IN MARS FORTAT SPRE NOUA ORDINE SOCIALA (II). Ultimul totalitarism
- Continuarea articolului lui Richard K. Moore, a carui prima parte (cu introducere si note) se afla la: IN MARS FORTAT SPRE NOUA ORDINE SOCIALA (I) – o sinteza explicativa foarte elocventa si documentata privitoare la vremurile pe care le traim
Partea a II-a: Pregătirea căii pentru dominaţia globală
A doua parte din războiul împotriva terorismului este despre dimensiunile geopolitice ale unei economii globale bazate pe lipsa de creştere economică. Mai devreme am sugerat că geopolitica este diferită sub capitalism, faţă de cum a fost sub monarhii suverani. Întreaga dinamică a fost diferită, iar rezultatele au fost cântărite pe o scară diferită. În mod similar, multe lucruri se vor schimba în trecerea de la capitalismul haotic, orientat pe creştere, înspre un regim economic centralizat, micro-administrat. Luaţi în considerare, de exemplu, importanţa controlului asupra rezervelor de petrol. Într-o economie de creştere, profiturile reprezentau premiul, iar controlul pieţelor şi canalelor de distribuţie a însemnat deţinerea unei cărţi câştigătoare în joc. Dictatorii locali puteau gestiona lucrurile aşa cum doreau, luându-şi partea din veniturile din petrol, atâta timp cât respectau contractele cu jucătorii globali, care erau fericiţi să vândă celor care ofereau mai mult.
Într-o economie lipsită de creştere, unde accentul se pune pe controlul direct asupra ofertei şi repartizărilor de resurse, este necesar să se asigure, în sens militar, sursele de petrol şi căile de distribuţie. Nu mai sunt suficiente simplele profituri din operaţiunile nestăpânite. Protejarea surselor şi alocarea în mod direct a repartizării este fundamentul pentru microadministrarea economiei lipsite de creştere. Acest lucru se aplică şi altor resurse critice, cum ar fi uraniul şi mineralele rare, necesare în industriile de „apărare” şi electronice. De fapt, ne aflăm în mijlocul unui război de înşfăcare a resurselor, cu China şi Rusia care încheie contracte pe termen lung pentru energie cu Iranul şi Venezuela, China care cumpără terenuri agricole în Africa, Washington care încheie contracte pe termen lung pentru biocombustibilii brazilieni, existând multe alte exemple. În multe feluri, imperialismul revine la perioada colonială, atunci când administrarea directă era modelul, nu cel capitalist: profitarea de investiţiile corporative sub dictatori care îşi suprimă populaţiile.
Există o revenire naturală la dinamica „vremurilor bune de altădată ale imperiului”, atunci când marile puteri ale Europei şi-au concentrat activitatea economică în cadrul sferelor individuale de influenţă. Toată lumea ştie că se ating limitele resurselor la nivel mondial, parţial din presiunile populaţiei, şi parţial din practicile de exploatare a resurselor. Numai din acest motiv, beneficiem de partea paşnică a războiului de înşfăcare a resurselor. În Irak, Afganistan şi acum în Pakistan şi Yemen, SUA, cu sprijinul NATO, joacă o carte foarte nepaşnică în jocul înşfăcării de resurse. Este cartea unui bătăuş: „Am cea mai mare armă, aşa că voi lua tot ce vreau”. Aceste acţiuni agresive sunt foarte provocatoare pentru Rusia şi China, punându-le în pericol interesele economice vitale. Un atac asupra Iranului ar fi mai mult decât o provocare, ar fi o palmă directă în faţă, o somaţie: “Luptă acum sau lasă-te supus bucată cu bucată”.
Pe lângă înşfăcarea petrolului, SUA au înconjurat Rusia şi China cu baze militare, accelerându-şi în ultima vreme instalaţiile de sisteme anti-rachetă la graniţe, ignorând obiecţiile puternice ale Rusiei şi Chinei. Statele Unite sunt provocatoare cu bună ştiinţă, ameninţând interesele vitale ale acestor posibili adversari. Ca reacţie, se formează alianţe pe o bază bilaterală şi sub formă de SCO. China şi Rusia sunt foarte apropiate în cooperarea lor militară, făcând schimb de tehnologie. Planificarea lor strategică se bazează pe aşteptările unui atac din partea SUA, iar răspunsul strategic se bazează pe principiul războiului asimetric. De exemplu, o rachetă de milioane de dolari capabilă să doboare un portavion de mai multe miliarde de dolari. Sau poate o mână de rachete capabile să dezactiveze sistemele de comandă şi control prin sateliţi ale Pentagonului. Între timp, Statele Unite cheltuiesc sume astronomice pentru dezvoltarea unei opţiuni de primă lovitură, cu sisteme de arme bazate pe spaţiu, opţiune control-of-theater, atacuri nucleare „tactice” forward-based, etc. Noile sisteme anti-rachetă sunt o parte importantă din strategia primei lovituri, reducând capacitatea Rusiei sau Chinei de a riposta. Aceste sisteme sunt mai mult decât provocatoare. Ele sunt echivalentul modern al marşului armatelor până la frontiera adversarului.
În c
azul în care există un schimb nuclear între marile puteri, istoricii vor cita toate lucrurile pe care le-am menţionat ca „semne evidente” că războiul se apropie. Se vor face paralele cu scenariul primului război mondial, când Germania eclipsa Marea Britanie din punct de vedere economic, aşa cum şi China eclipsează acuma SUA. În ambele cazuri, o „încercare disperată de a menţine hegemonia” va fi considerată cauza războiului. Ar mai putea exista sau nu un al treilea război mondial, dar toate aceste pregătiri arată clar că elitele noastre bancare intenţionează să prezideze asupra unui sistem global, prin toate mijloacele posibile. Dacă şi-ar dori un aranjament paşnic, o împărţire a plăcintei lumii a treia, ca să spunem aşa, s-ar putea aranja uşor în orice moment, împreună cu o dezarmare nucleară substanţială. China şi Rusia şi-ar dori să vadă o lume stabilă, multi-polară; doar bancherii noştri de elită sunt obsedaţi de dominaţia lumii.
Este posibil ca războiul nuclear să fie un „rezultat dorit”, determinând depopularea şi făcând prăbuşirea şi mai totală. Sau poate China şi Rusia vor primi o ofertă imposibil de refuzat: „Predaţi-vă suveranitatea economică sistemului nostru global, sau suportaţi consecinţele”. Într-un fel sau altul, bancherii de elită, stăpânii universului, intenţionează să prezideze asupra unui sistem global microadministrat. Proiectul colapsului este acum în plină desfăşurare, iar „proiectul înconjoară-ţi duşmanul” pare a fi mai mult sau mai puţin încheiat. Dintr-o perspectivă strategică, va exista un anumit punct de declanşare, o anumită etapă în scenariul de colaps economic, atunci când confruntarea geopolitică este considerată a fi cea mai avantajoasă. Pe o tablă de şah multi-dimensională şi cu mize atât de mari, puteţi fi siguri că sincronizarea diferitelor mutări va fi atent coordonată. Şi după forma generală a tablei, se pare că ne apropiem de sfârşitul jocului.
*
Prognoză 2012 – un nou Ev Mediu
E posibil ca 2012 să nu fie anul exact, dar sfârşitul jocului nu pare să se prelungească dincolo de această dată, iar stăpânilor universului le place simbolismul, ca în cazul 911 (în Chile şi în Manhattan), KLA 007, şi altele. Anul 2012 este încărcat de simboluri, de ex. calendarul mayas, iar internetul răsună de diferite profeţii legate de 2012, strategii de supravieţuire, intervenţii extraterestre anticipate, aliniamente cu câmpurile radiaţiilor galactice, etc. Şi mai este şi filmul de la Hollywood, 2012, care portretizează în mod explicit dispariţia majorităţii oamenilor şi salvarea plănuită dinainte a câtorva aleşi. În producţiile hollywoodiene nu se ştie niciodată cât este fantezie evazionistă şi cât are scopul de a pregăti mintea publicului în mod simbolic pentru ceea ce va veni. Oricare ar fi data exactă, toate iţele se vor alătura pe plan geopolitic şi pe plan intern, iar lumea se va schimba. Va fi o nouă eră, la fel cum capitalismul a fost o nouă eră după aristocraţie, iar Evul Mediu a urmat după epoca Imperiului Roman. Fiecare epocă are propria structură, propria economie, formele sale sociale proprii şi mitologia proprie. Aceste lucruri trebuie să aibă o legătură coerentă unele cu celelalte, iar natura lor să rezulte din relaţii de putere fundamentale şi situaţii economice ale sistemului.
În lumea noastră de după 2012, avem pentru prima dată un guvern mondial centralizat şi un grup restrâns de elită la guvernare, un fel de familie regală extinsă, stăpânii finanţelor. După cum putem vedea cu FMI, OMS şi OMC şi alte piese ale guvernului mondial embrionar, instituţiile de guvernare nu vor avea pretenţii cu privire la reprezentarea populară sau la reacţiile democratice. Regulile se vor face prin intermediul birocraţiilor globale autocratice, care primesc ordinele de la “familia regală”. Acest model funcţionează deja de ceva timp, în cadrul diferitelor sale sfere de influenţă, ca şi în cazul programelor de restructurare impuse în lumea a treia, ca o condiţie pentru obţinerea finanţării. La orice schimbare de epocă, epoca anterioară apare întotdeauna demonizată în mitologie. […] Când au apărut republicile, demonizarea monarhilor a reprezentat o parte importantă a procesului. În lumea de după 2012, democraţia şi suveranitatea naţională vor fi demonizate.[1] Acest lucru va fi foarte important, pentru a determina oamenii să accepte regimul totalitar, iar mitologia va conţine mult adevăr…
În acele zile teribile şi întunecate, înainte de unirea binecuvântată a umanităţii, în lume va domni anarhia. Naţiunile se vor ataca între ele, vor fi la fel ca animalele de pradă din sălbăticie.[2] Naţiunile nu au avut politici coerente; alegătorii trec de la un partid la altul, menţinând guvernele mereu în tranziţie şi confuzie. Cum s-au putut gândi că masele de oameni semi-educaţi ar putea să se guverneze singure şi să conducă o societate complexă? Democraţia a fost un experiment prost conceput care a dus doar la corupţie şi guvernare haotică. Cât de norocoşi suntem să ne aflăm în această lume bine ordonată, unde umanitatea s-a maturizat în sfârşit, şi deciziile sunt luate de cei cu mai multă experienţă.
Economia lipsei de creştere este radical diferită de cea a economiei capitaliste. Unitatea de schimb este posibil să fie un credit de carbon, conferindu-vă dreptul de a consuma echivalentul a unui kilogram de combustibil. Totul va avea o valoare de carbon, chipurile în funcţie de cât de multă energie a fost necesară pentru producerea ei şi transportul până la piaţă. „Conştiinţa verde” va fi o etică primară, condiţionată de timpuriu la copii. A te descurca cu mai puţine lucruri este o virtute; utilizarea energiei este anti-socială; austeritatea este o condiţie responsabilă şi necesară. Ca în cazul fiecărei monede, bancherii vor dori să gestioneze deficitul de credite de carbon, aspect în care alarmismul încălzirii globale devine important. Indiferent de disponibilitatea resurselor, creditele de carbon pot fi menţinute în deficit în mod arbitrar, pur şi simplu prin stabilirea bugetelor de carbon, pe baza directivelor de la IPCC [Grupul interguvernamental de experţi în evoluţia climei], o altă unitate de-a noastră emergentă de guvernare globală birocratică. Astfel de directive IPCC vor fi echivalentul Rezervei Federale, anunţând o schimbare a ratelor dobânzilor. Aceste bugete stabilesc amploarea activităţii economice.
Probabil că naţiunile vor continua să existe ca unităţi oficiale de guvernare. Cu toate acestea, securitatea şi monitorizarea 
vor fi în mare parte centralizate şi privatizate. La fel ca legiunile romane, aparatul de securitate va fi loial centrului imperiului, nu locului unde se întâmplă să staţioneze cineva. Am văzut deja această tendinţă în Statele Unite, unde mercenarii au devenit nişte afaceri importante şi forţele de poliţie sunt din ce în ce mai federalizate, militarizate şi înstrăinate de publicul larg. La fel cum aeroporturile sunt acum federalizate, toate sistemele de transport vor intra sub jurisdicţia aparatului de securitate. Terorismul va continua să fie o gogoriţă, justificând procedurile de securitate dezirabile în scopuri de control social. Întregul aparat de securitate va avea o calitate monolitică, o similitudine de caracter, indiferent de sarcinile specifice de securitate sau de locaţie. Toată lumea îmbrăcată în aceleaşi costume negre ale imperiului răului, cu litere mari fluorescente pe spatele vestelor antiglonţ. În esenţă, aparatul de securitate va fi o armată de ocupaţie, garnizoana împăratului în provincii.
Va trebui să treceţi zilnic prin puncte de control de diferite tipuri, cu diferite niveluri de cerinţe de securitate.Aici elementele biometrice devin importante. Dacă oamenilor li se vor implanta cipuri, atunci o mare parte din securitate se poate automatiza şi toată lumea poate fi urmărită în orice moment, recuperându-se activitatea lor din trecut. Cipul face legătura cu soldul dvs. creditor, aşa încât veţi avea întotdeauna banii la dvs., împreună cu fişele medicale şi o mulţime de alte lucruri de care nu aveţi habar.
Nu se omite aproape nimic în ceea ce priveşte suveranitatea naţională. Puţine lucruri în calea politicii externe vor avea vreun sens. Cu securitatea acţionând după propriile legi […] rolul principal al aşa-zisului „guvern” va fi să aloce şi să administreze bugetul creditelor de carbon primit de la IPCC. IPCC decide câte bogăţii va primi o naţiune într-un anumit an, după care guvernul decide modul de distribuire a acelor bogăţii sub formă de servicii publice şi drepturi. Bogăţia este măsurată prin dreptul de a cheltui energie. Într-un sens fundamental, lucrurile deja se petrec astfel, în urma colapsului şi planurilor de salvare. Deoarece guvernele sunt atât de profund îndatorate, bancherii sunt în măsură să impună termenii bugetelor naţionale, ca o condiţie pentru a menţine liniile de credit deschise. Economia de carbon, cu bugetele sale stabilite la nivel central, prevede un mod mult mai simplu şi mai direct pentru microadministrarea activităţii economice şi distribuirea resurselor în întreaga lume.
Pentru a crea condiţiile necesare pentru economia creditelor de carbon, va trebui ca monedele din Vest să cadă, să nu mai aibă nicio valoare, pe măsură ce naţiunile devin din ce în ce mai insolvabile, iar sistemul financiar mondial continuă să fie dezmembrat sistematic. Moneda bazată pe carbon va fi introdusă ca o „soluţie” luminată, progresistă la criză, o monedă legată de ceva real şi de durabilitate. Vechiul sistem monetar va fi demonizat, şi din nou mitologia va conţine multe lucruri adevărate …
Goana după bani este rădăcina tuturor relelor, iar sistemul capitalist a fost rău în mod inerent. A încurajat lăcomia şi consumul, nu s-a îngrijit deloc de irosirea resurselor. Oamenii s-au gândit că, cu cât au mai mulţi bani, cu atât o duc mai bine. Cu cât suntem acum mai înţelepţi, cheltuind pe măsura bugetului şi înţelegând că un credit este un semn de conducere.
Din punct de vedere cultural, epoca post-capitalistă va semăna puţin cu epoca medievală, în frunte cu aristocraţii şi stăpânii, şi restul ţăranilor şi iobagilor. O clasă superioară distinctă şi una inferioară. La fel cum numai vechile clase superioare aveau cai şi trăsuri, doar noua clasă superioară va avea dreptul de a accesa credite de carbon substanţiale. Averea va fi măsurată prin drepturi, mai mult decât prin achiziţii sau câştiguri. Cei din afara ierarhiilor birocratice sunt iobagii, cu drepturi de subzistenţă. În cadrul birocraţiilor, drepturile sunt legate de rangul în ierarhie. Cei care operează în instituţiile centrale globale sunt stăpânii imperiului, cu acces nelimitat la credite.
Dar nu există niciun sechestru de avere, sau construire de imperii economice în afara structurilor birocraţiilor desemnate. Drepturile se referă la accesul la resurse şi facilităţi, pentru a fi folosite sau nu, dar nu pentru a fi economisite şi folosite drept capital. Fluxul drepturilor se îndreaptă în jos, fiind microadministrat de sus. Este o economie din ajutoare de şomaj pentru persoane şi guverne deopotrivă – înregimentarea globală a consumului. În ceea ce priveşte înregimentarea, cultura post-capitalistă va semăna şi ea puţin cu sistemul sovietic. Iată cardul dvs. de drepturi, iată sarcinile de lucru, şi iată locul unde veţi locui [3].
Cu aparatul de securitate omniprezent şi microadministrarea activităţii economice, scenariul este în mod clar despre controlul social de granularitate fină, în conformitate cu orientările şi directivele centralizate. Probabil că mass-media vor fi atent programate, cu trivia evazionistă şi o versiune sofisticată a pseudo-ştirilor de propagandă în stilul gândirii de grup din 1984, cum avem deja astăzi în mare parte. Internetul non-comercial, dacă există, va fi limitat la site-uri de chat monitorizate, desemnate oficial, şi alte tipuri de forumuri curăţate.
Cu un astfel de accent pe microadministrarea socială, nu mă aştept ca unitatea familiei să supravieţuiască în noua eră, şi mă aştept ca alarmismul abuzurilor asupra copiilor să fie pârghia folosită pentru a destabiliza familia. Scena a fost pregătită cu toate revelaţiile despre biserică şi abuzul sexual asupra copiilor din instituţii. Astfel de revelaţii […] au ieşit la iveală la un moment dat, la fel cum se întâmplă cu toate celelalte lucruri de tranziţie. Oamenii sunt acum conştienţi de faptul că se întâmplă numeroase abuzuri asupra copiilor, fiind condiţionaţi să sprijine măsurile drastice pentru a le preveni. Tot timpul când deschid televizorul, văd cel puţin o reclamă despre servicii publice, cu imagini şocante, despre copii care sunt abuzaţi fizic sau sexual, sau neglijaţi în mod criminal în casele lor, existând o linie de asistenţă telefonică unde aceştia pot suna. Este uşor de remarcat modul în care se poate extinde categoria de abuz, pentru a include părinţii care nu respectă programele de vaccinare, ale căror evidenţe ale cumpărăturilor nu indică o alimentaţie sănătoasă, care au profiluri psihologice dubioase, etc. Starea de sărăcie ar putea fi considerată o neglijare abuzivă.[4]
Cu o prezentare adecvată în mass-media, alarmismul cu privire la abuz este uşor de stârnit. În cele din urmă, o „mişcare a drepturilor copilului” devine o mişcare anti-familială. Statul trebuie să protejeze copilul direct de la naştere. Familia este demonizată …
Cât de groaznice erau vremurile când cupluri neinstruite şi fără licenţă deţineau control total asupra copiilor vulnerabili, în spatele uşilor închise, cu eventuale nevroze, vicii sau perversiuni ale părinţilor. Cum e posibil ca acest vestigiu al sclaviei patriarhale, acest ascunziş al abuzului să continue să existe de atâta timp şi să nu se recunoască ce a fost? Cât de mult am avansat acum, cu copiii educaţi ştiinţific de personal instruit, care îi învaţă valori sănătoase.
[… ] În viitorul post-capitalist microadministrat, cu scenariul naşterii doctrinei de şoc, ar fi de “bun simţ” să se profite de ocazie pentru a se pune în aplicare „soluţia finală” a controlului social, şi anume ca statul să monopolizeze creşterea copilului. Acest lucru ar elimina din societate legătura părinte-copil, deci legăturile familiale, în general. Nu mai există noţiunea de rude. Doar albine lucrătoare, albine de pază şi regine, care împart mierea cu zgârcenie.
Post-scriptum
Aceasta a fost o prognoză vastă şi oarecum detaliată cu privire la arhitectura regimului post-capitalist şi procesul de tranziţie necesar pentru crearea sa. Termenul de „noua ordine mondială” este prea slab pentru a caracteriza natura radicală a transformărilor sociale anticipate în prognoză. O caracterizare mai potrivită ar fi un „salt cuantic în domesticirea speciei umane”. Vieţi microadministrate, convingeri şi gânduri microprogramate. […] Este inutil să mai spunem, consumul regulat de medicamente psihotrope ar deveni obligatoriu, pentru ca oamenii să poată face faţă din punct de vedere emoţional unui astfel de mediu, steril şi inuman.
Pentru a face posibilă o asemenea transformare profundă, este uşor de înţeles că este nevoie de un şoc foarte mare, la scara colapsului şi haosului social, sau chiar a unui schimb nuclear. Este necesar un mandat implicit pentru a „face tot ce este necesar pentru a aduce din nou societatea în stare de funcţionare”. Şocul trebuie să îi lase pe oameni într-o stare de neputinţă totală, comparabilă supravieţuitorilor din molozurile bombardate din Germania şi Japonia, după al doilea război mondial. Nimic mai puţin nu va avea efect.
Desigur, precizia prognozei ca predicţie este imposibil de ştiut în avans. Totuşi, fiecare parte a prognozei s-a bazat pe precedente stabilite, modus operandi observate, tendinţe iniţiate, sentimente exprimate, semnale date şi acţiuni ale căror consecinţe pot fi prezise cu încredere. În plus, examinând toţi aceşti indicatori laolaltă, observăm o anumită stare de spirit, o determinare absolutistă de a pune în aplicare „soluţia ideală”, fără compromis, folosind mijloace extreme şi cu o îndrăzneală de neînfrânat. Războaiele mondiale au fost repetiţiile pentru acest moment istoric. Infrastructura statului poliţienesc este întemeiată şi testată. Economia este pe punctul de a se prăbuşi. Inamicul este înconjurat de rachete. S-au asumat puteri arbitrare. Dacă nu acum premiul final, atunci când va exista o ocazie mai bună?
Planificatorii noştri din elită sunt sprijiniţi de centre de gândire competente, şi ei ştiu că noua societate trebuie să aibă o coerenţă de diferite tipuri. Ei au avut destulă experienţă cu ingineria socială, cultivând ascensiunea fascismului şi apoi construind regimurile de după război. Ei înţeleg importanţa mitologiei. De exemplu, există o mitologie a holocaustului, unde este vorba de exterminarea în sine, dar nu se spune nimic despre principala misiune a lagărelor de concentrare, şi anume munca de sclav pentru producţia de război. Iar unele companii care foloseau munca de sclav erau deţinute de americani, furnizând maşini de război germane. Astfel mitologia, deşi conţine şi adevăr, reuşeşte să ascundă urmele şi crimele răufăcătorilor din elită, lăsând pe alţii să poarte întreaga povară a demonizării istorice. Deci, cred că există o bază solidă pentru anticiparea tipurilor de mitologie care ar fi concepute pentru a lăsa în urmă şi a respinge metodele vechi, văzând salvarea în cele noi […]
Natura economiei de carbon a fost semnalată în mod clar. Bugetele şi creditele de carbon sunt în mod clar destinate să devină componente principale ale economiei. Aşa cum am văzut în cazul mişcării de încălzire globală sprijinite de elită şi comunitate, deficitul arbitrar al creditelor de carbon poate fi uşor reglementat sub pretextul preocupării pentru ecologie. Şi alarmismul petrolului este întotdeauna disponibil pentru a veni în ajutor. După cum s-au exprimat de mai multe ori purtătorii de cuvânt ai elitei, la momentul potrivit, masele vor cere noua ordine mondială.
Accentul pus pe controlul asupra consumului, resurselor şi distribuţiei este implicit în importanţa acordată limitelor de energie şi latent în situaţia geopolitică, în ceea ce priveşte epuizarea resurselor mondiale, fiind indicat de nevoia unei noi paradigme unificatoare, deoarece paradigma de creştere nu mai este viabilă. Natura aparatului de securitate a fost în mod clar semnalată prin răspunsurile la demonstraţiile din 1998 din Seattle, prin folosirea tot mai mare a mercenarilor ucigaşi înrăiţi, pe plan intern şi extern, prin comportamentul excesiv şi abuziv al poliţiei, prin procedurile de securitate din aeroporturi, prin Guantanamo şi predări, prin crearea unei ramuri interne a armatei, dedicate răspunsului la situaţii de urgenţă civilă, şi de modul în care s-au gestionat Katrina şi Haiti.
Ar fi o greşeală majoră să ne gândim la ultimele două ca la nişte operaţiuni de mântuială. Acestea au fost nişte exerciţii de gestionare a unui anumit fel de colaps, în vederea aplicării la anumite populaţii, unde antrenamentul şi echipamentul adecvat luptelor din Afganistan este considerat adecvat şi pentru a acorda ajutor victimelor dezastrelor civile. Aceste victime ale dezastrelor vor fi privite în primul rând ca nişte ameninţări la adresa ordinii civile, sau persoane indezirabile, fiind încarcerate sau eliminate. Ele vor fi demonizate, ca nişte răzvrătiţi şi tâlhari. Asistenţa va veni mai târziu, în cazul în care va veni. Şi totul poate fi difuzat la televizor, fiind privit ca modul în care trebuie să se desfăşoare lucrurile. Aceste două exerciţii nu au fost deloc de mântuială. Au avut un succes alarmant de mare, mai ales în cazul mitologiei PR în timp real.
Rolul limitat al guvernelor naţionale, fiind în primul rând de alocare a bugetelor obligatorii, a fost clar semnalat de politicile FMI pe termen lung din lumea a treia, şi prin modul în care bancherii au dictat guvernelor, ca urmare a angajamentelor privind planurile de salvare supra-extinse. Paradigma de bugetare a dreptului la carbon îndeplineşte aceeaşi microadministrare într-un mod mult mai direct, fiind rezultatul natural al împingerii limitelor carbonului dur”.
Richard K. Moore
– vezi mai jos comentariul si notele noastre –
Articolul de fata, comentariul si notele pot fi preluate cu acordul nostru si cu mentionarea sursei.
COMENTARIU Razboi intru Cuvant:
Aceasta descriere proiectiva a unei posibile societati totalitare a viitorului apartine unui autor care, in mod vizibil, nu are premise crestine. De aceea am eliminat (marcand acest lucru) cateva paragrafe din articolul original si am insotit textul de note explicative, pentru a-l situa intr-o perspectiva proprie credintei noastre. Desigur, cel mai important element lipsa (si care arata si slabiciunea tuturor ideologiilor anti-sistem dezvoltate in prezent) este lipsa dimensiunii profetice duhovnicesti.
Sistemul totalitar este profetit inca de acum mii de ani, de profetul Daniel, si, mai lamurit, de Sfantul Ioan Evanghelistul. Razboaiele, crizele economice provocate, cataclismele si haosul generalizat si programat sunt, intr-adevar, etapele de tranzitie catre ceea ce noi numim ultimul totalitarism. Nu a existat insa, in istorie, vreun imperiu sau regim totalitar care sa aiba o conducere anonima sau macar colegiala. Vremurile de apogeu ale imperiilor si ale totalitarismelor au avut si un lider absolut – de la Nabucodonosor la Antioh Epifan, de la Neron la Hitler si Stalin. Toate aceste imparatii antihristice si-au avut, asadar, proprii antihristi in fruntea lor. Asa cum arata profetiile Sfintilor Prooroci, Evanghelisti si Parinti, si ultimul totalitarism isi va avea figura sa de conducator absolut – antihristul, cel ce ii va depasi pe toti cei mentionati, pentru ca avea stapanire peste tot pamantul si va fi incoronat ca dumnezeu.
Aparitia lui, ne avertizeaza aceleasi profetii, va fi insotita de o extraordinara lucrare de amagire si de atractie a oamenilor, atat de puternica, incat si cei alesi vor fi amenintati sa cada in mreaja sa. Asadar, lucrurile nu vor evolua chiar atat de logic si de previzibil precum ne-am astepta cand vedem astfel de analize. Se vor petrece multe lucruri neasteptate, va fi “multa andrenalina si mult suspans”, deoarece lumii i se va prezenta Filmul, cel mai “bun” si mai “frumos” film facut vreodata. Nimeni nu va fi dezamagit de calitatea spectacolului (dar toti vor fi cumplit de chinuiti cand Filmul se va termina si se vor trezi in gheara tiranului), ci toti se vor minuna de Fiara si toti, intr-un glas, vor vrea sa ii dea stapanire asupra pamantului. Daca si Hitler, care nu avea, totusi, un aspect prea agreabil, a reusit, totusi, sa obtina un sprijin popular masiv si sa duca stadioane in delir. Mai aproape de noi, si la o alta scara, il avem pe prototipul “presedintelui planetar”, Obama, care, in ciuda campaniei atat de subtile si reusite facute, nu a castigat o larga majoritate in vot. Asadar, charisma, farmecele, suspansul, spectacolul, atractia fata de antihrist vor cunoaste dimensiuni nebanuite in acest moment. Doar un astfel de lider poate instaura si conduce ultimul totalitarism pe care il va cunoaste omenirea. O structura de acest gen nu va rezista fara sa fie deghizata, bine de tot, sub un aspect populist (la cote de neimaginat pana acum si ascuns, astfel incat sa para chiar contrariul populismului).
Nu in ultimul rand, se pune problema represiunii, terorii la care se vor deda perpetuatorii acestei noi ordini totalitare. Statul politienesc, supravegherea ubicua facuta posibila de sistemele de “securitate” electronica, sunt doar doar o parte a dimensiunii, autorul neincluzand insa esentialul, anume reeducarea violenta experimentata, deja, in inchisoarea comunista de la Pitesti. Se pune problema urmatoare: cine ar putea fi capabil la asemenea acte de sadism atroce fata de aproapele sau?
Cei care au studiat aparatul Securitatii romanesti, de pilda, au observat ca doar o mica parte a tortionarilor era dereglata psihic. Cei mai multi erau oameni “normali”, cu familii, uneori chiar capabili de “fapte bune” (evident, nu la ancheta sau in camera de tortura, ci in societate). Explicatia unor cercetatori pentru faptul ca au fost posibile asemenea acte de sadism atroce fata de oameni nevinovati consta in: desacralizarea societatii contemporane, evacuarea din morala publica a elementelor crestine ale binelui si raului, disparitia constiintei ca va urma Judecata de Apoi in care orice fapta isi va primi dreapta rasplata, faptul ca statul este cel care defineste ce este bine si ce este rau, au dus la o “morala” de tip nou.
O “morala” revolutionara, deoarece ea se aplica unor imprejurari extraordinare: uneltele Securitatii erau indoctrinate si convinse ca participa la daramarea unei lumi vechi pentru edificarea lumii celei noi si perfecte. Astfel, tortionarii nici macar nu acordau celor chinuiti statutul de om intreg, de persoana. Dusmanii poporului nu erau doar adversari politici, ci niste ne-oameni, un fel de stricaciuni fata de care bunatatea nu era permisa, caci era dovada de slabire a vigilentei revolutionare. In acest fel, totul era permis fata de dusmanii noii lumi, si totul va permis impotriva dusmanilor lui antihrist, caci in acele zile, cei care vor perpetua teroarea, inchinandu-se lui antihrist, vor fi convinsi ca vor aduce inchinare lui Dumnezeu.
Relevante, in acest context, sunt si urmatoarele observatii ale istoricului francez Soulet, care arata ca, in mod cu totul programat, comunistii au tocat, metodic, structura vechii societati, urmarind
“in primul rand distrugerea taranimii, cea mai importanta din punct de vedere numeric si cea mai legata de traditii”, elitele economice (burghezia), si intelectualitatea. Metodele de aplicare ale acestei destructurari masive au constituit “o represiune metodica si absurda totodata care, prin valul de epurari, campanii de denuntari, procese populare, arestari secrete si executii masive, s-a straduit sa dezarticuleze societatea pentru a o lasa arbitrariului Partid-Stat… Dar teroarea nu este orchestrata numai de corpurile specializate. Ea este conceputa in asa fel incat, de voie sau de nevoie, toata populatia trebuie sa participe, aceasta ajungand pana la urma sa iscodeasca, sa denunte, sa acuze, sa condamne si, uneori, chiar sa ucida. “Procurorul, judecatorul si calaul, ne aminteste K. Bartosek, erau cehi sau slovaci” (romani… n.n.). In China, mobilizarea populara este totala si se supune unei planificari stupefiante. Conducatorii chinezi au conceput teroarea cu minutiozitatea unui strateg care pregateste o batalie… pretutindenti formele de teroare sunt perfide si pline de cruzime. Urmarirea permanenta, suspiciunea, punerea la stalpul infamiei al cartierului sau al satului, toate perversitatile excluderii sociale sunt distilate de cadrele Partidului, creand, putin cate putin, un climat infernal. Urmeaza arestarile brutale, interogatoriile nesfarsite, parodiile de procese si experienta traumatizanta a inchisorilor si puscariilor…. Daca resposansabilitatea cadrelor de partid este intr-adevar zdrobitoare, ea nu trebuie sa oculteze pe cea a “executantilor”. In Europa de Est, ca si in China, a existat, evident, o forma de consimtire sociala a terorii. Potrivit lui Symon Leys, “la sfarsitul anului 1951, 80% din toata populatia chineza participase la adunari de acuzare, ori asistase la omoruri ritualice sau executii publice”. O mare parte a acestei societati se pretase deci, atat din oportunism, credulitate, cat si din lasitate, la jocurile perverse ale noilor stapani ai puterii.”
(Din J-Fr. Soulet, Istoria comparata a statelor comuniste, Ed. Polirom).
Daca aceasta mobilizare a populatiei sau, cel putin, consimtire tacita la teroarea totalitara a fost atat de penetranta in societati traditionale, vechi, cum erau cele din rasaristul Europei sau China, atunci ce va fi cand teroarea va fi instaurata in ultimul totalitarism, avand in vedere ca deja lumea in care traim este desfigurata adanc de experimentele secolului XX si al inceputului de secol XXI?
Note Razboi intru Cuvant:
[1] Comunismul este cel mai apropiat experiment totalitar care prefigureaza ultimul totalitarism al planetei. Comunismul a demonizat democratia “burgheza”, pe care a inlocuit-o cu “democratia populara” (denumirea data lagarului comunist dupa al doilea razboi mondial). Comunismul, spun cei care au cercetat fenomenul indeaproape, a perpetuat o teroare mult mai dizolvanta si percutanta decat nazismul, deoarece “dusman al poporului” putea fi oricine – inclusiv unii din liderii comunisti. Desigur, existau categorii calificate din oficiu la statutul de “dusman al poporului” – al noului rai pamantesc: reprezentantii vechii lumi. In general, orice prezenta autonoma, orice persoana cu gandire proprie, reprezenta o amenintare pentru regim. Cu atat mai mult existenta unor grupuri, colectivitati sau chiar prietenii intre oameni.
Pentru ca, dupa cum a spus cineva, regimul comunist este unul care neaga insasi realitatea lucrurilor – in sensul de regim ne-firesc, contra-naturii. Asadar, nu poate supravietui decat stalcind realitatea dupa paradigma sa stalcita. In mod similar, ultimul totalitarism va fi o intronare a unor irationalitati demonice care vor cauta sa cuprinda intreaga lume, stalcind-o dupa ne-chipul lor. Va fi o tiranie a nimicului, nihilismul ajuns pana la ultimele sale consecinte.
De altfel, aici trebuie sa ne delimitam de alta scadere a analizei autorului, care vede egale in sine sistemele sociale si politice ce s-au perindat in istorie – Imperiul Roman, Evul Mediu, Republicile etc. Pe langa faptul ca Evul Mediu nu a demonizat epoca istorica anterioara (nu exista, pe atunci, ideea de cea mai buna lume posibila – specifica doar modernitatii), istoria noi o vedem diferit, ca o desfasurare tot mai agresiva a nihilismului – filosofic, politic, economic si social – impotriva vechilor forme de viata, bazate pe traditie si pe o gandire cu totul diferita de cea antropocentrica a modernitatii. Inainte de a-si arata fata sa, nihilismul, sau dictatura globala de care vorbeste autorul, nu se va putea instaura cu adevarat decat printr-o faza preliminara de atractie maxima pentru populatie. Pana si comunismul a fascinat, a mobilizat energii, a fanatizat. A fost o religie seculara, ai carei fondatori au fost imbalsamati si expusi ca relicve “sacre”.
[2] Aceasta este deja mitologia Uniunii Europene – creata, zic ei, pentru a depasi Vechea Europa a natiunilor care nu incetau sa se razboiasca intre ele…
[3] Regimul comunist, prin economica sa planificata, centralizata, prin sistemul de rationalizare a alimentelor pentru populatie, reprezinta inaintemergatorul acestui probabil sistem economic totalitar al viitorului, infinit mai perfectionat insa. Trebuie adaugat ca martirul Mircea Vulcanescu (cel care a fost, printre altele, si un stralucit economist), a sesizat inca din interbelic faptul ca omenirea se afla intr-o trecere de la sistemul capitalist, bazat pe liberalismul politic si economic, la o forma politica si economica pe care si el o asemana (formal, nu in esenta) cu Evul Mediu. Punctele de analogie se gaseau in sistemul centralizat si organizarea sociala de tip stup, in care libertatea este complet anulata.
[4] Regimul nazist construise deja sisteme de adoptie statala a copiilor din familiile sarace, pentru a-i “proteja” de influenta unui mediu social considerat sub-uman pentru idealul de supraom german. Iata care a fost situatia in regimurile totalitare comuniste:
Comunismul a urmarit “dezintegrarea structurilor de baza ale societatii civile”, ceea ce “intra in logica tabulei rasa indispensabila pentru instaurarea unei noi ordini. Trei elemente majore ale structurii sociale traditionale au constituit obiectul unor actiuni prioritare: familia, religia si culturile nationale.
Lupta impotriva familiei “burgheze”
Reflectare a capitalismului si profitului in sfera privata, conform parintilor marxism-leninismului, institutia familiala primise atacuri virulente inca de la crearea statului sovietic. Desi codul familiei (elaborat in 1936) aparuse in evidenta contradictie cu obiectivele initiale – pentru ca nu viza neaparat diistrugerea familiei, ci mai ales (prin interzicerea avortului si ingreuierea procedurii de divort) edificarea unei familii sovietice, acesta nu era, insa, prea apropiat de conceptiile traditionale. Sustinea deplina egalitate intre femeie si barbat, socializarea activitatilor casnice, lasarea educatiei copiilor in grija societatii, recunostea casatoria civila si divortul.
Propagarea acestor idei si aplicarea lor au fost printre primele actiuni intreprinse de regimurile comuniste instaurate imediat dupa razboi. Muncitorii si studentii chinezi au fost puternic incurajati sa rupa legaturile cu familiile lor, nu inainte de a se intoarce in satul natal pentru “a-si lichida conturile”. Noii membrii de partid erau indemnati sa divorteze de sotul sau sotia care nu isi insusisera aceste conceptii. Din aceleasi motive, copii erau obligati sa isi denunte parintii... partidul a cautat mai degraba sa patrunda in interiorul celuilei familiale, pentru a o controla. “Puterea capului de familie a scazut – constata sinologul Marie-Claire-Bergere – fiind inlocuita cu cea a Partidului, care intervine tot mai mult in rezolvarea problemelor personale si familiale, fixeaza criterii politice si de apartenenta de clasa pentru alegerea sotilor, se impune ca mijlocitor in cazul neintelegerilor conjugale”. Din J-Fr. Soulet, Istoria comparata a statelor comuniste, Ed. Polirom.
Linkuri de cercetat:
- APUSUL LIBERTATII… de acum tot mai pe viu. De ce nu credem, de ce nu vrem sa stim?
- DESPRE EPOCA LUI ANTIHRIST, DESPRE ILIE SI ENOH – sinteza invataturii Bisericii
- Cronica prigoanei: 50 de ani de la PROCESUL INTELECTUALILOR (I)
- Sfantul Ignatie Briancianinov ne invata sa deosebim semnele si minunile lui Hristos de cele ale Antihristului
- CUVANT DESPRE ANTIHRIST al Sfantului Ioan Damaschin
- Sfantul Efrem Sirul despre inselaciunea perversa si insidioasa a Antihristului si despre durerile cele din urma
- Vremea robiei eleniste si a Sfintilor Macabei – semn puternic dat noua, celor de pe urma
- Criza financiara a fost declansata la ordin
- Mugur Isarescu despre inceputul unei noi ordini mondiale prin noua criza financiara mondiala
- Criza mondiala, control mondial?
- Instaurarea noii lumi demonice prin haos deliberat – profetismul dostoievskian “la lucru”
- Cuv. Paisie Aghioritul despre semnele timpului, Antihrist si pecete
- Viziunile Staretului rus Antonie (I)
- A doua viziune a Staretului Antonie. Invataturi
- “LA APUSUL LIBERTATII” – fragmente (1)
- “LA APUSUL LIBERTATII” – fragmente (2)
- “LA APUSUL LIBERTATII” – fragmente (3)
- “LA APUSUL LIBERTATII” – fragmente (4)
- “LA APUSUL LIBERTATII” – fragmente (5)
- “LA APUSUL LIBERTATII” – fragmente (6)
- “LA APUSUL LIBERTATII” – fragmente (7)
- Feţele “SISTEMULUI” sau fronturile luptei pentru distrugerea omului
- Zorii cenzurii neo-bolsevice asupra internetului
- Enciclica-soc a Papei Benedict, moment crucial pentru viitorul Noii Ordini: “ESTE URGENTA INFIINTAREA UNEI REALE AUTORITATI POLITICE MONDIALE”!
- PREMIERUL GORDON BROWN – “MARE PREOT” AL NOII ORDINI MONDIALE
- Parintele Ioan Krestiankin (1910-2006) despre totalitarismul european si despre “al optulea sinod”
- Ioan Ianolide – DETINUTUL-PROFET
- Povestea cartofului, a porcului si a incalzirii globale sau DESPRE MANIPULAREA… MINUT CU MINUT
- Parintele Gheorghe Calciu: Planul masoneriei este sa subjuge intreaga omenire si sa distruga credinta crestina
- “Noua Ordine Mondiala a facut din Ortodoxie inamicul numarul 1″
- P.S. IPOLIT: Tinta globalismului: distrugerea ortodoxiei!
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Intr-adevar se intampla toate acestea si cine se uita mai atent poate vedea cum toate se leaga si cum curg in aceeasi directie ca un fluid care angreneaza omenirea si o taraste la vale.
Din pacate, liderii lumii stiu ca multimea trebuie tinuta in mediocritate, ca sa nu aiba capacitatea sa-si puna intrebari. De aia si nivelul de cultura din scoli scade. elevii sunt deja educati in spiritul sistemului – singurul viabil si despre care nu se pun intrebari. Istoria, cea de unde ar trebui sa tragem multe invataminte se reduce la o sumara insiruire de ani si evenimente pe cat posibil de plictisitoare – fara concluzii sau cu concluzii grasite. Societatea americana – si dupa ea se iau toate natiile – este indobitocita sistematic. 90% din filmele lor sunt cu violenta, sex, monstri etc. Dar sunt pline de oscaruri. Si asta mananca ei zi de zi. Cum te astepti sa mai gandeasca omul corect cand aparatul de spalat creiere ii injecteaza zilnic? Cum te astepti ca omul de rand sa-si puna probleme existentiale sau macar de minima morala cand el e asa de multumit ca a facut un credit pe 5 ani si si-a cumparat un plasma tv de 60″ la care butoneaza tot timpul de cand se intoarce de la servici si pana il ia somnul, ca si in somn tot filmele alea le viseaza. Si a doua zi o ia de la capat. Cred ca 70% din americani nici nu au iesit vreodata din tara lor si nici nu isi imagineaza ca se poate trai si altfel, dar sunt de acord ca toata lumea sa traiasca ca ei.
Si uite asa, democratia devine un fel de dictatura asumata. Omului nu i se spune sa faca ceva pentru ca vrea cel tare, cum este in cazul dictaturilor. Omul este convins sa faca de buna voie ce vor cei vicleni. Oamenii isi fac singuri rau fara ca macar sa-si dea seama. Dar cei care ii manipuleaza stiu exact unde vor sa ajunga. La asta-i buna democratia. Puterea celor multi e puterea celor ignoranti si de fapt e puterea celor care manipuleaza. Si totul e cat se poate de legal.
Si sistemul asta nu-i de azi de maine. Izul asta de egalitate, fraternitate, etc. (toate lucrurile bune…) s-a auzi prima data mai tare la revolutia franceza. Dar cine mai stie istorie astazi? Ce le-a adus francezilor revolutia?? In primul rand secatuirea spirituala. Iar cei care in “altruismul” lor s-au gandit mereu la “binele” celorlalti nu s-au oprit aici. Tot cu egalitatea asta i-au amagit si pe bietii rusi inculti care au imbratisat comunismul cu toata dragostea pana s-au terminat intre ei. Iar democratia are la baza aceeasi binefacatoare egalitate. Drepturile omului sunt doar o extensie a celei din urma.
Reclama asta a egalitatii in numele dreptatii nu face de fapt altceva decat o nivelarea a valorilor. Mai bine zis nivelarea valorilor la nivelul non-valorilor si tinerea oamenilor in mocirla turmei.
Daca pana mai ieri toate astea se intamplau izolat pe harta lumii, in cateva tari, acum curentul a devenit mondial.
Poate vedem ca toate acestea au un numitor comun dragoste, toleranta, egalitate, respect, pace etc toate cuvintele care dau bine la prostime.
Acum tarile civilizate sunt agasate de blocul comunist din China. Ar vrea sa-l sparga si sa deschida piata pentru ei. Au spart pana acum multe blocuri si guverne de astea care incercau sa-si tina piata interna inchisa (rusia si tot blocul comunist, iugoslavia, irak, acum incearca si in iran etc.). Cu China pare sa le fie mai greu dar nu se lasa. Au maturat pietele inchise si au adus “democratia”.
Sa nu ne amagim ca tare le-a pasat de sufletele amarate care traiesc in tarile alea. Mai degraba i-a interesat resursele naturale la care trebuiau sa aiba acces. Dealtfel se vede peste tot pe unde au calcat amprenta saraciei si a coruptiei. Si chiar le convin guvernele corupte pana la un punct.
Ca au raspandit “democratia” se bat cu pumnul in piept, ca au lasat coruptie si anarhie, ii arata cu degetul pe locuitorii tarilor.
Noi v-am dat jos dictatorii, multuimiti-ne, acum e randul vostru sa va construiti societatile democratice. Stim ca va dura un secol. Va fi suficient ca pana atunci sa nu mai detineti mai nimic in tara voastra.
Nu par ingrijorati de faptul ca trusturile bogate din vest le cumpara pe nimic taranilor chiar si pamantul din ograda. Doar e un simplu exercitiu democratic si legal.
Si totul incepe cu reclama, cu convingerea opiniei publice (conflict interetnic – trebuie sa intervenim; arme de distrugere in masa – trebuie sa intervenim; dictatura – trebuie sa intervenim); terorisi – trebuie sa intervenim.
Nu mai au bani?? nu-i nimic tot noi intervenim “in beneficiul lor”. Le dam credite … hihihi ei nici macar nu prea stiu cu ce se mananca astea. Noi doar asteptam rabdatori. In 10 ani or sa ne dea si camasa de pe ei.
Iar banii astia, banii pe care omul ii are in banca nu au nici o valoare. Sunt doar NISTE NUMERE fara acoperire aflate in mainile altora. Numerele alea primesc valoare doar cand omul cumpara ceva. Ceea ce cumpara este valoarea, nu banii din cont. Cat timp omul isi tine banii in banca, numerele alea nu inseamna nimic dar omul nu-i constient de asta. Si acei altii se joaca cum vor cu numerele pentru ca si legea e de partea lor asa incat cel care ar trebui sa detina de fapt valorile nu are nici un control. Valoarea investitiilor este doar virtuala dar oamenii chiar cred in ele. ESTE CULMEA, OAMENII NU MAI CRED IN DUMNEZEU DAR CRED IN NISTE NUMERE VIRTUALE SI ABSTRACTE. Ma intreb de multe ori: oare marii bancheri ai lumii isi valorile tot in banci?
Mai demult omul punea pret pe lucruri concrete – o bucata de pamant, bunuri materiale (chiar si aur), dar in primul rand pe prietenie, familie, valori morale, toate acestea care inchegau societatea. Acum toate acestea le-au inlocuit treptat cu numerele alea din contul bancar care nu inseamna nimic. Doar un fum gros.
Si vorbind putin despre valorile astea umane, mai putem vedea un aspect. Asa cum era constituita societatea nu demult oamenii interactionau mereu pentru orice vroiau sa obtina. Chiar si in aspectele negative. Daca doi vecini nu se inghiteau, se certau direct intre ei. Nu spun ca era bine dar vreau sa subliniez relatia directa. Acum, ideea este sa se cheme politia si organul asta abilitat va rezolva conflictul. Aparent un mare pas inainte, un mod civilizat de a rezolva situatiile neplacute. Da, dar asta nu face decat sa inlature relatia directa dintre oameni. Pe termen lung, oamenii incep sa uite unii de altii.
Daca moare omul, in tarile “civilizate” se cheama doctorul sa constate decesul, apoi serviciile mortuare. Vecinii nu stiu, nu afla nimic. La noi la tara, cand murea cineva, toti vecinii veneau sa ajute cu una alta si tot satul participa la inmormantare. Aceeasi relatie directa intre oameni tinde sa dispara.
Chiar si la scoala, exista tendinta de a inlocui locrarile de control cu teste grila (aparent neimportant). Este mai usor pentru profesor sa corecteze iar elevilor le place jocul asta, dar se pierde ce ar trebui sa fie mai important in relatia profesor-elev. Profesorul nu mai “vede” gandirea elevului ci doar rezultatul. Si nici nu-l mai intereseaza. Relatia asta se va rezuma doar la nota. Se rupe ceva. Nu discut aici fenomenele grosolane care se intampla in scoli acum, ci doar pe cele fine care scapa chiar si ochiului vigilent.
Si astea nu au fost decat cateva exemple. Daca ne uitam mai atent, in mai toate aspectele vietii noastre sociale, ceea ce ne aduce viata “civilizata”, aparent pentru buna intelegere intre oameni, in mod paradoxal s-ar putea sa murdareasca si ceea ce este ma stralucitor in om: dragostea pentru aproapele. De fapt, sub pretextul anuhilari aspectele negative ale relatiilor umane, ceva se interpune intre oameni si rupe incet incet aceste relatii, astfel rupandu-se si dragostea fireasca. Acest ceva sunt tentaculele sistemului in care traim care ne cuprind pe nesimtite, pe fiecare individ in parte.
Efectul se poate vedea prin contrast intre tarile “civilizate” si cele “mediocre”. Daca in Romania imi cunosteam toti vecinii de bloc si multi din vecinii de cartier (si ce tarani inculti si necivilizati eram), aici unde am ajuns – n-are importanta locatia – nu-mi cunosc aproape nici un vecin (dar toti suntem civilizati).
Tot pardoxal este si urmatorul aspect: Coruptia este principalul vehicul prin care marii magnati ai lumii pun mana pe resursele naturale ale pamantului. Coruptia asta pe care o condamna atat de vehement stiu sa o foloseasca din plin. Nu-i nevoie prea multa detalii. Romania este un exemplu transparent. Atunci de ce condamna ei coruptia? Simplu, odata incheiat procesul de achizitie a resurselor, coruptia devine principalul lor dusman, pentru ca le clatina stabilitatea investitiilor. Cine a cumparat prin coruptie minele de aur, vrea sa instaureze imediat legea pentru a-si proteja proprietatea.
Deci coruptia asta pe care o uram atat s-ar putea sa lucreze de acum in avantajul nostru. Nu ca ne-ar aduce vreun beneficiu, dar poate mai intarzie putin sistemul.
Cand va veni antihristul, va incerca sa inlature coruptia peste tot si oamenii il vor iubi pentru asta dar nu-si vor da seama ca vor iubi o lege limpede si taioasa ca cristalul care nu va lasa lor de relatii inter-umane, de dragoste. Oamenilor le va pasa doar de patratelul lor si vor lauda marele conducator ca le-a dat aceasta ocazie.
Dealtfel simtim raceala care ne cuprinde dar nu vedem de unde vine.
Excelent comentariul tau, Florine!
Din cate am inteles, nu mai esti in Romania?
Daca nu, n-ai pierdut nimic: si-aici, dar mai ales AICI a existat/exista o fuga de dupa ’89 in a prinde din urma ceea ce occidentul are de multi ani ca ‘valoare’: sex cat se poate de mult ilustrat in filme, pornografie, droguri,libertinaj sub masca demo(n)cratiei; un mars fortat de pe urma caruia au secatuit puterile sufletesti ale poporului asta – ne-au tulburat, ne-au abatut de pe CALE, ne-au schimbat ‘canalul’; acum ne vor sleiti, slabiti, bolnavi si trupeste: ne-au fluturat pe la nas morcovul modificat genetic si ‘improspatat’ cu E-uri impachetandu-l cu poleiala stralucitoare, dandu-i cu aroma de morcov natural, proaspat… si gata iluzia dar si cancerul pe noi! le-a reusit planul datorita mass-mediei in primul rand, politicienilor – in al doilea rand (s-au folosit de fostii PCR-isti, apoi de actualii FSN-isi iar in cele din urma de cei deveniti PSD-isti, PNL-isti, PRM-isti si multi alti ‘isti’), in al treilea si in ultimul rand s-au folosit de slabiciunea noastra, de miopia noastra sufleteasca, de lipsa de prudenta, de neluarea unei/unor masuri/pozitii contra, inca de la primele zvacniri de demonocratie, de coruptie, de inselare, de prostire; o vorba spunea ceva la genu'”somnul ratiunii naste monstrii” eu, as adapta-o la “somnul religiozitatii din om naste mutanti dar si monstrii”.
Vorba lui parintele Cleopa, “in occident este bine pentru trup,iar in Romania este bine pentru suflet” si sincer exista mult adevar in acele vorbe. Deoarece am trait o pe pielea mea,…fiind plecat de 13 ani din tara, cu sotia mea si 2 copii. Pai pe aici nu prea sint biserici ortodoxe, decit citeva la distante f mari una de alta,..manastiri nici nu poate fi vorba, sfinte moaste etc nici pomeneala.In schimb traim bine,slava Domnului. Un parinte spunea ca, “daca eram toti protestanti, nu mai aveam sfinti”.Fugim dintr un loc intr altul ca sa gasim belsug si sa traim bine,..si totusi Mintuitorul nostru Isus Hristos, ne a aratat calea care duce la rai, JERTFA de care fugim mai toti.Si cite exemple avem,…sfintii inchisorilor etc Doamne ajuta
Foarte cuprinzator comentariul lui Florin!
Cu tristeţe o spun, am observat la mulţi din semenii noştri (inclusiv dintre cei care trec destul de des pe la biserică) — în special la tineri — că trăiesc într-o lume paralelă cu realitatea. Nu prea înţeleg nimic din ce se întâmplă la ora actuală în lume, urmărind dansul cailor verzi de pe pereţi şi aştepând sfârşitul crizei, găsirea unui loc de muncă, câştigarea unui salariu bun, creşterea nivelului de trai etc. Pierd vremea cu toate tâmpeniile de filme americane (inclusiv Avatar) şi cu tot felul de activităţi consumiste (de genul şoping). Consideră paşapoartele cu cip (biometrice) drept ceva inofensiv. Destui dintre ei sunt încântaţi de Patriarhul din Deal.
Rareori citesc ştiri pe internet (mai mult stau pe YouTube sau pe Trilulilu). Nici măcar de greva generală de la metrou, de joi, nu ştiu.
Mă refer în primul rând la mulţi dintre amicii şi cunoscuţii mei, care sunt ortodocşi (şi credincioşi, în general). Am încercat de câteva ori, fără succes, să le arăt partea lumii din exteriorul balonului de săpun (de exemplu, să le argumentez faptul că nu trebuie să aibă încredere totală în tot ce spune Patriarhia), însă nu am reuşit decât să mă simt ruşinat de înverşunarea cu care m-au combătut şi au rămas în convingerile dinainte..
Ce aş putea face (ştiu că sună cam disperat, însă mă doare să-i văd aşa de indiferenţi faţă de realitatea înconjurătoare, captivi în balonul lor de săpun) să-i ajut, într-un mod folositor pentru ei?
Magda,
Si eu ca si Florin, ca multi altii ne-am autoexilat.Da putem spune astfel chiar daca nu suntem parte dintr-o generatie postbelica, care chiar a facut asta, plecind in Vest pentru a-si mentine o libertate de constiinta, de actiune.Nu cred ca “ne-am carat” ca musai sa ne pricopsim si sa ne tragem averi prin Romania, sau aiurea.Traim mai usor poate si pentru ca sistemul a fost construit “pe cinste”.
Ceea ce am descoperit si noi pe aici printre atitea lucruri bune, sanatoase, vizavi de viata practica de zi cu zi, a fost si o anume ignoranta “temeinica” propasita intre bastinasii locului.Ea se manifesta sub multiplele aspecte exprimate destul de clar si de Florin.Acasa putem considera dezastrul decaderii morale mult mai mare.Raportat la potentialul crestin autentic, cultivat de secole acolo.
In Canada era o emisiune la radio, o data mai demult, care dezbatea o tema sensibila legata de un caz in care tatal isi “asistase” fiica ca sa se sinucida din cauza unei suferinte fizice grele.La un moment dat cineva a incercat sa puna problema din punct de vedere moral-crestin si a fost repede “corectat” ca aici e o tara laica, ce respecta credinta oricui, dar lucrurile nu pot fi abordate astfel…..No comment.
Marele Ghe. Calciu-Dumitreasa avea o intrebare retorica in predicile sale din anii ’80: Din mina cui vor fi oare cerute sufletele tinerilor educati ateist, la Judecata de Apoi”? Nu se simtea nimeni de la vladica, sa raspunda.Ca si acum dealtfel.Aici credinta are forma ei ecumenista si multiculturala de mult.Deci e zero din punct de vedere ortodox.Tinerii pseudo-educati moral prin mass-media sau institutii, au deci circumstante atenuante.
Eu mai cred ca asa cum si acolo D-zeu va ridica la vremea potrivita martiri dintre cei mai cazuti, tineri sau mai batrini dupa cum spun anumite profetii, tot asa si aici probabil ca se vor trezi unii.Unul pare sa fie deja autorul acestui exceptional material reprodus pe acest site.
Deci nu e chiar totul in mina lor.Noi am realizat asta si mai discutam pe aici, ca sa ne “intarim”.O sa vina si vremea sa dovedim ce tot vorbim…Vor fi deci cu siguranta si unii cu destul curaj care sa dea peste bot Fiarei si celor ce par sa creada ca au programat omenirea pina la ultimul atom.Enoh si Ilie vor fi cei mai mari dar nu singurii.
O trudă-n braţele pierzării
E toată existenţa lumii,
Prinsă ca’n pânza de păianjen
În ţesăturile minciunii.
Şi cu cât luptă ca să scape
Cu’atât se prinde şi mai greu
În pânza lipicioas’a morţii,
Şi-n viclenia celui rău,
Ce din măreţu-i întuneric
Îi ţese pânze’atrăgătoare,
Care-o îcântă şi-o desfată
Târând-o beată în pierzare.
Că lumea nu-şi doreşte viaţa
În Adevăr şi în lumină.
Nu-l vrea pe Dumnezeu de Tată
Şi nici dreptatea lui divină.
Nu vrea o cale’a răstignirii
Nici libertate în Iisus,
Vrea libertatea libertină
Crescută’n duhul din apus.
Vrea dans şi cântece şi slavă.
Vrea trai comod şi strălucire
Vrea dragostea cea mai trupească
Cerând la alţii răstignire.
Şi-n vraja cântecului dulce
Se-ncătuşează tot mai greu
În adevărul fals al minţii
Şi-n înşelarea celui rău.
Şi’abia când moartea o’colţeşte
Şi vede-n groază, ce-o aşteaptă
Când preatârziu-i râde’n faţă
Sărmana lume se deşteaptă.
Istoria ni-i mărturie,
Prin lagăre, prin oseminte
Prin dictaturi, şi prin masacre,
Dar merge oarbă înainte.
Ea nu-şi doreşte răstignirea
De bună voie asumată,
Nici Adevărul ca povară,
Şi nici pe Dumnezeu de Tată.
Nu vrea poverile iubirii
Curate, sfinte, altruiste,
Ci doar dulceţile-i culese
Din căi trupeşti şi egoiste.
Şi cine nu-şi asumă astăzi
Povara crucii cu Iisus,
Primeşte’n taină să se’nscrie
În cartea marelui apus.
Multumim mult de tot frati admin pentru articolul acesta! Autorul parca e un profet al Antihristului, in sensul in care multe din cele pe care el le preconizeaza sunt parca o versiune lipsita de Duh Sfant a profetiilor Sfintilor Parinti si care nu vede sfarsitul lumii acesteia prin a Doua Venire a Mantuitorului. E ca o apocalipsa atee. Multe din profetiile parintitilor teofori le poti intelege in contextele de care vorbeste R. Moore. De exemplu profetia conform careia vor veni vremuri in care cei care vor avea bani “sa ii intoarca cu lopata” sau bogatii dar nu vor avea ce face cu ele si le vor arunca in strazi. Daca intr-adevar moneda va fi una reala precum creditul de carbon aceasta profetie acum mi-o pot explica.
Dumnezeu sa ne intareasca si sa lumineze mintile noastre intunecate si sa va tina pe voi frati admini (si pe noi astia mici, mici de tot) in grija Sa!
@Magda
Multumesc. Stiu ca esti oripilata de ce se intampla in tara. Si eu eram cand am plecat. Si ma-am intristat mai tare cand m-am intors in vacanta. Totusi inca nu stiu unde e mai bine. Nu ma refer la partea financiara.
In Romania oamenii sunt mai desfranati. Esti considerat caraghios daca incerci sa fii decent. Si se vad aceleasi filme alese pe spranceana din apus, cat mai imbecile cu putinta. Totusi, multumim inaintasilor nostri care au cladit timp de secole o cultura crestina (nu numai biserica ci tot tezaurul asta spiritual), cultura care nu poate fi chiar asa usor pusa la pamant. Chiar si ultimului desfranat daca intr-un moment de incercare ii trece prin cap sa intre in biserica, sa se intoarca la Hristos, ARE UNDE. Si asta a fost cazul meu.
Aici, in schimb, lumea e mai decenta. Nu vezi la toate colturile “carne dezgolita” si nu esti caraghios daca vrei sa fii mai pudic. Dar daca ai apucat-o pe cai gresite, intoarcerea la Hristos nu prea mai exista. Nu e nimic care sa te cheme, nu e nimeni care sa te ajute. Ca sa-ti dau un exemplu, la biserica romaneasca pe care o frecventez, in afara de fiica preotului, nu exista decat un adolescent care sa vina regulat. Multi copii au venit cu parintii lor dar cand au ajuns la 12 ani n-au mai calcat in biserica. Si nici mai tarziu nu s-au mai intors. Poate intelegi la ce ma refer dar nu prinzi dimensiunea daca nu gusti din viata de aici. Eu am trei si inca sunt mici. Nici nu stii cate probleme imi pun ca parinte ce-o sa fac pe viitor. Degeaba sunt toti banii (numerele alea idioate din banca) pe care ii castig daca imi pierd copiii. Ma simt ca singur si fara aparare intr-un mare ospiciu de nebuni.
Si mai e un aspect nu chiar de neglijat. S-au introdus cipurile alea in tara, dar cine vrea tot poate trai ca un anonim intr-un catun indepartat.
Aici nu prea se poate, chiar si fara cipuri. Totul este inregimentat in sistem la modul cel mai riguros. Astia nu se joaca cu supravegherea. Si nici nu poti corupe pe nimeni sa “uite” de tine.
Deocamdata duhovnicul meu care m-a intors la Hristos si caruia ii datorez enorm mi-a spus sa mai zabovesc pe-aici. Dar presiunea e mare.
Suferinta va fi si aici si acolo, Marturisitori vor fi si aici si acolo.
Cum spunea staretul Antonie in a doua lui viziune: “in bezna necredintei, pe tot pamantul vor straluci luminitele adevarului” – parca asa ceva.
Sa ne rugam sa nu se stinga luminitele.
Doamne ajuta!
@ Florin:
Nici ca voce, nici ca text nu credem ca e parintele Arsenie. E chiar un pic bizar cum suna, nu prea pare autentic. Sa ne ierti, dar vom sterge, ca sa nu cream confuzie, si nici sa nu ducem discutiile pe alta pista.
Eugen F.:
Nu e INCA chiar totul in mana lor, dar se va rezolva. Sa nu va imaginati ca vom mai avea multa vreme sansa exprimarii libere si a acestor dialoguri. E de ajuns sa inceapa un razboi si/sau alte calamitati si se va cam termina. Trebuie sa ne gandim la asta, ce vom face cand nu vom mai avea la dispozitie internet, poate nu neaparat din cauza cenzurii.
Cat despre cei care vor putea infrunta Fiara, iata ce ne-a transmis cineva apropiat ca mesaj din partea Batranului duhovnic Iulian de la Prodromu:
Pentru acea perioada nu va exista decat mucenicia. Dar pana atunci este… “inceputul durerilor”.
@ Vasile C:
Rugaciune cu durere, altceva ce se mai poate face?
@ Narcis:
Am retinut ideea, dar nu cred ca e bine sa fie public comentariul. Ar trebui cercetata mai atent propunerea si sa o discutam pe mail, nu aici.
Adaugam cateva fragmente dintr-o carte de istorie care lamuresc foarte bine genul de inginerie sociala practicata de comunism fata de vechea societate:
J-Fr. Soulet, Istoria comparata a statelor comuniste, Ed. Polirom.
Buna ,
Admin , intrucat ma gandeam si eu de ceva timp (si cred ca nu numai eu , ci multi din cei ce cred si vor sa traiasca in dreapta credinta) la ce spuneti dvs. mai sus , si anume :
“Sa nu va imaginati ca vom mai avea multa vreme sansa exprimarii libere si a acestor dialoguri. E de ajuns sa inceapa un razboi si/sau alte calamitati si se va cam termina. Trebuie sa ne gandim la asta, ce vom face cand nu vom mai avea la dispozitie internet, poate nu neaparat din cauza cenzurii.”
In afara de cartile , carticelele etc. , discurile , materialele printate si altele de acest gen , nu credeti ca ar fi bine sa ne putem sfatui si intre noi in continuare ?
In cazul nefericit in care se va intrevede o posibila cenzura in viitor a acestui site , n-ar fi util sa facilitati cumva schimbul de nr. de telefon (?) sau a altor informatii de contact pentru a ne mai putea sfatui (“mantuirea sufletului sta in sfat mult”) si intre noi alaturi de parintii duhovnici si ceilalti parinti ai Bisericii ?
Doamne ajuta .
@ Ioan R.:
Nu credem ca ar fi util. E si calea cea mai usoara de a te “preda” oricarui necunoscut. Noi ne refeream oricum la o situatie in care nu doar acest site nu ar mai exista sau nu ar mai putea fi actualizat, ci la o situatie mai grava, cand, de pilda, in caz de razboi sau de altceva similar, vor “cadea” retelele de electricitate, cablu, etc. si cand majoritatea lucrurilor de care suntem dependenti acum nu vor mai fi. Ne spunea cineva despre o situatie foarte recenta dintr-o tara occidentala unde, din princina unor caderi neobisnuit de mari de zapada, s-a ajuns pana la avarierea sau prabusirea unor mari stalpi de tensiune si, de aici, la intreruperea alimentarii cu energie electrica a unor orase intregi. O astfel de situatie, in unele zonele remediata mai rapid, in altele mai greu, a dus la o situatie aproape de colaps pentru o multime de cetateni si de institutii. Imaginati-va cand asa ceva nu va fi limitat la o anumita regiune si nici de scurta durata, ci permanent… E mult mai usor decat sa cenzureze internetul sau anumite siteuri!
@Admin ,
Inteleg si dincolo de cuvintele din raspunsul dvs. Eu spuneam doar de o eventualitate nefericita din viitor : “In cazul nefericit in care se va intrevede o posibila cenzura in viitor” . Exemplu posibil : razboi (sa nu fie !) , in care sa fie angrenata si tara noastra .
Si atunci , s-ar putea alege si o varianta benevola de impartasire a , de ex. , nr de telefon .
Pana atunci , in conditii ca acestea pe care le traim sau asemanatoare , si eu cred ca nu este bine .
@ Ioan r
Pai daca cade curentul, pica si telefonul si numerele devin ce spunea Florin intr-un comentariu mai sus doar niste simple numere care nu vor mai reprezenta nimic peste noapte….
@Ioan R
Ma iertati dar cred ca va ingrijorati doar pentru un amanunt. In vremurile care or sa vina, daca va ingadui Domnul, nici prin cap n-o sa va treaca sa mai contactati pe cineva pentru vreun sfat (cand esti pe cale sa te ineci nu mai ai timp de telefoane).
Am sa va dau un exemplu:
Toronto e un oras urias. In fiecare zi, zeci de kilometri de tiruri intra in orasul asta ca sa faca aprovizionarea cu tot ce au nevoie saracii oameni de acolo. Caile de intrare in oras nu sunt multe. Daca – sa fereasca Dumnezeu – caile astea de acces s-ar inchide din cauza vreunei calamitati, nici nu-i nevoie de razboi pentru asta, se intrerupe alimentarea populatiei cu cele necesare. Stocurile interne nu cred ca pot suplini nevoile oamenilor pentru mai mult de o saptamana. Mai mult de jumatate din populatia orasului s-a nascut in afara canadei, deci oamenii aia nu numai ca nu impartasesc aceeasi credinta sau idealuri dar nici nu-i intereseaza prea mult unii de altii. Aproape cert, rata criminalitatii ar creste instantaneu. Nici nu vreau sa merg cu imaginatia mai departe.
Si asta-i doar un exemplu.
Nu-i nevoie de multa imaginatie sa simtiti ce se va intampla.
Toata arhitectura marilor orase are robustetea unei casute facuta din chibrituri.
Si asta nu ar fi decat inceputul.
@ Admin !
Citesc/recitesc si, de fiecare data prin/surprind lucruri aparent noi, nuante care-mi provoaca carcei in stomac pentru ca le simt adevarate – poposeau in mintea si inima mea dar nu exprimate intotdeauna clar; am citit iar cap/coada si, in comentariul vostru mi-a ramas constant, pe retina: “In mod similar, ultimul totalitarism va fi o intronare a unor irationalitati demonice (deja sunt, exista! amintesc de ‘drepturile copilului’, ‘drepturile minoritatilor etnici sau sexuali’ ori a nu stiu caror alte ‘minoritati’, care mai de care… debile si in numele nu stiu carei fantezii elucubrate de mintea incinsa bine DAR suficient de abila in a pune stavila eventualilor vociferanti prin lege si aparatul represiv, politienesc, va fii suficient sa fii acuzat(a) de rea-credinta, rea-vointa si discriminare; ce va urma? fie li se vor pune botnita majoritarilor si, in pozitia de ‘aport’ vor fi obligati sa-si ceara scuze public de vor sa ramana ‘civilizati’ si integrati in ‘sistem’, fie vor fi anihilati, in functie de cat de grav se ajunge la pervertire pentru supravietuire: in piata publica sau in ascuns, in beciuri ori puscarii); pe urma care vor cauta sa cuprinda intreaga lume, stalcind-o dupa ne-chipul lor. Va fi o tiranie a nimicului, nihilismul ajuns pana la ultimele sale consecinte.”;
@Magda,
Ceea ce intrevezi tu pentru viitor se intampla deja in tarile “civilizate” de ceva timp. Daca indraznesc la servici sa-mi exprim parerea despre “minoritatile sexuale”, saracele de ele, ma dau astia afara in cateva ore. Nici vorba sa-mi pot cere scuze. Aici nici nu te intreaba careva “de ce ai facut asta?” ci pur si simplu te da afara. Daca vreau sa fac homeschooling trebuie sa ma afiliez la o organizatie care sa ma reprezinte legal. Altfel trimit astia asistenta sociala sa-mi ridice copiii pe motiv ca le refuz dreptul la educatie. Daca vorbesc de rau un musulman platesc scump, dar nu se sinchiseste nimeni daca vorbesc rau de Hristos. Nici macar crestinii.
Chiar si animalele au drepturi. Nu spun ca-i rau dar e cam exagerat. Daca detin un animal si nu am grija de el dupa normele definite de ei, pot sa fac puscarie. Suna corect, dar dupa normele lor bunicii nostri ar fi infundat puscariile pe viata. Dar de atata grija pentru animale au ajuns sa le duca la psiholog. Bietele animale nici reflexe de animal nu mai au. Si grotescul nu se opreste aici.
In aproape orice aspect al vietii pot sa-ti dau exemple evidente de ridicol. Ridicolul lumii moderne. Unii isi dau seama si aici ca multe legi sunt penibile dar infailibilitatea sistemului este atat impregnata in ADN-ul lor ca nici nu-si pun problema sa miste vreun deget. Mai degraba se gandesc ca sistemul e corect dar sunt prea limitati ca sa-l priceapa.
Asta nu-i ceva care o sa vina, e ceva care ne inconjoara.
D.p.d.v. uman totul tinde sa se intoarca cu capul in jos.
Si eu aveam toate sansele sa ma pliez pe sistemul asta dar am avut sansa sa emigrez la o varsta la care aveam deja un sistem de valori in contradictie cu ce am intalnit aici. Pentru mine schimbarile nu au fost lente ci foarte bruste. Altfel ma inghiteau de mult. Nici acum nu e prea tarziu 🙁
Trebuie sa fim pregatiti pentru situatia in care mijloacele de comunicare moderne nu vor mai functiona. In plus, in caz de prigoana e mai indicat sa nu te mai atingi de telefon chiar daca el va functiona: e cel mai udor sa fi localizat, dupa ce convorbirea ti-a fost ascultata si interpretata.
Pregatirea consta in primul rand sa invatam sa ne lasam in voia Lui Dumnezeu ceas de ceas. Nu vom avea cum comunica dar putem fi incredintati ca Dumnezeu nu ne va lasa fara sprijin, in masura in care acesta ne va fi de folos. E bine sa deschidem bine ochi de pe acum si sa stim exact care sunt crestinii din preajma noastra pe care putem conta, pentru ca nici circulatia pe distante mari nu ne va mai fi accesibila (decat clandestin eventual)si in zadar vom cunoaste o gramada de oameni de nadejde raspanditi prin toata tara sau lumea.
Pana una alta eu am o rugaminte catre ADMIN – nu se poate ca (macar o parte din) continutul text al acestui blog sa fie arhivat undeva si pus la dispozitie pentru download? S-au adunat deja atatea studii/ dovezi/ analize esentiale din multe domenii incat ar fi bine sa ne asiguram ca le vom avea la dispozitie pe termen mai lung, independent de functionarea internetului, ca parte a pregatirii de care vorbeam.
http://www.gandul.info/international/2012-sfarsitul-financiar-al-lumii-asa-cum-o-stim-5751305
Am vazut ca pe o serie de bloguri cu continut ortodox si de dezbatere ortodoxa, scriu multi romani plecati de mai mult sau mai putin timp in strainatate. Motivele auto exilarii lor au fost cred diferite de la caz la caz. Asa cum s-a mai spus, componenta finaciara a avut importanta ei, pe care n-o putem ignora, mai ales pentru familiile cu copii. Inainte de 1989 si mai ales dupa 1989, am asistat la o emigrare a populatie romanesti ne-mai-intalnita niciodata in istoria tarii. Oamenii au plecat nemultumiti de situatia mizerabila din tara, si/sau din motive economice, si/sau pentru a se realiza profesional, etc. Acum s-ar putea ca in intreaga lume sa fie vreo 10 milioane de romani emigrati, si nu cred ca e o cifra exagerata, o parte dintre ei si copii lor fiind bine si definitiv asimilati in tarile respective. Ma gandesc ca tot ceea ce s-a intamplat a fost parte a unui plan diabolic de depopulare a Romaniei de tot ceea ce avea tara mai valoros ca si „capital” uman, plan inceput dupa instaurarea comunismului in 1945. Atunci au omorat in inchisori, lagare si deportari floarea intelectualitatii, a taranimii, a clasei de mijoc, a clerului, a politicienilor patrioti, a ofiterilor din armata romana, etc. Perioada comunista a fost o perioada foarte „necesara” in pregatirea Romaniei, tara ortodoxa, cu radacini adanci ale credintei si traditiei crestine, pentru vremurile ca aveau sa vina dupa 1989, si care a fost ingenunchiata cu pretul multor martiri. Pana la urma planul lor de distrugere a Romaniei a reusit in buna parte. Au distrus proprietatea privata, care cu greu s-a mai refacut dupa 1989, au distrus satul romanesc, matca trairii crestine ortodoxe, a traditiilor si obiceiurilor crestinesti, facand din taran un proletar, au distrus familia crestina si familia in general, in cadrul careia copiii primeau necesara educatie in valorile crestin-ortodoxe, au dus in derizoriu notiunea de patriotism, in asa fel incat a existat o vreme in care iti era si rusine sa spui ca esti roman, mai nou au distrus si armata romana, care a devenit o armata de „profesionisti”, mult redusa numeric, au dat si dau lovitura dupa lovitura bisericii pentru a o slabi in interior, si a o face de ras la exterior prin scaderea evlaviei si credintei populare. Dupa 1989 prin instaurarea demo(no)cratiei s-a dat liber la toata destrabalarea posibila si imposibila. Si culmea e ca a prins, dupa 45 de ani slabanogeala comunista, in care scara valorilor firesti intr-o societate normala crestina, fusese distrusa complet. Exista mult sex, pornografie, televiziuni fara numar cu programe pana la saturatie, de tampire a populatiei, concerte ale celor mai demonice formatii si solisti occidentali, etc. Dezmat la vedere, si la maximum si puterea banului care domina absolut. Coruptia e in floare si tara se vinde bucata cu bucata. Invatamantul este la pamant si te intrebi pana unde o sa mai decada. Prostirea si tampirea populatiei se face prin toate mijloacele. Invrajbirea taranilor cu proletariatul si cu burghezii si chiaburii care functiona in vremea comunismului, s-a transformat in perioada demo(no)cratiei in invrajbirea ortodocsilor cu alte cofesiuni crestine, a minoritatilor cu romanii, a femeilor cu barbatii, a copiilor cu parintii, a tinerilor cu batranii, a pensionarilor cu salariatii, etc. S-a perdut orice educatie, orice grija si iubire de aproapele. Traim intr-o totala indiferenta, ignoranta si nesimtire. Traim in Matrix. Divide et impera, este veche de cand lumea! Prostirea populatiei si subrezirea sanatatii oamenilor se duce pe mai multe fronturi incrucisate: alimente modificate genetic, pline de E-uri, otravite cu initium ca metoda de testare pe populatia de cobai din Romania, chemtrail-uri, si toate astea pentru a ne pregati in vederea capitularii finale, care are desigur treptele ei intermediare.
Va intrebati voi cei plecati din tara de ce aici dezmatul el mai vizibil? Pentru ca nu au reusit inca sa distruga totul, pentru ca mentalitatile nu au fost schimbate definitiv, pentru ca dupa 1989, existand biserica ortodoxa traitoare si Sfanta Liturghie „care tine lumea”, dupa cum spunea Parintele Arsenie Boca, tot s-a mai inghegat o oarecare traire crestina autentica, care in alte tari occidentale nu mai exista de mult, ca doar revolutia franceza ce a pazit? Occidentul a fost de mult timp golit de Dumnezeu. Acolo problema este „rezolvata”, bisericile sunt transformate in sali de concert sau in muzee, atunci cand nu se vand!!! Eu mi-asi dori foarte mult ca romanii sa se intoarca masiv inapoi acasa, pentru ca astfel s-ar intregi oarecum populatia rezletita in cele patru vanturi. Tot Parintele Arsenie Boca spunea ca la sfarsitul vremurilor multi romani vor vrea sa se intoarca si nu vor mai putea. El, de altfel, nu era de acod cu plecarea romanilor din tara. Asa cum e tara asta cu multe neajunsuri, eu cred si sper sa nu gresesc, ca aici avem ceva mai multe sanse de mantuire si suntem, cel putin deocamdata, ceva mai feriti de tavalugul mondialist, care ne va ajunge si pe noi, dar poate mai avem un pic de ragaz. Mai sunt multe manastiri, duhovnici si biserici in care se savarseste Sf. Liturghie continuu, ceea il mai tine pe cel rau in frau. Tocmai de aceea lupta dezmatului, a sordidului, a caderii in derizoriu a valorilor autentice crestine-ortodoxe, este mai mare, pantru ca acestea, asa, izolat, sau in grupuri mici, continua sa mai existe.
@Florin…
Nici nu ma indoiesc ca nu este asa cum spui tu, acolo…in occidentul lu’peste!
Pe mine ma infioara perspectiva sumbra si de la noi care isi i-a avans pe zi ce trece; deja oamenii nu mai sar unii in ajutorul celorlalti de multisor; daca unui tembel i se nazare sa urle de nebun, sa faca taraboi luandu-se la harta cu oricine de pe strada…nimeni (sau aproape) nu mai are curajul sa se i-a de el, iar daca cineva indrazneste totusi, risca sa-si i-a papara(insulte si/sau pumni) pentru ‘vina’ de a se fi ‘bagat’ iar spectatorii ocazionali vor fi suparati culmea! pe victima, nu pe agresor sesizandu-le fulgerele dezaprobatoare din priviri ori spusa, cu satisfactie:’asa-i trebuie!’ – normalitatea este deja pedepsita; pe mine una, ma innebuneste stilul ‘stiristilor/stiristelor’ dresati(te) in a enunta in mod ilogic, deformat, contrar, rasturnat dand o conotatie intentionat gresita, absurda, aiuritoare menita sa spele creierul precum samponul, parul…d-aia nici nu ma mai uit la ‘pretioasele’ VALori, ‘vedete’…
Mi-aduc aminte – copil fiind – cat m-a amuzat dar si contrariat citind in una din cartile politiste de Agatha Christie unde, se inmormanta un papagal; tin minte ca am intrebat daca nu care cumva…aia (personajele) din carte erau nebune daca aveau un cimitir al pasarilor unde ‘slujea’ aievea un preot, i se facea pomana, se adunau spre reculegere urmand ca, dupa un timp oarecare sa se tipareasca invitatii, sa se reuneasca…nu-mi venea sa cred!
Simtul ridicolului este atrofiat! Injectia cu nesimtire, ei (occidentalii) si-au facut-o demult, acum sunt anesteziati si teleghidati in sensul dorit de ‘sistem’.
@ Vasile C
Am uitat sa-ti mentionez ca, ma regasesc in comentariul tau vis-a-vis de cei din jurul nostru; ‘vor fi multi orbi si surzi’, nu?! Cine-a spus-o? Pr.Selafiil parca..aici, pe site;
@ Eugen F
Personal, imi pare rau pentru toti cei care au parasit Romania din cauza celor care o ‘conduc’; ceva imi spune ca planul asta diabolic de depopulare a tarii a fost ticluit/gandit si ‘izvorat’ din putul gandirii lor malefice de mai-mari; despaduririle, desertificarea inerenta, cultivarea actuala a rapitei sau a altor balarii in loc de grau, porumb (chir si modificat genetic), migrarea tinerilor exclusiv la orase, de-aici supra-aglomerare dar si tinutul sub observatie a unei mase mari de oameni, industria – acum inexistenta, mineritul – pe nasalie, petrolul, Romtelecom-ul, Apa Nova…vandute pe cativa lei precum fetele ieftine de pe centura dar cu beneficiul gras pestilor intermediari (politicienii) din asa-zisele licitatii; toate astea spune multe, foarte multe despre diabolismul, ticalosia celor de la putere iaca-ta, mai bine de 20 de ani!
Fratilor, cert este ca ca ne apropiem de sfirsitul istoriei, Dumnezeu mai poate ingadui sfirsitul, pentru a mai cistiga suflete. Cred ca Dumnezeu nu vrea raul nimanui,…dar daca ingaduie raul, nu face decit ca sa scoata ceva bun din aceasta. Deci sa ne pregatim de urgiile ce va sa vina, sa fim uniti si sa luptam pina la capat, cu arma ce ne a mai ramas “RUGACIUNEA”. Doamne ajuta!
@ Sorin
Cred ca ne indeptam spre vremurile in care internetul va fi obligatoriu pentru orice computer, deoarece permite posibilitatea de a controla continutului acestuia. E greu sa stii ce carti are fiecare om ascunse prin biblioteca, dar continutul fisierelor poate fi mult mai usor verificat, daca exista conexiune la internet a calculatorului. Iar daca prigoana va fi “pe fata”, probabil ca nu vom mai avea nici acces la energie electrica, pentru a porni calculatorul offline.
Ce-i drept, poate exista o perioada in care sa avem calculatoare si doar anumite siteuri sa fie interzise. Teoretic se poate pune siteul pe un DVD sau sa fie rulat offline, din memoria calculatorului. Personal, as opta pentru printarea si arhivarea materialelor interesante, dar vom studia si posibilitatea cealalta, fara a promite insa de pe acum ca o vom pune in practica.
Pentru cine poate, stie si este mai disponibil, am avea rugamintea de a incerca sa o ajutam cu niste raspunsuri pe Monica:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/about/comment-page-6/#comment-34509
Multumim!
Adresez lui ADMIN multumiri pentru efortul depus pentru acest site.Si celorlalti care “se string” pe aci, vorbind constructiv.
Cred pe de alta parte ca nu toate intrebarile merita si raspunsuri.Lucrurile esentiale ale omului, au raspunsuri.Simple.Nu e bine nici sa despici firul in patru, prea des.
Aceasta interactivitate e foarte tonica pentru unii dintre noi, cei plecati.
Apoi de-o fi sa ne “stinga becul” am facut back-up la ceea ce mi-a placut in mod deosebit.Stiu ca vreodata poate o sa dau si peste mesajul “Server not found” incercind site-uri ca acesta.Sper sa nu.Ne va ramine in schimb, doar ce am agonisit mental la urma urmei, ne vor lua probabil si mediile de stocare, intr-un final.Ca pe timpul comunismului, masinile de scris.Cu care au luat ei puterea in schimb.Cita asemanare ar fi.Acum sunt doar computere.
Atunci vom vedea cita dependenta de informatie despre D-zeu avem si cita legatura constienta cu El mentinem.Fara prima mai putem trai.Fara cealalta…..
Doamne ajuta !