“LA APUSUL LIBERTATII” – fragmente (7)

13-05-2009 Sublinieri

“Unora care stau in fotolii largi, care au salarii grasute si a caror slujba nu e pusa in pericol, nu le pasa. Singurul lucru care-i intereseaza este ca, vanzand tot, sa aiba ei insisi avantaje materiale. Fara indoiala, din cauza lipsei de argumente care sa justifice atitudinea lor de nejustificat, se cheltuiesc intr-o lupta de exterminare, care are ca singura arma noroiul cu care arunca asupra tuturor acelora care spun adevarul, caracterizandu-i ”fanatici”, ”apucati”, ”posedati”, ”maniaci ai numerelor”, ”parareligiosi”, care se imbogatesc informand poporul…“.

fresca-judecata-de-apoi-mst-voronet02.jpg

Ce putem face?

“Cand unii inteleg tot ce am spus aici, dar au un moral scazut – lucru care bineinteles nu se potriveste nici cu a fi crestin, nici cu a fi grec – spun: ‘‘Ei, ce putem face noi in fata UE?” sau ”Cum putem noi sa ne impotrivim acestor forte obscure”? Aici e greseala in care am cazut noi toti si pe care stramosii nostri, in situatii asemanatoare, n-au facut-o. In toate lucrurile ne bazam pe ce putem face noi, dar noi nu putem face nimic singuri fara ajutorul lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu nu ne cere sa facem ceva, pentru ca stie neputinta noastra, ci cere numai sa-I aratam ca “nu dorim ceea ce nu-I place nici Lui si cere sa o spunem in orice mod: ”Nu!”; de aici mai departe este treaba Lui. El ne va apara tara in modul Sau preaintelept. Aduceti-va aminte cum, atunci cand poporul Israel umbla dupa voia lui Dumnezeu, El avea grija sa ”puna la punct” toate popoarele care unelteau impotriva lui. Cand insa Israel a parasit legea Sa, atunci si cel mai mic dintre neamuri l-a stapanit. Apostolul Pavel ne incredinteaza: ”Si toate acestea li s-au intamplat acelora, ca preinchipuiri ale viitorului, si au fost scrise spre povatuirea noastra, la care au ajuns sfarsiturile veacurilor. De aceea, cel caruia i se pare ca sta neclintit, sa ia seama, sa nu cada” (I Corinteni 10, 11-12).

De aceea sa nu vedeti problemele care se afla in fata dumneavoastra ca pe niste munti, ca astfel sa deveniti nelucratori. Datoria noastra este sa aratam buna noastra ravna, anume ca nu suntem de acord cu toate acestea si, prin urmare, ca nu le acceptam. Noi, asa mici cum suntem, ne vom implini mica noastra datorie, si marele Dumnezeu, Care niciodata nu ne-a parasit neamul, isi va face marea Lui datorie si va muta din loc muntii ridicati in fata noastra, asa dupa cum ne-a promis:

”Toata valea sa se umple si tot muntele si dealul sa se plece; si sa fie cele strambe si cele colturoase cai netede. Si se va arata slava Domnului si tot trupul o va vedea, caci gura Domnului a grait” (Isaia 40, 4-5);

”Dar tu, Israele, sluga mea, Iacove, pe care te-am al es, samanta lui Avraam, iubitul Meu !… Pe tine care te-am smuls din cele mai departate margini ale pamantului si te-am chemat din cele mai departate colturi si ti-am zis: Tu esti robul Meu, pe tine te-am ales si nu te-am lepadat; nu te teme, ca Eu sunt cu tine, nu privi cu ingrijorare, ca Eu sunt Dumnezeul tau. Eu iti dau tarie si te ocrotesc si dreapta Mea cea tare te va sprijini. Iata ca se vor rusina si de ocara se vor face toti cei ce sunt aprinsi impotriva ta; toti vor fi nimiciti si vor pieri cei ce se fac vrajmasi ai tai! Cauta-vei si nu vei gasi pe cei ce te urasc pe tine si ca o nimica vor fi cei ce vor sa se lupte cu tine. Ca eu sunt Dumnezeul tau, Eu intaresc dreapta Ta si iti zic tie: «Nu te teme, ca Eu sunt ajutorul tau!» Nu-ti fie frica, vierme al lui Iacov, viermisor al lui Israel, Eu sunt ajutorul tau, zice Domnul, Mantuitorul tau si Sfantul lui Israel. Iata, voi face din tine o grapa cu dinti, ascutita si noua. Vei merge peste munti si ii vei preface in pulbere si vaile in pleava marunta. Tu le vei vantura, vantul le va lua si vijelia le va risipi” (Isaia 41, 8-16).

Asadar, daca vom arata ca avem credinta cat un bob de mustar, vom spune acestui munte care se ridica in fata noastra: ”Ridica-te si arunca-te in mare” (Matei 21, 21), si asa va fi. De asemenea, daca nu avem credinta, atunci sa avem rezerve de rabdare, de vreme ce ”acela care are rabdare pana la sfarsit, acela se va mantui“; pentru ca altfel si stihiile naturii vor fi impotriva noastra, din cauza necredintei noastre si deja se pare ca au inceput s-o si faca.

 lastjudgementholyguys.jpg

”In pacate te-ai nascut intreg si tu ne inveti pe noi?”

Poporul este intru totul de acord cu toate cate le-am scris in aceasta carte mica si recunoaste ca strigam numai si numai pentru a capata garantarea vietii noastre personale si ca cerem ca orice drept, fie international, fie european, fie national, sa aiba drept obligatie prioritara protejarea si respectarea valorii omului si stabilirea inviolabilitatii libertatii personale, prin urmare si a libertatii constiintei religioase, care este inviolabila.

Unora care stau in fotolii largi, care au salarii grasute si a caror slujba nu e pusa in pericol, nu le pasa. Singurul lucru care-i intereseaza este ca, vanzand tot, sa aiba ei insisi avantaje materiale. Fara indoiala, din cauza lipsei de argumente care sa justifice atitudinea lor de nejustificat, se cheltuiesc intr-o lupta de exterminare, care are ca singura arma noroiul cu care arunca asupra tuturor acelora care spun adevarul, caracterizandu-i ”fanatici”, ”apucati”, ”posedati”, ”maniaci ai numerelor”, ”parareligiosi”, care se imbogatesc informand poporul. Mai folosesc si multe alte asemenea sofisme (cu neputinta de insirat aici), incercand cu orice chip sa abata poporul si sa-i vatame gandirea. In acelasi timp, au insa grija – atunci cand vand tot ce avem sfant si cuvios – sa ”arunce” publicitatii cate un scandal existent sau inexistent, pentru a vatama judecata opiniei publice si sa spuna: ”Da, acestia sunt cei care spun asemenea lucruri!”. Datorita faptului ca suntem lipsiti de viclenie, dar si pentru ca ei detin toate ”mijloacele”, reusesc, pana la un anumit punct, sa sminteasca judecata poporului si astfel sa-l insele si sa inchida gura tuturor celor care striga, denuntand inselarea poporului.

De aceea, sa cunoastem bine si sa ne asteptam in mod sigur sa inceapa sa lupte impotriva Bisericii noastre, in care vor arunca cu noroi. Cu siguranta, vor incerca sa-i murdareasca pe toti cei care lupta pentru drepturile bunilor nostri clerici: oameni ai Bisericii, cetateni de onoare, ziaristi pe deplin obiectivi. Noi insa nu trebuie sa-i credem. De ce? Pentru ca incearca sa ne abata atentia, sa ne dezorienteze. Dimpotriva, trebuie sa protestam si sa ne aflam alaturi de Biserica noastra si alaturi de oamenii care lupta pentru noi si pentru Hristos. Iar pentru a nu ajunge legati si prizonierii unei superputeri, trebuie ca cei care lupta sa nu inceteze sa vorbeasca, indiferent daca in viata lor personala au si ei, ca niste oameni pacatosi, anumite patimi si pacate. Vom da si un mic exemplu, ca sa intelegeti ce vrem sa spunem:

Un soldat, cand e pus santinela la granita ca sa observe dusmanii care vor vrea sa intre in tabara in timp ce toti dorm si sa vada cand tabara e incercuita de dusmanii care vor sa-i ia prizonieri si sa-i chinuiasca pe toti cei dinauntru, trebuie sa strige si sa traga cateva focuri de arma ca sa se trezeasca si ceilalti soldati. Aceasta nu are nici o legatura cu viata sa personala si de aceea nu pot iesi unii ofiteri colaborationisti sa-i linisteasca pe soldati, spunandu-le: ”Nu-l ascultati, acesta este un om imoral, face bani multi din castiguri ilicite!” si nu pot inventa nimic de acest fel. Ce legatura are viata personala a soldatului, pentru care va da socoteala numai lui Dumnezeu, cu faptul ca el striga numai ca sa scape tabara de distrugere? De aceea, sa nu fim si noi influentati de ce spun ofiterii colaborationisti si sa nu ne sperie noroiul pe care il arunca impotriva santinelelor care, cu buna credinta, striga de dragul nostru. Noi sa vedem numai daca aceasta ”garda” striga pentru binele nostru.

Poate fi de folos pomenirea cuvintelor lui Hristos: ‘‘Daca am vorbit rau, dovedeste ca este rau, iar daca am vorbit bine, de ce Ma bati?” (Ioan 18, 23), si ”multi dintai vor fi pe urma, si cei de pe urma vor fi intai” (Matei 19, 30) si, de asemenea: ”Vamesii si desfranatele merg inaintea voastra in imparatia lui Dumnezeu” (Matei 21, 31) ca si raspunsul pe care il dau evreii farisei si urmasii lor de astazi, fiecaruia care indrazneste sa traga semnalul de alarma al epocii noastre: ‘‘In pacate te-ai nascut tu intreg, si tu ne inveti pe noi?” (Ioan 9, 34). Ce ar fi trebuit adica ? Orbul, pentru ca s-a nascut in pacate, n-ar fi trebuit sa marturiseasca ca Hristos i-a deschis ochii? Noi ii punem pe toti acestia in fata scenei in care unii cereau ca desfranata sa fie omorata cu pietre, carora Domnul Hristos, privindu-i, le-a spus: ”Cel fara de pacat dintre voi sa arunce cel dintai piatra asupra ei” (Ioan 8, 7); aceia, intelegandu-si greseala, s-au indepartat. Din pacate, urmasii lor de astazi, gasindu-se intr-o stare duhovniceasca si mai rea, considera ca ei insisi sunt fara de pacat si in timp ce au o barna in ochi, merg sa scoata paiul din ochiul fratelui lor. Il arata cu degetul pe cel ce, om fiind, poate a cazut si el, in vreme ce ei insisi otravesc in mod constient societatea cu lipsa lor de moralitate, cu crima, cu acuzatiile reciproce, cu droguri si cu altele asemenea.

Autorul acestei carti marturiseste public ca in lupta personala pe care si-a asumat-o, aceea de a-i informa pe fratii sai duhovnicesti, inainte de a o incepe, n-a pus drept criteriu ceea ce va placea lumii. Fara indoiala, stia ca pe multi ii va multumi, pe unii ii va nemultumi cartea sa, pentru ca nu e posibil sa faca exceptie de la regula si tuturor sa le placa ce-i place si lui, cand, pentru cuvintele Domnului nostru Hristos ”s-a facut dezbinare in multime pentru El” (Ioan 7, 43). Astfel, poporul il urma pe El si-L asculta, in timp ce stapanii lumii Il urmareau fara odihna ca sa ”se agate” de vreun cuvant si sa-I poata izvodi o acuzatie impotriva. Si pentru ca n-au gasit, s-au refugiat in noroi, zicand: ”ca are pe Beelzebut si ca, cu domnul dracilor alunga dracii” (Marcu 3, 22). Au gasit si pe unii ”binevoitori” care au dat marturie impotriva Lui ca sa-L rastigneasca.

Cunoscand autorul aceste doua laturi, a hotarat sa nu ia nici una in consideratie; a hotarat sa nu-i asculte nici pe cei multumiti, care il vor lauda pentru lupta sa ”sincera”, nici sa asculte sau sa ia in consideratie amenintarile, acuzatiile false si noroiul pe care unii incearca sa i-l arunce in fata, pentru ca le sunt atinse interese sau pentru ca ii sileste invidia.

Asadar, pe cei care il lauda n-o sa-i asculte deloc, deoarece crede cu tarie ca el insusi este un rob netrebnic care a facut ceea ce era dator sa faca; si nu se expune in mod nesabuit laudelor, pentru ca il pandeste pericolul de a-si forma o idee buna despre el insusi, idee care ar avea ca urmare fireasca consecinte negative, asa cum spune legea duhovniceasca, ‘‘ca oricine se inalta pe el insusi (adica oricine isi formeaza o buna idee despre el insusi), se va smeri“. Simte insa nevoia sa multumeasca tuturor acelora care sunt robi impreuna cu el, care au mintea clara si gandirea plina de bunatate si care, datorita dispozitiei lor curate, pot distinge ca tot ce spune nu e de la el, ci de la Hristos si ca, datorita Lui, ii multumesc.

In ce-i priveste pe ceilalti, care nu au o parere buna despre nimeni si, prin urmare, nici despre scriitor, are sa le spuna ca niciodata nu e posibil ca un preot sau un calugar sa-si tina gura inchisa, temandu-se ca nu cumva sa fie acuzat, denuntat, amenintat, sau sa i se creeze alte probleme. Un preot care intr-adevar lucreaza ca un rob pentru Domnul sau isi jertfeste pana si sufletul, urmand sa-L slujeasca cu credinta si sa-L marturiseasca in fata oamenilor.

Autorul ar dori sa multumeasca si celor care vor incerca, denuntandu-l, calomniindu-l sau acuzandu-l, sa-i inchida gura. Si le multumeste, dandu-si seama de starea jalnica in care se afla, pentru ca de mic il ruga el insusi pe Dumnezeu sa se milostiveasca de el si sa-l indrepte din aceasta neingaduita stare jalnica. Acum insa nu e singur, are ca martori pe toti aceia care il acuza si asa poate mai degraba sa-I ceara lui Dumnezeu mila Sa, aratandu-I si atatia ”martori”. In ceea ce priveste lucrurile de care il acuza, a avut grija ca el insusi, mai inainte de toti, sa si le treaca la activ.

De asemenea, scriitorul ar vrea sa se justifice si pentru ca, prin cele ce a scris, s-au mahnit anumiti frati ai sai. In notiunea de ”lume” sunt cuprinsi toti oamenii, cu toate vrerile lor nenumarate. Prin urmare, pentru ca multi frati nu se ingrijesc sa-si faca vrerile sa se uneasca cu acea unica vrere a lui Hristos, cu care noi incercam – lasandu-le la o parte pe ale noastre – sa ne unim si sa ne armonizam, este imposibil, chiar daca am vrea, ca dorintele noastre sa coincida cu cele ale tuturor oamenilor, pentru ca fiecare cere altceva. Nici sa vrem sa-i multumim pe toti n-ar fi cu putinta, din cauza ca vrerile noastre sunt diferite. Dar, pentru ca Hristos are numai o vrere, noi, toti oamenii, putem sa ne adunam in jurul vrerii Lui, incat si pe El sa-L multumim, dar si intre noi sa comunicam, sa ne intelegem unul cu altul si sa ne iubim. Pe noi oricum nu ne intereseaza sa ne placem nici noua insine, dupa cum este scris: daca as placea oamenilor, n-as mai fi rob al lui Hristos.

De altfel, un rob plin de buna credinta, care-L iubeste pe Domnul sau nu va dori sa aiba parte de la oameni de un tratament mai bun decat a avut El. Domnul, voind sa ne arate ca drumul nostru nu este asternut cu lauri, ne-a pregatit, spunand:

”Daca va uraste pe voi lumea, sa stiti ca pe Mine mai inainte de voi M-a urat. Daca ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al sau; dar pentru ca nu sunteti din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea va uraste. Aduceti-va aminte de cuvantul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decat stapanul sau. Daca M-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni; daca au pazit cuvantul Meu, si pe al vostru il vor pazi” (Ioan 15, 18-20).

In anumiti frati ai nostri se naste intrebarea daca pentru toate cate le-am scris suport presiuni sau daca impotriva mea s-a pornit un razboi pentru a ma opri. Simt nevoia sa spun tuturor prietenilor cititori ca dupa aparitia cartii “Urna alegerii”, in care au fost cuprinse aproape 20 de pagini cu informatii despre toate cate se vor intampla, unii, nemultumiti de faptul ca am inceput sa va informam, au inceput sa dea telefoane, sa trimita scrisori si anonime si sa-l ameninte pe scriitor ca, daca nu va inceta sa vorbeasca despre aceste subiecte, ”il vor face de ras” in mijloacele de informare in masa, spunand lumii ca e un escroc, un inselator etc. Scriitorul a primit si o multime de alte amenintari. Anonimii au avut grija sa-l informeze ca in primul stadiu vor aplica metoda ”aruncarii cu noroi”. Probe ale unor asemenea scrisori au fost depuse de scriitor la procuratura din Salonic (ianuarie-februarie 1997) ca marturii oficiale in plangerea care a fost depusa impotriva unor necunoscuti.

Presiunile care se exercita asupra sa pentru a fi intrerupta aceasta lucrare de informare a dumneavoastra, din cate se pare, provin de la factori guvernamentali care, din pacate, colaboreaza cu anumite ”fete bisericesti” si sunt ajutati de ziaristi. Desigur, asa cum era de asteptat, aceste cercuri au fost nemultumite si mai mult dupa emisiunile de la televiziune in care publicul larg a fost informat exact despre ce anume se intampla astazi in patria noastra. Scriitorul, chiar si la nivel personal, suporta consecintele pomenite si in cartea sa “Urna alegerii”, aparuta in decembrie 1996 (pag. 430), dar explica: ”Ceea ce am scris, am scris avand deplina cunostinta a tuturor consecintelor. Nu mi-a fost insa posibil sa mai suport sa vad cum ne insala si cum ne submineaza“.

Am rezerve daca sa fac cunoscuta iubirii dumneavoastra o parte din aceste presiuni, sau daca ar trebui sa-mi tin gura inchisa. Veti vedea pana unde au ajuns oamenii Statului care, din pacate, asa cum ne-am informat, actioneaza in colaborare cu ”fete bisericesti” care in aceasta clipa poarta raspunderea pentru multe probleme din cauza carora sufera Biserica si tara noastra. Va vom prezenta chiar si documente publice falsificate care aveau drept scop sa exercite presiuni asupra noastra.

As vrea sa va asigur pe dumneavoastra, pe toti iubitii mei frati, ca nu am deloc intentia sa ma opresc din a va informa si in continuare, deoarece pentru dragostea dumneavoastra sunt obligat de Hristos sa-mi jertfesc, daca trebuie, si sufletul. Atat timp cat dumneavoastra veti dori sa aflati si sa ascultati, eu va voi informa. Sunt numai doua cazuri in care m-as putea opri: 1. daca vad ca si dumneavoastra nu mai doriti sa ascultati; 2. daca va ingadui Dumnezeu ca gura mea sa se inchida pentru totdeauna.

Ma rog calduros pentru toti cei care-mi stati alaturi in aceasta lupta cu orice mijloc si va multumesc pentru ajutorul pe care mi-l dati, aflandu-va alaturi de mine. Graitoare este o scrisoare a unui frate pe care nu-l cunosc si care, din adancul sufletului, imi multumeste si imi recomanda sa aplic sfatul: ”Caravana merge, lasati sacalii sa urle”, lucru pe care il face si scriitorul, indiferent daca, personal, nu-i considera in nici un caz pe fratii sai ”sacali”.

ladder-to-paradise.jpg

Solutia nu este sa intoarcem pagina

Odata am vizitat un cunoscut de ziua lui onomastica. M-a invitat sa iau loc pe o canapea langa un alt musafir. Unul din oaspeti a luat de pe masa un album mare cu fotografii de familie, s-a asezat langa mine si a inceput sa-l rasfoiasca, admirand cateva clipe imortalizate din viata stapanului casei. Deschizand la prima pagina, a vazut o minunata fotografie de la nunta cuplului. Oaspetele era fermecat de frumusetea miresei, de rochia ei bogata si de aerul mandru al mirelui. Dupa ce s-a saturat sa priveasca fotografia a mers la pagina urmatoare. Acolo era cuplul de tineri casatoriti intr-un Jaguar de lux, impodobit in exterior cu flori si panglici. In fotografie aparea toata maretia luxului. Dupa ce a admirat-o si pe aceasta a intors din nou pagina; acolo era fotografia de la masa de nunta. Se vedea o masa bogata, cu zeci de feluri de mancare, de bautura si dulciuri. Pe fundal apareau oaspetii care petreceau si dansau toti foarte veseli.

Paginile care cuprindeau in ele viata stapanului casei erau intoarse de musafir una cate una, sorbind cu bucurie clipele de vis ale vietii lui. Am ajuns aproape de sfarsitul albumului de familie cand, intorcand din nou pagina, oaspetele a cazut cu privirea pe o tema cu totul diferita de cele precedente. In fotografie aparea un mort asezat in cosciug. Era vorba de tatal mirelui, planul era apropiat si se vedea numai capul mortului, palid, inghetat, inexpresiv, urat, inconjurat de flori care aveau rostul sa risipeasca inghetul mortuar. Eu, de alaturi, n-am apucat sa vad bine fotografia, pentru ca oaspetele, de indata ce a vazut mortul, a intors pagina in graba. Am intervenit si l-am rugat sa intoarca putin inapoi s-o vad; mi-a raspuns: ”Va rog mult, pentru ca ma mahnesc asemenea lucruri, le evit. Doua minute, sa termin albumul si apoi vi-l voi da sa-l rasfoiti si sa-l cercetati cu atentie numai dumneavoastra”.

M-am minunat atunci cum in acest om realitatea mortii a creat o rascolire sufleteasca si in acelasi timp am vazut, ca modul lui de a aborda aceasta problema era gresit. Credea ca rezolva problema numai intorcand pagina, fara sa priveasca inaintea lui. Era un adorator al vietii si voia sa vada numai evenimentele fericite, care insa nu erau deloc sigure. Chiar si un banal ”poate” e posibil sa schimbe cursul acestor evenimente fericite. Singurul lucru sigur pe care il are aceasta viata si pe care nici un ”poate” nu este in stare sa-l schimbe este moartea. Moartea constituie cel mai mare eveniment al vietii unui om, cel mai esential si cel mai fundamental. Si totusi, numai cu aceasta problema esentiala a vietii noastre nu vrem sa ne ocupam, sub pretextul ca acest eveniment ne creeaza o tulburare puternica in suflet. Nu stim oare ca va veni acea clipa, fie ca o vrem, fie ca nu, in care ne vom intalni si cu moartea? Poate o intalnim nu numai o singura data, ci de mai multe ori, pentru ca o putem intalni la fratele nostru, la bunica noastra, la mama noastra sau la multe alte rude. Cum vom rezolva aceasta problema? Sa nu mergem sa-l vedem pe tatal nostru mort? In felul acesta nu infruntam nici o situatie de viata, ci dimpotriva, cream alte mii de probleme ce nu vor avea rezolvare. Solutia este sa privim chestiunea in fata, sa o rezolvam si sa nu ne mai mahneasca, ci, daca e posibil, chiar sa ne produca bucurie. Un crestin adevarat se exprima pe deplin prin aceste cuvinte: ‘‘Praznuim omorarea mortii, pieirea iadului si incepatura vietii vesnice si saltand, cantam imnuri de slava Celui ce pe acestea le-a pricinuit, Unul Dumnezeul parintilor nostri, Cel binecuvantat si in veci slavit”.

Unii frati ai nostri – si din pacate si anumite fete bisericesti – se pare ca abordeaza in chipul amintit si situatia aparuta in zilele noastre, de care e vorba si in aceasta carte. Cand se gasesc fata in fata cu ea si trebuie sa o infrunte, incearca sa intoarca cu disperare pagina si-i auzim spunand cu arta, acoperindu-si problema: ”Noi ne ocupam cu Hristos si nu cu Antihristul”. Arata astfel ca nu pot intelege ca, ocupandu-se de moarte, de fapt sunt ajutati sa abordeze intr-un mod corect viata si sa o traiasca nu ca pe un vis, ci ca pe o realitate. De fapt, nu inteleg ca atunci cand spun ”doresc lumina” sau ”urasc intunericul” e acelasi lucru si ca: ”Il iubesc pe Hristos” sau ”il urasc pe Antihrist si incerc sa evit orice are legatura cu el, pentru ca nu-l vreau nici pe un simplu card, nici pe cartea mea de identitate si nici pe mana mea” sunt in acelasi spirit.

Fata de aceasta problema a zilelor noastre trebuie sa dovedim mult discernamant pentru ca de multe ori se intampla ca parinti prea cucernici si purtatori de Dumnezeu, care au vorbit sau au scris despre acest subiect al Antihristului si al pecetii lui, sa fi avut o atitudine diferita, dar intr-un caz special. In care anume? Atunci cand un frate are judecata mai slaba, are probleme sufletesti, pur si simplu este ”sufocat” de chinurile vietii sau il macina probleme de familie sau boli. Acesta este cazul in care parintele, cu un mare discernamant, intrevazand ca situatia sufleteasca a fratelui sau nu este una care sa permita ca acesta sa fie informat – pentru ca la durerea lui s-ar mai adauga o alta durere, impovaratoare pentru masura lui – si avand darul si virtutea unui asemenea discernamant, recomanda respectivului frate sa nu se ocupe de Antihrist, ci de Hristos.

Asadar, trebuie sa avem si noi putin discernamant. E bine sa vedem cui i-a spus parintele sa nu se ocupe cu Antihristul si in ce situatie se gasea fratele respectiv. Autorul acestei carti a trait alaturi de parintele Paisie multe asemenea clipe. Se intampla ca parintele Paisie sa imparta cu miile foaia sa cu titlul “Semne ale vremurilor – 666” pentru a informa lumea, totusi catorva frati raniti si suferinzi el le recomanda sa nu se ocupe de aceasta tema. Vedeti, parintii nostri duhovnicesti nu sunt lipsiti de delicatete. Ca sa intelegem mai bine exemplul, cu un asemenea discernamant abordeaza anumiti parinti problema daca ar trebui sau nu sa-i informeze pe anumiti frati ai nostri bolnavi de cancer, care nu stiu de ce sufera, despre boala lor. Asadar, parintii duhovnici, atunci cand constata ca cineva dintre cei bolnavi de cancer este spovedit si impartasit si nu se teme de moarte, il informeaza despre boala sa si ii spun ca are cancer. Cand insa un frate nu poate accepta sa i se spuna ca sufera de cancer si aceasta informatie i-ar crea probleme in plus, fara rezultate pozitive, ei evita s-o faca, bineinteles fara ca acest lucru sa insemne ca fratele nu mai are cancer.

Un lucru care sigur e valabil aici este ca nici un parinte purtator de Dumnezeu nu contrazice ce spun despre insemnare alti parinti teofori care se pronunta asupra subiectului. E nevoie insa de mult discernamant ca sa intram in duhul Sfintilor. Daca nu avem acest discernamant, credem ca cutare parinte, daca nu vorbeste, nu este de acord. La asemenea concluzii pot ajunge insa numai cei care au un suflet superficial si care sunt lipsiti de discernamant.

Vedem, din pacate, cum anumiti frati ai nostri, aflandu-se in totala necunoastere, desi nu se preocupa corect de ce se intampla si nu lupta impotriva dusmanilor credintei noastre, ii combat pe fratii nostri care cu suflet treaz protesteaza impotriva impunerii simbolurilor anticriste si care se supun Maicii noastre Biserica, care prin circulara ei sfatuieste:

”Cu durere observam ca progresul civilizatiei in domeniul aplicatiilor electronice a fost legat asa cum nu trebuia de numarul 666, care este folosit ca numar principal de cod in aceasta tehnologie. Numarul acesta este pomenit limpede in sfanta carte a Apocalipsei drept numarul Antihristului si, prin urmare, nu e cu putinta ca un crestin sa fie indiferent la introducerea deliberata si sistematica a acestui numar in viata noastra si in viata poporului grec, care aproape in intregime este crestin si ortodox”.

Ne intrebam: fratii care nu iau in considerare cele pomenite mai sus si spun ce le trece prin minte oare nu citesc deloc Evanghelia ca sa vada ca Hristos ii sfatuieste sa-i lase pe toti care ”nu sunt impotriva noastra pentru ca cu noi vor fi”? Sau, poate, pentru ca nu au inlauntrul lor indrazneala si barbatia de a-si pune inainte piepturile lor in fata dusmanilor lui Hristos si incearca sa faca parada de forta inaintea celor ”mici” ai lui Hristos? Parintele Paisie, cu durere a scris pentru acesti oameni:

 

”Ciudat insa este ca si multi oameni induhovniciti, in afara faptului ca isi dau propriile lor interpretari, se tem si ei cu teama lumeasca de dosarul electronic, in timp ce ar trebui sa se nelinisteasca duhovniceste si sa-i ajute pe crestini printr-o buna neliniste si sa le intareasca credinta, ca sa simta mangaierea dumnezeiasca”.

Acestora, care din cauza lipsei lor de curaj continua sa foloseasca urmatoarea formula: ”Noi ne ocupam cu Hristos si nu cu Antihristul”, le spunem ca nu mai trebuie de acum inainte sa ne ocupam de ei, salutand o observatie foarte buna a lui Alexandros Tsirintanis: ”Unii crestini au pareri si scopuri atat de ceresti, incat ajung sa nu mai fie folositori aici pe pamant; cum s-ar zice, zboara in cer si nu mai pasesc pe pamant… “

Noi, fratilor, avem in fata noastra aceasta pagina concreta de istorie si chiar daca ceva nu ne place, nu o intoarcem ca sa evitam continutul ei, pentru ca chiar daca am intoarce-o, nu inseamna ca ea inceteaza sa mai existe. Vrem ca, privind-o in fata si intr-un mod corect, cu credinta in Hristos, s-o infruntam si asta cat mai e vreme. Daca cineva dintre dumneavoastra crede ca problema se rezolva numai inchizand ochii si nemaiprivind-o, atunci sa imite exemplul strutului pe care-l iubeste.

Fireste, manati si de iubirea frateasca si de datoria pe care o avem fata de Hristos, nu vom inceta sa-l lovim prieteneste pe spate si sa-l indemnam sa vada pericolul iminent, asa incat tavalugul demonic sa nu-l gaseasca expus, ci ne vom face datoria de frati, ca sa avem constiinta linistita. Desigur, bunul Dumnezeu, Care nu vrea sa rataceasca creaturile Sale, prevazand totul, ne-a prevestit ca va trimite pe doi mari profeti ai Sai, pe profetul Ilie si pe dreptul Enoh, ca sa indemne lumea sa nu-l primeasca pe Antihrist si nici pecetea lui.

Sigur, cunoastem ca ii punem la grea incercare pe toti aceia pe care ii informam, pentru ca deja e adevarat ce a spus Domnul: De n-as fi venit si nu le-as fi vorbit, pacat nu ar avea; dar acum nu au cuvant de dezvinovatire pentru pacatul lor” (Ioan 15, 22). Adevarat este si aceasta: Iar sluga aceea care a stiut voia stapanului si nu s-a pregatit, nici n-a facut dupa voia lui, va fi batuta mult” (Luca 12, 47).

Fiecare dintre noi trebuie sa cunoasca ca toata taina faradelegii se lucreaza prin ingaduinta lui Dumnezeu, pentru ca El lasa sa fie astfel cu un singur scop, asa cum spune Apostolul Pavel: pentru a fi judecati toti cei caren-au primit iubirea adevarului, ca ei sa se mantuiasca. Si de aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de amagire, ca ei sa creada minciuni, ca sa fie osanditi toti cei ce n-au crezut adevarul, ci le-a placut nedreptatea (II Tesaloniceni 2, 10-12).

Sfarsit si lui Dumnezeu slava”

(IEROM. HRISTODUL AGHIORITUL, “LA APUSUL LIBERTATII”, Editura Sophia, Bucuresti)

(sursa online)

 1573mic.jpg

Partile anterioare:


Categorii

Biserica la ceas de cumpana, Marturisirea Bisericii, Noua ordine mondiala/ Masonerie, Portile Iadului, Razboiul nevazut, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

5 Commentarii la ““LA APUSUL LIBERTATII” – fragmente (7)

  1. Stimate Domnule Ales, si Senator

    Stimate Senator votat de mine,

    Nici azi nu v-am infiripat vreun bine –

    Doar la Biserica, afara, pe trotuar,

    Am dat deoparte un chistoc murdar –

    Sa stiti ca am mai dat, la cate-un popa,

    O haina veche, pentru noua Europa –

    Si tot acolo, cate-un colt de paine,

    Pentru saracii ei, de azi, si maine –

    Si-am incercat si eu, pe cate se poate,

    In fiecare zi, sa dau din toate –

    Cate muncind, in vesnicul pacat,

    Si mie, pacatosul, mi s-au dat –

    E drept, nici dumneavoastra, Senator,

    Nu mi-ati cerut sa fac nimic, de zor –

    Caci nu v-am auzit, intr-ajutor

    Sa-mi cereti mana, gand, ori un picior –

    Stimate Senator votat de mine,

    Ce mult mi-ar place sa va fac un bine,

    Un bine pentru varstnici si copii,

    Un bine pentru fiecare zi –

    Dar neavand atata har si minte,

    Cat au cei care ne conduc, cuminte,

    Va rog sa va aduceti, rar, aminte,

    Si de un om ce v-a votat – si printre

    Atatea legi, si talcuri prea inalte,

    Sa-mi dati si mie un canon, incalte –

    Sa fac ceva si pentru dumneavoastra,

    Ceva din care dragostea sa creasca –

    Sa-ajunga se sa-mparta, cate-un pic,

    Celor ce-asteapta totul, spic cu spic,

    Din mana dumneavoastra, din popor,

    Stimate Domnule Ales, si Senator…

    13 mai 2009

    ( zi de salariu )

  2. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Ioan Krestiankin (1910-2006) despre totalitarismul european si despre “al optulea sinod”
  3. Pingback: Război întru Cuvânt » Enciclica-soc a Papei Benedict, moment crucial pentru viitorul Noii Ordini: “ESTE URGENTA INFIINTAREA UNEI REALE AUTORITATI POLITICE MONDIALE”!
  4. Pingback: Război întru Cuvânt » APUSUL LIBERTATII… de acum tot mai pe viu. De ce nu credem, de ce nu vrem sa stim?
  5. Pingback: Război întru Cuvânt » “LA APUSUL LIBERTATII” – fragmente (4)
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate