INTAMPINAREA DOMNULUI: “Sa cunoastem de Cine ne apropiem si pe Cine primim”

1-02-2010 Sublinieri

“In maini tine Simeon, batranul, imbratisat, pe al Legii Facator si Stapanul tuturor…”

“De-ajuns este mie!” – Primirea lui Hristos si dorul slobozirii de veacul acesta

Extrase din cartea Ieromonahului Damaschin, “Viata si lucrarile parintelui Serafim Rose” (Editura Sophia, Bucuresti, 2005) despre cantata “Ich Habe Genug” de J.S. Bach, bucata muzicala cea mai iubita de catre parintele Serafim, cea care i-a schimbat, practic, viata si care transpune – la modul sublim – in plan artistic cuvintele cu care Dreptul Simeon L-a intampinat astazi pe pruncul Hristos, Cel indelung asteptat. Mesajul tulburator al acestei cantate a sadit si in inima parintelui Serafim Rose, mai intai pregustarea mortii si a tainei veacului ce va sa vie, iar mai apoi, pentru totdeauna, dorul slobozirii de aceasta lume, o data ce inima se simte pe deplin implinita de vederea si de primirea tainica intr-insa a lui Dumnezeu Insusi si, prin El, de “intrezarirea bucuriei vietii celeilalte”

Continuare

***


Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Intampinarea Domnului nostru Iisus Hristos, cand L-a primit pe El Dreptul Simeon in bratele sale.

Astazi, la 40 de zile de la mantuitoarea Intrupare, adica de la Nasterea Domnului Iisus Hristos din Fecioara Maria, cinstim ziua ducerii Pruncului dumnezeiesc la templul din Ierusalim, de catre Preasfanta lui Maica si de catre Dreptul Iosif, ascultand de porunca Legii vechi si implinind aceasta porunca.

Dar tot astazi, cinstim si ziua cand batranul Simeon, miscat de Duhul Sfant, a venit, si el, la templu, unde i s-a implinit, inainte de moarte, asteptarea de a-L vedea cu ochii pe Mesia, precum i se fagaduise. Iar in pruncul cel adus la templu el a vazut, cu ochi proorocesc, noua putere de mantuire, pe care Dumnezeu a daruit-o lumii, puterea de mantuire fara margini a credintei in Hristos, putere mai tare decat toata Legii vechi. Bucuros de aceasta descoperire, batranul Simeon a venit in intampinarea pruncului Iisus, L-a binecuvantat si luandu-L in brate, plin de recunostinta, si-a cantat minunata lui cantare de preamarire, care ne arata ce a vazut el despre pruncul Iisus.

Pentru el, Hristos este puterea cea mare de mantuire a lui Dumnezeu in lume, Hristos este lumina tuturor popoarelor, Hristos este slava lui Israel cel vechi si a lui Israel cel nou.

Astfel, astazi, prin glasul batranului Simeon, se intalnesc, in templu, Legea veche a slovei, cu Legea cea noua a Duhului Sfant. Si Mantuitorul implineste porunca Legii vechi, in numele nostru al tuturor, ca sa ne faca pe toti liberi fata de Legea veche, dar totodata ne cheama si sa primim Legea cea noua, putere de mantuire a credintei in El, mai tare decat Legea veche, puterea de mantuire a tuturor popoarelor lumii. Aceasta veste buna este darul cel mai de pret al intampinarii Domnului de astazi, de catre Dreptul Simeon, la templu.

E ca si cand fiecare din noi ar lua pe pruncul Iisus si ar zice, ca si Simeon: “Ochii mei Stapane, au vazut mantuirea Ta, pe care ai gatit-o pentru toate neamurile”. Iar rugaciunea lui Simeon: “Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane”, nu vrea sa spuna numai ca acela care a primit pe Iisus poate muri in pace, ci ea insemneaza ca si cel care a primit pe Iisus si puterea Lui de mantuire, are cu sine puterea de a trai si viata de aici, impacat cu Dumnezeu, departe de robia pacatului si liber de tirania celui rau.

Bucurosi si indatorati de aceasta tainica veste buna, sa rostim, deci si noi, cu batranul Simeon, cantarea lui de recunostinta, astazi:

“Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace, ca vazura ochii mei mantuirea Ta, pe care ai gatit-o inaintea fetii tuturor popoarelor; lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau Israel” (Luca 2, 29-32).

Amin.

Intru aceasta zi, invatatura la Intampinarea Domnului.

Astazi, cu adevarat fratilor, Datatorul Legii implineste Legea si, ca un prunc, este adus la templul pamantescului Ierusalim. Astazi si dreptul Simeon, indemnat de Duhul Sfant, spre intampinarea Domnului se sarguieste. Ca ii era lui fagaduit, de la Duhul Sfant, sa nu vada moartea, pana ce, mai inainte nu va vedea pe Hristosul Domnului in trup. Astazi, mainile cele prea-batrane ale lui Simeon primesc pe Facatorul si Dumnezeul tuturor. Astazi, umplandu-se de bucurie, batranul cel drept isi cere slobozenie cu milostivire, zicand: “Acum slobozeste, pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau in pace, ca vazura ochii mei mantuirea Ta, care ai gatit-o inaintea fetii tuturor popoarelor“.

Tot acum, mai propovaduieste si despre patimirea ce avea sa o aiba Maica lui Dumnezeu, la vremea rastignirii Domnului, zicand: “Inca si prin sufletul tau va trece sabia”, adica cand Il va vedea pe El rastignit, sufletul sau, cu durere cumplita si in mare intristare, ca si cu o sabie va fi strapuns.

Astazi, Ana proorocita marturiseste si multumeste lui Dumnezeu si lauda Ii aduce Lui, vazandu-L imbracat in trup omenesc, spre mantuirea a toata lumea, si zice:

“Acesta plangerea noastra o va preface in bucurie. Acesta va deschide iarasi, la toti credinciosii, usile Raiului, cele de demult inchise, prin neascultarea stramosului Adam. Acesta va strica blestemul, pe care ni l-a dobandit stramoasa noastra Eva”.

Drept aceea, nici nu se departa ea de templu, slujind lui Dumnezeu ziua si noaptea, cu post si rugaciune.

Deci, si noi fratilor, acestei vaduve sa-i urmam, ca Biserica este casa lui Dumnezeu. Biserica este scaparea crestinilor si locul de rugaciune, primita de Dumnezeu. Biserica este curatitoarea sufletului si a trupului, la Biserica, tot cel ce vine cu credinta, se mantuieste. Intr-insa, se inalta cantare de rugaciune catre Dumnezeu, pentru toata lumea. Intr-insa, sta inainte Sfanta Masa a lui Dumnezeu, cu duhovniceasca si negraita mancare, adica Trupul si Sangele Mieluselului lui Dumnezeu Care S-a junghiat de bunavoie pentru toata lumea si Si-a prefacut trupul Sau intru duhovniceasca mancare si a zis: “Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu, cu credinta, intru Mine petrece si Eu intru dansul”.

Drept aceea, fratilor, sa cunoastem de cine ne apropiem si ce primim. Ca, dupa pace intre noi, apoi, asa, cu frica si cu cutremur, sa ne apropiem de Sfantul Trup si Sange al Domnului. Iar, dupa aceea, curati sa petrecem, pastrand sfintenia aceea in trupurile noastre, iar nu sa ne pornim la betie si la alte spurcaciuni, ci, ca niste robi ai lui Hristos si partasi ai tainelor Lui, pace sa avem intre noi si dragoste nefatarnica.

Iubitori de saraci si primitori de straini sa fim si pazitori ai Cuvantului lui Dumnezeu, iar nu numai ascultatori. Sa ne silim a ne apropia de Dumnezeu prin viata curata, ca sa-l auzim zicandu-ne:

“Veniti, binecuvantatii Parintelui Meu, de mosteniti Imparatia cea gatita voua de la intemeierea lumii. Ca pentru voi strain am fost si din cer pe pamant m-am pogorat, ca pe voi cei instrainati de la Mine, iarasi sa va imopac cu Parintele Meu si Dumnezeul vostru. Ca pentru voi, strain si insetat am fost, ca sa dau desfatarea hranei Raiului, celor ce au dat milostenie. Si, pentru o stricacioasa haina si imbracaminte ca aceasta, intru cele nestricacioase sa va imbrac pe voi si nununa Imparatiei sa v-o dau”.

Drept aceea, fratilor, cu tot sufletul si cu dreapta credinta sa slavim pe Preasfanta Treime, Care in trei ipostasuri straluceste cu nedespartire, in Tatal si in Fiul si in Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

(sursa: Proloage)

Legaturi:


Categorii

Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Intampinarea Domnului, Spovedanie si Impartasanie (Sfintele Taine), Talcuiri ale textelor scripturistice

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

19 Commentarii la “INTAMPINAREA DOMNULUI: “Sa cunoastem de Cine ne apropiem si pe Cine primim”

  1. Mesaj destinat in principal celor care au avut cunostinta de actiunea pomenita aici sub titlul de “memoriu”, dar nu numai (poate fi citit si de catre orice curios). Restul categoriilor de destinatari se poate deduce din text (mai ales din final) si, daca stiti unde pot fi gasite persoane care cadreaza, va rugam sa le inaintati mesajul.

    Toate cele bune.
    Oana si Alexandru Iftime

    Oare ce ar fi dacă lui Dumnezeu I-ar păsa de noi pe cât ne pasă nouă de El?

    Recent, părticele din moaştele Sfinţilor Epictet şi Astion au fost dăruite Arhidiecezei Romano-Catolice a Bucureştilor (vezi http://www.crestinortodox.ro/crestinortodox/98927-preafericitul-parinte-patriarh-daniel-a-oferit-arhidiecezei-romano-catolice-fragmente-din-moastele-sfintilor-epictet-si-astion). Cel puţin aşa sună versiunea politically-correct. În cea netrecută prin lentila oarbă a “iubirii” mincinoase, iar ne-am bătut joc de nişte sfinte moaşte. Au fost date campionilor ecumenismului, unei ne-biserici ai cărei reprezentanţi se îmbrăţişează la un capăt al spectrului cu ortodocşii, iar la celălalt cu păgânii, explicându-le antropofagilor cum nu mai trebuie să meargă să omoare oameni, fiindcă Îl pot consuma pe Hristos, catolicismul nefiind “în fond, decât canibalism ritual” (vezi National Geographic, vol. 189, nr. 2/1996, pag. 26-27 pentru aceste afirmaţii şi o fotografie a misionarului catolic purtând colan din dinţi de porc şi alte elemente de costumaţie băştinaşă, spre atragerea publicului autohton).

    Cu o ocazie precedentă am făcut o petiţie, un memoriu…Acum, nicio grijă, iubiţi fraţi, nu mai facem nimic de acest gen. De ce? Păi, deoarece…

    Data trecută, cu ajutorul Dumneavoastră, memoriul nostru s-a transformat în studiu de piaţă gratuit pentru partida hulei organizate, care a triumfat, probabil, vazând cât de puţini au semnat pentru clarificarea problemei ecumenismului, pornind de la chestiunea concretă a profanării unei biserici ortodoxe prin slujirea eretică (poate că nu degeaba s-a forţat, niţel, “piaţa”, mai apoi, odată cu “împărtăşirea” episcopului Corneanu împreună cu “fraţii” greco-catolici; doar se văzuse, deja, că mămăliga nu explodează, de teamă să nu-şi piardă oala sau să nu fie culeasă şi aruncată).

    Da, cu ajutorul Dumneavoastră, al tuturor celor care NU au semnat, probabil că din multă şi adâncă smerenie. Cel puţin acesta a fost motivul principal invocat de către cei care s-au simţit datori să ne dea explicaţii, măcar că nu le ceruse nimeni aşa ceva (vorba aceea, de spirit- sunt smerit şi vreau să se ştie). Explicaţia o vom avea, cândva, cu toţii, cu Dumnezeu.

    Smerenia care ucide- iată ceva nou sub soare. Smerenia toxică. Probabil că mâine, poimâine o să auzim că din smerenie s-a lepădat şi Petru de Hristos, ca să nu se arate pe sine ca următor al Fiului lui Dumnezeu. Petru, însă, şi-a venit în fire şi “a plâns cu amar”. Dumneavoastră ce veţi face?

    Ce v-aţi temut, dragilor? Să o luăm pe literele alfabetului? Ascensiunea, burtica (virgulă) căldurica…”liniştea”, mâncărică, nepoţeii, pricopseala…scaunul, tainul…Dar sufletul, pe acela nu vi-l temeţi? (Da, acceptăm să tăiem de pe listă pe micuţii iubitori de pace mincinoasă de diverse vârste care încă mai cred în basmele “irenice”, gen nou în univers- să le ajute Dumnezeu să crească mai repede, până nu-i prinde lupul pe afară aşa, visând la cai verzi).

    Pentru acel memoriu, am primit felicitări prin dosuri de curţi şi unghere de internet…Numai semnături n-am prea primit. Ni s-a explicat cum “s-a auzit şi în Moldova” (se vede, echivalentul local al centrului budist al universului) despre măreaţa chestiune întreprinsă de noi… Numai de semnat semnară ca la o centurie. Ni s-a spus cum “se discută în grupuri de preoţi şi suntem admiraţi pentru acţiunea noastră”. Numai cu tastele a fost greu de dat, pentru a-şi înscrie numele pe presupusa “listă neagră”. Că de asta aveam nevoie, de admiraţia Dumneavoastră, sau a oricui altcuiva! Aveam nevoie de sprijin, şi nu noi doi, ci noi toţi, ca să nu ne dăm cu firma în cap înaintea Cui ne-a dat viaţă, şansa la mântuire şi toate bunătăţile Lui.

    Pe scurt, aţi stat şi v-aţi uitat ca la desenele animate cu Captain Planet, entuziasmaţi de atâta “eroism” la care nu avea cine sa vă oblige să vă faceţi parte, fiindcă Dumnezeu nu sileşte, doar vorbeşte cuviincios sufletului, şi dacă araţi cu tot dinadinsul că vrei să-ţi dormi somnul cel de moarte, nu te mai deranjează. Probabil, însă, că şuşotelile de laudă la adresa noastră v-au bandajat suficient conştiinţele şi aţi putut continua să trăiţi în acelaşi ritm, stil şi în aceeaşi lume, pe care singuri v-o clădiţi ca atare. Lumea în care se consideră “eroic” să spui lucrurilor pe nume. Lumea fricii, a orbirii, a incapacităţii de a realiza că nimeni nu-ţi poate face rău, dacă nu-ţi faci tu singur, plecând de lângă Dumnezeu.

    Treaba voastră, dragilor. Suum quique, vorba strămoşilor din Imperiu, dintre care mulţi şi-au vărsat sângele ca să înece hulele ticăloşilor care existau şi pe atunci. Mai pe româneşte, fiecare cu alegerile sale şi cu răspunderea aferentă. Staţi şi priviţi. Staţi şi priviţi cum mai ieri dădeam, generoşi, săruturi “irenice”, astăzi dăm sfinte moaşte, mâine poimâine L-om da şi pe Hristos Însuşi, împărtăşind ereticii, păgânii, pe cine ştie cine şi cine mai ştie ce.

    Ca să ne răcim, totuşi, cu totul gura de pomană pe ziua de astăzi, adăugăm, în încheiere, următoarele:

    Celor cărora le pasă (şi care nu ar avea, prin definiţie, nevoie de memento-uri): El e cu noi şi nimeni împotriva noastră;

    Mulţimii având în frunte clericii şi în coadă poporul care îngăduie să fie batjocorite sfintele moaşte, bisericile, slujbele şi orice altceva: dacă o faceţi cu intenţie blasfemiatoare, deliberat şi asumat, vai de voi; dacă o faceţi din nepăsare de Dumnezeu, trecând, eventual, prin interese personale, iarăşi vai de voi.

    Partidei hulei organizate (membrii se ştiu ei, fiecare pe sine): orice aţi face, nu veţi câştiga, fiindcă nici porţile iadului nu vor birui Biserica;

    ….fie că vă place, fie că (cel mai probabil) nu vă place, slujiţi unei cauze pierdute dinaintea veacurilor;

    …de puterea voastră iluzorie se tem şi i se supun o adunătură de epave (la aşa conducători, aşa următori) care şi acelea se pot oricând răscula, luminându-i Dumnezeu fie şi pentru o firimitură de bună intenţie şi de căinţă. Cu harul Lui se pot oricând vindeca, şi să vă scape din gheare, mai deschizând şi altora ochii. Nu vă bazaţi pe faptul că până acum nu au zis nimic, cine ştie când i-o răzbate conştiinţa morţii şi teama iadului şi când i-o întări Dumnezeu în acestea, degeaba vă mai chemaţi toţi dracii. Şi dacă nu se va întâmpla asta, ceva tot rămâne valabil şi zdrobitor. Şi anume, faptul că:

    …sunteţi supuşi bolii, morţii şi Judecăţii. Ca noi toţi, de altfel. Doar că ultimul sărăntoc neînvăţat şi care nu a poruncit nimănui nicicând, dar a iubit pe Hristos se va ridica în Împărăţia Cerurilor, pe când voi, fără de Dumnezeu, pe Care aţi ales să-L batjocoriţi, nu sunteţi nimic, nu aveţi nimic, nu veţi fi nimic şi nu veţi avea nimic niciodată, până în vecii vecilor.

    Cu urari de mai binele de care sunteti de fapt perfect capabili, Dumnezeu ajutand (daca I se ingaduie de catre fiecare),

    Oana si Alexandru Iftime


    Oana Iftime
    Univ. of Bucharest — Faculty of Biology
    Dept. of Genetics
    Aleea Portocalelor 1-3 060101 sector 6
    Bucuresti — Romania
    http://oiftime.googlepages.com


    Oana Iftime
    Univ. of Bucharest — Faculty of Biology
    Dept. of Genetics
    Aleea Portocalelor 1-3 060101 sector 6
    Bucuresti — Romania
    http://oiftime.googlepages.com

  2. Da , am revenit asupra textelor …si-am reluat cantarea
    Dreptului Simeon de 3 ori … se canta si la noi…atat de patrunzatoare in inima omului…”dorul slobozirii de veacul acesta” …Ce mult frumoasa este – mai ales – prima icoana , cu Batranul Simeon , aplecandu-se spre Maica Preacurata
    ca sa ridice Pruncul Sfant intru Slava :”Acum slobozeste pe
    robul Tau , dupa cuvantul Tau , in pace…” si langa Sfanta
    Maica – proorocita Ana lui Fanuil:” Acesta plangerea noastra
    o va preface in bucurie…”, apoi Sfantul si Dreptul Iosif , cu jertfa in maini – 2 pasarele albe [ oare porumbei
    albi ?]…toate cele 4 icoane ne vorbesc aievea prin imagini si culori , in care se contopesc cerul , pamantul si dorul
    “slobozirii” …
    Prin Taina Sfintei Impartasanii cunoastem pe Cine primim si punand in fapta cea buna Cuvantul Legii Noi – fiecare atat
    cat este in stare – cunoastem de Cine ne apropiem …
    Cantata nr 82 , de Bach , Ich habe genug – De-ajuns este mie-
    este sfasietoare … este greu de ascultat , o am si eu la
    “Muzica” , in calculatorul meu …anul trecut am inteles ce impact puternic a avut asupra Parintelui Serafim Rose si , mai ales , de ce …”Noapte buna , lume !”…Parintelui i se facuse un dor inalt dupa Ziua buna in Vesnicie , dorul de dincolo de moarte , dorul dupa taramul cel ceresc … J.S.
    Bach a pus in marea sa muzica multe din cuvintele Sfintelor Evanghelii : in “Patimile dupa Matei” , “Patimile
    dupa Ioan” , in “Messe” , in atatea alte cantate si corale …daca Bach a fost luteran , n-are nici o importanta ,
    el a trait vorbind cu Dumnezeu prin muzica inca o viata ,
    lasandu-ne si noua , convorbirile sale , ca , de exemplu , in Cantata : “De-ajuns este mie” …geniala , sfasietoare si inducand
    dorul de “slobozire” , dorul de Dumnezeu – muzica marelui Bach este prezenta in convertirea la Ortodoxie a Parintelui
    Serafim Rose …

    Binecuvantarea Domnului asupra Razboiului intru Cuvant !!!

  3. Cand iarna primavara o intalni,/Se revarsa si bucuria peste batranul Simeon;/
    Caci el Il primi pe Cel mult-asteptat,/Despre care au zis proorocii,/Pe chiar El,pe Vistierul bogatiilor ceresti./Vazand Pruncul,Simeon glasui:/Iata seara zilei mele a sosit;/Acest Prunc semn spre ridicarea/Si coborarea multora in Israel a venit./Asa graieste Duhul,/Si astfel se implinesc prorociile;/Iisus este masura plinatatii,/El izvorul fericirii,bucuriei si pacii,/Dar si tinta rautatii omenesti./Pe unul El il ridica,iar pe altul il rastoarna,/Iar oamenilor si Raiul si Iadul/Li se deschid./Sa aleaga fiecare,dupa inima sa,/Dar inima crestineasca/La cer,catre Hristos sa nazuiasca!”(Cantarea de lauda a Sf.Nicolae Velimirovici,Dreptului Simeon)
    Sa luam aminte la Stapanul Iisus,Piatra Cea din capul unghiului-Piatra de temelie a oricare lupte pentru binele Lumii.

  4. Pingback: Război întru Cuvânt » “Iata, Mirele vine! Iesiti intru INTAMPINAREA Lui!”. Sfantul Teofan Zavoratul ne invata CUM SA GUSTAM SI NOI DIN FERICIREA DREPTULUI SIMEON
  5. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Dionisie Ignat de la Colciu despre SPOVEDANIE SI IMPARTASANIE (plus audio si video)
  6. Pingback: Ne vorbeste parintele Arsenie Papacioc (5) despre SPOVEDANIE SI IMPARTASANIE. Cum sa ne pregatim si cand sa ne impartasim? DES SAU RAR?
  7. Pingback: NE PUTEM IMBOLNAVI DACA NE IMPARTASIM SAU DACA SARUTAM ICOANELE DIN BISERICA?
  8. Pingback: NE PUTEM IMBOLNAVI DACA NE IMPARTASIM SAU DACA SARUTAM ICOANELE DIN BISERICA? Cum trebuie sa procedam cu gandurile de indoiala?
  9. Pingback: PARINTELE EFREM IN ROMANIA: Cuvinte din Sfantul Munte (I) – Conferinta de la Alba-Iulia, 2000 (prima parte)
  10. Pingback: BOTEZUL DOMNULUI (Boboteaza). Predica si talcuire a MITROPOLITULUI HIEROTHEOS VLACHOS
  11. Pingback: INTAMPINAREA DOMNULUI – “o sarbatoare a omului traitor in Hristos”. Predica teologica a IPS Hieroteos Vlachos -
  12. Pingback: PREDICA IPS TEOFAN, Mitropolitul Moldovei, la INTAMPINAREA DOMNULUI (2011 – video) -
  13. Pingback: Predici la Întâmpinarea Domnului » Alex Rădescu Blog
  14. Pingback: Predici audio la INTAMPINAREA DOMNULUI -
  15. Pingback: SFANTUL IOAN DE KRONSTADT, “Viata mea in Hristos”: Cand te ispiteste TRUFIA sau cand te copleseste DUHUL DESCURAJARII… -
  16. Pingback: PREDICA VIDEO LA INTAMPINAREA DOMNULUI: “Dumnezeul cerului Se coboara in bratele noastre si ni Se daruieste, El ne tine pe noi ca sa-L putem tine in brate. CAND OMUL VINE SA-L INTAMPINE PE HRISTOS, HRISTOS IL IA DE MANA SI IL RIDICA IN CELE MAI DE S
  17. Pingback: INTAMPINAREA DOMNULUI. Cum ne apropiem si ne intalnim cu Dumnezeu? “Cel ce a venit o data la toata lumea vine de multe ori la fiecare om, indemnandu-l sa Il intampine” | Cuvântul Ortodox
  18. Pingback: “Că văzură ochii mei mântuirea Ta…”: PAZIND IN INIMA, INTRU NADEJDE, MANGAIEREA HARULUI, IN ASTEPTAREA ZILEI CELEI MARI. Predica Arhim. Zaharia de la Essex despre legatura intre INTAMPINAREA DOMNULUI si A DOUA VENIRE. “Nu putem
  19. Pingback: Maica Teodosia (Zorica) Lațcu: POEZIE LA ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Articole Recomandate

Carti recomandate