Predici audio si video la INVIEREA FIICEI LUI IAIR SI VINDECAREA FEMEII CU SCURGEREA DE SANGE: Parintele Calciu, Parintele Amfilohie, Parinti de la Putna si Sihastria Putnei: De la realitate la Adevar; pentru ce venim la biserica?

Predica Ierom. Teofan Popescu (Manastirea Putna) la Duminica vindecarii femeii cu scurgerea de sange si a invierii fiicei lui Iair (2011):

[…]

– Spun Sfintii Parinti ca Dumnezeu le cere oamenilor pana la sfarsitul veacurilor, sa aiba credinta si indrazneala in rugaciune. Sa se roage cu multa incredere, avand in fata nu numai viata Mantuitorului din Sfintele Evanghelii, ci vietile atator mii si sute de mii de sfinti care sunt in istoria Bisericii noastre si prin care se arata cat de puternica poate sa fie rugaciunea spusa cu credinta, cu indrazneala in sensul bun, cu indrazneala de a-I cere lui Dumnezeu ajutorul.

– Si in zilele noastre au loc astfel de vindecari, de minuni.

– Dumnezeu nu ne paraseste daca stim sa avem credinta, indraznire in rugaciune, smerenie si pocainta.

– Exista si in zilele noastre atatia oameni bolnavi care alearga la doctori si cateodata, in loc sa se vindece, boala lor pare sa se inrautateasca, fie pentru ca diagnosticul nu e bun, fie medicamentele nu sunt bune. Dar noi nu trebuie sa uitam niciodata ca vindecatorul este Domnul Iisus Hristos. De aici trebuie plecat. Asta nu inseamna ca dam la o parte medicina, dar daca plecam de la rugaciune, de la credinta ca Hristos este vindecatorul, Dumnezeu lucreaza in viata noastra si prin tainele Bisericii si poate sa lucreze si prin medici. Insa trebuie sa cerem ajutorul lui Dumnezeu pentru a ajunge la medicul care trebuie si pe care sa-l lumineze Dumnezeu sa ne dea medicamentul de care intr-adevar avem nevoie.

– Multe medicamente sunt introduse in farmacii doar pentru a crea dependenta si pentru a creste profitul companiilor farmaceutice. De aceea e important sa cerem ajutorul lui Dumnezeu sa ne lumineze fiecare pas.

– Diavolul este cel care il duce pe om spre moarte, spre nimicire, chiar daca pare ca la un moment dat il ajuta, insa e un ajutor aparent, pentru ca in cele din urma il distruge pe om.

– Halloween este o sarbatoare satanica care este impusa in scolile si liceele noastre si chiar in gradinite, iar copiii sunt pusi chiar de catre parinti sa se imbrace in vampiri, in vrajitoare etc. Lucrurile acestea ne fac partasi cu diavolul si ii fac pe copii sa intre intr-un fel de legatura cu diavolul, sa-l invoce pe diavol. In Statele Unite, aceasta zi este cea mai importanta zi pentru multe organizatii satanice, si chiar in aceste zile se omoara copii.

***

Predica Arhim. Nectarie Clinci, staretul Manastirii Sihastria Putnei (2010):

***

Predica Arhim. Damaschin Luchian (Sihastria Putnei) (2011)

***

Parintele Amfilohie (Man. Diaconesti) despre INVIEREA FIICEI LUI IAIR si FEMEIA BOLNAVA DE SCURGERE DE SANGE

 la Libraria Sophia, 6 martie 2012 – “Pocainta in viata duhovniceasca”.

NU CEI CARE PREDICA SAU SCRIU, CI CEI CARE FAC, ACEIA SE MANTUIESC

PUTEREA CUVANTULUI LUI DUMNEZEU, PUTEREA HARULUI

Merg mai departe si iau exemplul acesta: invierea fiicei lui Iair. Nu era oricine Iair, ci mai marele sinagogii. Stim cum il vedeau cei din cercul lui. Omul s-a dus in disperare, si Mantuitorul cunostea launtrul lui, de aceea avea sa-l treaca si prin examen, ca si cu femeia bolnava de doisprezece ani, sa arate ce fel de credinta are. Nu: “vino, vino si pune mana pe ea, dar te rog eu, da vino la mine, daca nu te atingi tu de ea…, pune mana aicea“. Sau cum facem noi, “ca sa ma atinga parintele“, sau cand sfintesti masina: “da’ dati si pe-acolo parinte, ca n-a pornit de dimineata“, “cu placutele de frana cum stai?“, “aa, alea merg“. 🙂 Ca sa vedeti ca se ajunge si aici. Si atunci, stia ce inima avea Iair, stia cu ce credinta vine, stia ca vine din disperare. Dar multi vin din disperare: “incearca si prin preot, incearca si cu...”. Nu, nu merge asa! Sa-L urmam asa cum ne cere! Atentie! Mantuitorul Hristos spune: “bine, voi veni“.

Intre timp, femeia cu scurgere de sange de doisprezece ani gandea in sinea ei: “de ma voi atinge macar pe la spate de poala Lui si ma voi face sanatoasa“. Cu totul altceva. Cei care se ridica pe varfuri si stau acolo, stiu ca Dumnezeu ii vede – deci atitudini si atitudini. O tamaduieste, o vadeste. De aici incep lucrurile – ca sa ilustrez acest aspect, ce gandesc oamenii, ce vad, ce cred…si ce ne cheama Domnul Hristos sa facem?

Pocainta te scoate…, nu face abstractie, dar te ridica de la realitatea aceasta, spre Adevar. Intre realitate si Adevar e o distanta. Am sa caut cumva sa o exprim acum. Cand s-a atins pe la spate femeia bolnava: “Cine s-a atins de Mine?”. Lumea Te imbulzeste si Tu intrebi: Cine s-a atins de Mine?“. Asta crezi tu, Eu la altceva ma refer… “S-a atins cineva de Mine, caci am simtit o putere iesind…”. Nu pricepeau! Chiar cei apropiati… ca putem sa venim, sa stam cu cei mai mari… si noi sa fim straini! Puteam chiar sa scoatem carti, sa tiparim, si noi, de fapt… Chiar citeam cuvantul ca nu cei care predica, cei care scriu, ci cei care fac, aceia se mantuiesc… Mila lui Dumnezeu cu noi toti! De-aia, de fiecare data ne vine foarte greu [sa vorbim], mai ales cand… De parca a scapat o zebra in Bucuresti, si o filmeaza toti, [asa ma simt eu, filmat aici] :). Cat am fugit eu de lucrurile astea… Dar, in fine..

Intre timp vin de la casa lui Iair: “Nu-l mai supara pe Invatatorul, ca a murit fiica ta”. Vezi ce inseamna…? Imediat intervine Domnul Iisus Hristos: “Crede numai“. Puterea cuvantului lui Hristos: “crede numai“, ii cerea un lucru, iar puterea cuvantului o simtea, nu intelegea, dar o simtea, fiindca Mantuitorul se facea manifestat in puterea cuvantului Sau: “crede numai“. Nu era cuvantul oricui. Fratilor, daca harul, cuvantul lui Dumnezeu, nu se atinge de inima omului, pot sa vorbeasca un milion de oameni. El este cel care produce transformarea, indiferent prin cine lucreaza, dar harul este cel ce produce schimbarea. De aceea, tot ce nu se desfasoara sub har nu are valoare mantuitoare. Asta este esenta Evangheliei, a invataturii celei noi. Pot sa fie lucruri fascinante cat or fi, dar ce nu e sub har nu e mantuitor. Ramai ca in Vechiul Testament si mai rau. Si atunci iata: crede numai. Puterea cuvantului. Ceilalti [ii spuneau lui Iair]: “dar a murit“. Dar, in fine, ce era acuma? Iair mergea acuma intre ceea ce-i spunea Mantuitorul si ceea ce-i spuneau ceilalti. Ajunsi acolo, bocete, urlete… Mantuitorul Hristos, ceea ce i-a spus lui, ca doar era Domnul fapturii, doar El n-a venit faca lucruri cu jumatati de masura sau in gluma, a venit sa rezolve probleme, ca oamenii sa-L creada in cuvant. Si ferice de omul care crede in Hristos fara sa mai carteasca, fara sa mai comenteze. El un singur lucru ne cere intotdeauna: sa-L credem in cuvant in tot ce a spus. Ferice de omul care crede in Hristos fara sa mai umble: “da, sa vedem, ne mai gandim parinte, mai vedem peste o saptamana“.

Si [revenind], le-a spus: “Nu plangeti“, dar nu le-a spus-o ca sa-i jigneasca, le-a spus ca sa-i ridice. “Ia uite, dar Tu de unde esti mai? Adica noi suntem prosti, nu? Ia uite-L! Du-te dom’le si vezi! Du-te si pune mana pe ea, nu respira“. Deci va dati seama. […] Iata, asta inseamna: ca “nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul lui Dumnezeu“. Cuvantul lui Dumnezeu este altul decat credem noi. “Dar nu am fost noi acolo?! S-a rasturnat, dom’le masina“. Actualitatea. Realitatea. Tv, ProTv, si asa mai departe, si cate mai sunt. Filmat, vazut… Cu cat cauti pe pelicule si cu cat folosesti mai mult tehnologia, lucrurile astea, cu atat esti mai convins. Ca vezi toata lumea asta cu astfel de mijloace si, de-aia, diavolul va folosi extraordinar tehnologia ca sa manipuleze constiinta omului. Nu are nimic de-a face tehnologia cu pocainta. Chiar ma gandeam: cate predici cu parintele Arsenia Boca sunt? “Niciuna“. Cred ca a avut grija… Ei bine, mai sunt si altele, nu zic nu. V-am dat asa un exemplu ca sa invatam, nu sa motivam la nesfarsit. Si din asta putem sa invatam cate ceva. In momentul in care apare pelicula se sparge taina, se devalorizeaza ceva. Si concret, in planul pocaintei tehnologia nu are niciun rol, dimpotriva. Asta o veti simti ori de cate ori veti incerca un minim de pocainta. Nu are niciun rol. Nu in asta sta mantuirea, nu in asta consta Viata, viata cea noua, viata in Hristos.

“Copila n-a murit, ci doarme“. “Ia uite“. Si-au L-au luat in ras. Asa scrie: “si L-au luat in ras“. Realitatea ia in ras Adevarul. “Adica ne spui Tu noua?”, “da’ tu de unde esti?“, “am masurat noi“, “dar nu-i al meu?“, “dar e la mine“, “am luat giulgiu“, “carbon paisprezece“, “dom’le, dar dati cinci lei si intrati“, “va vindem pamant sfant la punguta, din Tara Sfanta, va dam noi, va garantam noi, va dam si garantie la ele“. Dom’le, cand vii cu chestii d-astea, harul a picat tot, a plecat tot. L-au luat in ras. Asta este omul. Asta e gandirea umana, asta e simtirea lui. “Am gandit noi“, ” am fost convins“. Iata ce ne cere. Mai mult decat ceea ce vezi, si simti, si pipai, omeneste vorbind… Mantuitorul ne cere sa ne incredem mai mult in cuvantul Lui decat in acestea. Nu [sa te increzi] simturilor tale, ci doar [celor] purificate prin pocainta. Pocainta inseamna sinceritate, e un proces launtric de transformare in lumina adevarului, adus de Hristos intrupat pe pamant, Dumnezeu cel intrupat ca Fiu al Omului, Dumnezeu Cel Unul-nascut, Dumnezeu Cel a Doua Persoana din Sfanta Treime.

Pana sa ajung aici, mi-a telefonat cineva si mi-a zis: “ati auzit ca parintele cutare de la facultatea de nu stiu unde a predicat la penticostali?”. Foarte rau! Foarte rau! Foarte grav! Si se intampla lucrurile astea, pentru ca tocmai s-a pervertit constiinta. Si putem sa vorbim despre Dumnezeu, putem sa dam lectii, si atunci te miri de ce? Pentru ca pacatul, iata, schimba perceptia si simtirea. Dar nu inteleg de ce-i pacat! […] Si iata, si calugarul poarta pantof cu botul ascutit si incep sa poarte camasa alba, “da ce, mai, ca manastirea sta in guler sau in barba?“. […]. Asa si cu tine, sunt trepte duhovnicesti la nivelul tau, “da, nu-nteleg de ce-i asa“. Dar o sa ajungem sa intelegem vrand-nevrand, ca spre Dumnezeu ne indreptam toti. De aceea, e bine ca pe timp de pace, asa cum suntem, sa luam Evanghelia asa cum ne-a fost data, caci si rostul nostru este sa pastram ortodoxia intacta pe aceste meleaguri si in neamul nostru, mai mult ca oricand.

***

Predica Parintelui Gheorghe Calciu la Duminica invierii fiicei lui Iair, tinuta in Biserica Sf Cruce (Alexandria, statul Virginia) pe 6 Noiembrie, 2005:

[…]

– Mai vine cineva in Biserica cu credinta femeii cananeence? Vine cineva asa de convins ca sa spuna: Ma voi atinge de icoana Mantuitorului si ma va vindeca sau imi va schimba viata? E cineva care sa aiba atata putere si atata credinta? Stam in biserica, ascultam predica, ascultam cantarile, vorbim intre noi, ne uitam cum e imbracat unul sau altul, dar nu pentru aceasta ar trebui sa mergem la biserica. In biserica nu ar trebui sa mai vedem nimic, in afara de Mantuitorul, nu ar trebui sa mai auzim nimic decat cantarile de slava catre Dumnezeu. Toate celelalte sunt ispite diavolesti.

– De la Ioan Botezatorul incoace, Mantuitorul a spus ca “Imparatia cerurilor se ia cu asalt”, trebuie sa navalim in ea, sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne ajute, sa ne ierte, sa ne miluiasca, sa fortam intrarea in ea. Noi insa nu facem lucrul acesta. Venim dintr-o atractie oarecare la biserica, poate dintr-o superstitie, poate dintr-o convenienta sociala, dar oricum, sunt foarte putin cei care stau tot timpul cu gandul la rugaciune, la ceea ce se face, la ceea ce face preotul, la ceea ce canta corul, pentru ca mereu suntem asaltati de ganduri, care desi uneori par inofensive, sunt rele. Sa nu ne lasam inselati de aspectele inofensive ale unor ganduri, ci sa ramanem mereu cu mintea la Hristos.

– In ziua de azi sunt multe familii care se destrama, sotii se despart, chiar si atunci cand exista copii la mijloc, pentru ca vor un trai mai bun sau o mai mare libertate, iar Cuvantul lui Dumnezeu nu-l mai aud sau nu-l mai inteleg.

– Cum poate o mama sa ucida un copil la 3, la 4 sau la 5 luni si care nici macar nu poate sa strige: Mama, ma doare! Copii sunt fiinte umane si Dumnezeu are grija de toti. Sunt familii cu o situatie materiala buna sau foarte buna si care nu au decat unul sau doi copii. Ne lipseste credinta, nu avem legatura cu Dumnezeu. Tot ceea ce facem punem pe seama noastra, ne incredem doar in noi si in propriile noastre forte, uitand ca suntem nimic fara Dumnezeu.

– Relatia noastra cu Dumnezeu nu e o gluma, toata aceasta lume cu toata civilizatia ei este un moft, ai inchis ochii si nu mai stii nimic de nicio civilizatie si de mergerea pe Luna si altele. Toate sunt mofturi. Un singur lucru este adevarat: relatia noastra cu Dumnezeu, nemurirea sufletului nostru si ceea ce ne asteapta dincolo de moarte: o moarte spirituala eterna sau o viata eterna.

Alte predici si cuvinte de meditatie la Duminica aceasta: