Amintirile Ierom. MELCHISEDEC de la Mănăstirea ESSEX despre PĂRINTELE SOFRONIE SAHAROV: “Cuvântul, azi, și-a pierdut puterea sa. Nu puteți să convingeți prin scris. Numai prin viață!” (VIDEO)
Vedeti si:
- IPS IEROTHEOS VLACHOS si PARINTELE RAFAIL NOICA au deschis Colocviul Internațional “Întâlnirea cu Duhovnicul” dedicat PARINTELUI SOFRONIE SAHAROV. Documentar despre viata Cuviosului de la Essex si CONFERINTA INTEGRALA a Mitropolitului de Nafpaktos (VIDEO)
- CONFERINTA PARINTELUI RAFAIL NOICA DE LA IASI – “Intalnirea cu duhovnicul – Parintele Sofronie Saharov, Staretul meu”. POVESTEA MINUNATA A UNEI NASTERI… LA 20 DE ANI. Prima intalnire… cu sfintenia, cu harul. RISCUL DE “A OBRAZNICI CU DUMNEZEU”, LUAND IN USOR DARURILE SALE (video)
- PARINTELE RAFAIL NOICA evocand la Cluj chipul sfant si minunile discrete ale ARHIMANDRITULUI SOFRONIE (video). “Cunosc un om in Hristos” – CUVINTE DUHOVNICESTI (si audio) din tezaurul viu al duhovnicului de la Essex.
- FIRESCUL MINUNILOR, SIMPLITATEA NOBILA A SFINTENIEI. Parintele Rafail despre duhovnicul sau sfant, Cuviosul Sofronie
- VIDEO si AUDIO: Cuvantul IPS Hierotheos Vlachos de la LIBRARIA SOPHIA: La Staretul Sofronie gasim raspunsuri pentru cautarile si deznadejdile omului de azi. Am gasit un om care a trait in vremea noastra in duhul Sfintilor Parinti
- IPS Ierotheos Vlachos despre CUVIOSUL SOFRONIE SAHAROV (†11 iulie 1993), cel care ITI TRANSMITEA VIATA SI DUH DE POCAINTA prin simpla sa prezenta si prin binecuvantare: “Era un om care efectiv L-a vazut pe Dumnezeu. A fost un urmas al Sfintilor Parinti. Viata este un rezumat al vietii si teologiei Sfintilor Simeon Noul Teolog si Grigorie Palama” (video, audio, text)
- MARTURII DESPRE SFANTUL PARINTE SOFRONIE – 20 de ani de la nasterea in Cer a unui adevarat “staret” purtator de Duh al secolului XX
- “Daca Parintele Sofronie nu este sfant, atunci nimeni nu e sfant!”
- Noi marturii despre Sfintii Siluan si Sofronie. DARUL CUVANTULUI TAMADUITOR SI TAINA “REPETITIEI” DUHOVNICESTI
- CUVIOSUL SOFRONIE SAHAROV – intimul Duhului si puterea sfanta a cuvantului. Plus: PARINTELE SOFRONIE SI BISERICA RUSA
- FERICITUL SOFRONIE SAHAROV – CUVANTAREA DE RAMAS BUN: “Noi nu ne despartim…”
- VIATA SFANTULUI NOSTRU PARINTE SOFRONIE (Saharov): “Nu puteti pastra rugaciunea… pentru ca nu va rugati pentru oameni”
- Fericitul Arhimandrit SOFRONIE DE LA ESSEX – OMUL PUTERII DISCRETE A DUHULUI si purtator in inima sa al suferintelor fiecarui om
- PARINTELE SOFRONIE (†11 iulie 1993), fericitul “ARISTOCRAT” AL IUBIRII LUI HRISTOS: “Vom avea dragoste pentru ceilalţi atunci când ne vom ruga pentru ei”
- STARETUL SOFRONIE DE LA ESSEX, vazatorul luminii necreate si cunoscatorul neinselat al lui Dumnezeu. EXPERIENTA HARULUI si PUTEREA RUGACIUNII CU DURERE. Ce se intampla cand omul nu-si schimba viata dupa ce s-a savarsit cu el o vindecare minunata? CARE E CEA MAI MARE TRAGEDIE PENTRU OM?
***
Cuvânt duhovnicesc al Părintelui Sofronie Saharov către un tânăr:
Ierom. Melchisedec de la Mănăstirea Essex,
în cadrul Colocviului „Întâlnirea cu Duhovnicul” (Iași, 14 nov. 2016):
Am răsfoit câteva însemnări pe care le aveam nădăjduind să găsesc din sfaturile pe care părintele Sofronie mi le dădea. Am vorbit de cinci-șase ori și, de fiecare dată, orice întâlnire de-a noastră dura între o oră și doua ore. Dacă aș fi consemnat și dacă aș fi înregistrat toate cele care au fost spuse am fi avut o carte întreagă. Sunt însă foarte puține însemnări pe care le-am ținut și alte amintiri care s-au imprimat în mintea mea.
Ne aflam în biroul de studiu al Părintelui Sofronie în mănăstire. Este un loc foarte cald și foarte frumos. Acolo el spovedea, acolo vorbeam și îl întrebam din frământările mele.
Părintele stareț, părintele Sofronie nu accepta o discuție simplă, umană [pe chestiuni banale, deșarte lumești, n.n.]. Dacă am fi vorbit în modul curent al zilei curente, lucrurile pe care le petreceam într-o zi, el fie le evita fie se ridica și pleca. Discuțiile trebuiau să fie duhovnicești și așa erau. L-am întrebat așadar cu privire la gânduri, și l-am întrebat cum poate cineva să nu judece, să nu osândească un om.
Este foarte simplu, mi-a răspuns, dacă vă gândiți (și întotdeauna îmi vorbea la persoana a doua plural) că realitatea are o anumită mărime / măsură și dvs. cunoașteți doar o parte, prin urmare nu aveți dreptul să judecați ceea ce nu știți.
Și apoi, gândiți-vă la Sf Apostol Petru. Când doriți să judecați și să osândiți pe cineva să vă gândiți: “Sunt eu mai mare decât apostolul Petru?” – pentru că și apostolul Petru a căzut. Și spunea, dacă cineva vă invită să judecați pe cineva, să vă gândiți în mintea dumneavoastră că nu sunteți Dumnezeu, prin urmare nu aveți acest drept.
Părintele stareț primea orice fel de întrebări, întrebări simple sau copilărești, și la fiecare întrebare de acest fel răspundea și acorda foarte mult timp unui astfel de răspuns. Și nu neapărat timp, cât o atenție personală specială pentru cel care întreba. Era tot al tău în acele clipe petrecute împreună.
În cuvântările pe care le ținea obștii, la una din care am fost și eu prezent în calitate de închinător, ne-a invitat să ne întrebăm pe noi înșine:
Unde este mintea mea?
Întrebându-te în acest fel, îți dai seama și vezi ce fel de gânduri ai.
Un tânăr, desigur, are și gânduri trupești. Nu numai tinerii. Și l-am întrebat odată, cum ar putea cineva să lupte împotriva acestor gânduri. În general, cunoaștem [că trebuie] să evităm și să fim indiferenți față de aceste gânduri. Să ne luptăm să nu acceptăm orice imagine ar veni împreună cu aceste gânduri și să ducem această luptă făcând ceva practic – să citim, să lucrăm, să umblăm, să ne plimbăm.
Dar, în întâlnirea pe care am avut-o cu Părintele stareț, m-a învățat cum să mă rog în acest caz, și a ridicat ochii și mâinile sale foarte sus și îmi spunea:
Să te rogi așa, și să spui: “Doamne, ajută-mă! Doamne, Cel ce ai ridicat păcatul lumii, miluiește-mă!” Și această rugăciune să o faceți până când va trece ispita. Dacă energia/ lucrarea minții merge sus, în Cer, atunci patima nu are putere. Și fără imagini patima își pierde puterea.
Am pus după aceea o a doua întrebare. Citisem despre rugăciunea minții la Sf Grigore Palama și acesta vorbește despre rugăciunea în inimă. Și l-am întrebat:
Cum are putea cele doua feluri de rugăciune – cea pe care Părintele Sofronie o menționa, cu mintea în cer, și a doua, a Sf Grigore Palama, cu mintea în inimă -, cum cele doua feluri de rugăciune se pot împăca?
Si mi-a spus:
Acest fel de rugăciune este numai pentru înfruntarea gândurilor trupești.
Și îmi spunea că toată străduința noastră de a dobândi rugăciunea trebuie să se săvârșească în inimă.
O altă temă pe care am avut-o a fost despre părințime, despre paternitatea duhovnicească și legătura dintre duhovnic și fiul duhovnicesc. Îmi amintesc o frază pe care a spus-o:
Voi faceți un om, un bătrân să fie stareț, să fie Gheronda.
Nu înțelegea prin asta că eu o să devin stareț. Ci înțelegea că eu, în calitate de fiu duhovnicesc, trebuie să am o corectă raportare la părintele duhovnicesc. Dacă eu am o poziție critică în relația cu duhovnicul meu, și să fie acest duhovnic Dumnezeu în trup, și tot n-ar fi îndeajuns de bun. Dacă mă rog însă pentru părintele meu duhovnicesc, atunci Dumnezeu îi va da cuvânt. Și spunea că Duhul Sfânt va acoperi slăbiciunile duhovnicului.
Am mers la Tesalonic pentru studii și am întrebat acolo dacă aș putea să găsesc un mare stareț, Gheronda, în Sfântul Munte, pentru a mă spovedi. În timp ce eu studiam viața duhovnicească, fiind în Grecia, mi-a spus:
Nu în Sfântul Munte. Trebuie să găsiți pe cineva în oraș. Este greu să mergeți tot timpul în Sfântul Munte. Când vreți să vă spovediți trebuie să faceți acest lucru repede. Să găsiți pe cineva care să fie în oraș.
Așa s-a și întâmplat.
Și, să va spun ceva care a fost cumva îndrăzneț. Mi-a spus:
Să nu te temi; chiar să mergi la cei care sunt înșelați. Orice om care săvârșește cât de puțin păcatul este în aceeași măsură și înșelat, și nu există om fără de păcat. De aceea să nu vă temeți să mergeți la orice duhovnic să vă spovediți.
Poate să pară îndrăzneț acest lucru dar a dorit să sublinieze că starea pe care o am eu în raport cu duhovnicul este cea care pecetluiește și dă putere actului spovedaniei. Dumnezeu poate să lucreze prin orice duhovnic.
Și am întrebat:
– Care este relația dintre duhovnic și fiul sau fiica duhovnicească? Cumva fiul duhovnicesc trebuie să-l urmeze pe duhovnic sau fiul duhovnicesc merge în chip firesc și duhovnicul îl urmează din spate?
Și el mi-a răspuns:
– Nu, este împreună-mergere pe cale.
Pentru mine acest cuvânt împreună-mergere pe cale a fost un cuvânt foarte încurajator, și mi-a rămas în minte până astăzi și încerc și eu să trăiesc în acest sens.
În august am fost la un festival, la o întâlnire de tineri și o tânără m-a întrebat:
Ne puteți vorbi de ultima întâlnire pe care ați avut-o cu părintele Sofronie?
A observat că m-am emoționat foarte mult. Am încercat să spun ceva. N-am putut.
Mă gândesc la două cuvinte ale sale:
Să păstrăm legăturile dintre noi – teologice, monahale și ascetice – dintre noi și voi, până la sfârșitul vieții și dincolo de ea. Așadar relațiile noastre continuă.
Și mă gândesc la ultima întâlnire pe care am avut-o. La sfârșit m-a binecuvântat cu o binecuvântare avramică, m-a condus în holul casei sale și mi-a spus:
Cuvântul, azi, și-a pierdut puterea sa. Nu puteți să convingeți prin scris. Numai prin viață!
Stim foarte bine scandalul care este astazi cu episcopul de Husi si cu parintele Pomohaci. Parintele Sofronie ne invata sa nu judecam,pentru ca nu stim realitatea intreaga.Sa avem incredere in Biserica si in institutiile sale.
Si totusi,judecam. La televizor ni se prezinta totul atat de atragator si in culori vii,incat ajungem sa judecam si fara sa vrem.Suntem atrasi de acest senzational si alunecam in pacat. Iar dusmanii Bisericii se bucura.
Nu vreau sa iau apararea celor doi clerici.Are cine sa-i judece,consistoriul eparhial.Dar vreau sa ne oprim un pic din valtoarea acestei lumi antihristice si sa ne gandim si la noi,la sufletul nostru,nu doar la defectele celorlalti.
Parintele Sofronie ne indeamna din partea Sf Siluan sa ne tinem mintea in iadul acestei lumi si sa nu deznadajduim. Chiar daca mai pacatuim,chiar daca mai judecam si osandim,cu voie sau fara de voie,sa ne intoarcem inimile prin pocainta catre Hristos.El are puterea sa ne scoata din iadul vietii noastre.El ne mangaie in anumite clipe cu mangaiere duhovniceasca,facandu-ne sa uitam mizeria in care traim si ne miscam.Doar El este Mantuitorul sufletelor noastre si in El trebuie sa nadajduim.