v-am spus in Sambata Mare, este ca Mantuitorul, murind pe cruce, sufletul Sau a coborat la iad, a spart portile mortii si ale iadului, si acolo a eliberat din catusele uitarii, din catusele deznadejdii, ale neputintei, pe cei care stateau in Sheol de mult timp, si care nu mai aveau nadejde ca vor mai iesi vreodata de acolo.
Bucuria pe care au avut-o ei, intalnindu-se cu Dumnezeul lor pe Care il asteptau, s-a manifestat prin cutremurul trupurilor in morminte, deschiderea pietrelor de morminte, si apoi, dupa invierea Mantuitorului aratarea acestor drepti din Vechiul Testament, vii, in cetatea sfanta. Nu putem sa ne imaginam ce bucurie a fost pentru aceste suflete!
Va spuneam si atunci, va spun si acum: cand nu reusim sa mergem sau sa ne folosim picioarele, cand nu reusim sa vedem lumina o vreme, cata bucurie avem atunci cand vedem lumina, sau cata bucurie avem atunci cand facem primii pasi! Inchipuiti-va ce bucurie au avut aceste suflete care nu mai aveau nadejde, pentru ca Seolul este un loc in care chiar nu mai este nadejde. Si trupurile lor s-au cutremurat de intalnirea cu Mirele lor. In greaca suflet se zice ψυχή (psykhé), adica e la feminin, iar Hristos este Mirele acestui suflet al nostru. Si a fost firesc atunci cand aceste suflete, dupa ce s-au intalnit cu Hristos atunci cand El a revenit, sa se arate in cetatea sfanta odata cu Hristos. Dupa invierea Sa au venit si ei de jos, din iad, si s-au aratat in cetatea sfanta si au vestit aceasta inviere tuturor. Pentru ca, de fapt, cei care nu au vrut sa creada in invierea lui Hristos, au vazut probabil multi, nu numai din Ierusalim, ci si in toata Tara Sfanta, au vazut acesti Sfinti ai Vechiului Testament umbland vii printre ei.
Ne-am intrebat, si probabil va intrebati multi dintre voi: cum s-a putut ca atunci cand Mantuitorul a fost pe pamant, nu a putut intoarce cu tot sufletul pe iudei spre Hristos, spre Dumnezeu si, totusi, dupa aceea, dupa Inaltarea Sa la cer, Apostolii au facut o comunitate de mii de crestini in Ierusalim si multi iudei, din toata Iudeea, s-au converitit. Explicatia este ca toata perioada de trei ani si jumatate de propovaduire a Mantuitorului, a fost o perioada de coacere, de asteptare. Asa cum iarna este folositoare pentru grau ca dupa aceea, de sub stratul gros de zapada sa apara graul si sa rodeasca in primavara si vara, asa a fost si toata perioada de trei ani si jumatate de propovaduire a Mantuitorului. Dar au mai fost cateva evenimente care au ajutat crucial la aceasta transformare.
Unul dintre ele este invierea lui Lazar, care a bulversat multimile si care a facut sa-L primeasca [lumea, pe Hristos,] in Ierusalim, ca pe un imparat. Un al doilea a fost cutremurul si intunecarea soarelui cand era El pe cruce, dar si ruperea catapetesmei Templului de sus pana jos. Si, mai mult, aratarea acestor drepti o data cu Hristos, care dovedesc si dovedeau multimilor ca ceva exceptional s-a intamplat.
Peste toata barfa si minciuna mai-marilor care vroiau sa spuna ca Hristos a fost furat, adevarul si realitatile pe care le traiau ei, dovedeau ca Hristos a inviat. Mai credibil era cuvantul a 12 oameni simpli, pentru ca era sprijinit de atatea minuni, decat cuvantul spus de autoritati. De aceea, Duhul Sfant coborand, care a fost un alt element care a schimbat sufletul multimilor, a gasit locul sa coboare in inimile oamenilor, pentru ca era pregatit de Mantuitorul si de minunile care avusesera loc.
Si cred ca astazi noi zicem: ce bucurosi au fost acei oameni ca au avut astfel de marturii si astfel de marturisitori, ce usor le-a fost sa creada in Inviere si in Hristos! Dar si noi avem cel putin la fel de multe dovezi si de argumente, pe care Dumnezeu ni le da. Si noi ne-am cutremurat atunci cand ne-am intalnit cu Hristos prima oara. Ce cutremur a fost, nu numai la nivelul trupului, ci, mult mai mult, la nivelul sufletului! Si bucuria noastra, pe care cred ca ati avut-o toti, cine o poate spune? Si cine ar fi vrut sa se mai desparta de Hristos? Asa cum cei din iad n-au mai vrut sa se desparta de El si au venit cu El ca o roata de vant, ca un suvoi de foc, asa si noi, in vremurile acelea cand L-am descoperit pe Dumnezeu. Si vremurile acelea ar trebui sa fie pururea prezente.
Nu mai vrem sa ne despartim de Hristos. Unde sa plecam? El are cuvintele vietii celei vesnice. Unde ne vom duce? Unde vom gasi un stapan mai bland, un Tata mai bun, un Frate care sa puna umarul acolo, cand ne este greu, un Mire care sa se jertfeasca in locul nostru si pentru noi? Niciunde nu o sa gasim! Daca L-am gasit, si stam in Biserica. Sa ramanem in Biserica, sa ramanem in dragostea Lui!
Hristos a inviat!
Adevarat a inviat!”
Va mai recomandam:
- OARE NU ARDEA IN NOI INIMA NOASTRA? Implorarea staruitoare si “vanatoarea” Dumnezeului care ne aprinde tainic sufletele si apoi “se face nevazut”…
- DRUMUL SPRE EMAUS talcuit de parintele Rafail. LUCA, CLEOPA si… STRAINUL. “Putem compara perioada noastra cu ultimele zile ale lui Hristos pe pamant”. DE CE ERA NEVEROSIMILA INVIEREA LUI HRISTOS PENTRU APOSTOLI dupa prinderea, batjocorirea, rastignirea si ingroparea Domnului?
- DOAMNE, RAMAI CU NOI! Cum devine INVIEREA o realitate tainic lucratoare in concretul zilelor vietii noastre?
- Parintele Gheorghe Calciu despre ARATARILE MANTUITORULUI DUPA INVIERE si sensurile lor mai profunde
- NADEJDEA CARE IZVORASTE DIN MORMANTUL TOTALEI DESCUMPANIRI. Pilda curajului si devotiunii femeilor mironosite si a Sfantului Iosif din Arimateea. CE NE RAMANE CAND RAUL PARE SA TRIUMFE, cand este dezlantuita prigoana “portilor iadului” impotriva crestinilor?
***
Legaturi:
- INVIEREA LUI HRISTOS si cum poate fi ea inteleasa si traita in duh si adevar: “BUCURIA INVIERII este ceva pe care noi o putem trai doar daca invatam mai intai TRAGEDIA CRUCII. Noi stim ca Imparatia lui Dumnezeu este a noastra DOAR DACA IL URMAM!”
- PARINTELE TEOFAN de la Nera: “INVIEREA nu poate fi inteleasa decat cu un «CUGET DE OM NEBUN». Vacanta de Pasti pentru multi este un concediu din care Dumnezeu a fost ‘concediat’“ si prin care SE ADANCESC IN MOARTE
- “Ce fericiti am putea fi daca L-am cunoaste cu adevarat pe Hristos!”
- ÎNVIEREA – MAREA PROVOCARE A VIEŢII NOASTRE – meditatie duhovniceasca
- HRISTOS A INVIAT!/ Despre BUCURIA INVIERII cu parintele Macarie Simonopetritul. CUM SA DISTINGEM BUCURIA DUHOVNICEASCA DE CEA SUPERFICIALA?/ „Amu’ s-o pierdut credinţa şî s-o-nmulţât ştiinţa“/ MARTURII VII DESPRE MINUNEA LUMINII DE LA IERUSALIM
- Cum sa parcurgem cu vrednicie SAPTAMANA LUMINATA? Cum sa ne IMPARTASIM si cum sa evitam INSELAREA LA RUGACIUNE? Sa cautam sau nu starile de BUCURIE?
- PARINTELE ARSENIE MUSCALU: Ce sa facem ca sa traim bucuria Invierii, cum sa pastram harul, cum sa ne reinsufletim ravna si bucuria de a trai?
***
- INTALNIREA CU MIRELE NOSTRU, LA CINA CEA DE TAINA. Cum sa avem candelele aprinse, cum sa ne pregatim pentru Impartasire si cum sa PARTICIPAM LA DENII pentru A TRAI INVIEREA CA EVENIMENT LAUNTRIC, NU EXTERIOR? Cum “astept Invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie”?
- INVIEREA DOMNULUI. Predica si talcuirea patristica amanuntita a IPS Hierotheos Vlachos: “Nu credem in revolutii sociale. Invierea e adevarata revolutie!”
- HRISTOS CEL INVIAT – SINGURA NOUTATE ADEVARATA IN LUME (Sf. Iustin Popovici)/ Parintele Staniloae despre PUTEREA IRADIANTA IN NOI A RANILOR LUI HRISTOS
- Parintele Andrew Louth despre singurul lucru care s-a intamplat cu adevarat: INVIEREA. CAT DE MULT TREBUIE SA MURIM CA SA INVIEM?/ Astazi Hristos Biruitorul a ZDROBIT PORTILE IADULUI/ Sarbatoarea Pastilor: intre NOSTALGIA SACRULUI si DESACRALIZAREA NOII RELIGII A CONSUMISMULUI (Recomandari duhovnicesti)
- Sfantul Varsanufie de la Optina despre BUCURIA ADEVARATA A INVIERII
- Cuvinte la Duminica Invierii: “PRAZNUIM OMORAREA MORTII, SFARAMAREA IADULUI SI INCEPATURA ALTEI VIETI, VESNICE”. Cum “sa ne curatim simtirile” ca sa vedem Invierea lucratoare si intru noi, simtind si bucuria ei?
- PS SEBASTIAN: “Suntem obsedati de rau, de diavol si de puterile lui, in loc sa fim obsedati de Dumnezeu si de Inviere! FERITI-VA SA CICALITI OAMENII! “Învierea Domnului ar trebui permanentizată în viaţa noastră. Tot timpul!””
- DACA HRISTOS A INVIAT, NOI CE FACEM? Conferinta PS Sebastian de la Craiova – aprilie 2012, “Invierea lui Hristos, bucuria noastra” (prima parte; audio+text)
- Lumini de cuvant, din lacrima si har, de la Parintele Constantin Sarbu, pentru SAPTAMANA LUMINATA, SAPTAMANA VESNICIEI. Cum sa aprindem lumina din noi?
- DOUA MORTI SI DOUA INVIERI. Parintele Rafail ne ajuta sa intelegem mai bine: CE MOARTE A NIMICIT HRISTOS? (audio + text)
- DIN CE MOARTE NE-A IZBAVIT HRISTOS PRIN MOARTEA SI INVIEREA SA?
- HRISTOS A INVIAT! Cum trebuie sa petrecem Pastile?
- INVIEREA DOMNULUI. Cu gandul si inima la Pastile cele Vesnice si la Lumina cea neinserata…
- MARTURIILE ICOANEI INVIERII – de Arhimandrit Mihail Stanciu
- TAINA INVIERII: IUBIREA care “calca pe moarte cu MOARTEA”/ Putem trai Invierea in fiecare zi, prin fiecare jertfa, cat de mica!/ SA TRIMITEM MACAR O LACRIMA DIN ADANCUL INIMII IN CASELE SUFERINTEI
***
- DOMNUL MEU SI DUMNEZEUL MEU! Cugetare duhovniceasca la RANILE LUI HRISTOS si la NEVOIA FIINTIALA DE UN MANTUITOR. Dar cat de vie mai este credinta noastra?
- INCREDINTAREA – PIPAIREA LUI DUMNEZEU CU INIMA
- Predici la Duminica Sfantului Apostol Toma: LUPTA PENTRU A AVEA CREDINTA VIE. Ce ne tine inca in necredinta, departe de Dumnezeu?
- Maica Siluana Vlad: CINE SUNT EU SI UNDE INCEPE INTALNIREA CU DUMNEZEU?
***
- Parintele Rafail Noica: OMUL, PRIN FIRE, ESTE ORTODOX (II). “Nu te poate convinge omul, nu cauta convingere de la om; incepe cu rugaciunea, cere-I Domnului sa convinga inima ta. GUSTATI SI VEDETI CA BUN ESTE DOMNUL!”
- BOALA CEA MAI MARE A TIMPURILOR NOASTRE, PE CARE “O AVEM DE PLANS IMPREUNA”
***
- RODUL RABDARII SI AL NADEJDII. De ce Dumnezeu pare uneori neinduplecat si intarzie sa ne implineasca rugaciunile?
- PREDICI AUDIO in Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci, de folos exceptional tuturor celor preocupati de viata duhovniceasca: UN INTELES NEASTEPTAT AL LUARII CRUCII “IN FIECARE ZI”: Sa avem incredere in Dumnezeu!
- Ce minuni face Dumnezeu cu noi, ce vrea sa ne dea Dumnezeu prin incercari? Avem ochi sa mai vedem LUCRAREA LUI DUMNEZEU IN NOI?
- PREDICI AUDIO si TALCUIRI DE MARE PROFUNZIME la EVANGHELIA INMULTIRII PAINILOR: Ce vrea Hristos de la noi si ce cautam noi la Dumnezeu?
- Predici (audio si text) ale Pr. Ciprian Negreanu la DUMINICA TUTUROR SFINTILOR. De multe ori credem ca ceea ce cerem de la Dumnezeu este bun, insa nu este asa…”
…Aşa şi noi, dacă noi am pune în faţa noastră neîncetat lucrările lui Dumnezeu cu noi, tainele pe care Dumnezeu le-a făcut cu noi, minunile, rugăciunile nenumărate pe care ni le-a ascultat şi cele pe care nu ni le-a ascultat și am văzut în timp că bine a făcut că nu ni le-a ascultat atunci, că dacă ne împlinea rugăciunea în felul cum credeam noi atunci, nu înţelegeam sau nu vedeam sau nu descopeream lucrurile acelea sau nu întâlneam această situaţie. Până şi rugăciunile pe care Dumnezeu pare că nu ni le ascultă putem să le folosim în timp, dacă avem înțelepciune, să dăm slavă lui Dumnezeu şi să mulţumim lui Dumnezeu pentru minunile pe care le face cu noi, pentru că, dacă deschidem bine ochii, o să vedem că şi acele rugăciuni părut neascultate sunt, de fapt, nişte rugăciuni mai înalte împlinite cu noi. Dacă suntem sinceri și corecţi, spunem: <Doamne, fă tu cum crezi că e mai bine cu mine, că, până la urmă, eu nu ştiu ce-i mai bine. Eu o să mă rog pentru tot felul de lucruri, de nimicuri sau lucruri mari pentru mine, dar nu ştiu dacă sunt bune sau rele, dacă e bine sau rău. Tu fă cum crezi Tu!> Şi mult mai puţine n-o să le împlinească Dumnezeu şi o să vedeţi că multe din cele foarte mici, până şi cele care-ţi trec numai prin minte, Dumnezeu ţi le împlineşte, multe, multe şi mici, dar câteva din cele mari mai greu ţi le împlineşte. Şi o să zici: <Bine, dar astea mici mi le împlineşti aşa de repede, și numai că am visat sau m-am gândit ce frumos ar fi, şi ultimul gând ce l-am avut, şi cea mai mică rugăciune, iar cealaltă, în care am zis că vreau pe acesta să-mi fie soţ sau aceasta soţie, nu mi-o împlineşte?…> Sau cine ştie ce lucruri mari sau să mergi undeva sau să rămâi definitiv în profesia asta sau să faci cealaltă, <Pe astea nu mi le împlineşti, Doamne?…> Şi simţim că ne străduim, forţam mâna lui Dumnezeu și El parcă tot nu Se lasă. Şi asta se întâmplă pentru că mai ales aceste lucruri mari, când cineva cere lucruri mari și care să ţină o viaţă, acestea pot duce la moartea noastră veşnică duhovnicească sau la viaţă veşnică. Sunt lucruri prea mari, nici nu ştiu dacă ştim ce cerem atunci când cerem. Foarte mulţi oameni vin, după ani şi ani, şi plâng şi zic: „Eu mi-am dorit să mă căsătoresc cu nu-ştiu-cine. Eu am trecut peste toate barierele. Eu am călcat peste toate sfaturile şi am făcut lucrul acesta şi acum îmi pare rău. De ce nu m-a oprit Dumnezeu?” Tot ei sunt cei care se revoltă mai târziu şi se învârtoşează şi zic: „Trebuia să mă oprească Dumnezeu!”, deşi uită că atunci erau gata să zică: „Îmi dau viaţa dacă nu-mi dai asta, îmi pun capăt dacă nu-mi dai ceea ce cer eu!”.
Şi, de multe ori, din două motive Dumnezeu nu împlineşte anumite rugăciuni ale noastre mari: 1. de obicei, când cerem lucruri mari, acestea chiar sunt mari şi implică şi viaţa altor oameni şi ne implică şi pe noi în viaţa lor şi, pe de o parte, încă nu suntem pregătiţi şi nu suntem destul de copţi pentru aşa ceva şi putem face mai mult rău decât bine şi Dumnezeu poate să amâne luni şi ani, până ne împlineşte acea rugăminte şi pare că Dumnezeu a fost zgârcit şi abia ţi-a dat, dar abia după ce ai crescut şi ai învăţat şi ai înţeles multe. […]
De fapt, de multe ori suntem aşa de siguri de ceea ce vrem şi suntem hotărâţi, încât de obicei ce vrem nu este duhovnicesc, ci doar o realizare cât mai bună aici pe pământ, materială, profesională, familială. De multe ori, aceste opriri sau întâmplări care ne stau în cale sau situaţii în care Dumnezeu pare că nu ascultă să ne treacă mai departe, acestea îţi deschid pentru prima oară ochii asupra unor realităţi ale lumii pe care până atunci nu le-ai băgat în seamă. Începi să descoperi că ai suflet, că este ceva în tine care suferă, pe care nu l-ai crescut până atunci, care nu are aripi, pe care nu l-ai învăţat să zboare niciodată, că tu puteai să ajungi aşa până la sfârşit, fără să-ţi dai seama că tu ai venit în lume pentru altceva decât ca să fii primul, să fii în frunte, să realizezi, să faci, să dregi. E alt motiv pentru care ai venit în lumea asta şi pe Altcineva trebuie să descoperi, pe Altcineva, cu amar, să-L cunoşti şi să te întâlneşti cu El. Şi de multe ori oamenii numai la aceste dureri mari încep să cunoască pe Altcineva, pe Dumnezeu. Şi noi credem că în suferinţă Îi place lui Dumnezeu să se întâlnească cu noi. Nu! Este nevoit! Că nu ştim să drămuim și să ne bucurăm și să mulţumim pentru bucuria pe care ne-a dat-o Dumnezeu şi astfel să ne întâlnim cu Dumnezeu şi să-L chemăm în viaţa noastră şi, de multe ori Îl uităm complet atunci când avem linişte, pace, lucrurile ne merg din plin; avem o relaţie mai mult decât superficială cu El în momentul acela. Şi abia în dureri şi în necazuri, când toţi ne părăsesc, când toţi se uită destul de dubios la noi, abia atunci începem să vedem că sunt nişte ochi mult mai buni şi mai dragi care se uită spre noi și pe care noi i-am trecut cu vederea până atunci, ochii lui Dumnezeu. Să ne gândim la ochii cu care Hristos a privit la Petru, care se lepădase de El şi, după ce s-a lepădat de trei ori, a auzit cocoşul cântând şi şi-a adus aminte Petru şi s-a întors spre Mântuitorul, care era în pridvorul casei lui Caiafa. Credeţi că ochii aceia ai Mântuitorului care s-au uitat spre Petru erau de asprime sau de ceartă? Nu, cred că sunt ochii cei mai curaţi, care ne susţin, care ne ajută, care ne iubesc, sunt, de fapt, ochii Celui Care ne poartă pe mâini şi în braţe şi la Care nu ne uităm. Cred că acei ochi l-au trezit pe Petru mai mult decât cântatul cocoşilor.
- Parintele Teofil Roman: MAREA NOASTRA CADERE – INCREDEREA IN SINE SI VIATA TRAITA “PE CONT PROPRIU”, IN AFARA VOII LUI DUMNEZEU
- DE CE NE INCREDEM MAI MULT IN NOI INSINE DECAT IN VOIA LUI DUMNEZEU? Unde ne duc pacatul ingamfarii si incapatanarea in urmarea dorintelor si a ideilor proprii? De ce ne razvratim, ne agitam si refuzam Crucea?
- “ABANDONATI-VA IN MAINILE LUI DUMNEZEU!”
- “TAINA MANTUIRII”: PREDAREA IN MANA LUI DUMNEZEU. “Sistemul” din care trebuie sa iesim daca vrem sa ne mantuim. Sa daramam idolul din noi!
- Parintele Rafail Noica: SA NU NE GRABIM SA TRAGEM CONCLUZII INAINTE CA DUMNEZEU “SA-SI TERMINE FRAZA”! (si audio)
***
- Arhimandritul Sofronie despre “SCANDALUL” UMILINTEI LUI HRISTOS, arma biruintei vesnice
- VESTIREA PATIMILOR DOMNULUI si CEARTA APOSTOLILOR. Intre lupta salbatica pentru intaietate care striveste pe cei slabi si PUTEREA DRAGOSTEI SMERITE
- EVANGHELIA PARASITA. Despre INTAIETATE, IERARHII, COMPETITIE, INTERESE vs. slujirea smerita si supusa. “Nu stiti ce cereti! INTRE VOI NU TREBUIE SA FIE ASA!”
- Predici audio la Duminica a V-a a Postului Mare despre IUBIREA DE STAPANIRE, BADARANIA SUFLETELOR NOASTRE si RASTURNAREA IERARHIILOR OMENESTI INAINTEA LUI DUMNEZEU: “Cel ce vrea sa fie primul – sa le fie tuturor sluga, ar trebui sa se bata pe ultimul loc”
- Parintele Cleopa: CE PRETUIESTE DUMNEZEU?
- CELE NEBAGATE IN SEAMA ALE LUMII
- Parintele Rafail Noica despre “SUBTIRIMEA” si VULNERABILITATEA iubirii Dumnezeu pentru noi
- Cuviosul Paisie Aghioritul despre LOGICA LUMEASCA si SIMPLITATEA DUHOVNICEASCA
- Luarea Crucii si urmarea lui Hristos: LOGICA OMENEASCA versus “LOGICA” LUI DUMNEZEU
- “Dreptatea lui Dumnezeu si dreptatea oamenilor”. SURPRIZELE FRUMOASE ALE DUHULUI SI CHEMAREA INCOMODA A CRUCII. Provocarea cea buna VS. duhul lumii
- INALTAREA SFINTEI CRUCI. Predicile Sfantului Luca al Crimeei: “Dumnezeu Si-a ales cele slabe ale lumii, ca sa le rusineze pe cele tari…”
Adevarat a Inviat !