EPISCOPIA SLATINEI SI ROMANATILOR ADUCE CLARIFICARI IMPORTANTE IN CAZUL PARINTELUI NICHITA PASCAN, PROPUNAND CATERISIREA SA PENTRU PARASIREA BISERICII ORTODOXE
Episcopia Slatinei si Romanatilor: COMUNICAT privind părăsirea Bisericii Ortodoxe de către Preotul Nichita Paşcan de la Mânăstirea Brâncoveni
Cu privire la părăsirea Bisericii Ortodoxe de către Preotul Nichita Paşcan de la Mânăstirea Brâncoveni, Episcopia Slatinei şi Romanaţilor face următoarele precizări:
– În seara zilei de vineri, 24 septembrie a.c., susnumitul şi 29 de maici şi surori (din cele 65 existente) au părăsit mânăstirea fără înştiinţarea Maicii Stareţe şi a Episcopului locului;
– În prezent, cei dispăruţi se află în Grecia, afiliaţi la o grupare religioasă stilistă ce nu are comuniune cu nicio Biserică Ortodoxă (nici cu Biserica Rusă, nici cu cea a Ierusalimului şi nici cu Sfântul Munte). Este vorba de gruparea schismatică a aşa zisului arhiepiscop Macarie, autointitulat „al Atenei şi al Eladei”.
În urma anchetei desfăşurate de către Inspectoratul Eparhial imediat după producerea acestui incident, precum şi din declaraţiile obştii rămase, privind comportamentul susnumitului preot, au reieşit în principal următoarele:
– În mai multe rânduri şi faţă de mai multe persoane şi-a exprimat în mod repetat simpatia pentru diferite grupări religioase stiliste, afirmând că doreşte să părăsească Biserica Ortodoxă, pentru a trece la acelea;
– A îndemnat călugăriţele şi pe credincioşii care se spovedeau la dânsul la neascultare faţă de Biserica noastră Ortodoxă, sub pretextul că este eretică. În acest context a făcut nu o dată afirmaţia că “unitatea Bisericii este în jurul duhovnicului”;
– A contestat hirotonia Ieromonahului Antonie Veselin (slujitor la aceeaşi mănăstire) întru preot, numindu-l în chip batjocoritor “domnul Adrian” (pe numele său de mirean), deşi părintele Antonie a fost tuns în monahism şi hirotonit întru diacon încă din anul 1996. În acest sens, a interzis maicilor şi unor mireni să participe la slujbele săvârşite de Ierom. Antonie, pe care le-a catalogat “blestemate şi pângărite”.
La scurtă vreme după plecarea din mănăstire a difuzat, sub semnătura sa şi a monahiilor şi surorilor care i-au urmat, o aşa numită “Mărturisire de credinţă”, prin care afirmă în mod expres ruperea de Biserica Ortodoxă, care îl alesese slujitor şi căreia îi jurase credinţă, şi confirmă, de fapt, cele de mai sus.
Luând act de toate acestea, Permanenţa Consiliului Eparhial al Episcopiei Slatinei şi Romanaţilor a hotărât deferirea preotului Nichita Paşcan în judecata Consistoriului Monahal Eparhial, în vederea caterisirii.
Biroul de presă al Episcopiei Slatinei şi Romanaţilor
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Despre plecari, schisme si calendare, in cheie cvazi-alegorica.
…
Tot ce pot să banuiesc e doar că unii s-au întors la niște înțelesuri slabe și sărace, din moment ce pot să se despartă de casă și de ai lor și să plece la străini. Căci țin zile și luni și timpuri și ani în loc să-L țină pe Dumnezeu, Cel Care a făcut zilele și lunile și timpurile și anii. Și Care a zis că vine să locuiască în oameni, nicidecum în calendare, fie ele tradiționale sau îndreptate.
http://parohia-petresti.ro/postate/Calendarul_opozitiilor_in_luna_octombrie.php
http://astradrom-filiala-bihor.blogspot.com/2010/10/cazul-brancoveni-o-alegere-in-duhul.html
Mi se pare deosebit de grav ce se intampla in Biserica noastra. Din pacate, semnalele trase din timp de catre cei carora nu le este indiferenta viata Bisericii Ortodoxe Romane, nu au fost luate in seama. Dupa cele semnalate inclusiv de ierom. Eftimie Mitra, dupa nenumaratele semnale de alarma trase pe blogurile unor oameni responsabili, inclusiv aici, pe “Razboi intru Cuvant”, iata, ceea ce speram ca va fi evitat s-a produs. In acest moment, cred ca ar trebui cerut ca Danion Vasile sa treaca in biserica pe care o pretuieste si sa nu mai stea in biserica stramoseasca, precum un lup in bana de oaie, otravind mintile unor nefericiti care se cred mai sfinti decat Sfintii. Politica dusa de acesta de a musca din Trupul Bisericii, de a fragiliza si de a deschide fisuri deja existente dintre ierarhie pe de o parte, preoti si laici pe de alta, nu mai poate fi tolerata. Trebuie, in sfarsit, ca si in cazul de cealalta extrema, Corneanu, trebuie deci ca trupul viu al Bisericii sa reactioneze si sa se debaraseze de zelotismul unor credinciosi care se simt incredintati de marea lor “evlavie”, de credinta lor “fierbinte”, de “constiinta ortodoxa”(!), de “dragostea” fata de Hristos. Totul pana aici! Nu are nimeni dreptul sa faca bucati Biserica Ortodoxa Romana, indiferent de cat ar gresi unii ierarhi. Daca Sinodul inca mai reactioneaza – greoi, sovaitor, dar o face – daca gesturile eretice sunt sanctionate si prevenite, nu avem dreptul, noi, ca oameni credinciosi, sa ne indreptatim in judecatori supremi ai pacatelor altora pana acolo incat sa facem Biserica farame. Doar diavolul se poate bucura de astfel de actiuni. Daca are acea “constiinta ortodoxa”, Danion Vasile ar face bine sa plece acolo unde se simte bine, intr-una dintre puzderiile de biserici stiliste cu episcopi de colt de strada. Asta nu inseamna ca fac apel la tolerarea prigoanei instituite de Patriarhie impotriva celor care au alte pareri decat cea oficiala, in general vorbind. Nici vorba de aceasta. Dar nu avem niciun drept, o consider chiar o blestematie, sa facem apel la sfartecarea Bisericii de dragul pozei de “salvator” al acesteia. Consider gestul parintelui Nichita la fel de nociv ca acela al Mitr. Corneanu. Iar cei ce stau in umbra acestui gest, nu au scuze. Sunt instigatori la o mare crima impotriva Crucii! Chiar daca se bucura pentru moment, vai! nu as vrea sa fiu in pielea lor, saracii.
Doamne Iisuse, dă-mi credinţă
Ca tot c e-ai spus să împlinesc
Nu pentru public,ci lăuntric
S’ajung să pot să Te iubesc.
Nu în lucrări strălucitoare
Ce cad în lauda de sine
Să îmi zidesc dreapta credinţă
Şi să m’arăt vrednic de Tine.
Dă-mi dorul de, desăvârşire
Şi’nfricoşarea de păcat.
Dă-mi frica laudei de sine
Şi groaza de-a fi înşelat.
Dă-mi setea dragostei de Tine.
Dă-mi zilnic să mă răstignesc,
Prin cea mai sfântă pocăinţă,
Ca-n ea să lupt să Te iubesc.
Dă-mi zelul cel fără prihană,
Care n’acuză, nu loveşte
Şi care pentru orice semen
Suspină şi se răstigneşte.
Dă-mi dragoste de neam şi ţară
Spre jertfa sinceră-n credinţă,
Ca inima-mi neputincioasă,
S’aline multa suferinţă.
Să-Ţi cer plângând în rugăciune
Să ne scoţi neamul din ocară
Din înşelare şi minciună,
Din a păcătelor povară.
Să plâng pentru păcatul nostru
-al ortodocşilor Iisus-
Care-am căzut în formalismul
Şi-n înşelarea din apus.
Spre-a construi sfinte biserici
Lăuntric nu doar dinafară
Şi‘academiile ascezei
Precum erau odinioară.
Spre-a ne zidi drapta credinţă
În duhul sfinţilor părinţi
Ca neam, ca ortodocşi, ca ţară,
Ca fii ai Tatălui, smeriţi.
Doamne Iisuse dă-mi puerea
Să mă afund în pocăinţă
Ca-n ea să simt, să văd să aflu
Ce-i Adevărul în credinţă.
Să ard de dorul pocăinţei
Care aduce pe pământ,
Harul şi mila şi lumina
Şi rodul lor prin Duhul Sfânt.
Să văd – prin truda nevoinţei-
Ce’nseamnă faptic curăţia,
Ce rod mi-aduc mila şi postul,
În marea mea nevrednicie.
Să simt ce pagubă-mi produce
Cuvântul spus – dar netrăit –
Ca argument şi ca dovadă,
Cu care’n jur am osândit.
Să simt ce falsă înălţare
Mi-aduce multa teorie,
-Cu adâncimi numai vorbite-
În viaţa-mi de netrebnicie.
Dă-mi Doamne’n post şi rugăciune
Să î-mi sporesc dreapta credinţă,
Ca să învăţ teologia
Din faptele de pocăinţă.
Să nu m’avânt doar prin gândire
Spre tainele cele cereşti
Fără să-mi spăl necurăţia
Şi toate relele trupeşti.
Să nu disec slăvita-Ţi taină
Vorbind savant de Dumnezeu
Fără să scot din mine însumi
Ce-i înşelare şi ce-i rău.
Să nu cutez să vorbesc public
De adâncimile de sus,
Decât când la-am trăit în crucea
Şi-n răstignirea mea Iisus.
Să nu dau libertate minţii
Să se afunde-n cunoştinţă
-Prin logica speculativă-,
Necomfirmată-n pocăinţă.
Să îndrăznesc să vorbesc public,
Să comentez cele ce-ai spus,
Doar după ce povara crucii
Le-a comfirmat în trup, Iisus.
Dă-mi Doamne dor de adâncirea
În frumuseţea nevoinţei,
Care prin Duhul Sfânt ne’aduce,
Toate comorile credinţei.
Care prin post şi curăţie,
Prin lepădările de sine
Ne urcă-n Har la vrednicia
Care vorbeşte de la sine.
Să nu ajungem doar prin vorbe
Să comentăm cele ce-ai spus,
Ci viaţa noastră să vorbească
Teologia, azi Iisus.
Căci dacă trupul n’are-n sine
Urma concretă’a pocăinţei,
Şi-a patimilor răstignite,
N-am viul căilor credinţei.
Am doar imensa cunoştinţă
Ce-i moartă fără de lucrare
Şi laude care sunt plata
Lucrărilor exterioare.
O cunoştinţă nesmerită
Care înşelă şi mă’nşeală
Un zel care provoacă schisme
Şi semenilor doar sminteală.
Parintele Paisie Aghioritul spunea ca Dumnezeu poate lumina intr-un mod nebanuit, chiar neasteptat, pe cineva daca oamenii se roaga Lui pentru luminarea respectivei persoane.
Eu, in nemernicia mea, nu pot iubi pe cel care ocupa actualmente scaunul Patriarhiei Romane. Dar ne putem ruga pentru luminarea lui si a celor asemenea lui cu care lucreaza, ca sa ne fie tuturor mai bine. Prin jertfa macar a unei rugaciuni scurte. Iar daca e nevoie de multa rugaciune pentru spulberarea unei stari rele intarite, intai sa o facem, apoi sa avem pretentii.
Dumnezeu e singurul care are putere de a face Binele, omul greseste chiar si cand crede ca e bine ceea ce face. Daca patimile dicteaza peste ceea ce ar trebui sa fie propria aplicare a sfaturilor adresate altora, respectivul are nevoie sa fie ajutat. E ca un bolnav ce-si arata rana, cerand ajutor. Sa ne rugam pentru vindecarea si indreptarea lui si a noastra, nu sa asteptam nerabdatori pierirea lui, caci nu va veni.
Daca pacea se coboara in cel ce-si calca resentimentele si se roaga pentru vrajmasii cei de o credinta cu el, inseamna ca e pe drumul placut lui Dumnezeu.
Din fericire marea greseala pe care a facut-o Danion sugerand unora sa plece din BOR, a fost in mare parte reparata, ea neavand efect, autorul renuntand la a mai cauta in alte parti, sau de a mai propune si altora acest lucru.
Eu personal consider acest lucru o mica minune si faptul ca Danion nu a cazut definitiv, se datoreaza rugaciunilor unui duhovnic cu mare trecere la Dumnezeu, pentru ca dracul mandriei este foarte puternic. Este o minune sa cunosti, sa vezi si sa simti greselile, patimile, neputintele si caderile mamei tale, biserica, si totusi sa nu o parasesti si sa o iubesti incontinuare cu nadejde, cum o minune este si atunci cand iti vezi murdaria, patimile,ticalosia,rautatea si iadul din propriu tau suflet si totusi sa nu deznadajduiesti.
Minunat mi se pare si faptul ca Danion recunoaste ca a cazut in mandrie, patima care ma incearca si pe mine de cate ori scriu pe net.
Maica Domnului sa ne invete sa fim blanzi si smeriti cu inima! Doamne ajuta!
@ Leo:
Din pacate, nu e chiar asa, desi ne-ar place si ar fi frumos sa fie adevarat. Nu credem ca e sincera atitudinea sa, ci este o schimbare de tactica si de imagine, pentru a deveni din nou credibil si a ne face pe toti sa lasam garda jos. Sunt cativa parinti deosebit din tara cu care a vorbit relativ recent, cu care noi am vorbit personal, si pe care i-a innebunit cu ideile stiliste pe care si le sustine in continuare cu inversunare. Nu e nimic schimbat fata de conferintele de la Chisinau, Iasi, Oradea, etc. Oricand pot da marturie acesti parinti, dintre care unii au si scris pe aici. E trist modul cum incearca sa prosteasca oamenii, fara sa se caiasca pentru ce a spus impotriva Bisericii si catorva mari duhovnici, ci victimizandu-se doar cum ca a fost gresit inteles, fara sa retracteze insa nimic. Inregistrarile si transcripturile lor stau marturie. Pe blogul lui campaniile stiliste si anti-BOR sunt la fel, la locul lor. Restul este “gandire pozitiva”, proiectia dorintelor noastre, imbatare cu apa rece.
Vad ca nimeni nu se intreaba macar daca asa-zisa marturisire de credinta este in mod real a parintelui:nu cred deloc acest lucru si sunt si multi altii care nu cred.Nu toti ortodocsii crestini din Romania se regasesc in subsolurile blogurilor pe net.Si cei mai multi nu s-au smintit deloc,pentru ca suntem convinsi ca parintele a fost determinat sa plece,pentru ca si-a mentinut deschis pozitia anti-cip si anti-ecumenism,printre altele.Era prea incomod si devenise indezirabil(fiind si relativ tanar)pentru unii.Fiindca multi au tipat la inceput si acum au tacut;au mai ramas doar cativa foarte inaintati in varsta,acum ca parintele Nichita a plecat.Nu stiu ce motiv a vut sa plece,dar sigur a fost unul intemeiat;poate chiar a fost determinat sa faca aceasta,Dumnezeu stie.E rusinos sa-l judecam;mai bine ne-am ruga pentru dansul.Este un mare duhovnic! Dumnezeu sa ne ierte.
@ Gabi:
Deja va impotriviti evidentelor si va luati propriile inchipuiri si frustrari drept realitate. Sunt semnaturile olografe ale p. Nicihita si ale maicilor. Prin telefon pot fi si contactati. Chiar sunt exact acolo unde au spus, la stilisti. Este o aberatie fara margini ca cineva i-a determinat sa plece. Pozitie anticip publica nu a avut, cel putin nu in ultima vreme, asta e cert. Probabil nici daca o sa-l vedeti si auziti cu ochii si urechile dv. spunand ceea ce a scris in acea scrisoare nu veti crede. Asta este situatia, exista caderi, inselari, rataciri. Comunicatul PS Sebastian reda foarte exact ceea ce gandea, exprima si cum se comporta in ultima perioada (destul de lunga) parintele Nichita… si inca s-a spus prea putin. Daca ati fi cu adevarat din apropierea manastirii sau a parintelui, ati sti toate acestea. Daca ne place sa ne idolatrizam duhovnicul si sa gandim ca afara e cald si soarele dogoreste, desi e vreme cainoasa de toamna tarzie si ploua mocaneste, nimeni nu ne opreste.
gabi,
eu apreciez efortul dvs de a lua apararea parintelui Nichita.
Ca este sau nu reala aceasta marturisire, nu avem de unde sti. Dar parintele Nichita a facut afirmatia ca BOR nu mai are har in repetate randuri.
De aceea nici nu a mers de exemplu, la bulgari, pt ca Biserica Ortodoxa din Bulgaria este in comuniune cu BOR.
Inainte de a pleca din manastire a spus ca va cere mirungerea acolo unde va merge. Inteleg din asta ca nu isi recunoaste nici propriul botez? Nici preotia? Cine sa il mai inteleaga…
Eu nu ma pricep prea bine la lucrurile acestea, si nici nu e treaba mea, dar vedeti ca Parintele Iustin a zis ca e pierzare de suflet ce a facut pr Nichita.
Alta marturisire de credinta decat Crezul pe care l-au facut nasii pt noi la botez si pe care noi il spunem mereu la Sf.Liturghie, nu trebuie sa mai fie necesara pentru cine are constiinta ca este in Biserica Apostoleasca si Soborniceasca.
Inainte ca pr Nichita sa fie judecat in consistoriul eparhial, ar fi de preferat sa lasam cele 99 de oi si sa mergem in cautarea oii cele pierdute. Cred ca astfel s-ar evita multe. Nici Mitropolitul Corneanu nu a fost depus din treapta.. Deciziile pripite ne-ar putea costa…
… sa nu cumva sa ne coste insa mai mult tocmai pentru unele dintre cele 99 de oi, vanate prin intermediul celei plecate. De incercat, s-au incercat multe INAINTE de fuga parintelui si maicilor, se cauta inca recuperarea unora dintre ele, dar cu p. Nichita sa nu ne iluzionam prea tare. Cu Corneanu… au fost interesele mult prea mari la nivele inalte de tot, acum insa nu tb. luat drept un precedent dupa care orice preot schismatic sau eretic nu ar tb. caterisit.
Ceea ce a spus dl. Iulian Capsali este foarte adevarat, si sintetizeaza o situatie care, in ceea ce-l privaste pe Danion Vasile, dureaza de multa vreme. Situatia ambigua si incerta in care acesta cu buna stiinta s-a plasat, va dura atata timp cat DV v-a considera ca este productiv pentru ceea ce vrea sa realizeze. Cuvintele dl. Capsali sunt mai degraba un avertisment pentru noi, si o trezire a noastra la realitate. In ceea ce-l priveste pe DV, singurul lucru pe care l-am mai putea face pentru ca el sa-si dea seama ca militantismul schizmatic duce intr-o fundatura, sunt asa cum s-a mai spus, rugaciunile noastre.
@George
ca o completare la cele spuse de tine: sa cerem in rugaciuni sa putem iubi pe cei pe care omeneste din diferite motive nu-i putem suferi.
@gheorghita ciocioi
Probabil ca pasul cu salvarea oii pierdute a fost facut in trecut, caci dupa cum se vede in comunicatul episcopiei se stia de actiunile sale. Mi-ar place sa cred ca nici episcopia nu a stat cu mainile in san pina acum si s-au facut niste demersuri spre luminarea preotului…probabil ca si duhovnicul dansului a incercat dar se pare ca nu a reusit.
Da fratilor sa ne rugam pentru Danion si pentru parintele Nichita si pentru toate sufletele aflate in primejdie in aceste tipuri grele.
Am si eu o curiozitate. Ce inseamna semnul cu mana dreapta pe care il vad in poza (ps sebastian)?
Dragii mei, sa nu uitam ca multi dintre ucenicii pr Visarion Coman ( si stiti foarte bine ca e vorba de mii si mii de suflete sincere) s-au marturisit la pr Nichita, dupa trecerea la cele vesnice a marelui duhovnic.”Dependenta” de duhovnic, accentul pus pe persoana acestuia – la unii – din nefericire, inlocuise chiar Dreapta Credinta. Consider ca pr Nichita s-ar putea intoarce. Sa-l ajutam, gandindu-ne la consecinte, la viitor, la vesnicie… Nu e vorba doar de pr Nichita si de 29 de maici…
@ banu:
Semnul binecuvantarii arhieresti.
Să ținem unitatea de credință și de slujire a lui Hristos cu Păstorii noștri, fraților, rugându-ne cu smerenie și dragoste pentru ei, ca Domnul Hristos să-i întărească și să-i lumineze cu harul Lui, iar ei pe noi și pe păstoriți, pentru că de muulte ori li se sfâșie și lor inima pentru turma de … (ne)credincioși. Așa că să nu ne grăbim să aruncăm cu pietre, dorind întoarcerea fiului risipitor, dar nici să lăsăm lupii să atace și să risipească turma, pentru că este a lui Hristos nu a noastră. Iar duhovnicul, oricât ar fi de duhovnic, trebuie să-L ofere mereu ucenicilor pe Hristos cel Viu, și să-i modeleze pe ucenici după chipul lui Hristos, nu după chipul lui. Deci, cu smerenie și cu înțelegere să ne rugăm mai des ca la început de an:
”Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Izvorul vieții și al nemuririi, Făcătorul a toată făptura văzută și nevăzută, Care ai pus vremile și anii întru a Ta stăpânire și îndreptezi toate cu iconomia Ta cea cerească și întru tot bună, mulțumim Ție pentru îndurările minunate pe care le-ai făcut asupra noastră în toată vremea trecută a vieții noastre și Te rugăm, întru tot Îndurate Doamne: binecuvintează cununa anului ce a sosit cu bunătatea Ta și păzește pe binecredincioșii creștini români de pretutindeni, pe păstorii și învățătorii noștri; înmulțește zilele vieții noastre întru sănătate deplină sufletească și trupească și ne dăruiește sporire în toate faptele cele bune. Dăruiește de sus bunătățile Tale întregului Tău popor: sănătate și mântuire și întru toate bună sporire. Sfântă Biserica Ta, țara noastră cu toate orașele și satele, izbăvește-le de toată reaua întâmplare, dăruindu-ne tuturor pace fără de tulburare. Răzvrătirile eresurilor strică-le cu puterea Ta, iar pe noi întărește-ne, Doamne, întru iubirea Cea către Tine și întreolaltă, ca să ne învrednicim cu inimă curată totdeauna a aduce mulțumire Ție, Părintelui Celui fără de început și Unuia Născut Fiului Tău și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, Dumnezeului Celui slăvit întru o ființă, și a cânta preasfântului Tău nume: Slavă Ție, Dumnezeului și Binefăcătorului nostru, în vecii vecilor! Amin.”
Fiecare copac se cunoaste dupa roadele sale. Nu eu am spus-o. Daca pleca pur si simplu, fara marturisirea de credinta, atunci se putea spune ca a plecat din motive personale. Dar asa se pare ca a facut jocurile altora. Intentionat sau nu…cine stie?! Oricum, atit acesta, cit si cei care slujesc impreuna cu papistasii trebuie dati caterisirii. Daca se va merge la infinit pe linia tolerantei, efectele vor fi tot mai negative. Doamne ajuta!
Parintele Nichita a fost si este un mare duhovnic.Putini ca el mai sunt in tara. Nu trebuie sa aruncam cu pietre in el chiar daca a gresit. Voi, slujitorii bisericii stiti ce sunt ispitele si nu ar trebui sa-l condamnati. De cand a murit parintele Visarion nu cred ca si-a mai gasit un duhovnic bun ca sa-l indrume. De ce nu trimiteti un preot bun in Grecia sa-l ajute sa depaseasca problemele si mai ales sa afle adevarul. Este pacat ca parintele sa fie caterisit. De cand ma spovedeam la Sfintia sa imi spunea ca are probleme cu mai marele (era vorba despre preasfintitul Irineu). De ce incercati sa eliminati un mare duhovnic? Ce nu va convine?
gheorghita ciocioi,
inainte de intronizarea PS Sebastian la Slatina, cand manastirea Brancoveni tinea inca de episcopia Ramnicului, unul dintre duhovnicii batrani din Frasinei a spus unei maici din Brancoveni care se spovedea la sfintia sa, referitor la parintele Nichita: se pare ca este depasit de situatie.
Dupa moartea Parintelui Visarion, multime de fii duhovnicesti ai acestuia au inceput sa se spovedeasca la parintele, plus maicile, care nu sunteti putine…
Parintele Nichita fiind relativ tanar atunci, fara experienta multa…cine stie?
Problemele parintelui Nichita nu sunt de ieri, de azi.
Imi pare rau,sincer!
@ malos mariana:
Din pacate, cu toata intelegerea pe care o avem, dar nici dvs. se pare ca nu puteti depasi faza e negare a realitatii. Parintele Nichita il avea ca intai-statator pe PS Sebastian, pana una-alta, cu care a refuzat in permanenta sa vorbeasca si sa slujeasca, daramite sa-l asculte… E om in toata firea, totusi… Nimeni nu a incercat sa-l elimine, singur s-a eliminat, s-a autoexclus din biserica, constient, marturisind aceasta de bunavoie si totul spre disperarea ierarhului sau…
In urma cu o luna de zile am trecut pe la manastirea Brancoveni. Nu am discutat vreodata cu pr Nichita. Si de data aceasta era la spovedit; o coada impresionanta. O maica, profesoara, mi-a marturisit ca va merge cu pr Nichita pana la capat. Foarte multi ucenici de-ai parintelui imi spuneau la fel, ori de cate ori se ivea prilejul vreunei discutii pe tema data. Va repet, e vorba de mii de oameni. Sa discutam deschis: Daca pr Nichita isi indeamna ucenicii sa-si constuiasca biserici si manastiri in Romania care sa apartina “Adevaratei Biserici…” nu vom avea oare o problema? E democratie, nu? Stiati ca avem deja manastiri in tara apartinand acestei formatiuni religioase nerecunoscute? Nu e mai bine sa consideram ca ar putea fi vorba de o ratacire de moment a parintelui Nichita. Fara incrancenare, cu sinceritate, cu o o vorba
buna, cu iconomie sa ii spunem: Pr Nichita, Biserica te asteapta Acasa!
Oare până şi faptul că are mulţi adepţi, chiar mii, ar trebui să influenţeze decizia asupra acestei fapte schismatice?
Sau ce să mai zic de cealaltă variantă, de a trece de partea lui? (Mă refer la cei din zonă).
@ Gh. Ciocioi:
Intelegem ce spui, dar, dupa stiinta noastra, este utopic in acest moment. Nu s-a putut face nimic nici cand era aici si isi sfida episcopul, probabil unul dintre cei mai buni si mai deschisi la suflet din intreg sinodul… Din pacate, asta este situatia, probabil ca este vremea implinirii cuvantului:
Pe toate fronturile si din toate partile se face acum cernerea, si de-a stanga, si de-a dreapta. Si nici nu ar fi prima oara in istoria Bisericii, si nici cel mai rau de pana acum, chiar daca in trecutul recent nu s-au mai intamplat rupturi la fel de mari la noi. Desigur, trebuie sa se faca totul pentru ca fiii sai duhovnicesti sa inteleaga ratacirea si sa nu se duca, din urmare oarba si fanatica, dupa pastorul cel inselat de zelotismul razvratit si hipercorect. Iara si iara… e vremea haosului si a confuziei… Se pare ca nu o putem ocoli.
@ Rafael:
Probabil nu ai fost atent cand am scris ca nu vom admite comentariile care fac propaganda stilista. Si fratia ta o faci in mod desantat. Nu esti singurul. Vorbesti de “separarea de perversa ierarhie a BOR”, ne batjocoresti in fata si mai ai si obraznicia de a ne cere sa-ti publicam mesajele? Nu aveti destul teren de “misiune” sectara esfigmenoita acolo, la Craiova? Sau nerabdarea asteptarii ca p. Nicihita sa vina la Craiova, ca episcop al vostru va face atat de agitati si de nervosi?
Stilistii din Romania au cazut in erezia ecumenista invitand in 2004 un eretic neoprotestant (niciodata rebotezat ortodox) sa predice dupa Liturghia de Schimbarea la Fata: pe C.V. Tudor. Vezi:
http://www.newsbucovina.ro/actualitate/10102/Presedintele-PRM-prezent-la-Hramul-Manastirii-Slatioara
http://www.youtube.com/watch?v=xFNKrpE_z58