Dusmania si ura de frati – semnul sfarsitului. PARINTELE PROCLU (2009): Daca nu biruim vrajba si tulburarea se va intampla o nenorocire” (VIDEO)
– P. Proclu: .. cât pot, să nu-mi pierd pacea din suflet.
– R: Şi putem noi, iertaţi-ne părinte, să nu ne-o pierdem, în momentul în care sunt atâtea presiuni, probleme cu serviciul, probleme sociale. Iată acum, umblă un duh, aşa, de tulburare, privind faptul că există o lege care impune scoaterea unor paşapoarte numite biometrice – care amprentează omul, îi măsoară trăsăturile feţei şi aşa mai departe – considerate, chiar şi de părintele Iustin, ca fiind precursoare ale acelui… ale semnului fiarei, ale cipului care se va pune ori pe mâna dreaptă, ori pe frunte. Cum vedeţi cuvioşia voastră acest punct de vedere, e un semn al vremurilor de pe urmă?
P. Proclu: Doamne, fereşte! Eu atâta … Ii nevoie de rugăciune. Dacă lumea va birui duşmănia, Dumnezeu va face o minune şi aiestea n-a să grăbească, a să mai întârzie.
Ştii de ce au apărut aiestea? Pentru că n-avem ochi să ne vedem unii cu alţii. Că aşa spune Mântuitorul: vă urâţi, şi Eu vă urăsc, vă iubiţi, şi Eu vă iubesc. Că Dumnezeu e iubitor de oameni. Că spune aşa: nu vrea moartea păcătosului, întoarnă-se şi să fie viu. E nevoie să ajungem la o iertare. Nu vezi, dacă într-o familie sunt patru, cinci, şase… n-au ochi să se vadă unul cu altul! Nu mai zic de celălalt, străin. Ştii de ce? Că nu ne mărturisim din smerenie, să recunosc că am supărat pe bunul Dumnezeu. Fiecare aşa ar trebui, să nu înşele pe celălalt, fiecare să lupte pentru dreptul lui, nu… vra să zică eu vreau să iau dreptul meu şi îl iau şi pe al lui. Se supără Dumnezeu pentru treburile aiestea. Trebuie să fim aşa, cu milă.
Şi preoţii … a venit odată un părinte, un călugăr – nu amu, de vreo doi ani a venit – a zis aşa: au zis Preaînaltul şi duhovnicul şi stareţul, au spus să mă pregătesc să mă facă preot şi duhovnic şi a zis: ce zici, să mă fac sau nu? Ce părere îţi dai? Eu am spus: eu nu trebuie să mă bag în treburile bisericeşti, nici politiceşti, eu trebuie să-mi plâng păcatele mele. Dar fiindcă ai venit până aici, aşa i-am spus, uite ceva, uite cum: dacă doreşti şi vrei să te faci preot şi duhovnic, aşa să te faci: dacă iubeşti să te faci mucenic. Şi dacă te faci preot şi nu doreşti să te faci mucenic, să nu te faci preot. Că mai bine un dascăl în rai, decât un preot în iad.
R: Poate un creştin al zilelor noastre să se mântuiască locuind în oraş, în mijlocul atâtor curse şi ispite? Sau ar fi musai să se retragă undeva, poate nu în pustie, dar într-o zonă de munte, într-o zonă aproape de mănăstire, sau mă rog, poate chiar în mănăstire?
P. Proclu: Uite ceva: Nu toţi reuşesc între cei mulţi. Adică pentru unii care sunt mai slabi îi bun să se retragă ca să poată avea îndemânare să poată scăpa de tot ce-l înconjoară pe el. Că uite cum îi: dacă ai îndemânare de luptă, adică o luptă contra duhurilor. Adică cum îi? Să poţi face metanii, rugăciuni, să mă pot scula noaptea la rugăciune, să n-am nimic cu nimeni, să n-am duşmănie pe nimeni, să pot sluji lui Dumnezeu.
Că unii au să se mântuiască şi prin oraşe, dar mai puţini. Ca să spun, trebuie a trăi în…. ca să câştigi mântuirea între cei mulţi, trebuie o minte trează, cu frică de Dumnezeu, aşa …
R: Dar se poate şi în lume.
P. Proclu: Da, poate. Dar e totul dacă te poţi descurca. Dacă te poţi descurca. Ai duhovnic, te duci la mărturisit şi să nu am nimic cu nimeni. Adică să n-am răutate pe nimeni şi să doresc mântuirea tuturor.
Dar, [în] momentul de faţă îi nevoie a se ruga călugării şi preoţii şi maicile şi creştinii care au sporit în nevoinţă, a ne ruga ca bunul Dumnezeu să-i lumineze pe cei mari să poată descurca ei, că ei pot menţine pacea, liniştea. Că dacă Duhul Sfânt îi va lumina şi pe ei, şi pe creştini să devină în pace, fără tulburare, atunci Duhul Sfânt va potoli furtuna care apare.
– R: Aş vrea să vă rog, câteva cuvinte de folos pentru cei care cred că sfârşitul lumii se va întâmpla poate în această generaţie, care cred că e începutul sfârşitului, ca să zic aşa.
– P. Proclu: Uite ceva … Eu amu fac în felul ista: nu mă mai rog la Dumnezeu să-mi descopere sfârşitul lumii, eu amu mă rog pentru sfârşitul meu. Că Dumnezeu nu mă întreabă de sfârşitul lumii. Că uite cum îi, sfârşitul lumii… pe-aicea noi putem fără să-mi spună nimeni. Când vom vedea că-n toată casa-i tulburare, n-au ochi să se vadă unul cu altul, vai de mine şi de mine!
A venit cineva, amu un an ori doi ani, nu ştiu când, s-or luat la sfadă, o familie … poate aţi auzit mai bine ca mine. Ce-a făcut? A văzut atâta tulburare unul care avea diavoli mai mulţi, că n-am cum să zic altfel, s-o enervat şi a luat un ciocan, era aproape de ciocan, a dat câte un ciocan la fiecare în cap. Şi când a văzut că nu mai mişcă nici unul, chiar c-a murit, s-a omorât şi el pe el, singur. Aşa face diavolul la sfârşitul lumii.
Că să ştiţi asta: Doamne, fereşte, dacă noi suntem slabi de credinţă şi noi nu biruim vrajba, tulburarea, aşa se va întâmpla. Vai de mine şi de mine! Se va întâmpla o nenorocire. Şi nu numai pentru noi, chiar şi pentru cei mari. Şi cei mari au putere de a potoli, nu cu ambiţii, a apela la rugăciune, adică a ne împăca, a lăsa duşmănia, a ne duce la biserică şi bunul Dumnezeu face minune de a să fim toţi fericiţi.
Iar dacă nu se potoleşte, aşa trebuie, preoţii, duhovnicii, toţi suntem [datori] a ne ierta, a nu ne mai duşmăni.
***
Totusi noi cautam un semn al venirii Domnului, propriu noua. Noi, care facem parte din Biserica, cautam un semn bisericesc. Mântuitorul spune: „Atunci multi se vor sminti, se vor vinde unii pe altii si se vor urî unii pe altii“ (Matei 24, 10). Sa nu te tulburi daca vei auzi ca merg pâna la varsarea sângelui episcopi împotriva episcopilor, clerici împotriva clericilor si popoare împotriva popoarelor. Lucrul acesta a fost scris mai dinainte. Nu te uita la cele ce se petrec acum, ci la cele scrise! Nu trebuie sa pieri si tu daca pier eu, dascalul tau! Se poate ca ucenicul sa fie mai bun decât dascalul si sa fie întâiul cel ce vine cel din urma (Matei 20, 16), pentru ca Domnul îi primeste si pe cei care au venit în ceasul al unsprezecelea (Matei 20, 6-9). Daca între apostoli a fost vânzare, te mai miri daca între episcopi este ura de frati? Semnul acesta nu priveste numai pe conducatori, ci si popoarele, într-adevar. Domnul zice: „Din pricina înmultirii faradelegii dragostea multora se va raci“ (Matei 24, 12).
Se va lauda oare cineva din cei de fata ca are prietenie nefatarnica fata de aproapele? Oare nu adeseori buzele saruta, fata surâde, ochii sunt aparent voiosi, iar inima mestesugeste viclesug si faureste rele în timp ce vorbeste cu pace (Psalmul 27, 4)? (…) Prin urmare, ura de frati face loc lui Antihrist. Diavolul pregateste mai dinainte dezbinarile dintre popoare, ca sa fie bine primit cel care vine. Sa dea Dumnezeu ca nici unul dintre cei de aici si nici vreun alt rob al lui Hristos din alta parte sa nu alerge la dusman”.
Legaturi:
- CUVANTUL PARINTELUI PUSTNIC PROCLU despre ispitele grele ale lumii si ale Bisericii de astazi… CUM VA FI SFARSITUL LUMII SI CE AVEM NOI DE FACUT? “Fara sfatul duhovnicului sa nu faca niciun pas, ca ne putem duce in prapastie!”
- Parintele Proclu ne invata smerenia si mila
- Parintele Proclu: MANTUIREA SAU SFARSITUL LUMII STAU (SI) IN VOINTA NOASTRA!
- Parintele Proclu: “Anii durerilor au inceput”
- Cat iubeste Dumnezeu smerenia…
- P. Proclu: Toti diavolii din iad au iesit pe fata pamantului
- P. Proclu: “Ii place lui Dumnezeu cum traiesc?”
- “Conştiinţă, spune drept, dacă mor amu, mă mântuiesc sau nu?”
- Parintele Proclu: “Crestinii au ajuns de plans”
*
- Testamentul Patriarhului sarb Pavle: “SA FIM OAMENI CHIAR IN VREMURI INUMANE!”
- Sfantul Cosma Etolul: SA NU AFURISITI PE NIMENI!
- Sf. Ioan de Kronstadt despre rautatea celor care otravesc Biserica cu ponegriri si osandiri
- Cuviosul Paisie Aghioritul despre cei care tulbura Biserica cu atitudini extreme, sub pretextele “dreptatii”
- “NU SE CADEA CA SI TU SA AI MILA DE CEL IMPREUNA-SLUGA CU TINE?”
- “Du-te, sa-ti fie dupa cum ai crezut!”
- “Cerule! Ce se intampla cu oamenii?…” – PUR SI SIMPLU ACTUAL!
- DESPRE “SECTARISMUL ORTODOX” SI INSELAREA “DREPTILOR” HIPERCRITICISTI. Pur si simplu actual (III)
- CUVIOSUL SERAPHIM ROSE IN “JUNGLA ZELOTISMULUI”
- SFANTUL IOAN IACOB HOZEVITUL ACTUAL: “Smintelile dintre noi sunt armele cele mai puternice pe care le dam vrajmasilor ca sa ne lupte pe noi”
- SFANTUL IOAN IACOB: “Pe cei slabi sa-i intarim, iar pe cei vicleni sa-i ocolim”
- DUREREA CEA MAI MARE A PARINTILOR NOSTRI: DEZBINAREA DINTRE FRATI!
- UNDE MAI ESTE UNITATEA DUHULUI INTRE NOI?
- SE POATE O DEFINITIE MAI… DESAVARSITA DECAT ACEASTA PENTRU CEEA CE NE ESTE DAT SA TRAIM ACUM?
- Preot Sever Negrescu: ORI DE CATE ORI NE INCEARCA MINCIUNA
- IN CATE FELURI NE PUTEM LEPADA DE HRISTOS
*
- SA INCEPEM SA NE PREGATIM… CUM SI PENTRU CE?
- PREGATITI-VA, DRAGII BUNELULUI, PREGATITI-VA!
- Iara si iara… PERFUZII VITALE PENTRU INCERCARILE VREMURILOR
- Monahul Moise Aghioritul despre sensul preocuparii cu semnele vremurilor: DE LA SPECULATII SI PANICA LA CERCETAREA LAUNTRICA SI PREGATIREA PRIN CAINTA
- CUM NE PREGATIM PENTRU CE VA URMA? POCAINTA, ASTAZI – INTRE “MUCENICIA VIRTUALA” SI INVATATURILE SFINTILOR
- Duminica tanarului bogat: CUM FUGIM DE HRISTOS?
- Ce avem noi de facut astazi pentru a ne mantui si pentru a ne pregati de incercarile ce vor veni?
- Sa ne reamintim duhul adevaratei marturisiri si care trebuie sa ne fie cautarea primordiala – PARINTELE ARSENIE MUSCALU (VIDEO)
Doneaza pentru filmul "Scrum"
@ Admin out off topic
Va rog din suflet sa ma lamuriti daca se poate intr-o problema. Este vorba despre ectenia din finalul Sfintei Liturghii ” unirea credintei si impartasirea Sf. Duh cerand…” Ei, in loc de “unire” azi am auzit “unitate” si m-a cam zgariat la urechi. Ce-i drept, auzisem si alte dati pe la Trinitas, dar azi am auzit la biserica unde merg eu. E gresit, e cadere, e lapadare?
@ Roxi:
Mai corect duhovniceste ar fi (si in unele locuri asa se spune, mai ales unde exista influenta liniei parintelui Rafail Noica): “unimea credintei”. Nu e cadere sau lepadare nici “unitatea”, fiindca oricum limba noastra este polisemantica si…. fiecare poate sa ia cuvantul dupa cum crede – unii se gandesc la ecumenism (ceea ce este evident ca nu avea cum sa fie in intentia marilor sfinti care au alcatuit Liturghia in primele veacuri dupa Hristos), iar noi ne gandim la unirea noastra intreolalata, a celor botezati ortodox, reinnoita si desvarsita prin Euharistie, intru acelasi Duh Sfant.
Cel mai limpede mi se pare “unirea intru credinta”, dar nu am auzit spus asa decat intr-o singura biserica.
Fraţii mei, hai să nu mai răspundem după cum ne taie capul la probleme de liturgică, dogmatică, biblică etc. Ca să înţelegem “cum se spune”, trebuie să mergem la textul original grecesc al Liturghiei. Sunt lucruri prea importante ca să le adaptăm noi după cum ni se pare “polisemantic” sau “duhovnicesc”. La Iaşi, de pildă, a apărut un liturghier care avea mai multe modificări “nevinovate”, duhovniceşti, de acest tip. De exemplu, la proscomidie, stătea scris: “Şi venind steaua a stat deasupra, unde era pruncul şi mama lui” (în loc de “unde era pruncul”). L-am întrebt pe părintele care îngrijise ediţia. Ştii greacă? Nu. Ştii slavoneşte? Nu. Atunci pe ce bază ai îndreptat Liturghierul? Păi, zice el, nu erau în peşteră, unde a venit steaua, pruncul şi mama lui? Era doar Pruncul? Adică părintele acesta vroia să-mi arate că are evlavie la Maica Domnului. Numai că fraza din liturghier este exact fraza din Matei 2,8 (sau 9, nu mai ştiu acum). Liturghia e scrisă cu fraze întregi din Scripturi. Nu putem îndrepta noi Cuvîntul Scripturii după cum ne taie capul…
Aşa şi aici. Ce e aia “unimea credinţei”? Nici nu există “unime” cu acest sens în limba română. De altfel, mai există în ectenie un loc în care se face rugăciune “pentru unirea tuturor” (dreptcredincioşilor). Ar trebui să spunem şi aici “unimea tuturor”?
Sau ce e aia “linia părintelui Rafail” în materie de liturgică? Tot respectul pentru părintele Rafail, dar “linia” liturgică este dată de textele vechi ale Liturghiei şi de Tradiţia Bisericii.
Nu am la îndemînă un astfel de text vechi în greacă, ca să analizăm termenul grecesc. Cel mai vechi e din sec. 8, codicele barberin, din care însă lipseşte acestă ectenie. În schimb, la rugăciunea prefacerii scrie: “iar pe noi care ne împărtăşim dintr-o singură pîine şi dintr-un singur pahar să ne uneşti unul cu altul spre părtăşia aceluiaşi Sfînt Duh etc”.
ON TOPIC
Felicitări pentru materialele cu părintele Proclu! Ar trebui un link permanent pe home-page la aceste texte pline de smerenie, echilibru, dreaptă socotinţă, lumină şi încurajare a nădejdii în Hristos.
Atunci a Parintelui Sofronie Saharov, daca preferati. Exista niste noime duhovnicesti pe care vocabularul limbii moderne nu prea le mai poate reda. Pentru a ne pastra respectul pt. acesti parinti, e nevoie sa-i si cunoastem mai bine, sa le citim cartile, sa le prindem duhul si “filonul” teologic foarte profund. E greu sa nu te indragostesti de Cuviosul Sofronie. Unimea are un inteles mai tainic, mai duhovnicesc. Dupa cum si parintele Staniloae cauta sa “inventeze” cuvinte care sa descrie mai fidel realitatile de taina ale Duhului, asa ca prefera “omenitate” in loc de “umanitate”. In fine, nu e locul aici…
Da, ne miram fiindca si el e anti-ecumenist. Si noi ramanem.
Admin
“ne miram fiindca si el e anti-ecumenist”
Da’ de ce vă miraţi că părintele Proclu e anti-ecumenist? Nu trebuia să fie anti-ecumenist?
Dincolo de glumă (pentru că, totuşi, am înţeles ironia), vreau doar să fac o precizare pentru cititorii de bună-credinţă: eu nu sunt un ecumenist, în sensul acceptării mişcării ecumenice, consiliului ecumenic, altor instituţii etc. În privinţa acestor instituţii, acum 9-10 în urmă am scris zeci de articole şi am făcut chiar şi o revistă (“Biserica şi problemele vremii”) – care mi-a adus “exilul” (binecuvîntat!) într-o parohie cu 80 de familii, de la marginea lumii. Deci nu dvs., ci eu aş putea să vă ţin nişte lecţii de anti-ecumenism… Nu vă supăraţi, nu?
DAR. Nu sunt ecumenist DAR nu împărtăşesc deloc viziunile radicale ale unor teologi şi duhovnici ortodocşi. Respect profund nu numai orice confesiune, dar chiar şi orice religie autentică (desigur, excluzînd aberaţiile de tip satanist, sectar etc.). Sfîntul Pavel spunea că “fapta LEGII este înscrisă pînă şi în inimile PĂGÎNILOR, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care ÎI ÎNVINOVĂŢESC SAU ÎI ŞI APĂRĂ” (Rom 2,15). Dacă fapta legii este înscrisă în inima păgînilor, cu atît mai mult cred că jertfa lui Hristos a fost pentru toată lumea, şi pentru păgîni – iar unde este jertfa lui Hristos, este şi iubirea mea. Vedeţi?
Aşa se explică faptul că mă luminez de cuvintele unui părinte ca pustnicul Proclu şi în acelaşi timp sunt capabil să vorbesc despre catolici ca despre nişte fraţi mai mici ai mei.
@Ioan Florin Florescu: parinte, de fapt este foarte simplu. Simplu ca acest cuvant al Parintelui Dionisie Colciu:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/05/23/parintele-dionisie-ne-avertizeaza-asupra-vremurilor-noastre-si-asupra-pericolelor-ecumenismului/#more-460
Orisicum, daca ne odihneste parintele, e bine sa stam imprejurul cuvintelor sale, fara a ne rispi…
Pentru vremurile astea e mult mai preferabil “omenitate” in loc de “umanitate”:). Zambesc, nu rad.
Dragi administratori,
Prin ceeia ce a-ţi făcut şi faceţi -căutând calea de mijloc cu dăruire şi cu dragoste – prezentând texte din scrisul sfinţilor părinţilor noştrii cu ceia ce este lămuritor, convingător şi ziditor în duhul tradiţionalist al ortodoxiei, pentru,, cine are urechi de auzit ‘’ , este astăzi exact ceia ce consider a fi misiunea cea adevărată, cea necesară şi care defapt aproape că nu se mai face în biserică astăzi. O socot lupta cea adevărată pentru lumină,pentru adevăr şi echilibru, pentru adevărata zidire, smerită, curată şi mântuitoare.
Duceţi o luptă pe care s’ar cuveni să o ducem toţi, având în frunte pe cei ce au făgăduinţe exprese în această privinţă şi desigur după ei şi noi cei neânsemnaţi.O luptă adevărată ce are ca scop mântuirea, demascând marea şi distrugătoarea înşelare, formalismul, ultrazelotismul şi construcţia sentimentală, emoţională şi spectaculară a noului curent din ortodoxie, teoretismul, academismul, şi marile ispite ale veacului nostru, pentru că un nou duh domină aproape peste tot. Un duh al raţionalismului, al iustificării de exterior, de suprafaţă, de efect imediat.Ne bizuim pe înfăptuiri, pe fapte exterioare, pe ce am învăţat şi pe puterile noastre. Îtâi noi şi apoi Dumnezeu, justificând şi justificându-ne că pentru credinţă şi pentru Dumnezeu şi pentru aproapele facem, când defapt ascultăm de voia noastră, de ,, eul’’ însetat de apreciere şi de succes. Am avut fericirea să mă aflu în mai multe rânduri în căsuţa părintelui Proclu şi să mă hrănesc din smerenia sfinţiei sale. Aud şi ascult multe voci cu nume de răsunet care ni se fac călăuză,dar care vorbesc altfel despre aceleaşi lucruri. Sfinţia sa vorbeşte, nu de la înălţimea faptelor, a cunoştinţelor, a autorităţii şi a succeselor , ci cu frica de a nu greşi faţă de Dumnezeu şi de aproapele şi de a nu aluneca în păreri de sine. Cunoaşterea sa, defapt se bazează pe roadele smereniei. A învăţat ortodoxia păzind poruncile şi fructificând harul, neâcărcându-se cu teoria fără practică, nehrănindu-se cu aprecieri omeneşti, ci socotindu-se neputincios şi fără valoare.Sfinţa sa nu are justificarea faptelor văzute, că nu azidit biserici, nu a împodobit interioare cu pictură, nu a scris cărţi, nu a gustat bucuria succesului, aprecierea publică şi nici bucuria de sine. Cuvântul să neşlefuit are însă puterea duhului,lumina adevărului, şi viaţa cea cu adevărat trăită în smerenie. Totdeauna am pleact de la sfinţia sa fără vre-un gând împotrivitor, fără vre-o nemulţumire din cle auzite sau văzute, dar şi cu o mare durere că nu mi-am îsuşit smerenia, că nu mi-am împropriat trăirea ortodoxă curată şi lepădarea de sine.
Inspirată v-a fost postarea fraţi admini şi socot că este îndeajuns pentru a dovedi că harul nu a părăsit biserica noastră, că adevărul dinlăuntru este cel care dă viaţă, hrăneşte creşte, zideşte şi sfinţeşte, că îplinirea poruncilor este dovada credinţei şi totodată apărarea ei. Cât îmi este în putere vă susţin , vă sunt dator şi recunoscător şi mă rog ptr. frăţiile voastre. Cer tuturor să mă ierte pentru cele spuse.
Cred ca multi altii(printre care si eu),subscriu la cele spuse de Nicolae Mirean referiror la ceea ce faceti cu ric,chiar daca nu o spun explicit,pt a nu va crea probleme(de slava desarta)
@Roxi+…
La a treia cerere de la ectenia mare se zice: “pentru unirea tuturor…” şi se foloseşte termenul grecesc “(h)enwsis” şi nu se referă la unirea credinţei, ci a tuturor oamenilor, la buna-înţelegere.
Pe când la ectenia de după prefacerea Darurilor se foloseşte termenul “(h)enoths”, care se trage de la “eis”=unul, unitate. Aşadar cea mai inspirată traducere mie mi se pare în româneşte “unime”, de la “unu”, “unitate”, neîmpărţire. Desigur că şi celelalte, unire şi unitate, sunt valabile, dar duc mai uşor cu gândul la “hora unirii”.
Duovniceşte vorbind, eu ştiu că se referă la a avea noi credinţă neămpărţită, luminată de sus, nefelurită în sufletul nostru, pe lângă “împărtăşirea Duhului Sfânt”. Apoi, bineînţeles ca şi întreolaltă să avem legătura păcii prin credinţa cea adevărată.
Eu cred că Sfânta Liturghie este slujbă ascetică, urmăreşte curăţirea minţii şi inimii noastre. De aceea cerem “unimea credinţei” prin împărtăşirea Duhului Sfânt ca să nu mai avem mintea împrăştiată prin gânduri şi patimi la cele rele şi lumeşti.
Despre “unirea” credinţei se pomeneşte şi la rugăciunea de la ceasuri: “…să ajungem la unirea credinţei şi la cunoştinţa slavei Tale celei neapropiate…”. (Despre termen am spus mai sus, importantă e ideea). Pomeneşte şi Sf. Ap. Pavel în Efeseni 4:13, de unde cred că a fost şi preluată ideea în Sfânta Liturghie. Iar acolo mi se pare limpede despre ce vorbeşte.
Va multumesc tuturor pt lamuriri. Oricum, mie mi se pare ca acest termen “unitate” aduce oleaca a ecumenism…
Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel
“Capitolul 4
1. De aceea, vă îndemn, eu cel întemniţat pentru Domnul, să umblaţi cu vrednicie, după chemarea cu care aţi fost chemaţi,
2. Cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire,
3. Silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii.
4. Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre;
5. Este un Domn, o credinţă, un botez,
6. Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi.
7. Iar fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos.
8. Pentru aceea zice: “Suindu-Se la înălţime, a robit robime şi a dat daruri oamenilor”.
9. Iar aceea că “S-a suit” – ce înseamnă decât că S-a pogorât în părţile cele mai de jos ale pământului?
10. Cel ce S-a pogorât, Acela este Care S-a suit mai presus de toate cerurile, ca pe toate să le umple.
11. Şi el a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători,
12. Spre desăvârşirea sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos,
13. Până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos.
14. Ca să nu mai fim copii duşi de valuri, purtaţi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii, prin înşelăciunea oamenilor, prin vicleşugul lor, spre uneltirea rătăcirii,
15. Ci ţinând adevărul, în iubire, să creştem întru toate pentru El, Care este capul – Hristos.
16. Din El, tot trupul bine alcătuit şi bine încheiat, prin toate legăturile care îi dau tărie, îşi săvârşeşte creşterea, potrivit lucrării măsurate fiecăruia din mădulare, şi se zideşte întru dragoste.
17. Aşadar, aceasta zic şi mărturisesc în Domnul, ca voi să nu mai umblaţi de acum cum umblă neamurile, în deşertăciunea minţii lor,
18. Întunecaţi fiind la cuget, înstrăinaţi fiind de viaţa lui Dumnezeu, din pricina necunoştinţei care este în ei, din pricina împietririi inimii lor;
19. Aceştia petrec în nesimţire şi s-au dat pe sine desfrânării, săvârşind cu nesaţ toate faptele necurăţiei.
20. Voi însă n-aţi învăţat aşa pe Hristos,
21. Dacă, într-adevăr, L-aţi ascultat şi aţi fost învăţaţi întru El, aşa cum este adevărul întru Iisus;
22. Să vă dezbrăcaţi de vieţuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare,
23. Şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre,
24. Şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului.
25. Pentru aceea, lepădând minciuna, grăiţi adevărul fiecare cu aproapele său, căci unul altuia suntem mădulare.
26. Mâniaţi-vă şi nu greşiţi; soarele să nu apună peste mânia voastră.
27. Nici nu daţi loc diavolului.
28. Cel ce fură să nu mai fure, ci mai vârtos să se ostenească lucrând cu mâinile sale, lucrul cel bun, ca să aibă să dea şi celui ce are nevoie.
29. Din gura voastră să nu iasă nici un cuvânt rău, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinţă, ca să dea har celor ce ascultă.
30. Să nu întristaţi Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru Care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.
31. Orice amărăciune şi supărare şi mânie şi izbucnire şi defăimare să piară de la voi, împreună cu orice răutate.
32. Ci fiţi buni între voi şi milostivi, iertând unul altuia, precum şi Dumnezeu v-a iertat vouă, în Hristos.”
Apologeticum posteaza o replica la interviul vostru cu par. Proclu. Se simte de la o posta cum s/au dus sa-l imbarlige pe parintele. TOATA LUMEA SIMTE ADEVARUL. Deci, Fratilor, nu mai intrati in polemica cu Apologeticum. Extrageti din acest minunat interviu frazele capitale, puneti-le intr-un chenar pe prima pagina si lasati-i pe Aologeticum sa vorbeasca singuri. NU VETI PIERDE NIMIC!
@Ioan: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/09/16/cuvantul-parintelui-pustnic-proclu-despre-ispitele-grele-ale-lumii-si-ale-bisericii-de-astazi-cum-va-fi-sfarsitul-lumii-si-ce-avem-noi-de-facut-fara-sfatul-duhovnicului-sa-nu-faca-niciun-pas-ca/comment-page-2/#comment-40498
E clar pentru noi, de acum incolo credem ca ne putem astepta “linistit” la nenorocirea de care a vorbit aici parintele Proclu 🙁
Mai oameni buni, de ce contribuiti la denigrarea parintelui Iustin. Daca “ucenicii” sfintiei sale nu inteleg, fiti macar voi mai intelepti…
E trist ca unii isi folosesc denumirea de “ucenici” denigrandu-l, cu sau fara stiinta…
Va vad ca sunteti mai echilibrati si mai cuviinciosi, e suficient sa ne dam seama ce fel de oameni sunteti. Nu am vrea sa ne facem o parere despre voi ca si cum avem deja fata de unii ce umbla cu inregistrari sa isi justifice iesirile si pornirile spre extreme…
Nu o luati ca pe o mustrare ci ca pe un sfat prietenesc. Nu va lasati angrenati in tot felul de scandaluri.
Va rog, pentru binele parintelui Iustin, fiti macar voi mai intelepti…
@Viorela:
Multumim pentru sfat.
Totusi, nu ne nedreptatiti si dvs: cum contribuim noi la denigrarea par. Iustin? In rest, suntem in acord total cu ce ati spus.
Noi oricum nu o sa umblam cu inregistrari si para-inregistrari.
Am avut o nelamurire, am mers la parintele, am primit cuvant duhovnicesc si binecuvantare (fara sa cerem noi explicit!) sa il facem public, si asta e totul. In rest, altii s-au agitat si dat de ceasul mortii sa ne compromita cu orice chip. Si nu o sa se opreasca aici, chit ca lumea se prabuseste. Insa pentru ei e mult mai important sa ne sara la jugulara decat ce se intampla in jurul nostru si chiar cu parintele Proclu. Este extrem de ciudata povestea cu acel personaj enigmatic si cu amenintarile primite de parintele. Dar, cum am spus deja, pe ei nu ii intereseaza acest aspect.
Iertati-ne!
Am trimis si la APOLOGETICUM acelasi mesaj dar nu l-au postat.
Astept sa vad si ce zic ei.
Totusi va multumesc ca mi-ati raspuns.
Denigrarea parintelui Iustin si a parintelui Proclu se face indirect prin scandalul creat.
Din pacate pr Iustin si pr Proclu nu cred ca stiu de toate scandalurile de pe internet.
Imi pun totusi o intrebare: Cine are interes sa faca acestscandal?
Nu toticei ce isi fac poze cu pr Iustin sunt ucenici ai sfintiei sale. Adevaratii ucenici ai pr Iustin fac ascultare in manastire, nu fac scandaluri pe internet.
De aceea am spus ca il discreditati indirect pe pr Iustin, caci vazand cineva scandalul creat traieste cu impresia ca sunt implicati in toata aceasta tulburare adevaratii ucenici ai parintelui, cei care duc o viata duhovniceasca, asemenea sfintiei sale. Iar voi raspunzand provocarilor nu faceti altceva decat sa le dati apa la moara.
Iertati.
@Viorela
Nu am primit niciun astfel de comentariu de la tine
Dar cum ziceam intr-un alt comentariu, aceasta lamurire a lucrurilor am facut-o la cererea Parintelui Justin, caci personal nu mai vroiam sa mai deranjez pe Parintele Proclu. Orcum Parintele Proclu a spus ca daca Dumnezeu ii va cere sa vorbeasca, o va face.
Apologeticum, ce aveti impotriva acestui cuvant al parintelui Proclu?
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/09/16/cuvantul-parintelui-pustnic-proclu-despre-ispitele-grele-ale-lumii-si-ale-bisericii-de-astazi-cum-va-fi-sfarsitul-lumii-si-ce-avem-noi-de-facut-fara-sfatul-duhovnicului-sa-nu-faca-niciun-pas-ca/
Daca observati parintele este calm si vorbeste coerent, nu-i agitat, insa la inregistrarile dat pe blogul vostru parintele este agitat.
Ce aveti voi impotriva a ceea ce spune parintele Teofan?
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/09/15/un-punct-de-vedere-la-care-subscriem-ierom-teofan-popescu-man-putna-despre-cipuri-intre-pericolul-controlului-total-si-cel-al-atitudinilor-dezechilibrate-si-agresive/
@ Ina:
Asa e, iar “cheia” sta in partea de interviu (inceputul – ce anume si cum i s-a spus parintelui Proclu – si finalul, curmat brusc) care lipsesc, fara explicatii. Daca nu aveau nimic de ascuns, ar fi dat tot, nu ar fi ascuns exact ce era mai important. Cu asta totul s-a clarificat. Nemaivorbind ca parintelui nu i-au aratat ceea ce am scris noi, ca sa confirme daca sunt sau nu cuvintele lui, daca am adaugat vreo iota de la noi, ci l-au intoxicat cu minciunile lor despre ce am fi spus, speculand slabiciunea si frica surorii lui, binecunoscute si declarate de insusi parintele in interviu. Dar lucrurile, cu mila lui Dumnezeu, se vor lamuri, cu rabdare, ori aici, ori dincolo. Noi nu suntem disperati, ei insa se vede ca au intrat in vrie, mai ales ca parintele le-a repetat si lor: “Nu ne intreaba Dumnezeu despre cip, ci ne intreaba daca ne-am pazit mintea si daca ne-am pocait!” Iar ei, disperati, repede, ii spun cu tupeu incredibil ca… nu este informat, in timp ce parintele Iustin!! Formidabil, pai s-au si dat de gol… Este exact modul in care procedau si cu parintele Iustin, atunci cand nu erau de acord, ba inca pe un ton… mult mai agresiv. Deci ati inteles: cheia, pentru acestia, este “informarea”, iar nu luminarea de Sus, pe care se presupune ca o au amandoi si de care au facut atata caz pana acum, ca si cum parintelui Iustin i s-a revelat ceva in plus legat de… lepadare, etc.. Poate de aceea, in ultima vreme, parintele cere parerea altor parinti duhovnicesti care il viziteaza daca este sau nu bine cum a procedat… Cu toate ca pr. Valica i-a zis dintru inceput ca nu, nu este bine. Acum a ajuns si el un “nobody”, un “teolog fara experienta”… Excelent. Iar (dez)informarea… e lesne de inteles si o stiu toti cei care o mica tangenta cu manastirea, cam cine si cum i-a facut-o parintelui Iustin…
Dr nu mai are sens sa continuam “dialogul” (surzilor), asa am fost si noi sfatuiti. Lasam intrebarile mai mult ca opinii sau ca intrebari retorice, dar cu oamenii care si-au dovedit in mod repetat reaua credinta si care NU asculta nici macar de parintele Iustin, ci doar se folosesc de numele sau, chiar nu avem ce sa mai discutam. Sa spuna si sa faca ce vor, au unde sa dea seama si… nu vrem sa fim in locul lor atunci, daca nu se caiesc si nu se indreapta, cat inca mai e timp. Viata noastra, dar si a lumii, este mult prea scurta, si fiecare clipa este tot mai pretioasa, ca sa o pierdem cu toate provocarile, diversiunile si masinatiunile puse la cale de oameni care lucreaza in mod vadit in duh satanic si cu mijloacele intunericului. Lumina le va vadi pe toate, fratii nostri! Astea nu sunt vorbe goale. Sa ne intarim in credinta, sa ne apucam de rugaciune staruitoare, sa ne zdrobim inimile pana vor curge lacrimi pentru nenorocirile care vor veni! Sa avem aceasta incredere neclatinata, oricate ar mai veni peste noi! Sa ramanem uniti… in jurul lui HRISTOS si al BISERICII!