NE VORBESTE PARINTELE ARSENIE PAPACIOC (1): “Conteaza acela care s-a smerit cu adevarat. Asta e cel tare, nu oricine zice ca e tare”

12-08-2011 Sublinieri

(de Ioan Popa)

“Un duhovnic trebuie sa stie si sa fie fericit cand i se spun pacate grele, pentru ca salveaza un om din adanc de ape. Si nu-l mai cearta de ce este ud. Bine ca l-a scos din apa…”

***

DESPRE ASCULTARE, STATORNICIE SI RABDARE

“(…) – Ce parere aveti de cuvantul: „Multi s-au facut tari, dar putini nemaniosi”, adica blanzi si smeriti?

– Multi s-au facut tari si mari. Dar, cum spuneam, putini sunt smeriti si ascunsi; si astia sunt cei intelegatori. Multi s-au facut tari: „Eu fac, dreg, nu-stiu-ce!” Nu conteaza! Conteaza acela care s-a smerit cu adevarat. Asta e cel tare, nu oricine zice ca e tare.

Bunaoara, s-a dus unul la un parinte ca sa-i scoata dracul din el. Si parintele acela a zis: „Eu nu pot! Sunt un om slab! Dar du-te la parintele cutare!” Si s-a dus la un alt parinte, si acela s-a rugat si a fugit dracul. Dar dracul, cand a fugit, a spus: „Nu pentru rugaciunile tale fug, ci pentru smerenia celuilalt!”

Se poate indrepta[ti] omul astfel: „Am firea slaba si plec in alta manastire?”

– Nu este bine deloc sa ai o fire molatica. Ce-ai cautat la manastire? Ai deliberat singur, cand te-ai dus acolo. Si vei fi slab peste tot. Te face dracul molatic peste tot, nu te teme! Ca daca esti aici, poti sa nu fii asa in fapt, ca te faci tu molatic, adica lenevut si comod. Si oriunde te-ai duce, daca nu te lasi de obi­ceiul acesta al delasarii, sigur ca nicaieri nu faci nimic.

Nu esti singur aici, sunt atatia care fac toate aceste lucruri. De aceea bine am zis, cand am zis: Sa fiti statornici! Asta-i ultimul cuvant. Este o mare-greseala sa pleci! Trebuie sa birui neaparat, acolo unde te gasesti. Cruce inseamna sa duci ce nu-ti convine! Sa te silesti, sa ai rabdare si sa ceri sfatul du­hovnicului tau. Sigur ca da. Asta e crucea si trebuie sa o duc cu orice chip!

Bucurati-va de manastirea asta [Sihastria, n.n.]! Manastirea-i buna, are privegheri, are slujbe in toata noaptea, are Liturghie in toata ziua, are padure unde mai respiri aer curat.

Ati amintit de scaunul de duhovnicie. Din oamenii care vin la sfintia voastra, sunt unii preocupati de problema renasterii sufletesti?

– Da. Sunt foarte multi preocupati. La nivelul lor, cu multa constiinciozitate. Si trebuie sa va spun ca Spovedania este Taina fara de care nu te poti mantui. Duhovnicul este dator sa explice lucrul acesta: Nu te poti mantui fara sa-ti marturisesti pacatele. Pentru ca e temei in Scriptura, care spune: „Ce iertati voi, iert si Eu!” Deci, ori aici, sa-ti spui pacatele spre iertare, la duhovnic; ori la Judecata de apoi, spre osanda. Dar, nespuse nu raman. Pentru ca exista iad. Si cine sunt in iad? Sigur, cei care nu s-au pocait si nu s-au ingrijit!

Nu se grabeste Dumnezeu sa bage lumea in iad! Sufera continuu ca sa nu se duca acolo. Si ce nu face ca sa nu se duca! Cate suferinte nu face! Pentru ca Domnul nostru Iisus Hristos stie ce inseamna a plange. Si face totul ca sa nu se duca lumea in iad! Caci iadul e marea durere a lui Dumnezeu. Ii iubeste mai departe si pe ei. Dar [pe ei, n.n.] ii biciuieste iubirea asta.

Orice pacat s-ar face, orice rautate ai face, nu poate sa stinga raza divina din om cu care l-a creat  Dumnezeu. El o are si acolo in iad. Dar Dumnezeu, in marea Lui milostivire, doreste sa ne salveze. Si, cum spun, ce nu face pentru asa ceva! Dar dreptatea Lui nu poate sa ne scape de tot. Pentru ca Dumnezeu poate sa faca orice, dar un singur lucru nu face: sa-Si calce cuvantul! Asta nu o face! (…)

– Dar de moarte va temeti?

– Parinte draga, nu pot sa spun ca am siguran­ta mantuirii mele! Este o mare greseala. Ma tem ca nu ma mantuiesc, dar nadajduiesc. „Doamne, sunt sincer cu Tine!” Pentru ca, parintilor, suntem in varsta si e normal sa plecam la Hristos. Nu ne mantuim prin faptele noastre, orice am face. Numai prin mila Lui. Si atunci, gandul la iad si nadejdea la Dumnezeu, cum zice Sfantul Siluan! Mi-a placut cuvantul. Nadejdea la Mantuitorul. Nadejdea la mantuirea lumii. Dar noi, calugarii, avem mari, mari posibilitati!

Sfantul Antonie a intrebat pe ucenici: „Care e virtutea cea dintai de care trebuie sa tinem cont?” Si i s-a raspuns: „Smerenia?” „Cumpatarea?” „Cura­tenia?” Dar Sfantul Antonie zice: Nu, fratilor, ci dreapta judecata!” Ca poti sa strangi un copil in brate din iubire pana-l omori. Iubire fara dreapta judecata.

Fratilor, nu faceti lucruri ca sa vi le atribuiti voua la mantuire. Faceti binele din inima. Taceti din gura, pentru ca prin asta atacati purtarea de grija a lui Dumnezeu, care-i permanenta, si nu va dati seama de ea ca-i permanenta. Are El grija! Te-a inregistrat acolo. Taci din gura, vezi-ti de treaba. Daca reusesti cu adevarat sa-ti infrangi acest duh al parerii de sine, care inseamna mandrie, esti un om pe drumul mantuirii!

Adu-ti aminte de staretul care a poruncit ucenicului: „Da piatra aia la o parte!” Era o piatra pe care nici 20 de insi nu puteau s-o dea din loc. „Da piatra aia la o parte!” Si el s-a dus acolo si a nadusit, dar a dat-o la o parte. Era posibil prin puterile lui proprii sa faca lucrul asta? Dar a facut-o. Deci, nu se masoara ascultarea cu propria ta putere. Ascultarea poate sa depaseasca puterea omului. Este fenomen de multe ori!

– Dar daca ma imbolnavesc sunt scutit de ascultare?

– Asculta, draga! Manastirea asta iti da posibi­litatea si de destindere si de intindere. De toate! Ai libertatea sa spui: „Parinte, nu mai pot, ca sunt bolnav!” E altceva. Dar a spune „Eu nu vreau sa ma duc, ca nu pot!”, asta-i o mare greseala!Ma duc cu mare placere, preacuvioase! Fac ce pot!” Si acolo sa faci sincer ce poti. Sigur ca da. Nu dai cate un pai la o parte! Da tot snopul, da toata claia, daca poti. Nu te teme, fratele meu, ca esti foarte vesel la fata si implinit. Uite, si eu la ba­tranete, muncesc, fac, dreg, nu dorm destul, si uite, nu ma lasa Dumnezeu!

Daca esti bucuros de faptul ca esti in manastire si cei apropiati nu inteleg starea ta sufleteasca, ce atitudine sa ai?

– Asculta, frate. Nu ne intereseaza! N-am plecat nici pentru lume, nici pentru ca sa ma mandresc ca eu sunt cel mai grozav, ca astfel ai pierdut tot. Vezi-ti de treaba. Raspunde-le asa: „Ziceti ce veti vrea! Imi pare rau ca nu intelegeti marele rost al calugariei! Eu vreau sa ma fac calugar. Faceti ce veti vrea! Va pretuiesc, va iubesc, dar lasati-ma, ca ma cheama ascultarea!”

Indrazniti! Eu am biruit lumea! Ceea ce in­seamna ca si noi putem sa biruim lumea! Lumea si patimile din noi! Si ce mai conteaza parerea altora despre noi? Taierea voii este un mare lucru, dragii mei! Sa stiti. Nu neglijati lucrul acesta!

Era un parinte batran intr-o manastire din Muntele Sinai. Si il trimiteau, unul intr-o parte, altul in cealalta. Si i-a spus Sfantul Ioan Scararul, care vedea toate acestea: „Parinte, nu te smintesti ca te trimit toti in toate partile?” Zice: „Nu ma smin­tesc, parinte, ca astia mi-au spus cand am venit aici ca ma ispitesc treizeci de ani! Si acum consider ca ma ispitesc. Ma duc unde imi spun!” Si a murit dupa 15 ani. Si a zis la moartea sa: Va multumesc voua si lui Dumnezeu, parintilor, caci cu ascultarile voastre m-ati mantuit!”

Mantuirea nu-i intrarea intr-un targ, nici intr-un scaun regesc. Este intrarea in cerul lui Dumnezeu! Uite, du-te unde te trimite si vei dobandi mantuirea sufletului tau! Ca nici nu putem sa discutam detaliat care-i ascultarea. Ascultarea e taierea voii! Gata!

Fratiile voastre vedeti ca asta este partea cea mai grea in manastire? Taierea voii! Si daca ai sti ce plata primesti! Pentru ca taierea voii e caracterizarea calugarului, nu altceva. Ca si in lume erai sarac. Si in lume te sileai sa nu fii bogat, sa fii curat. Dar taierea voii in manastire, asta este ceea ce nu este in lume!

Se spune ca un oarecare, dupa invierea Domnului, era foarte trist, si a fost intrebat: „De ce esti trist, frate, ca a inviat Hristos!”, “Cum sa nu fiu trist, a zis el, daca si eu am facut minuni, dar pe mine nu m-a rastignit nimeni?Adica nu-L rastignesti decat pe Cel, Care, de fapt, l-a ucis pe satana! Nu merge chiar asa, ca faci te miri ce pe colea. „Nu m-a rastignit nimeni pe mine, desi am facut minuni!” De aceea era trist!

(…) – [intrebare de la un mirean, n.n.:] Cum ne ajuta sfintii?

– Fratilor, impliniti poruncile lui Dumnezeu cu ravna nemaipomenita! Ca, daca ar fi cu putinta sa-i intrebam pe cei de sus cum au ajuns la atata fericire, acesta ar fi raspunsul: „Timp putin, petrecut bine! Asta am facut in viata mea!” Deci, in sfarsit, trebuie sa te angajezi la o lucrare duhovniceasca mai mica sau mai mare, in masura in care tu poti sa inoti. De ce te bagi la apa adanca?” „Vreau cutare, vreau mult!” „Da, dar te-a acoperit apa! Aici pe mal esti deja in apa, dar esti pe pamant! De ce te arunci la adanc? Te poti ineca! Nu te repezi la virtuti prea mari! Multumeste-te cu daruri mici. Vrei sa postesti mult? Posteste! Vrei sa te rogi mult? Poti sa te rogi! Vrei sa-ti dai hainele de pe tine? Poti sa le dai! Si ferice de tine va fi!”

Asa s-au sfintit sfintii. Au implinit poruncile lui Hristos, cat se poate mai desavarsit. Si sunt sfinti. Dar multumiti-va cu daruri mici, daca puteti. Daca puteti sa va impliniti sufleteste cu datoriile dintre sot si sotie, cu reciprocitate, ducetai o viata crestina si va mantuiti. Pastrati bani si pentru saraci. Mai ales asta! Mergeti la biserica. Sa fiti bine spovediti, sa fiti mi­lostivi. Si mergeti pe drumul mantuirii.

Vrei sa te desavarsesti? „Lasa-ti casa, nevasta, copii, tot, si du-te la manastire”. Ia crucea si urmeaza-Mi Mie! N-a spus Mantuitorul lucrul asta? Daca vrei sa fii desavarsit, lasa toate! Ca spune: „Cine nu lasa toate, acesta nu Ma iubeste!” Dumnezeu vrea la maximum. Daca nu se poate, va mantuiti ca sot si sotie, cu randuielile care le au sotul si sotia. Toate cu masura. „Mai rarut e mai dragut!” Deci toate cu masura. Nu abuz, nu tulburare. V-am spus: pacea este mai mare de patru ori decat drep­tatea! Acesta-i raportul intre dreptate si pace.

Daca un om, in care aveti incredere in cuvantul lui, ar fi in situatia sa nu spuna decat un singur lucru, dar care te impresioneaza, sa tii cont toata viata de acel lucru. Numai atat daca ti-ar spune, ca nu poate mai mult: „Mantuiti-va!“, si gata, este de ajuns!

Credeti, fratiile voastre, ca nu stiti sa va man­tuiti? Stiti foarte bine! Nu stii ca nu e voie sa te duci la femeie straina sau la barbat strain? Nu stii ca nu este voie sa nu te bagi in avere straina? Nu stii ca nu este voie sa minti? Nu stii ca nu este voie sa fii las? Nu stii sa nu fii lacom? Nu stii toate aceste lucruri? Dar ce stiti? Sa cresteti copii, sa le dati cu masura, mancare si bautura. Stiti foarte multe lucruri. A, vreti mai mult? „Lasa casa, masa, nevasta, copil, si ia crucea si urmeaza-Mi Mie!”

– Nu cumva ar putea sa vina gandul asta de mai mult si din slava desarta?

– Trebuie sa ma multumesc asa cum sunt si sa lupt sa fiu cum trebuie. Ce? N-aveti obligatii des­tule asa cum sunteti? Sa va respectati, sa va iubiti, sa nu furati; sa dati, nu sa imprastiati. Asta e deja o lucrare mare.

(…)

Daca simti ca Dumnezeu te copleseste cu bunatatea Lui si nu prea ai ispite, este na­dejde de mantuire?

– „In lume ispite veti avea, dar nadajduiti in Mine!” Si iarasi: „Vai de cel prin care ispite va avea!”, zice Mantuitorul. Sigur ca Dumnezeu ne-a coplesit cu iubirea Lui. Nu se poate sa nu ai ispite! Daca nu sunt ispite, nu este nici incununare! Si nu se poate sa fie pom uscat, fara frunze de pom uscat! Sunt si ispite. Pentru ca acesta este rostul de a-l mai tine pe dracul in lume: nu i-a mai ramas decat varful cozii ca sa ispiteasca pe oameni, cum spun Sfintii Parinti. Dar nu ca sa-i doboare! De ce anume? Ca sa-l precizeze pe om unde este, cum este! Dumnezeu sloboade ispitele cu un foarte mare rost. Sunt foarte necesare! Diavolul lucreaza indirect la mantuirea noastra!

Cine poate sa zica ca nu este pacatos? Dar sa traim si noi in nadejde si sa facem ceva ca sa scapam cu orice chip din mocirla in care ne aflam! Vezi ca nu poti sa iubesti desavarsit? Esti in lupta o viata! La nivelul vietii este desavarsirea. Dar sa fii pe treapta scarii care nu sta in noroi! Sa nu fii in pacat! Si asa esti salvat! Iar mai departe te cateri tu, caci esti pe scara. Lui Dumnezeu ii place foarte mult sa iubim pe vrajmasii nostri. Ii place si completeaza El neputintele noastre.

Sa lupti pana la urma impotriva pacatului, ca sa implinesti cuvantul Mantuitorului: Iubiti-va! Ţineti minte acest lucru: Criteriul de judecata la Dumnezeu este iubirea! De ce ai urat si nu ai iubit?” Acesta este criteriul de judecata! Numai asta sa va ramana in inima ca fapta de urmat in viata: sa nu mai urati pe nimeni! Iubiti pe toata lumea! Sa va temeti mai mult de voi insiva! Pentru ca avem atata putere de la Dum­nezeu ca sa ne putem elibera. Cat de usor este sa nu judeci! Ai putea sa-I spui tu „Cat de greu este sa nu judeci?” Pentru daca nu te astamperi, deja a prins cul­cus diavolul in inima ta. Fereasca Dumnezeu!

Unul a zis ca a omorat patima. Celalalt i-a ras­puns: „Nu este adevarat!” Ba nu! Ba da! „Ei bine! Daca vezi un ban pe drum, ce faci?” „il vad, dar nu trebuie sa il iau, pentru ca nu sunt iubitor de gal­beni!” Dar daca vezi un barbat si o femeie pacatuind, ce faci?” „Ii vad, dar nu ii judec!” „Daca era patima moarta, nici nu ii vedeai!” Patimile la noi sunt numai legate, nu sunt moarte. Deci, atentie ca diavolul stri­ga ca un leu ca sa te inghita!

Insa Care este glasul stapanului fiecaruia din noi? De ce sa ma tem, cand este Hristos cu mine? „De cine ma voi teme, daca Dumnezeu este alaturi de mine?” Mergem pe inertie, nu pe credinta adevarata! Aici este aici! Daca ai o credinta adevarata, nu te temi! Te mananca fiarele in padure, ferice de tine! Dar nu te mananca! Caci nici tu nu stai in padure ca sa te manance! Ai voie sa fugi, ai voie sa te aperi. Dar daca se intampla si aceasta, ferice de tine! Ca nu se intampla moarte fara voia lui Dumnezeu.

Au fost doi frati la un parinte in pustie si unul din ei ducea o viata foarte virtuoasa, iar celalalt, care era mai pacatos, s-a dus in cetate si a gresit cu o femeie. Si fratele lui a murit si era mantuit. Si cand se intorcea el din cetate, in padure i-a iesit un leu in cale. Si fratele lui din cer se ruga: „Doamne, sa-l manance fiara!” Dar cel de jos se ruga sa nu-l ma­nance fiara. Si Dumnezeu a ascultat rugaciunea celui de jos si leul nu l-a mancat. Si i-a raspuns celui din cer: „Acesta avea nevoie de ajutor! Ţie ce-ti mai pasa, esti aici impreuna cu toti ingerii!”

Si atunci utilitatea. Daca nu te-a mancat fiara, este pentru ca ai inca o misiune mai departe. Vezi care iti este misiunea in lume. Ori esti in vreo ascultare, ori esti in vreo raspundere. Peste tot tre­buie sa ai dragoste cu orice chip!

(…)

– Cum pot recupera din timpul pe care l-au pierdut si  cum  pot implini  poruncile lui Dumnezeu cei care nu au primit educatie religioasa, dar care totusi doresc sa intre in viata monahala cu seriozitate?

– In viata duhovniceasca nu se pune problema recuperarii trecutului. Totul este sa fii cu Hristos prezent in inima continuu, orice ai face! Cine este prezent, repara trecutul si cucereste viitorul! Caci la manastire nu se pleaca decat dintr-o inalta ratiune,  dintr-o necesitate sufleteasca.

Ferice de tine! Nu conteaza trecutul, oricat ar fi fost de pacatos. Daca spui: „Doamne, iarta-ma!”, cu toata inima, te iarta! Dar trebuie sa fii atent, sa nu cazi mai rau. Ca spune in Evanghelie: De acum te-ai facut sanatos, sa nu mai gresesti! Pentru ca este mai usor la urcat decat la coborat. Sa va ganditi la cuvantul acesta cand urcati scarile la un bloc. E mai usor sa urci decat sa cobori.

– Cum sa procedam cu cei care ne sunt dragi, dar care nu primesc cuvantul de mantuire si nici nu vor sa se spovedeasca?

– Dragii mei! Mai intai de toate trebuie sa iubiti (…) Sa iubiti cu adevarat! Daca nu te asculta, el raspunde. Nu atat cu cuvantul putem sa-i convingem, pe cat cu fapta. Ca mai mult se folosesc daca vad, decat daca aud. Si atunci o sa intrebe ei. Si atunci spusele tale o sa-I placa si lui Dumnezeu si o sa-i ia in primire prin incercari. Iar tu facandu-ti datoria si iubindu-i, ai implinit porunca lui Hristos. Vei primi plata, chiar daca ei nu s-au salvat.

Cea mai buna si mai la indemana cale de sporire duhovniceasca este calea de mijloc, de supraveghere continua. Un oarecare parinte spunea ca Dumnezeu este permanent cu noi. As vrea sa simtiti lucrul acesta. Fereasca Dumnezeu de o descurajare sau de o aglomerare sufleteasca! Stii ca Dumnezeu este langa tine, stii si calea, care este spusa tot de El: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata!, si tu stai intre drumuri!

Unul a batut la poarta Mantuitorului, ca sa intre; iar Mantuitorul a intrebat: „Cine e acolo?” „Eu sunt!”, zice acela. „Nu te primesc, nu esti pregatit!”, raspunde Hristos. Acesta, care era cinstit, dar nu era format duhovniceste,  s-a aprins de dor mare de Mantuitorul; s-a infierbantat si a inceput sa arda de dorul Lui. Si s-a dus iar si a baut Cine este acolo?” „Tu esti!”, a zis acela. „A, daca tu zici ca Eu sunt, intra!” Deci, cu orice chip trebuie sa avem urmele lui Hristos in noi, in viata noastra! Cu orice chip!

O avem in ajutor si pe Maica Domnului, care nu este o femeie oarecare, cum zic nenorocitii acestia de eretici. Caci nimic nu te supara mai mult ca atunci cand o vorbesc de rau pe Maica Domnului, sau nu-i recunosc marile ei daruri de la Dumnezeu!

Cuvantul „femeie” inseamna „imparateasa care daruieste, care miluieste”. Cand Mantuitorul i-a zis  Femeie, iata fiul tau, a zis ca unei imparatese. Destinul intregii lumi, cu Dumnezeu in lume, atarna de cuvintele libere ale Fecioarei Maria: Fie mie dupa cuvantul Tau! A acceptat libera, cu toata voia si dragostea, zamislirea Fiului lui Dumnezeu. Nu de spaima ca venise un inger sa o vesteasca. Fara acest consim­tamant destinul intregii omeniri era cu totul altfel!

Iata cine era Maica Domnului! Este o intreaga istorie pe scurt. Si ce aproape de fiecare dintre noi este! Ei, bine, Maica Domnului a fost creata de Dumnezeu ca cea mai grozava fiinta de pe pamant si din cer. Este asa de sus si e atat de puternica, incat tot atat cat poate Dumnezeu prin puterea Lui, poate si Maica Domnului cu rugaciunea! Ea este la capa­taiul fiecarui necajit, pentru ca asta inseamna: „imparateasa daruitoare”. Nu imparateasa care domneste pe un tron ruginit, de aur chiar de ar fi. Este mare, pentru ca este peste tot si ajuta pe toti.

Nu va considerati nestiutori! Daca aveti putina credinta in Dumnezeu, bateti cu orice chip la poarta vietii, cu farama aceea de credinta! Pentru ca Mantuitorul a spus Apostolilor: De veti avea credinta cat o graunta de mustar… Cui a spus-o? Acelora care aveau credinta, caci mergeau dupa El. Desi vedeau ca este Dumnezeu, vedeau ca se usuca smochinul, ca merge pe deasupra apelor, ca vindeca si invia morti, totusi nu aveau credinta aceea traitoare.

Aveti credinta in Dumnezeu, orice s-ar intampla! Nu exista moarte, fratii mei! Daca exista, este numai o trecere, parasim doar aceasta lume. Se zice ca cineva ar fi zis despre Sfantul Acachie, care a fost un mare ascultator, ca a murit: „A murit Acachie!”
Zice: „Nu cred sa fi murit!” „A murit, parinte!” „Hai sa te duc la mormant!” Si s-au dus la mormant. „Acachie, ai murit?” Si raspunde: „Parinte, poate sa moara ascultatorul?!” Adica nu exista moarte, si daca exista, este o trecere spre alta lume.

Sfantul Antonie cel Mare, care avea o viata sfanta si care vorbea cu Dumnezeu, a spus ca el este singurul care nu se mantuieste! Asa de smerit era! Orice am face, noi, fara harul lui Dumnezeu nu ne putem mantui! Chiar daca suntem pacatosi, ne ridicam, dar numai prin credinta in Hristos. Pacatele noastre nu le poate vindeca nimeni decat Domnul nostru  Iisus  Hristos,  si  numai  prin  pocainta  si spovedanie. Sa facem act de smerenie, de pocainta, ca altfel nu putem fi iertati.

Nu este neaparata nevoie sa faci teologie. Nueste vorba decat de bataia inimii tale spre Dumnezeu, in continuu. O stare de a te considera mereu langa Dumnezeu si Dumnezeu mereu langa tine.

– Daca se intampla sa pierd aceasta stare de prezenta, cum poate fi recastigata?

– Te intorci imediat: „O, Doamne, am gresit! Iarta-ma, Doamne!” Nu te lasa deloc: „Ce, sa las sa ma manance fiara fara sa ma apar deloc? Nu! Daca se spoate, sa-l birui eu pe el!” Ca asta vrea Dumnezeu, sa te intorci tu si lasa mai departe pe Hristos!

Vreau sa intelegeti ca nu se poate mantui omul prin puterea lui, dar faptele bune Il biruie pe Dumnezeu, il moaie pe Dumnezeu. Daca ne iubeste?! Omul a fost creat de Dumnezeu cu vointa libera, cu ratiune si simtire. Eu deliberez, gandesc sa fac cutare si apoi trec si fac. Dar eu, cat gandesc sa fac, pot sa gandesc oricat, dar daca nu merg sa fac nu se intampla nimic! Cand merg sa fac, atunci vine harul!Dai vointa, iei putere!”, cum zice la Proorocul Isaia. Mereu voiesti, mereu vine harul.

Sa va spun o intamplare. Sfantul Macarie Alexandrinul, cand era copil, s-a hotarat sa nu se casa­toreasca, ci sa-si duca viata in curatie. Provenea dintr-o familie de oameni bogati. A ajuns la adolescenta si se simtea foarte bine, ca isi pastra hotararea. Dar pa­rintii, care nu stiau adancul inimii lui, au hotarat sa-l casatoreasca. Si au gasit o fata la masura lui. Sigur, lui nu i-a convenit. El, care traise toata viata in gandul acesta…! Nu era vorba de o simpla mangaiere, ci de o convingere adanca, pentru ca Cine nu lasa si tata si mama si sotie, acela nu Ma iubeste!

A inceput si nunta. Dar, participa acolo ca un lemn, caci nu voia deloc sa se casatoreasca. Toate aceste lucruri l-au intristat adanc. Se gandea cu groaza la o realitate care strica asezarea si marile lui hotarari. Si se gandea ce poate sa mai faca, caci se apropia momentul canod trebuia sa se retraga cu mireasa. Dar, vazand ca nu mai are incotro, a iesit afara si a fugit!

Cine erau dusmanii lui? Casnicii lui – cum zice Mantuitorul! Cine era primul dusman? Mireasa aceea nevinovata, saraca, care se uita la el ca la un inger si ca la un Dumnezeu. De aceea se temea el.

Fugi! In drum, un batran venea si el pe cale. Si s-au intalnit. El, cand a vazut acum un om strain, acela a devenit marele lui sprijin, nu cei care il iubeau la sange. Si-l intreba: „Unde te duci batranule?” El era in frac, gatit de nunta de boieri. „Unde ma duc?” „Unde te duci?”Ma duc in pustie!” Va inchipuiti ce-a fost pe el cand a auzit ca se duce in pustie. „A, merg si eu!” „Ce? Vezi-ti de treaba fiule!!“A facut desavarsita ascultare. Dar, dupa trei ani, sa va tineti bine, batranul s-a ridicat in sus – era Ar­hanghelul Rafail!

Daca statea pe loc sa se gandeasca, statea in lume si nu mai pleca. „Dai vointa, iei putere!” Chiar Mantuitorul a spus: Indrazniti, Eu am biruit lumea! S-a referit la noi toti, pentru ca toti suntem dumnezei dupa har. Toti avem puterea sa biruim lumea.

De ce te temi asa de mult? De ce te desconsi­deri? Pentru ca nu ti se cere sa cuceresti armate, ci sa te birui pe tine! La ce masura esti, la masura ta, tu lupta sa te desavarsesti! Hai sa ascultam cuvantul lui Dumnezeu si sa nu ramanem mai departe adormiti in anumite obiceiuri.

Toti ne vedem ca nu suntem nimic, dar ne tinem de celalalt, ascultam de aproapele. Domnule, acolo unde esti tu, atat cat poti, fii consecvent, iu­beste pe Hristos! Fereasca Dumnezeu sa va agatati de vreo erezie oarecare, cum sunt vremurile acum.

Eram prin anii ’50-’53 spiritualul Seminarului de la Neamt, singurul seminar monahal din tara. Aveam 35 de diaconi elevi. Si am slujit Sfanta Liturghie impreuna cu un diacon mai in varsta decat ceilalti.

 

Diaconul, tocmai in momentul in care tineam predica – ca eram obligati sa le tinem un cuvant de zece minute, in care le vorbeam despre Sfintele Taine, care se pot arata in chip de paine si in chip de carne sau in chip de prunc -, consuma Sfintele si gandea: „Ce, o fi chiar asa cum spune parintele?” Si i s-a umplut gura de sange si carne in loc de paine. Si i-a cazut potirul pe Proscomidier si el a cazut jos. Eu am crezut ca s-a imbolnavit. Eram la o jumatate de metru de usa altarului. S-a indoit. Va inchipuiti,  dragii mei! Vedeti, nu traia in credinta. „N-o fi chiar asa cum spune parintele…!” Dar pentru care motiv te pregatesti tu pentru preotie?

 

De doua ori s-a intamplat in viata mea. O data la Sihastria si o data acum, la Neamt.

Dragii mei, sa stiti si lucrul acesta. Dumnezeu a creat cele mai grozave lucruri! A creat o femeie distinsa, care a nascut pe Hristos, si a creat preotia care-L aduce pe Dumnezeu din cer sa-L nasca pe Sfanta Masa!

Va dati seama ce inseamna preotia! Nu faceti deosebire intre duhovnicul cutare si duhovnicul cu­tare. Orice duhovnic are putere sa te dezlege. Nu te dezleaga vrednicia lui, ci te dezleaga harul lui Dumnezeu din el. A dat Dumnezeu putinta aceasta preotului, sa ne dezlege de pacatele noastre, caderi grozav de grele, si le dezleaga pentru totdeauna.

Va dati seama ce posibilitati are omul sa se mantuiasca? Indiferent cum, un duhovnic trebuie sa stie si sa fie fericit cand i se spun pacate grele, pentru ca salveaza un om din adanc de ape. Si nu-l mai cearta de ce este ud. Bine ca l-a scos din apa.

Asa ca nu trebuie sa va temeti. Duceti-va la duhovnici sa va spovediti si sa va dezlege. N-avem nici un fel de scuza, sa stiti! Ne-a dat Dumnezeu destul de mult, ne-a facut cu mari puteri. Eu sunt cu voi pana la sfarsitul veacului. Si cu adevarat este! Si daca Dumnezeu a spus: Sunt cu voi pana la sfarsit, fiti credinciosi Sfintei Scripturi!

– Parinte Arsenie, vi s-a intamplat vreodata sa aveti probleme cu parintii unor tineri care doreau sa mearga la manastire si ei nu erau de acord?

– Am avut foarte multe cazuri.

– Si cum ati procedat?

– Parinte draga, mai intai de toate eu am fost foarte liber la atacul acesta al parintilor. Am Scriptura ca pavaza, ca raspuns, caci spune Hristos: Cine nu lasa tata si mama si frati si surori nu este vrednic de Mine; nu Ma iubeste pe Mine!

Si el a facut lucrul acesta. Este dupa Scriptura. Le spun: „Nu aveti dreptul sa-l opriti! Pentru ca il opriti ca sa-l nenorociti: sa stea prin discoteci, sa stea prin santuri. A venit aici sa-I slujeasca lui Dumnezeu. Uite ce frumos canta! Uite cat slujesc lui Dumnezeu!”

Sunt foarte rare cazurile cand i-au luat parintii inapoi. Cei mai multi au ramas. Au luptat si ei, ca au venit la manastire. Este bine sa mergi la manastire, caci manastirea este o cetate grozava. Intrarea in manastire inseamna intrarea in cer. Suntem cin ingeresc. Ducem o viata ingereasca, cu taierea voii…

Au venit la manastire pentru ca nu puteau sa traiasca altfel decat nebuni pentru Hristos. De aceea am spus: „Domnule, nu ai innebunit inca? Inca mai ai? Mai stai acasa!” Da, ca sa poti. (…)

– Dar de unde stim ca-i voia lui Dumnezeu sa lasam lucrarea din lume?

– Ce sa stiu eu? Eu stiu una si buna: Cine nu lasa tata si mama si frati si surori si veselie si im­paratie si tot ce este in lume, acela nu Ma iubeste! Ce sa ne mai pacalim cu materia?

Nu fac propaganda sa se vina la manastire. Eu spun ce spune Hristos in Scriptura! Dar, orice ai fi in lume nu este mai mare decat calugaria! Este de mii de ori mai mare calugaria decat sa ramai in lume si sa nasti copii! Pentru ca noi suntem miresele lui Hristos si nastem mereu fii duhovnicesti

– Cum procedati cu anumite persoane care sunt bolnave psihic?

– Este o problema mai grea. Cu tactica. Ii citesc rugaciuni, sa-i vindece Dumnezeu. Eu asa fac, ii iau in pomenire la biserica.

– Ii spovediti si ii impartasiti?

– Ar putea fi impartasiti. Dar depinde de gradul de nebunie in care se afla. Pentru ca el, mai intai de toate, nu recunoaste ca-i anormal”.

(Din: Ne vorbeste Parintele Arsenie 2, Editura Episcopiei Romanului, 1997)

Legaturi:


Categorii

Calugaria / viata monahala, Crestinul in lume, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Mandria, trufia, Marturisirea Bisericii, Parintele Arsenie Papacioc, Razboiul nevazut, Spovedanie si Impartasanie (Sfintele Taine), Viata de familie

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

33 Commentarii la “NE VORBESTE PARINTELE ARSENIE PAPACIOC (1): “Conteaza acela care s-a smerit cu adevarat. Asta e cel tare, nu oricine zice ca e tare”

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Eh! Ce cuvant folositor din multe, multe puncte de vedere!
    Treaba cu ‘dusmanii’ nu prea merge la mine, recunosc!
    Unora, numai cand le vad MUTRA m-apuca o mancarime de palme si se revolta inima-n mine de simt c-o i-a de nebuna pe cin’stie ce miristi…ii si spun lui Doamne, Doamne…offf! Ne-ai condamnat la impreuna-vietuire iar unora chiar nu vad/simt CEVA bun sau firesc!

    Iar cand situatia devine grava (prin nesuportare), il invinovatesc pe bunul Dumnezeu pentru anumite specimene care, nu fac cinste denumirii de om; faptul ca suntem trecuti prin sita si ca, nu prea mai ne suportam unii pe altii arata inceputul sfarsitului de lume cand, nu numai cararea de la vecin la vecin nu mai este si nici nu mai este de dorit, dar nici intre rude sau ‘prieteni’.

    Viata mi-a dat multe lectii si, mi-a aratat ca aproape NIMENI nu este ceea ce pare a fii! Ca, trebuie sa fiu macar pe prima treapta – adica, macar sa nu-l/o urasc – se stie si trebuie aplicat din dragoste de Dumnezeu daca nu pentru el/ea insasi!

    Nu stiu! Poate toata treaba asta cu ‘dusmanii’ vine dintr-o incredere inselata candva/cumva, ‘tradusa’ printr-o ulterioara dezamagire dar…nu ni s-a spus OARE! sa nu ne punem increderea in fiii oamenilor in care nu este mantuire?! Si totusi…fara incredere nu se poate realiza si rezista nicio relatie interumana, nu?!

  2. @ Cat:

    Are legatura cu ce zice parintele Arsenie Papacioc aici? 🙂

    Da, ar putea foarte bine deveni si aceasta daca va purta cumva insemnul 666 si va insemna o lepadare de Hristos sau o inchinare la Antihrist, dar ar putea fi si orice alta inventie nanoelectronica; numai ca mai putin important este cum va arata semnul, cat ce anume va implica din partea oamenilor care vor mai trai in acel moment (adica dupa razboiul mondial devastator) – adica marturisire sau lepadare de credinta – si cum ii va gasi, cu candele pline de untdelemnul Duhului si cu Hristos in inimi sau… plini de patimi, de rautati, manati de tot felul de duhuri, agitati, revoltati, imprastiati, deznadajduiti, etc.

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/02/09/pilda-sfantului-mucenic-nichifor-9-februarie-sa-ne-reamintim-duhul-adevaratei-marturisiri-si-care-trebuie-sa-ne-fie-cautarea-primordiala/

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/05/14/duminica-slabanogului-de-la-vitezda-de-ce-suferinta-de-ce-boala-cum-sa-il-ajutam-pe-cel-care-sufera-ne-raspunde-parintele-arsenie-muscalu-audio/

    Parintele nostru duhovnic, parintele Macarie [Cuviosul Macarie Ionita, duhovnicul de la Man. Pasarea, plecat la Domnul in 2007, n.n.], care a adormit nu de mult, spunea ca, de fapt, atunci cand vor fi lucrurile, ele vor fi evidente pentru toti, toti oamenii vor sti ce se intampla si ce fac. Dar din interese materiale, din diferite motive isi vor imbrobodi fiecare constiinta, vor alege sa faca pasul acesta, dar toti vor sti ce fac.

    Intr-adevar, se creeaza asa, ca o psihoza, oamenii sunt cu atentia atat de indreptata spre lucrul acesta, incat isi pierd toata linistea – ca vor fi pecetluiti pe ascuns, ca acolo e o cursa, se simt panditi din toate partile. Si Parintele Porfirie Bairaktaris era suparat pe duhovnici ca au intordus un fel de panica in oameni. Parintele Porfirie tot la modul simplu s-a exprimat. Vedeti cum este si cuvantul Sfantului Apostol Pavel: Antihrist nu se va arata pana nu va veni mai intai lepadarea de credinta.

    Deci eu nu trebuie sa am atentia catre Antihrist, ci catre lepadarea de credinta. Ca el nu se poate arata pana nu va veni lepadarea de credinta! Daca nu pleaca Hristos din viata mea, el nu are loc sa se apropie sau sa intre in viata mea. El intra in viata mea decat daca din viata mea pleaca Hristos. Iar ca sa plece Hristos din viata mea, asta tine numai si numai de mine. Nu tine de Guvern, nu tine de vreo conspiratie, nu tine de Masonerie, nu tine de tradatori ai credintei din Biserica, nu tine de nimeni. Ca sa plece Hristos din viata mea tine numai de mine. Aste e si maretia omului! Este o maretie a omului, ca este totul intre el si Dumnezeu. Daca eu Il pastrez pe Hristos in viata mea, pentru ca vreau sa Il pastrez pe Hristos in viata mea, eu in El cred, pe El Il marturisesc, pe El l-am cunoscut ca Dumnezeu al meu, in El este viata mea si daca eu nu vreau sa ma lepad de El, nimeni nu poate sa mi-L ia, tine totul de mine. Deci Antihrist nu se va arata pana nu va veni mai intai lepadarea de credinta.

    E adevarat lucrul acesta, ca lepadarea de credinta imbraca forme foarte subtile in vremea noastra. Ea se deghizeaza chiar in hainele credintei, adica se pastreaza o spoiala de credinta, cum zice Sf Teofan – vor fi peste tot biserici, slujbe, dar nu vor fi decat parelnicie, nu va fi o angajare in Hristos, ci numai fatada, numai fast, numai ritual, nu va fi o daruire a vietii in Hristos. Asta este primejdia! Si pe asta trebuie sa ne concentram, nu pe conspiratii, nu pe tradarea nu stiu cui, nu pe cipuri, nu pe altceva… Ca pecetluirea va imbraca si o forma concreta, a cipului sau alta, poate ca va imbraca si o forma concreta. Dar noi sa ne pregatim. Nu stim cand va fi, daca va fi momentul acela, dar daca noi suntem cu constiinta treaza vom simti, va fi limpede pentru toata lumea”.

  3. Multumiri pentru ca faceti sa se auda si mai mult cuvantul Avvei de la mare.Domnul sa va tina !

  4. Foarte important pentru noi crestnii, este mesajul parintelui despre starea de prezenta, pe care trebuie sa o avem pentru a trai cu Hristos, pentru a fi vii duhovniceste. Caci daca nu suntem vii in acest fel pe pamant (spunea parca tot parintele undeva) nu putem fi vii in Cer. Si referitor la starea de prezenta:

    “Nu este vorba decat de bataia inimii tale spre Dumnezeu, in continuu. O stare de a te considera mereu langa Dumnezeu si Dumnezeu mereu langa tine.”

    Asadar, sa fim mereu cu Dumnezeu in tot ceea ce facem, in gand, in inima, in rugaciune.

    Referitor la alt pasaj din ce spune parintele Arsenie aici:

    Diaconul, tocmai in momentul in care tineam predica – ca eram obligati sa le tinem un cuvant de zece minute, in care le vorbeam despre Sfintele Taine, care se pot arata in chip de paine si in chip de carne sau in chip de prunc -, consuma Sfintele si gandea: „Ce, o fi chiar asa cum spune parintele?” Si i s-a umplut gura de sange si carne in loc de paine. Si i-a cazut potirul pe Proscomidier si el a cazut jos. Eu am crezut ca s-a imbolnavit. Eram la o jumatate de metru de usa altarului. S-a indoit. Va inchipuiti, dragii mei! Vedeti, nu traia in credinta.

    Din pacate, asa se intampla cu destui crestini care se impartasesc doar pentru ca stiu ca asa trebuie, asa au fost educati, dar nu cred cu adevarat in inima lor ca in lingurita cu care se impartasesc se afla chiar Trupul si Sangele Domnului, ci considera Impartasania doar paine si vin ce doar simbolizeaza Trupul si Sangele Sau, adica un ritual simbolistic… de aici si temerea unora de a se impartasi din aceeasi lingurita, pentru ca nu cred in puterea Sfintelor Taine, care – cum spune intr-una din rugaciuni- foc este care arde. Iar daca nu crezi in puterea Darurilor, in sfintenia lor, cum ar putea fi credinta ta, o credinta puternica in Dumnezeu? Caci Dumnezeu este Viu si se manifesta in Biserica. Sau mai sunt numerosi crestini (mai mult cu numele) care nu au incredere in puterea dezlegarii la Spovedanie daca preotul nu este vrednic sau nu are cine stie ce haruri deosebite, nu cred in puterea Harului acordata la hirotonie. Si atunci, pentru ca nu cunosc un mare duhovnic cu viata sfanta, raman nespovediti…

    Sa ne mai hraniti cu vorbele parintelui, sunt de mare folosc sufletesc si avem mare nevoie.

    Sfinte Parinte Arsenie, roaga-te la Dumnezeu pentru noi!

  5. @Mirela

    Asa este,insa strigam si noi,cei mai putin credinciosi:

    Pentru rugaciunile Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu si a Parintelui nostru Arsenie,Doamne Iisuse Hristoase,Domnul,Dumnezeul si Mantuitorul nostru, ajuta necredintei noastre !

  6. Vrednică eşti cu adevărat ,
    Fecioară să Te fericim,
    -Maica Luminii şi-a iubirii-
    Şi pururea să Te slăvim.

    Vas al luminii necreiate.
    Potir ales de Duhul Sfânt
    S’aduci iubirea şi iertarea,
    Prin întruparea-i pe pământ .

    Ce bucurie ne-a dat cerul ,
    Atunci când te-a ales mireasă,
    Fecioară și Maică’a luminii ,
    Şi veşnica Împărăteasă ??

    Câtă iubire oferi lumii,
    Şi cât de mult ne miliuiești,
    Prin rugăciuni neâncetate
    Şi prin minuni Dumnezeieşti ?

    Ce mulţumiri s’aducem oare,
    Ca să le duci la Fiul Tău,
    Ca semn de dragoste umană ,
    Şi de respect Lui Dumnezeu ?

    Ce mulţumire să-Ţi aducem
    Stăpâna oştilor cereşti ,
    Ca semn de sfântă preţuire,
    Din inimile omeneşti ?

    Ajută-ne să-Ţi cântăm veşnic
    Şi să’nvăţăm să preţuim,
    Valoarea darurilor sfinte
    Pe care zilnic le primim,

    Să facem ruga și iubirea
    Și mila semn de preţuire,
    A dragostei fără de margini,
    Ce ni s-e dă spre mântuire.

    Să înţegem că Tu Maică
    Ești sus la ceruri preamărită
    Pe cât ţi-a fost de sfânta viaţa
    Și vrednicia de smerită,

    Pe cât de înaltă Ţi-a fost cinstea
    (Ascunsă după Iisus)
    Și cât de’adânc la Rastignirea-i,
    Ai îndurat în chip ascuns.

    Smerenia-Ţi, Sfântă Fecioară
    A adus lumii invierea,
    Și Ascultarea-adânc smerită
    A daruit tainei, puterea.

    Tu ești supremul, apogeul
    La care omul a ajuns,
    Prin tainele mântuitoare
    Aduse de Domnul Iisus.

    Ești tot ce-i vrednic și de cinste,
    -Cu’devărat- de pe pământ,
    Smerenie și ascultare
    Desăvârșite-n Duhul Sfânt.

  7. “Predică Despre arătarea din cealaltă lume a Prorocului Ieremia

    “După aceasta s-a arătat un bărbat cu căruntele şi cu slavă minunată şi preacuvioasă mărire era împrejurul lui. Şi a grăit Onia, zicînd către Iuda: Acesta este iubitorul de fraţi, prorocul lui Dumnezeu Ieremia, care mult se roagă pentru popor şi pentru sjînta cetate”(II Macabei 15: 13-14).

    Aceasta a fost vedenia pe care a avuto viteazul Iuda Macabeul. Primul care i s-a înfăţişat din cealaltă lume a fost Onia marele preot, iar după aceea Sfîntul Proroc Ieremia. Aşa cum Apostolii i-au văzut pe Moise şi pe Ilie în slavă pe Muntele Thabor, tot aşa odată Iuda Macabeul l-a văzut în slavă pe Sfîntul Proroc Ieremia. Deci iată, chiar înainte de naşterea lui Hristos, Domnul Cel Multmilostiv nu i-a lăsat pe oameni fără încredinţare despre existenţa vieţii de după moarte. Deci după toate acestea, oricine mai cutează a se îndoi de viaţa după moarte, se condamnă pe sine la blestemul propriilor păcate şi la moartea veşnică sub piatra de mormînt. Aşa cum lucrurile moarte nu pot vedea lumina zilei, aşa nici cei care se îndoiesc de acest adevăr al vieţii după moarte nu pot vedea viaţa cea veşnică care este, şi care nu are sfîrşit.

    Dar priviţi slava care îl înconjoară pe Sfîntul Proroc Ieremia în cealaltă lume!: căruntele şi slavă minunată şi preacuvioasă mărire era împrejurul lui! El iradia deci o anume măreţie ce nu se poate descrie în cuvinte, o aureolă strălucitoare, o inexprimabilă bucurie şi frumuseţe. El este prorocul care în timpul vieţii a fost tras şi bătut de către cei cărora le comunicase cuvîntul şi voia lui Dumnezeu, el este acela care a stat captiv în temniţă şi a fost mucenicit într-o groapă adîncă şi pestilenţială, cel de care şi-au bătut joc ca de un mincinos, care a fost judecat ca un vînzător, şi care în final a fost omorît cu pietre ca unul fărădelege. Dar judecata păcătoşilor pe acest pămînt este una, iar judecata lui Dumnezeu Celui din ceruri este cu totul altceva. Cei mai umiliţi dintre oameni au fost încununaţi cu slavă îngerească înaintea lui Dumnezeu.

    Şi totuşi, să luăm aminte cum numeste cerul pe cel care pe pămînt a fost injuriat cu numele de mincinos, trădător şi om fărădelege: Acesta este iubitorul de fraţi -iată cum îl recomandă cerul! Acesta este iubitorul de fraţi, prorocul lui Dumnezeu Ieremia, care mult se roagă pentru popor. Mai departe, să luăm aminte fraţilor, la aceea că sfinţii lui Dumnezeu se roagă deci în ceruri pentru noi! Ei deci acolo nu dorm, ci se roagă pentru noi în timp ce noi înşine dormim; nemîncînd, ei se roagă acolo pentru noi, cei care mîncăm şi prea mîncăm; nepăcătuind, ei se roagă pentru noi în timp ce noi păcătuim.

    O fraţilor, să ne ruşinăm de feţele atîtor prieteni mari şi adevăraţi ce avem în ceruri! Să ne ruşinăm, să ne ruşinăm de noianul de rugăciuni pe care le fac sfinţii în ceruri pentru noi şi să ne alăturăm şi noi măcar rugăciunilor lor!

    O Atotminunate Doamne, iartă-ne nouă păcătoşilor ticăloasa noastră trîndăvie şi păcătoasa grosime a minţii noastre! Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumită în veci, Amin.”

    sfantul Nicolae Velimirovici – proloagele de la Ohrida

    Sfinte Parinte Arsenie, roaga-te la Dumnezeu pentru noi!!

  8. Pingback: [video]: CONFERINTA PARINTELUI ARSENIE PAPACIOC DE LA CONSTANTA (2004). Astazi, Parintele Arsenie ar fi implinit 97 de ani...
  9. Pingback: NE VORBESTE PARINTELE ARSENIE PAPACIOC (2)... despre catolici, secte, pedeapsa cu moartea, razbunare, Proscomidie... "Ramane un singur lucru: Ade­varul!"
  10. Pingback: NE VORBESTE PARINTELE ARSENIE PAPACIOC (3) DESPRE VIATA DUHOVNICEASCA. Cum trebuie sa procedezi cand te cuprinde deznadejdea pentru pacate?
  11. Pingback: Ne vorbeste Parintele Arsenie (4) despre IUBIREA DINTRE TINERI, CASATORIA CRESTINA SI VIATA DE FAMILIE
  12. Pingback: Ne vorbeste parintele Arsenie Papacioc (5) despre SPOVEDANIE SI IMPARTASANIE. Cum sa ne pregatim si cand sa ne impartasim? DES SAU RAR?
  13. Pingback: TANARUL BOGAT. Predica Sfantului Luca al Crimeei despre cei bogati si despre saracii care ravnesc la placeri si averi. CE VREA DE LA NOI HRISTOS?
  14. Pingback: PARINTELE SOFIAN BOGHIU - SFATURI ESENTIALE PENTRU VIATA DUHOVNICEASCA: "Cauta sa fii sincer, mereu sa fii cinstit cu tine insuti. Lupta cu noi nu este simpla"
  15. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC IN INCHISORILE COMUNISTE - marturii inedite despre sfintenia celui care a facut din temnita, manastire
  16. Pingback: PARINTELE EFREM IN ROMANIA: Cuvinte din Sfantul Munte (I) – Conferinta de la Alba-Iulia, 2000 (prima parte)
  17. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC: “Peste tot se aduna informatii, cunostinte, dar se sta pe loc. Vom fi intrebati: UNDE ERAI ATUNCI CAND NU ERAI IN TINE?” - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  18. Pingback: PARINTELE ILARION DAN, BANCHERUL CARE L-A CASTIGAT PE HRISTOS (II). “Traim intr-o lume in care mecanismele de pervertire sunt mai sofisticate…Omul contemporan cauta cu disperare, dar nu gaseste decat surogate” -
  19. Pingback: CUM SE PASTREAZA SI CUM ESTE ALUNGAT DUHUL SFANT? -
  20. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC – 1 an de la nasterea in ceruri (19 iulie): CUVINTE DE FOLOS, GRUPATE TEMATIC -
  21. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC – cuvinte insufletitoare despre VIATA IN PUSTIE, CALUGARIE si LUPTA CU DIAVOLUL, despre ajutorul Maicii Domnului si al ingerului pazitor, despre IUBIRE, VORBIRE DE RAU si ISPITE DE-A DREAPTA: “Nu ne pot mantui faptel
  22. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC – cuvinte insufletitoare despre VIATA IN PUSTIE, CALUGARIE si LUPTA CU DIAVOLUL, despre ajutorul Maicii Domnului si al ingerului pazitor, despre IUBIRE, VORBIRE DE RAU si ISPITE DE-A DREAPTA: “Nu ne pot mantui faptel
  23. Pingback: PARINTELE ARSENIE DE LA TECHIRGHIOL: “O clipa inima mi se facuse cer…” -
  24. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC – cuvinte insufletitoare despre VIATA IN PUSTIE, CALUGARIE si LUPTA CU DIAVOLUL, despre ajutorul Maicii Domnului si al ingerului pazitor, despre IUBIRE, VORBIRE DE RAU si ISPITE DE-A DREAPTA: “Nu ne pot mantui faptel
  25. Pingback: Marturii in Adevarul despre parintele Arsenie Papacioc, „spitalul de urgenţă al sufletelor“: “TE ADOPTA, CA UN ADEVARAT PARINTE. NU SI-A DORIT SA-SI APROPIE OAMENII CU ORICE PRET, DAR AU SIMTIT CA LUI II PASA DE EI” - Recomandari
  26. Pingback: 3 ani de la mutarea in vesnicie a PARINTELUI ARSENIE PAPACIOC (19 iulie). Invataturi si evocari video: “Frumusetea intelepciunii. Sfaturi pentru viata crestina” -
  27. Pingback: SFANTUL PROOROC ILIE SI LUMEA NOASTRA IDOLATRA. Ce ne-ar spune astazi Sfantul de foc care va reveni in vremea Antihristului? DRUMUL DE LA DREPTATE LA MILA -
  28. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC, omul cat un veac, care a stat “CU INIMA TREAZA, CU FATA CATRE DUMNEZEU” | Cuvântul Ortodox
  29. Pingback: PĂRINTELE ARSENIE PAPACIOC (✝19 iulie 2011) – 4 ani de veşnicie. ULTIMUL INTERVIU pentru “Lumea monahilor”: “VOM RĂSPUNDE, FETIŢĂ SCUMPĂ, TOŢI! Hristos a venit, S‑a jertfit ca să ne salveze pe noi. Iar noi habar nu avem
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate