DUMINICA VINDECARII CELOR DOI DEMONIZATI DIN TINUTUL GADAREI. “Ce duhuri stau in spatele multora dintre faptele si obisnuintele noastre?“
Vindecarea celor doi demonizati din ţinutul Gadarei:
Şi trecând El dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizati, care ieşeau din morminte, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea. Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti? Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând. Iar demonii Il rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci. Şi El le-a zis: Duceţi-vă. Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă. Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizaţii. Şi iată toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să treacă din hotarele lor. (Matei 8,28-34. Duminica a 5-a după Rusalii)
– R Rădulescu: Doi oameni demonizati ies în calea Mântuitorului Hristos, în ţinutul Gadarenilor, ne spune acelaşi Evanghelist Matei. Părinte profesor Constantin Coman, diavolii Il recunosc pe Iisus Hristos şi I se adresează cu cuvinte pe care vă cer să ni le explicaţi: „Venit-ai aici mai înainte de vreme, ca să ne chinuieşti?” „înainte de vreme…”, spun diavolii. Când să presupunem că ar fi considerat ei că ar fi fost vremea să vină Mântuitorul Hristos?
– Pr. Coman: Oricând ar fi venit Mântuitorul, ar fi fost înainte de vreme pentru dânşii! Pentru orice om prins de o patimă sau de inerţia răului – cu atât mai mult pentru întruchiparea răului care este diavolul – orice vestire a sfârşitului este prematură. Facem această experienţă în viaţa noastră de toate zilele. Amânarea la nesfârşit a hotărârii de a pune capăt unui viciu sau unui păcat, unei patimi adânc înrădăcinate, evident păgubitoare, se înscrie în această logică. Răul se vrea înveşnicit şi reacţionează cu multă potrivnicie la vestea sfârşitului. Apoi, este bine ştiut că, spre deosebire de oameni, diavolii, duhuri fiind, au cunoştinţă. Dacă oamenii nu reuşesc să vadă dumnezeirea lui Hristos, diavolii o văd şi simt sfârşitul. Vedem şi în Evanghelia de astăzi, cum se adresează lui Iisus, invocând calitatea Acestuia de Fiu al lui Dumnezeu:
„Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu?” (Matei 8,29).
Prezenţa lui Hristos îi făcea să sufere chinuri groaznice, erau biciuiţi în chip nevăzut, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Tot el consideră că demonii se gândeau că a sosit vremea osândei lor veşnice şi înfricoşătoare! Exegeza modernă propune mai multe erminii. Unii exegeţi cred că demonii sunt surprinşi de ameninţarea venită din partea lui Iisus, deoarece ei ştiau că sfârşitul puterii lor avea să vină numai odată cu sfârşitul acestui veac. Alţii spun că expresia „înainte de timp” se referă la timpul propovăduirii Evangheliei la neamuri, care nu sosise încă. Ne aflăm, într-adevăr, în afara spaţiului iudaic, din moment ce populaţia de aici creştea porci, animale necurate pentru iudei. Este interesantă reacţia diavolilor, diferită de a oamenilor care fac rău: ei nu încearcă să se justifice, să spună că nu au făcut rău sau că l-au făcut din cauza altora, ci încearcă numai să îndepărteze momentul osândei. Acesta este, după părerea mea, rostul acestei exprimări, de altfel retorică. „Foarte probabil demonii voiau, pur şi simplu, să mai trăiască!” conchide un comentator contemporan nouă. Apoi, să nu uităm un lucru, pe care l-am mai spus în dialogurile noastre şi care aş dori să fie reţinut: personajul principal al întâmplării nu sunt demonii, ci Iisus. Sfântul Evanghelist Matei scurtează relatarea, eliminând detalii care ar îngreuia perceperea esenţialului. Demonii nu sunt importanţi prin ei înşişi, „funcţia” lor este aceea de a pune în evidenţă puterea lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu, puterea cuvântului Său.
Problema în fond nu era că Iisus a venit prea devreme. Problema era că a venit şi că pune capăt puterii pe care diavolul o exercita asupra oamenilor. De ce pune capăt? Pentru că Mântuitorul Hristos, prin trimiterea Duhului celui Sfânt, înarmează pe om cu putere dumnezeiască în vederea luptei cu răul, cu păcatul, cu diavolul şi cu moartea, cu propriile sale patimi. Acesta este marele dar, pe care omul îl dobândeşte prin întruparea Fiului lui Dumnezeu. Dobândeşte şansa ca la puterile sale naturale, care nu-i erau suficiente în lupta cu răul, să se adauge puterile dumnezeieşti, şi cu puterile dumnezeieşti să biruiască. De aceea a fost biruită moartea, de aceea a fost biruit păcatul, de aceea a fost biruit diavolul pentru totdeauna, pentru că omul a primit darul nepreţuit al împreuna-lucrării cu puterile dumnezeieşti. Sigur, pare un discurs pe care probabil unii dintre ascultătorii dumneavoastră îl iau lejer, ca pe un clişeu. El nu este un clişeu, ci exprimă esenţa Evangheliei Mântuitorul Hristos, a credinţei şi a Învăţăturii Bisericii noastre.
– R Rădulescu: Evanghelia ne spune că erau oameni periculoşi, nimeni nu îndrăznea să treacă pe acolo pe unde erau ei. Se manifestau, bănuiesc, agresiv, violent. Erau ca nişte oameni nebuni. Este vreo legătură părinte profesor, între demonizare şi nebunie? Oamenii nebuni, dereglaţi psihic, suferă de un soi de demonizare? Pentru că mai rar ne întâlnim astăzi cu demonizaţi. Iar dacă aveţi experienţa întâlnirii vreunui om demonizat, explicaţi-ne care este diferenţa dintre un om nebun şi unul demonizat?
– Pr. Coman: Cu oarecare regret am să vă mărturisesc că nu am studiat acest domeniu. Nici eu şi nici în jurul meu nu cunosc pe cineva care să fi studiat această problemă, şi anume care este diferenţa dintre cineva bolnav şi o stare generată de prezenţa sau stăpânirea demonului. Cred că este destul de greu să facă cineva delimitarea exactă. Oricum, un lucru este foarte clar: în perioada în care medicina era un pic mai modestă, multe dintre situaţiile medicale erau asimilate cu demonizările, cu posedările de demoni, iar în perioada în care ştiinţa medicinii a avansat foarte mult, multe au fost scoase din această zonă. Nu pot spune când era mai bine! În principiu, aş spune că nici Biserica nu trebuie să identifice toate stările despre care vorbim cu posedarea sau lucrarea nemijlocită a diavolului, dar nici medicina nu trebuie să le asimileze pe toate patologiei medicale. Fără îndoială că atunci când se descoperă cauze organice, avem de-a face cu stări medicale.
Teologii mai puţin, dar duhovnicii Bisericii noastre, părinţii avansaţi din punct de vedere al simţului duhovnicesc, al vederii duhovniceşti şi mai ales al simţirii, văd acum lucrarea diavolului în mai toate cazurile în care omul nu mai are controlul propriei sale existenţe, controlul mental, controlul sentimental, parţial sau total. Părinţii duhovnici identifică la originea oricărei rătăciri, oricărei alunecări, oricărei devieri, un anume duh rău. Din păcate, chiar şi în lumea noastră teologică, am renunţat să mai vorbim despre duhuri, deşi Sfântul Apostol Pavel ne spune că
„lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.” (Efes. 6,12).
In sensul că în zona spirituală, duhovnicească se dă lupta omului cu răul, cu anumite tendinţe, ispite, obsesii, patimi, aspecte pe care psihologia le studiază din ce în ce mai mult. Este foarte bine că o face, dar riscă izolându-le sau autonomizându-le de sfera duhovnicesc-dumnezeiască. Se poate întâmpla ca ştiinţa să excludă complet prezenţa şi lucrarea duhurilor rele şi a diavolului, iar teologia şi duhovnicia să excludă cealaltă parte, adică patologia medicală.
Oricum, din experienţa şi din istoria Bisericii, putem verifica un lucru, şi anume că prin intervenţia dumnezeiască, în urma rugăciunilor, în urma participării la viaţa Bisericii, la slujbele Bisericii – exorcismele, Spovedania, Sfânta Liturghie cu Sfânta împărtăşanie -, omul se pune sub o protecţie extraordinar de puternică în lupta şi cu duhurile şi cu bolile. Cu bolile care pot fi trupeşti şi sufleteşti. Antropologia noastră nu delimitează foarte clar nici zona trupului de cea a sufletului şi nici zona problemelor duhovniceşti de zona patologică.
Clar este că puterea dumnezeiască este în măsură să vindece şi stăpânirea de demoni şi bolile cauzate de o patologie firească, naturală, la limita trupului sau a chimiei organismului. Mântuitorul nu a vindecat numai demonizaţi, ci a vindecat paralitici, orbi din naştere, surdo-muţi, etc. Biserica noastră învaţă totuşi că la rădăcina tuturor stărilor de cădere de la normalitate, de nesănătate, este păcatul. Păcatul propriu sau păcatele înaintaşilor şi ale semenilor. Este clar că Dumnezeu nu a făcut o fire omenească supusă bolilor, ci a făcut o fire omenească „bună foarte”, ca şi întreaga zidire. Căderea din această stare se datorează libertăţii omului şi stării de păcat, care a afectat şi afectează continuu firea omenească.
– R Radulescu: Demonizaţii sunt vindecaţi, se liniştesc dintr-o dată. Demonilor, Hristos le face o „concesie”, îi lasă să intre în turma de porci. Dacă nu le-ar fi îngăduit să intre în turma de porci, ar fi fost chinuiţi, ei se referă la un chin, prezenţa lui Hristos era un chin pentru ei, ar fi fost chinul mai mare? Ii miluieşte în vreun fel lăsându-i să meargă în turma de porcii? Cum să interpretăm acest gest, transferul demonilor din oameni în porci?
– Pr. Coman: Intr-una din rugăciunile de la exorcismele de la Botez se spune, despre respectivele personaje, că nici peste porci nu au avut stăpânire. Deci demonii, în prezenţa lui Hristos, nici peste porci nu mai au putere.
– R. Rădulescu: Dacă ar fi avut putere, porcii nu s-ar fi aruncat în mare.
– Pr. Coman: Porcii nu s-ar fi aruncat în mare. Nu demonii au dus porcii în mare, ci porcii au dus demonii în mare. Prin urmare, demonii nu au avut putere nici peste porci. Aceasta este erminia Bisericii noastre.
– R. Rădulescu: Dar, asupra unor oameni pe care îi posedă, au putere demonii? Pentru că omul este fiinţă liberă.
– Pr. Coman: Da, pentru că omul este liber şi „cooperant” în acelaşi timp. Aici este marea responsabilitate a omului. În timp ce animalul, în baza instinctului, este mai puţin cooperant cu răul, omul este foarte cooperant cu răul din pricina libertăţii lui. Acest dar extraordinar al libertăţii poate fi, în egală măsură, şi marea dramă a omului. Libertatea presupune responsabilitate, presupune o anumită educaţie, presupune simţul puterilor de a lupta, de a-ţi impune voinţa şi aşa mai departe. Acesta este un aspect foarte important al demonologiei, dacă doriţi să vorbim despre demonologie, pentru că omul însuşi generează sau cheamă, invită duhurile necurate în sine şi le cultivă, până într-acolo, încât el însuşi poate deveni rău, în parte sau în totalitate, lăsându-se stăpânit de duhuri rele cum sunt: duhul desfrânării, duhul lăcomiei, duhul minciunii, duhul beţiei, duhul hoţiei – foarte răspândit astăzi -, duhul iubirii de arginţi, al iubirii de stăpânire etc.
– R. Rădulescu: Gesturi care devin obişnuinţă…
– Pr. Coman: Devin obişnuinţă şi la un moment dat omul se identifică cu ele atât de mult încât se simte cucerit de aceste duhuri, asfixiat. Noi avem, ca duhovnici, experienţe în acest sens. Probabil că şi mulţi dintre ascultătorii dumneavoastră, dacă ar încerca să-şi controleze, să-şi monitorizeze gândurile, imboldurile, iniţiativele, ar constata că foarte multe sunt generate de astfel de duhuri: al lăcomiei, al iubirii de stăpânire, al mândriei, al iubirii de slavă deşartă cum spunem noi, al lenevirii, al iubirii de arginţi şi multe altele.
– R. Rădulescu: Al erotismului, acum…!
– Pr. Coman: Al erotismului, nu mai vorbim. Dacă am contabiliza aceste situaţii — şi ar trebui să facem lucrul acesta – ne-am speria noi înşine. Ne-am speria constatând înstrăinarea de propria noastră fiinţă. Ne-am speria constatând că suntem capacităţi, asediaţi chiar, de anumite gânduri care nu sunt, de fapt, ale noastre, ci sunt generate şi întreţinute de aceste duhuri care se instalează în inima şi în mintea noastră. Ne-am speria constatând că nu mai trăim noi, ci am devenit pur şi simplu instrumente pasive la dispoziţia patimilor noastre.
Eu propun şi studenţilor mei şi credincioşilor un exerciţiu, care ne este foarte necesar. Acela de a investiga cu multă onestitate să vadă ce imbolduri tainice, lăuntrice, ascunse stau la baza iniţiativelor sau faptelor lor de fiecare zi, de fiecare clipă. Există o motivaţie declarată, mai puţin adevărată, a lucrurilor, dar există şi o motivaţie ascunsă, mai adevărată. Ne surprindem, de exemplu, că foarte multe faptele noastre au la temelie lenea, comoditatea, pentru care se găsesc justificări formale, exterioare, legitime. Ele par legitime în exterior, dar noi ştim că nu sunt, dacă suntem oneşti cu noi înşine. Acesta ar fi rolul preotului la spovedanie, să-l ajute pe credincios să se citească pe sine, să descifreze în adâncul fiinţei lor adevăratele motive sau adevăraţii stimuli ai atitudinilor şi faptelor sale. Oamenii trebuie ajutaţi să descopere că din lăuntrul lor izvorăsc lucrurile, şi mai ales gândurile rele. Cauzele exterioare sau împrejurările exterioare, pe care noi le invocăm, de obicei pentru a ne justifica, sunt numai nişte pretexte. Din cauza faptului că se instalează în noi legiuni de demoni, legiuni de duhuri necurate, suntem victime uşoare patimilor şi răului în general. Să luăm pe omul care are „darul” beţiei. Ce ironie, în popor se spune „are darul beţiei”! Acest om, cu darul beţiei, nu-şi mai aparţine. Am la spovedit soţii de astfel de bărbaţi, care devin nişte brute pur şi simplu, dincolo de orice închipuire. In momentele, foarte puţine de altfel, când sunt treji, sunt oameni foarte calmi, foarte aşezaţi, dar când se activează darul beţiei, devin inumani! Se vede clar că nu se mai pot stăpâni, se vede clar că sunt stăpâniţi de un duh rău. Ei înşişi se dau în mâna acestor duhuri. Acestea se instalează foarte adânc în om. Fiecare dintre noi se luptă cu una sau cu mai multe patimi, care sunt rezultatul acestor duhuri.
Astăzi tinerii se confruntă cu provocări foarte puternice. Erotismul de care aţi amintit, este cultivat pe toate canalele. Internetul deschide oricui, tânăr sau bătrân, accesul „protejat” fără limite la cea mai diabolică industrie pornografică. Noi, ca duhovnici, luăm act de această provocare şi de dimensiunile ei la spovedanie. Nu numai tinerii, ci şi oameni maturi devin captivi acestor noi instrumente ale vrăjmaşului. Deşi îşi dau seama că nu este corect, îşi dau seama că îşi fac foarte mult rău, că este afectat comportamentul faţă de soţie sau faţă de soţ, că se produce o întinare a lumii lăuntrice, a minţii, a gândului, a simţămintelor, în ciuda acestui fapt, nu se pot dezlipi de sursa răului. De ce, oare, are răul atâta putere? Pentru că se foloseşte de un instinct foarte puternic al omului, cel trupesc, al reproducerii.
Dar de ce omul nu se poate stăpâni? De ce omul nu poate fi stăpân pe sine? De multe ori — nu veţi crede probabil – pur şi simplu pentru că nu vrea să fie stăpân pe sine. Se complace în situaţia de stăpânit. In măsura în care el nu este stăpân pe sine, în aceeaşi măsură este stăpânit de patimă. Ori, stăpânirea se cheamă posesie. Iar posedarea de rău se cheamă demonizare. Într-un procent sau altul, toţi facem parte din această categorie. Eliberarea şi emanciparea este foarte grea şi presupune foarte multă nevoinţă şi mai ales recursul la puterea lui Dumnezeu. „Ridică de la mine lanţul cel greu al păcatului!“, spune un canon al Bisericii, ilustrând în felul acesta starea de captivitate în care se află omul robit patimilor.
– R Rădulescu: Tot de un duh rău sunt stăpâniţi şi locuitorii cetăţii din Evanghelie, părinte profesor? Ei Il alungă pe Iisus Hristos. Cu alte cuvinte, au acelaşi reflex pe care l-au avut diavolii când L-au văzut pe Hristos? „Lasă-ne în pace!” Ii spun şi oamenii. Ce se întâmplă?
– Pr. Coman: Ei confirmă ce am spus până acum. Toţi erau într-un grad anume de posedare, toţi se simt jenaţi de prezenţa lui Dumnezeu. Inchipuiţi-vă ce reacţie am avea noi, în casă la noi, la serviciu, pe stradă, în sălile de curs, oriunde, dacă ne-am trezi într-o bună zi cu Hristos în faţa noastră!!!
Cred că am avea aceleaşi sentimente de respingere. Ne-am simţi foarte jenaţi, ne-am simţi agresaţi în starea noastră, ne-am simţi oricum incomodaţi în starea în care ne complăcem, deşi ştim că este rea, pentru că s-ar oglindi numaidecât necurăţia din noi şi am prefera, cum foarte multă lume preferă, ca Dumnezeu să fie cât mai departe de noi. Ne-ar fi mai confortabil aşa. Suntem un pic credincioşi, ne facem un pic de rugăciune, mai mergem şi pe la biserică, suntem umani, mai dăm şi un pic de milostenie, dar Dumnezeu ar fi bine să stea departe.
Se vede lucrul acesta în atitudinea pe care o au copiii faţă de Dumnezeu. Copiii, fără excepţie până la o vârstă anume, vin spre biserică, vin spre Dumnezeu, spre tot ce este dumnezeiesc, fără nici o ezitare sau reţinere. Dacă se întâmplă totuşi să întâlnim copii care au reţineri, se feresc sau fug de lucrurile sfinte, de tot ceea ce trimite la Dumnezeu, trebuie să luăm aminte. Este posibil să moştenească, la nivelul zestrei genetice, lucruri grele de la părinţi. In general, copiii vin cu mare deschidere spre Dumnezeu. Dar cum încep să crească şi încep să se aşeze şi să lucreze în dânşii duhurile rele: minciuna, lăcomia, răutatea, invidia etc, încep să fugă, să se îndepărteze. Ajung în postura celor mari care, atunci când văd un preot venind pe stradă, preferă să treacă pe trotuarul celălalt, sau sa se prefacă că nu l-au văzut. Evită, de fapt, orice întâlnire cu un simbol, cu un semn care spune: „Ştii, este şi Dumnezeu pe aici pe undeva!“. Aceasta este şi atitudinea gadarenilor, care sunt deranjaţi de apariţia intempestivă a lui Hristos Dumnezeu.
Mai este un aspect, pe care poate ar trebui să-l discutăm. Este un pic mai ascuns! Este posibil ca în adâncul sufletului lor să fi fost şi regretul însănătoşirii celor bolnavi. Este greu de crezut un astfel de lucru, dar el se întâmplă. Se întâmplă mai ales la nivelul subconştientului. Oricât ni s-ar părea de ciudat, pentru cei sănătoşi, existenţa celor bolnavi este uneori un lucru convenabil, profitabil, desigur, atunci când nu este vorba despre o persoană dragă, ci despre un străin. Existenţa celor bolnavi este confirmarea stării noastre de sănătate. In situaţia aceasta, dispariţia bolnavilor cu diagnostic clar din societate echivalează cu anularea unui argument puternic al faptului că ceilalţi sunt sănătoşi. Spitalele, ca şi închisorile, sunt instituţii care marchează graniţa între sănătoşi şi bolnavi, între oamenii cinstiţi şi hoţi. Dispariţia spitalelor şi a închisorilor ar nelinişti mult pe cei sănătoşi ca şi pe cei cinstiţi, tocmai pentru că nu ar mai fi pusă în evidenţă sănătatea sau corectitudinea lor. Existenţa spitalelor şi a închisorilor dă bine pentru cei care nu sunt nici în spitale nici în închisori. Le hrăneşte impresia că sunt şi sănătoşi şi virtuoşi. Dacă ar veni cineva şi ar vindeca pe toţi bolnavii şi pe toţi păcătoşii, cei care nu sunt nici în spitale şi nici în închisori ar fi foarte deranjaţi.
– R. Rădulescu: Motivul de îndreptăţire.
– Pr. Coman: Adevărul este că graniţa dintre starea de sănătate şi cea de boală, ca şi cea dintre cinste şi cea necinste nu se poate marca prin spital şi prin închisoare. Nu toţi cei care nu sunt în spitale sunt sănătoşi, după cum nu toţi cei care nu sunt în închisori sunt oameni cinstiţi. Ştim aceasta foarte bine. Dar ne place să avem şi închisori şi spitale, pentru că acestea ne confirmă, într-o complicitate socială aproape generalizată, că suntem mai buni decât ceilalţi. In virtutea acestei impresii, n-am fi deloc bine impresionaţi, dacă, printr-o minune, s-ar vindeca lumea din jurul nostru şi de boli şi de patimi”.
Legaturi:
- Vindecarea celor doi demonizaţi din Gadara sau despre cat de “incomod” poate parea unora Dumnezeu
- Duminica vindecarii demonizatilor din Gadara. CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL: “CU MANDRIA LUCIFERICA OMUL SE POATE INDRACI”
- Europa – noua Gadara SAU Hristos printre iubitorii de porci
- Parintele Proclu: TOTI DIAVOLII DIN IAD AU IESIT PE FATA PAMANTULUI
- Vindecarea demonizatului din Gadara si cum ne secera azi diavolul
- SFANTUL LUCA AL CRIMEEI despre vindecarea demonizatului din tinutul Gadara si despre posibilitatea de demonizare a crestinilor prin patimile lumii
- Meditatie “obscurantista”, adica… ortodoxa despre demoni si lupta impotriva lor
- “Multa demonizare exista astazi in lume…”
- CEA MAI PRIMEJDIOASA TEMNITA E ACEEA IN CARE TE SIMTI BINE
- Cat de dulce trebuie sa fie rautatea cea veche… 🙁
- SE VOR MAI CITI MOLITFELE SF. VASILE CEL MARE PE 1 IANUARIE? O decizie sinodala opreste citirea moliftelor in noaptea dintre ani, la initiativa episcopului de Husi, CORNELIU BARLADEANUL
- EXISTA EXTRATERESTRI? Raspuns pentru “bombele” psihologice ale NASA din partea Cuv. Serafim Rose si a invataturii ortodoxe. OCULTISMUL DIN SPATELE LITERATURII S.F., NATURA DEMONICA SI ANTIHRISTICA A EXPERIENTELOR OZN
***
Doneaza pentru filmul "Scrum"
DUMINICA A CINCEA DUPĂ RUSALII – VINDECAREA CELOR DOI DEMONIZAŢI DIN ŢINUTUL GADAREI
http://poeziicrestin-ortodoxe.blogspot.com/2011/07/duminica-cincea-dupa-rusalii-vindecarea.html
http://poeziicrestin-ortodoxe.blogspot.com/2011/07/sfanta-mare-mucenita-
marina-astazi-sa.html
http://poeziicrestin-ortodoxe.blogspot.com/2011/07/sfanta-mare-mucenita-marina-astazi-sa.html
Bogdaproste! Fantastică această carte! Chirurgie pe viu! 🙂
Delimitarea clara intre nebunie si demonizare o da – cred eu – participarea la Sfintele Taine ale ‘bolnavului’; daca, la Taina Sf.Maslu si citirea Moliftelor Sf.Vasile cel Mare ‘bolnavul’ nu manifesta violenta verbala, fizica, nu huleste, injura, scuipa sau se manifesta ca toate animalele…inseamna ca este doar bolnav psihic DAR, nemanifestarea violenta prin demonizare, arata tot o retragere a Harului din fiinta umana din mai multe pricini:
1.persoana in cauza este foarte sensibila; rautatea din jur o poate face sa se inraiasca si sa rasplateasca raul venit din afara cu raul faptuit de sine (ca aparare si reactie negativa, de nesuportabilitate) si-atunci, Dumnezeu hotaraste sa devina putin debil(a)/inapoiat(a) – aparent, de plans pentru cei care il/o considerau normal(a) dar crescand duhovniceste inlauntrul sau pentru Imparatia Cerurilor. (Pr.Nicolae Velimirovici a spus asta…am redat cu aproximatie)
2.persoana, in urma atacurilor constiintei inabusite multa vreme, a compromisurilor, duplicitatii…i se hotaraste o retragere partiala sau totala a Harului cazand in nebunie ca PLATA pentru (ne)simtire voita, rautate gandita si acceptata; iar atunci cand se intampla, determina – prin momentele de luciditate – o cazna suficienta/sansa de smerire de nevoie pentru neascultare, cerbicie si rautate;
3.iar cei care ajung irecuperabili, li s-au intamplat aceasta pentru a li se pune stavila din calea rautatilor fara de margini pe care au facut-o celor din jur si, ca sa se arate dreptatea lui Dumnezeu care lucreaza impreuna cu mila: atat pentru penitent (ca sa nu-l lase sa cada in altele, mai grele/rele…pierzandu-se vesnic) cat si pentru cei care au cerut indurare si izbavire de catre cel care nu mai avea busola: mila, discernamant, bunatate;
Pr.Arsenie Boca, spune:
“Dumnezeu a pedepsit până si cu lepră. Deci lepra si orice lepră, urmărite la obârsiile ei, arată că păcatul sufletului atrage după sine pedeapsa trupului, dar îi aduce sufletului smerenia, sănătatea mintii.
Boala apare întâi în psihic. Aceasta este o propozitie a medicinii moderne. Scriptura vedem că întregeste cu lămuriri ceea ce spune medicina. Este o retragere a lui Dumnezeu din sustinerea sănătătii omului. Poate chiar o izgonire a Lui.”
“Constiinta, prin natura ei, nu aprobă niciodată viciul si păcatul, prin natura ei e de a nu se lăsa învinsă, chiar dacă frâna ei nu e luată în seamă si firea decăzută săvârseste păcatul peste oprelistea ei. De aici vin mustrările de constiintă – „pârâsul tău, cu care trebuie să te împaci pe drum”, care „nu tace” până ce omul nu-si revizuieste înfrângerile sale si nu se întoarce de la păcat, ca să poată primi iertarea lui Dumnezeu. În cazul când înfrângerile morale se tin lant prin desimea sau gravitatea lor, urmează sanctiuni ale constiintei, mai grele decât mustrarea: dezechilibrul mintii – mai usor sau mai profund, din care se mai poate reveni – si celelate forme mai grave, schizofrenia, paranoia, nebunia acută si, în final, sinuciderea. Toate acestea sunt urmarea în organic a capitulării constiintei, ca organ spiritual al omului, si, ca urmare, cufundarea lui în întuneric si în muncă. Aceasta-i perspectiva lugubră a vietii în păcat.”
Insa! Mai am – personal – o nelamurire care nu se incadreaza in niciuna din cazurile prezentate mai sus: cunosc o persoana care, cre(s)tina cu numele – botezata ortodox – afirma cu toata ‘responsabilitatea’ ca ea l-a intrecut/intrece demult pe Bivolaru; crede in reincarnare, face ‘pase’ energetice pentru a ‘vindeca’ pe altii, se supune unor nevointe nebune pentru a se decorporaliza, de a se intalnii cu spiritele din vazduh, afirma ca demonii nu sunt fiinte asa de rele, ca trebuie sa avem mila de ei, etc…aceasta persoana se crede – culmea! – crestina adevarata si practicanta: se duce la Biserica, participa la Sf.Liturghie, se impartaseste, se ‘spovedeste’ (zice ea!), canta la Strana…si, TOTUSI nu se manifesta deloc zgomotos/nelalocul ei in Biserica! Din punctul meu de vedere, este INFRICOSATOR!
Nu stiu! Preotul nu crede sau nu stie ce-i poate pielea; poate nici nu se spovedeste ca lumea…oricum! In cazul de fata – cred – ca, diavolul castigandu-o defintiv – prin ratacire/sminteala – n-o face sa se manifeste odios pentru a nu o pierde pentru vesnicie!
Eu asa cred…voi, ce credeti?
@Magda
Din punctul meu de vedere, acea persoana se afla in inselare. Orice discutie cu ea, nu cred ca poate ajuta. Durerea de suflet unita cu rugaciunea sincera pentru sufletul ei plus POMENIREA la PSALTIRE pentru ca Domnul in marea Sa milostivire sa o scoata din inselarea vrajmasului.
@Costel
Stiu ca se afla in inselare dar mai si ‘propovaduieste’ ca valid tot ceea ce intra in contradictie flagranta cu ortodoxia; face un amestec periculos, satanist chiar! fara sa aiba indoieli sau mustrari de constiinta!
Este o persoana ‘apropiata’ mie… dar fata de care, nu simt durere in suflet pentru ea si nici nu ma mai incumet sa o ‘pun’ la Psaltire fiindca am facut asta acum ceva timp si tot degeaba! Ba, mai mult…am inceput sa visez urat si sa nu ma simt confortabil;
Intrebarea mea era nu ce sa fac pentru ea ci, daca la ea – este sau nu caz de indracire DAR NEMANIFESTATA?!
In alta ordine de idei, sa va spun doua din ‘ispravile’ ei de care este mandra:
1.Fata de o ruda de-a ei, in timp ce aceasta framanta in copaie aluat pentru paine, i s-a parut ca ar trebui ‘ajutata’ si a inceput (fara stirea persoanei in cauza) sa-i faca ‘pase’ in spatele ei; ce-a urmat?! Femeia care framanta la aluatul i s-a facut rau si a cazut din picioare;
2.Fata de mine, cu ceva timp in urma…stand de vorba in fata calculatorului cu altcineva, s-a gandit sa faca ‘pase’ energetice in spatele nostru, fara stirea noastra; ce-a urmat?! Eu,am simtit capul prins ca-ntr-o menghine si o durere surda de nu puteam sa mai tin ochii deschisi iar cealalta persoana a fost ‘prinsa’ de o stare de neliniste si nervozitate inexplicabila de s-a ridicat brusc de pe scaun cerand aer fiindca simtea ca nu mai avea;
Individa este periculoasa si face rau celor din jur fiindca lucreaza cu nichiduta – dupa mine, chiar daca ea crede ca isi trage forta, din ‘energia de lumina universala’.
Ce ma mira pe mine…este ca, preotul n-o ‘simte’, nu-si da seama cu cine sta de vorba si ce are – de fapt – in cap!
@Magda
http://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-ciprian-farmece-blesteme-vraji-119550.html
Pe Calea Victoriei, nr.12, intre strazile Stavropoleos si Lipscani, se afla Biserica Sfantul Ciprian – Zlatari.
http://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-sfantului-ciprian-67118.html
rugaciunea de la finalul Acatistului se citeste doar de catre preoti
Cred ca e bine sa discuti problema cu un preot mai cu experienta.
Frate Admin, nu stiu daca imi este permis, as fi vrut sa recomand si predica parintelui Visarion Iugulescu, legata de: DUMINICA A V-A DUPA RUSALII – Vindecarea celor doi indraciti din Gadara:
http://www.ierodiaconvisarion.ro/predicifd/1/d5drusalii.html
Doamne Ajuta!
@Magda,
Sa insisti ca prietena ta sa citeasca “Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie” – http://www.sfaturiortodoxe.ro/marii-initiati-india-parintele-paisie/. De asemenea sa citeasca si “Oameni si Demoni” (Pr.Rodion), “Nevointa si inselare” de Paisie Aghioritul (vol. “Nevointa duhovniceasca”) si “Despre inselare” de Sf. Ignatie Briancianinov:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/04/30/sfantul-ignatie-briancianinov-despre-diverse-forme-de-inselare-si-despre-cauza-lor-esentiala-lipsa-pocaintei-a-inimii-infrante-1/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/05/01/sfantul-ignatie-briancianinov-despre-diverse-forme-de-inselare-si-despre-cauza-lor-esentiala-lipsa-pocaintei-a-inimii-infrante-2/
E util sa citeasca si Ispita multor intelectuali: “Toate religiile sunt bune!”: http://www.laurentiudumitru.ro/carti.php?id=2&cap=45
Ea crede ca face un lucru bun, o fapta buna cu acele pase, ca trateaza si curata d eenergii negative diverse persoane. Este si o lipsa de informare, chiar daca merge la biserica, dar este si orbirea aceasta a inselarii. Totul este sa nu fie o mandrie la mijloc, altfel poate fi adusa pe calea cea buna. Roag-o sa citeasca acestea si poate isi va schimba parerea. Spune-i ca Mantuitorul ne-a spus sa nu avem alti invatatori afara de El (cum sunt acesti gurusi care infiinteaza tot felul de scoli de “spiritualitate”) si de asemenea ca orice practica energetica este un ritual magic si este interzis de Sfintele Canoane, si ca cine nu asculta de acestea, adica de Biserica – care nu aproba astfel de practici, se autoexclude din Biserica (chiar daca o frecventeaza). Si ca nu ne putem mantui in afara Bisericii.
@Magda
…si mai ales,spune-i ce urmeaza sa i se intample daca se impartaseste cu nevrednicie!
@Mirela si ceilalti…
Multumesc de raspunsuri dar…are aproape 56 de ani!
Degeaba am incercat sa vorbesc, sa aduc argumente; ‘in mintea stramba si lucrul drept se stramba’; n-ai cu cine!
Este PRINSA bine de tot in plasa asta ca multi altii (chiar si colegi – destui, din pacate! Unii au dat si doaga nebuniei – unul din ei are schizofrenie si e amortit de medicamente); le-am trimis pe mail franturi, pasaje din carti, din Sf.Parinti, Evanghelii, canoane…DEGEABA!
Ei, impreuna cu sectarii sunt proorocul mincinos, vrajitorii moderni; iar mie mi se par a fi chiar mai periculosi decat cealalta gasca (sectarii) fiindca se dau cre(s)tini practicanti si smintesc si apropie pe unii care nu prea le ‘au’ cu Biserica.
Sunt inversunati impotriva Evangheliilor cum ca…’cine le-a scris?’, vor dovezi – daca se poate sa fi existat camere de luat vederi acum 2000 de ani care sa fi surprins pe pelicula pe Hristos Dumnezeu care a propovaduit Imparatia Cerurilor, a inviat din morti, a vindecat, a hranit in pustie, etc…
De altfel, ce sa mai vorbim de alergia la Dogme, la Sf.Traditie cand…chiar Scriptura o neaga – in special Noul Testament; si am mai observat ceva: se ‘leaga’ ca litera de lege – pentru ‘edificarea’ lor – de Vechiul Testament cu multe si alte impotriviri SI, au aversiune pentru Noul Testament si Epistole mai ales anumite pasaje ce arata prefigurat Botezul, Taina Sf.Maslu, iertarea pacatelor prin Harul dat prin succesiune apostolica…toti au o nota comuna: sunt de fapt impotriva lui Hristos negandu-i dumnezeirea si invierea prin ‘certitudinea’ lor in privinta reincarnarii.
@Magda,
Credeam ca face parte dintre aceia care cred in Hristos si merg la biserica pentru ca au incredere in faptul ca Harul exista in Biserica. Daca neaga invierea si dumnezeirea lui Hristos, oare de ce mai vine la biserica si se mai si impartaseste, sa ia energie? (cum citeam undeva) Este clar este adepta filozofiei hinduse (adica a paganilor inchinatori la idoli). Desi ei nu au inviat pe nimeni. Sa fie clar (pt acestia), teoria reincarnarii este teoria religiei idolatre (in zei precum vaca, elefantul) paganesti, din India in special. Adica, cum sa crezi ca acei hindusi, de la care “merita” sa preiei aceste asa-zise adevaruri, cum sunt teoria karmei si reincarnarii si altele, sunt evoluati, daca se inchina la animale. Orice om la o minima analiza (de bun simt) ar trebui sa isi dea seama de asta. Iar daca neaga succesiunea apostolica, si nu cred ca preotii nu au har, de ce se mai spovedesc, impartasesc, si participa la Slujbe? Se contrazic ei insisi atunci.
Cateva pasaje din “Ereziile contemporare”:
Ei il cred pe Hristos doar un mare initiat, “iar si unii guru orientali Il numesc astfel. Nu mai vorbesc de tendinta generalizata de a pune pe Hristos pe acelasi plan cu alti fondatori de religii.
Iisus Hristos spune despre “Eu si Tatal una suntem” (Ioan 10, 30), “Eu sunt Lumina lumii” (Ioan 8, 12), “Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine” (Ioan 14, 6).
Dupa cum vedem, Mantuitorul nu ne-a lasat alternativa acesta de a-L numi “mare initiat”… Iisus Hristos ori este intr-adevar Dumnezeu si Cuvintele Sale sunt adevarate, ori este (…)un mincinos, un inselat care s-a numit pe Sine Dumnezeu, Fiu al lui Dumnezeu, Mantuitor al lumii etc. Tertium non datur! Credincios lui Hristos nu poate fi deci acela care Il numeste “mare initiat”, ci acela care implineste Cuvintele Lui si spune: “Cred si marturisesc ca Tu esti cu adevarat Fiul lui Dumnezeu Cel Prea Inalt”. Mantuirea ne-o castigam printr-o relatie vie cu El, prin Biserica.
“A crede ca este mantuire si in afara crestinismului este o hula la adresa lui Dumnezeu: este ca si cum am spune ca Hristos a venit degeaba, din moment ce era nadejde de mantuire si fara El (…)” (Tinerii pe calea intrebarilor – Laurentiu Dumitru”
Deci cum sa fi adepta celor care se inchina la statui si animale, si nu a Cuvantului lui Hristos si a Bisericii Sale care a dat mii si mii de Sfinti, care fac atatea minuni… Trebuie sa se hotarasca si sa aleaga: Hristos sau zeii hindusi. Spune-i ca daca neaga pe Hristos si Biserica Sa, atunci mersul ei la biserica este un mare teatru, o mascarada, se minte pe ea insasi. Poate sa se impartaseasca de sute de ori, Harul lui Dumnezeu nu va veni daca cu crede in dumnezeirea lui Hristos si ramane in erezie. Totusi, sa citeasca “Marii Initiati ai Indiei” poate cine stie…
De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te,
Ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândi (Tit, 3:10,11)
Din “Oameni si demoni”:
@Mirela!
Ai surprins foarte bine: se duce pentru a capta energie! Exact!
De altfel are un limbaj pe care nu-l agreez si d-aia nici nu-mi intra in cap; in alta ordine de idei, stii ce traznaie a mai spus?!
Ca, in Postul Craciunului, s-a dus, s-a ‘spovedit’, iar cand s-a impartasit – tineti-va bine! – a intrat Sf.Nicolae din icoana in ea, urmand ca…dupa ceva timp – cel putin 40 de zile iar cel mai mult 6 luni de zile – intrand in Biserica, a iesit din ea si s-a dus cuminte inapoi, in icoana!!!???
Am intrabat-o cum a fost posibil sa ‘vada’ asa ceva?! Si a zis ca foarte bine merci, asa cum te vad si cum ma vezi; ca, sfantul o urmarea cu privirea, si a primit acceptul ‘din ochi’ de a iesii de la locul lui – din icoana – pentru a intra in ea si a poposi pentru o perioada destul de lunga…
P.S. Pe mine ma ingrijoreaza altceva! In indreptarele de spovedanie – in marea lor majoritate – nu sunt bagate si intrebarile de genu’:
-‘esti mason?’,
-‘practici bioenergie’,
-‘faci pase – cu sau fara acordul celorlalti – pentru a-i ‘vindeca’? si-i spoliezi de bunuri si bani….;
-practici yoga si decorporalitatea?
-nu crezi in Inviere?
-crezi in reincarnare?
Cred ca, preotii din zilele noastre trebuie sa fie mai fermi, mai scormonitori la spovedanie si sa nu-L dea pe Hristos tuturor dusmanilor Lui, indracitilor, nebunilor care…luandu-l cu nevrednicie se intareste satana in ei mai tare, cele din urma facandu-se mai rele decat cele dintai ale lor.
@Magda,
Viziunile pe care le are arata clar ca este sub inselarea de care vorbesc parintii, adica cel rau li se arata sub chip de inger sau de sfinti pentru ca le exploateza mandria pentru ca acestia sa se creada alesi, iar ei nu pun deloc la indoiala aceste viziuni, considerandu-se demni de acestea. Macar de ar fi citit din Pateric sau din Vietile Sfintilor care au fost ispitit cu asa ceva. E clar ca nu are deloc o minima cultura teologica. Sfintii niciodata nu intra in oameni, asa ceva nu s-a mai auzit/scris vreodata. Doar diavolii intra in oameni.
Referitor indreptare de spovedanie, am gasit “Indreptar de Spovedanie pentru mireni” scris de Parintele Cleopa.
http://www.tezaurul-ortodox.com/topic/1819-indreptar-de-spovedanie-pentru-mireni-scris-de-pr-cleopa-m-rea-sihstria/
In care scrie printre altele si acestea:
“14. M-am lepădat de unica şi dreapta credinţă în Dumnezeu, cea ortodoxă, trecând la alte credinţe eretice, sectare, schismatice sau filosofii (evrei, musulmani, budhişti, baptişti, penticostali, adventişti, iehovişti, stilişti, catolici, atei etc.). Am practicat yoga, arte marţiale, dianetică, bioenergie, parapsihologie, radiestezie, telepatie, hipnotism, spiritism, meditaţia transcendentală, zen-budismul şi alte asemenea acestora. Am îndemnat şi pe alţii la aşa ceva.”
“Cei care practică yoga, bioenergie, radiestezie sau altceva asemănător acestora (care acceptă reîncarnarea sau destinul), să se supună canoanelor pentru vrăjitori, până la îndreptare.”
Am mai gasit pe site-ul Manastirii Parepa) un material interesant despre “CE ÎNSEAMNĂ A FI ÎN RĂTĂCIRE-PĂGÎNISM-EREZIE” printre care “A crede, a susţine, a propovădui următoarele înşelări drăceşti: spiritism (vorbirea cu morţii), yoga, reiki, zen, shiatsu, ki-kong, întemeiate pe credinţă în reîncarnare, nirvana, karma, suflet cosmic, lumi paralele, civilizaţii extraterestre, spaţii astrale, puterea horoscopului (zodiac), bioenergie şi radiestezie.”
Deasemenea, in Cateheza, Invatatura despre comportament crestin in biserica, la conditii obligatorii pentru a fi pomeniti la Sf.Liturghie, printre altele scrie:
“să nu creadă în vrăji / superstiţii populare ori “ştiinţifice” păgîneşti şi să nu ia sfat în necazurile lor de la vrăjitori şi ocultişti (chiar botezaţi ortodox): radiestezie, bioenergie, acupunctură, telepatie, telekinezie, hipnoză, dianetică, meditaţie transcendentală, spiritism, yoga, sau alte forme de vrăjitorie europeană şi orientală. “
iar la Pacate care sunt iertate prin spovedanie, dar ne opresc de la Impartasanie, se mentioneaza si:
“19. Credinţa în horoscop, zodiac, astrologie etc. Practicile vrăjitoreşti şi magice, atît “populare”, cît şi: bioenergia, radiestezia, yoga, spiritismul, meditaţia transcendentală, zen-budismul, dianetica, parapsihologia, hipnoza, precum şi consultarea celor care le săvîrşesc. “
(desi ma tem ca stiu cum o sa reactioneze, o sa zica ca preotii sunt inapoiati si limitati si nu au “acces” la alte tipuri de informatii). Daca ar fi crezut cu tarie in Domnul Hristos, s-ar fi putut ruga din toata inima ca Dumnezeu sa ii descopere adevarul desprea acele practici si ar fi fost ajutata cumva, i s-ar descoperi intr-un fel sau altul inselarea, dar daca nu crede ca Hristos este Dumnezeu…