LA POMENIREA FERICITULUI MARTIR MIRCEA VULCANESCU: “Primejdia: tradarea Duhului de cei pusi sa-L apere… Crestinismul nu-i o doctrina, ci o viata”

28-10-2010 Sublinieri

“În lume, dar nu din lume. Atingem aici problema esenţială a creştinismului. Ceea ce este pentru noi creştinismul nu este o învăţătură pentru rânduirea lumii de aici, pentru că e mai mult! Pentru noi, Hristos nu este un reformator social. Ci este Mântuitorul lumii”.


Astazi, cand se implinesc 58 de ani de la mutarea la vesnicie a Fericitului Martir Mircea Vulcanescu, publicam fragmente dintr-un text care a stat la baza unei conferinte rostite in primavara anului 1937, si care surprinde, in nota cunoscuta de genialitate a filosofului, tensiunea crestinului in raport cu o lume in care numele lui Dumnezeu e tagaduit. Un cuvant cat se poate de nimerit si in contextul in care traim acum, in care se incearca in fel si chip ideologizarea ortodoxiei prin  inhamarea la diverse agende politice sau la  varii interese personale, lumesti, partizane… Si totodata, un cuvant profetic, cuprinzand in sine intuitii si formulari pe care le-am auzit, in forme aproape identice, in anii din urma, rostite de alti Parinti, fara sa se cunoasca cui i se daduse sa le inteleaga si sa le marturiseasca inca de acum aproape un veac…


Vesnica pomenire Fericitului Mucenic Mircea, vrednic marturisitor al lui Hristos atat in vreme de pace, cu cerneala si cu har, cat si in prigoana, cu  insusi sangele sau varsat pentru Hristos si pentru aproapele in bezna Aiudului!


Religia şi viaţa socială

“În ciclul acesta, în care un teolog a-nceput a vorbi despre religie din punct de vedere sociologic, nu trebuie să mire pe nimeni împrejurarea că despre societate, din punct de vedere religios, vorbeşte un vameş.* (…)

Subiectul ce ni s-a cerut să lămurim este plin de primejdii şi capcane:

1. Pentru că trăim, pe de o parte, într-o vreme de înstrăinare şi tăgadă făţişă a numelui lui Dumnezeu;

2. Pentru că, pe de altă parte, luptând contra acestei tăgade, mulţi sunt ispitiţi să-I ia numele în deşert. (…)

Valorile religioase se impun celor sociale: în cultură – împotriva umanismului sec şi inuman; în economie – împotriva materialismului etic şi a tehnicizării vieţii (inumanizare); în drept şi în politică: împotriva subordonării tuturor valorilor la cele impuse de acţiunea practică. Aci se dă marea bătălie. Căci peste tot, societatea luptă să-şi anexeze puterile religioase, subordonându-le idealurilor sale de moment! Întâietatea celor duhovniceşti e contestată de primatul exigenţelor practice. Primejdia: trădarea Duhului de cei puşi să-l apere. E poate un semn că aceste lucruri vine să le spună un Vameş.

Dacă de la aceste consideraţii generale trecem la creştinism, primul lucru pe care trebuie să-l spunem răspicat este că: creştinismul este o religie, ci nu este un sistem de organizare socială. Ca atare, el nu poate fi opus, ca teorie socială, altei teorii sociale. Scopul său nu este terestru. El nu urmăreşte organizarea fericirii pământeşti. Că creştinismul cuprinde şi o morală pământească, e perfect adevărat. Dar scopul său nu e acesta.

Să luăm, de pildă, cele 10 porunci ale decalogului. Afară de “Cinsteşte pe tatăl tău şi mama ta, să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ”, nici una nu cuprinde motivare. Să nu ucizi, să nu furi, să nu fi desfrânat nu sunt atât imperative, cât constatări privind firea omenească. Voia lui Dumnezeu e rânduiala adevărată a firii noastre.

Să luăm, de pildă, Fericirile, care cuprind, după unii, morala socială a Noului Testament. Ce tablă de valori proclamă şi ce motivare dau?

Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.

Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.

Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.

Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.

Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.

Adică: fericiţi toţi cei nemulţumiţi, care ştiu unde să-şi caute mulţumirea. Nimic, care să indice o rânduială pentru lumea de aici! Ele indică o răsplată de dincolo pentru lumea de aici. Atât.

Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri

Prima afirmaţie a creştinismului este deci această subordonare a oricărui interes lumesc faţă de voia lui Dumnezeu. Ea cuprinde toată legea şi profeţii.

Împărăţia Mea este în mijlocul vostru!

În lume, dar nu din lume. Atingem aici problema esenţială a creştinismului. Ceea ce este pentru noi creştinismul nu este o învăţătură pentru rânduirea lumii de aici, pentru că e mai mult! Pentru noi, Hristos nu este un reformator social. Ci este Mântuitorul lumii. El este Dumnezeul cel de peste lume, care mântuieşte lumea coborându-se în ea şi făcându-se una cu ea. Aceasta înseamnă: a fi creştin. A mărturisi că Hristos este Dumnezeul întrupat pentru mântuirea lumii. A mărturisi că în El sunt împreunate, într-o fiinţă şi într-o viaţă, două firi: cea omenească şi cea dumnezeiască şi că prin această împreunare se mântuie această lume, prin împărtăşirea noastră cu această fiinţă a lui în Biserică în care această jertfă ne continuă necontenit în Sfânta Euharistie.

Fericitul Augustin rezumase cândva atitudinea creştină în faţa lumii, zicând: Iubeşte pe Dumnezeu şi fă ce vrei! Ştia el bine că de iubeşti pe Dumnezeu nu poţi să vrei decât ce trebuie să vrei!

Căutaţi deci mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi toate acestea vi se vor adăuga vouă, mărturiseşte iarăşi Evanghelia, subordonând interesul temporal interesului spiritual. Din faptul că creştinismul nu poate fi opus ca teorie socială altei teorii sociale, nu înseamnă că el este compatibil cu oricare teorie socială.

El vine, în primul rând, împotriva tuturor teoriilor sociale care vor să înlăture religia din viaţa socială, fie că este vorba de

a) umanismul laic,

fie că este vorba de

b) materialismul economic.

Cel dintâi încearcă să substituie pe om lui Dumnezeu şi să creeze o spiritualitate falsă a omului care-şi ajunge pentru a se mântui.

Al doilea, afirmând că omul n-are altă menire decât fericirea terestră, încearcă să înlăture religia ca pe un obstacol care face pe oameni, prin făgăduiala unei fericiri de dincolo, să se dezintereseze de aceasta, lăsându-se robiţi de diferite plăceri ale pământului.

Dar nu ca oponent pe propriul lor teren, luptându-le împotrivă-le, cu mjloacele temporale, ci ca mărturisitor spiritual al altei idei de om. Al unui om care nu-şi are măsura şi întregirea şi justificarea în sine, ci în Cauza care este mai presus de toate!

Ambelor acestor orientări care, în fond, nu fac decât una, creştinismul li se opune categoric.

Răspunsul la această întrebare este foarte greu. El derivă din faptul că creştinismul nu-i o doctrină, ci o viaţă. Cum e posibil acest lucru poate răspunde numai rugăciunea fiecăruia dintre noi.

A doua afirmaţie fundamentală a creştinismului este descoperirea celui din urmă dintre oameni şi afirmarea că aproapele nostru este omul care are nevoie de Dumnezeu şi de ajutorul Lui. Înseamnă aceasta că creştinismul trebuie să fie indiferent lumii acesteia, că Împărăţia lui Dumnezeu câtă e nu se va împlini în timp? Nu.

Împărăţia Mea nu este din lumea asta, spune Hristos.

Dar, ajunşi aici, odată statornicit bine punctul acesta, se pune o mare întrebare creştinului de azi: Care-i înţelesul timpului? E ceea ce am numi problema nerăbdării!

Cum poate creştinul, care trăieşte în timp, afirma, în faţa exigenţelor aprige ale timpului, adeziunea lui la ordinea altei lumi, fără să purceadă la luptă cruntă aici, împotriva a ceea ce i se pare că este duşmanul legii sale? Este aci o taină, a rugăciunii. Ea destăinuieşte calea fiecui…”

—————————————

*Notă: Textul este de fapt suportul ideatic al unei conferinţe rostite în anul 1937, rostită pe când Mircea Vulcănescu era director general al Vămilor.

(Sursa: Revista Manuscriptum, nr. 1-2 1996, Număr special Mircea Vulcănescu)

(sursa imaginii)

Legaturi:


Categorii

Crestinul in lume, FERICIRILE, Marturisirea Bisericii, Marturisitorii si Sfintii inchisorilor, Mircea Vulcanescu, Razboiul nevazut, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

59 Commentarii la “LA POMENIREA FERICITULUI MARTIR MIRCEA VULCANESCU: “Primejdia: tradarea Duhului de cei pusi sa-L apere… Crestinismul nu-i o doctrina, ci o viata”

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Este cumva izbitor si frumos de observat aceasta repetitie de care s-a mai pomenit aici, a acelei singure adevarate invataturi.
    Iata cum pana la urma toti despre care ne “vorbiti” postand aici, spun aceeasi Slava a Domnului si vorbesc aceiasi limba…ca intr-o familie…”ce este mai frumos decat a locui fratii impreuna ” in, si prin Duhul Sfant Domnul…

    Si cuvintele “parinte” si “frate” se largesc si vedem cum cuprind iata pe atat de multi…din timpuri diferite…din locuri diferite…care ii arata ca fiind in final cetateni ai aceleiasi Patrii… pe care iata, atat de mult si-au dorit-o … ca au aflat-o mai devreme.

    Ajute Domnul sa fie cat mai multi!

  2. <> Ce frumos ai spus Mihaela! Parca ne simtim mai in siguranta acum, in lumea asta in care traim coplesiti de modernism, distractie, tehnica, lux, relaxare, ….care toate ne departeaza si mai mult de – cum spui tu – Patrie, Patria iubirii si blandetii, Patria lui Iisus Hristos.

  3. Am descoperit de ceva vreme -cam 2 luni- site-ul dumneavoastra si il urmaresc in fiecare zi. Nu vreau sa va laud si asta nu pentru ca nu meritati….dar vreau sa va spun asta : cand deschid internetul pe google si scriu “razboi” primul care apare in lista este razbointrucuvant- mie asta, cel putin in vremurile pe care le traim, mi se pare extraordinar! Iertati-ma daca am gresit cu ceva…
    Va multumesc

  4. superba postare! 🙂 multumesc!

  5. @ Georgiana, Mihaela si Mihaela:

    Noi va multumim voua. Nu stiti cat de mult inseamna sa simti ca nu e in zadar…

  6. In lume, dar nu din lume.
    Cata sfasiere launtrica presupune aceasta traire in lume dar afara din ea, stie numai cel ce se incumeta sa o traiasca si Dumnezeu.
    Uneori, si duhovnicul – pentru ca in neputinta noastra nici cu el nu putem impartasi totul. Cu altcineva, nicidecum…

    Ce testament extraordinar a lasat fericitul Mircea Vulcanescu: SA NU NE RAZBUNATI! Cine crede in “razbunarea” lui Dumnezeu, nu mai cere si nici asteapta nimic de la oameni.

  7. admin,
    Citind comentariul Mihaelei Cioceanu mi-am amintit ca cineva a spus: Biserica este ambasada Cerului pe pamant.
    Si dvs.poate, fara sa stiti, sunteti lucratorii cei mai de pe urma in acesta ambasada. Cu rabdare, asteptati plata de la Cel pentru care lucrati – nimic nu este in zadar.

    Credeti ca noua ne este usor sa comentam dupa ce citim despre Mircea Vulcanescu si Nae Ionescu? Credeti ca noua nu ne este greu sa ne suportam micimea privind la ei?

    Doamne ajuta!

  8. @ ioana, oare asa sa fie? lucrurile sunt simple. E ca atunci cand un om te iubeste, iti arata toata dragostea, dar este indepartat prin negrija noastra si el pleaca sau se retrage, asa si cu Domnul :”Împărătia mea nu e din lumea aceasta” Asta-i nemaiauzit! Poarta spre Dumnezeu este credinta, iar forma prin care se intră la Dumnezeu e RUGACIUNEA. Rugăciunea e SINGURA manifestare a omului prin care acesta poate LUA CONTACT cu Domnul. Gîndită crestin, rugăciunea ne arată că umilinta înaltă, iar nu coboară pe om.” P. Tutea

  9. Cum de altfel este mentionat si in finalul acestui articol (acelasi lucru):

    “Este aci o taină, a rugăciunii. Ea destăinuieşte calea fiecui…”

  10. Mulţumesc, frate administrator. Domnul să-ţi răsplătească osteneala!

  11. Domnul si Mantuitorul Iisus Hristos si Maicuta Lui sa va binecuvanteze frati admin !

    si

    Domnul si Mantuitorul Iisus Hristos si Maicuta Lui sa binecuvanteze pe toti vizitatorii siteului razbointrucuvant !

    🙂

  12. @ Ioana
    Ce bine ai spus: Ce sa mai comentam fratilor? ca orice cuvant e de prisos dupa astfel de cuvantare.

    @admin
    Semanati fratilor semanati ca nu e in zadar…voi puneti seminte, ele infloresc in sufletele noastre, unele dau roade unele nu…altele mai repede, altele mai incet. Pai daca s-ar lasa semanatorul de semanat ca ba e una, ba e alta….am ramane cu totii flamanzi…
    Cat timp scoateti la lumina astfel de cuvinte nu o sa va trimita nimeni reclamatii ca “flamazeste”. Si cum izvorul e nesecat, nu deznadajduim nici voi nici noi, cititorii de pe aici…

  13. Oare cati ratacesc calea, o pierd sau pur si simplu nu o gasesc? Iata un raspuns extraordinar: “Este aci o taină, a rugăciunii. Ea destăinuieşte calea fiecui…”.

  14. Ion, exaaaact, acelasi lucru l-am observat si eu (si l-am mentionat intr-un comentariu mai sus), mi s-a parut esential, ma bucur ca am vazut “la fel” 🙂

    “Este aci o taină, a rugăciunii. Ea destăinuieşte calea fiecui…”.

  15. Ion si Radu, apropo de: “Este aci o taină, a rugăciunii. Ea destăinuieşte calea fiecui…”

    ma alatur si eu cu acest parcurs:

    Rugaciunea inimii, facuta cu pocainta si cu smerenie, il ajuta pe om sa se curete de patimi si sa se insanatoseasca sufleteste – si cumva se continua cu acel raspuns extraordinar – “Este aci o taina, a rugaciunii. Ea destainuieste calea fiecui…” si merge mai departe cu – rugaciunea e SINGURA manifestare a omului prin care acesta poate LUA CONTACT cu Domnul.

    (am facut un mixt a comentariilor Ion-Radu-si eu (Viorel) si a iesit acest parcurs).

  16. radu,
    da, lucrurile sunt simple. Dar n si usoare…E usor sa te rogi?
    Doamne ajuta!

  17. Prima oara cind site-ul vostru mi-a atras atentia a fost tocmai printr-un material despre Mircea Vulcanescu si atunci am plasat si primul comentariu aici. Oricind si oriunde voi intilni texte noi de si despre acest mare sfint interesul meu va fi acelasi. Este un sfint care mi se pare foarte important pentru multi pentru ca el ne pune la indemnina un model de intelectual apropiat in timp si lovindu-se de o porblematica asemanatoare cu a noastra.

  18. Deci: multumesc.

  19. @ ioana,
    pentru aceasta intrebare a ta- “E usor sa te rogi ?” as recomanda sa intrebi duhovnicul.

  20. Inca ceva; am inteles ca exista textul apararii lui Mircea Vulcanescu cind i s-a intentat proces de catre bolsevici. Si ca acest text este excelent apropo de motivatiile pentru politica Romaniei din timpul celui de al doilea razboi. Daca stiti ceva in sensul asta dati-mi o idee pe unde as putea sa-l gasesc.

  21. Lucrurile sunt usoare omului care urmeaza smereniei si simplitatii lui Hristos il iubeste Hristos peste masura. Si nu numai ca il iubeste, ci pentru bucuria si desfatarea lui imbraca smerenia si simplitatea aceluia. (cum spunea si Viorel intr-un alt articol ca Sf Prooroc David – era dupa inima lui Dumnezeu, ptr ca era cu inima simpla si curata) De aceea spune dumnezeiescul Evanghelist: “In ceasul acela S-a bucurat in duhul Iisus si a spus: “Marturisesc Tie, parinte, Domnul cerului si al pamantului, ca ai ascuns acestea celor intelepti si priceputi si le-ai descoperit pruncilor””. De aceea arata si descopera aceluia si-l mangaie cu Harul Sau în necazuri si ispite. Chiar atunci il mangaie Harul lui Hristos mai mult, cand il vede ca arata fata de El buna vrere si hotarare, chiar si in timpul stramtorarii ajunge la timp Harul si il mangaie in necaz cu prezenta Sa.
    Omul reuseste cu Harul lui Dumnezeu sa o duca la bun sfarsit cu multa usurinta, deoarece il are pe Hristos, care-l intareste spre bine, dupa cum spune fericitul Pavel: “Toate le pot în Hristos, Cel care ma intareste pe mine”. Si încheie, spunand: “Nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine”.

  22. @petra: http://www.gid-romania.com/IndexSections.asp?SID=146

    Aici este o parte din ce a aparut in editia Ultimul Cuvant de la Humanitas. Este o prima apologie a lui Mircea Vulcanescu, in prima faza a procesului in urma caruia a fost condamnat ca criminal de razboi. Condamnare care nu a fost revizuita de statul roman…

  23. Va multumesc pentru (re)amintirea spre pomenire a lui Mircea vulcanescu si a celorlati mucenici marturisitori de la Aiud.
    …daca s-ar putea ca vocea voastra sa se propage ca un ecou intre noi si toti sa marturisim mai departe despre jertfa si sfintenia elitei neamului nostru nimicit la Aiud, poate ca… poporul acesta s-ar mai trezi putin din moartea lui spirituala,
    Doamne ajuta!

  24. @adm. Multumesc! Am citit putin din depozitia sa. Foarte interesanta din multe puncte de vedere si mai ales prin paralela, adica antiteza care sepoate face cu tipul de politician post decembrist. Ar merita discutata putin cindva.

  25. @ ioana (despre rugaciune)

    Din Viata Sf Siluan Athonitul

    Ziarele scriu nu despre oameni, ci despre evenimente. Ele tulbura mintea si niciodata nu vei afla din ele adevar, iar rugaciunea curata mintea si vede totul cu claritate.

    Lumea sta prin rugaciune, iar cand va slabi rugaciunea, atunci lumea va pieri” Tu poate vei zice ca acum nu mai sunt monahi care se roaga pentru lume, iar eu iti voi spune ca atunci cand pe pamant nu vor mai fi rugatori, atunci lumea se va sfarsi, vor veni mari nenorociri; ele deja sunt.

    Sf Siluan aflandu-se la bolnita manastirii, monahul din patul de alaturi, intr-o discutie, se vaita ca multa munca, culesul maslinilor, incoace si incolo, nu e usor sa te rogi mereu…iar Sf Siluan a raspuns: nu estea asa ! si a plecat din camera. Monahul a ramas uimit si a intrebat un diacon care il cunoastea, care i-a raspuns: ori nu stie, ori este MARE !

  26. Eu as vrea sa va multumesc in numele unui om care a ramas profund impresionat de cele citite despre Mircea Vulcanescu pe site-ul acesta( toate textele, nu numai acesta) dar nu este de fel familiarizat cu ideea de a comenta. Nu pot eu sa redau in cuvinte modul cum povestea acea persoana despre emotia descoperirii lui Mircea Vulcanescu in chip de traitor autentic al Duhului.
    Impactul pe care il are acest site este mult mai raspandit decat se vede din numarul de comentatori si de comentarii, lucru pe care nu trebuie sa il treceti cu vederea.

  27. Buna seara la toata lumea
    DUMNEZEU sa va binecuvateze!
    Acum cand va scriu, la Montreal unde am emigrat in urma cu 8 ani, e aproape miezul nopti.
    Va urmaresc de aproare un an si jumatate in fiecare seara.
    Inaite de culcare imi iau pastila duhovniceasca si pot sa culc linistit Hotarsem in sine mea sa nu comentez nici-o data.
    Cuvintele mi s-ar parea nencapatore si uneori prea fardate sau, putand usor zgandari o urma de mandrie atunci cand crezi ca ai usurinta la scris.
    Dar in seara acesta mi-ati dat o super doza.si n_am mai putut sa tac
    Va multumesc din suflet
    În lume, dar nu din lume. Atingem aici problema esenţială a creştinismului. Ceea ce este pentru noi creştinismul nu este o învăţătură pentru rânduirea lumii de aici, pentru că e mai mult! Pentru noi, Hristos nu este un reformator social. Ci este Mântuitorul lumii. El este Dumnezeul cel de peste lume, care mântuieşte lumea coborându-se în ea şi făcându-se una cu ea. Aceasta înseamnă: a fi creştin. A mărturisi că Hristos este Dumnezeul întrupat pentru mântuirea lumii. A mărturisi că în El sunt împreunate, într-o fiinţă şi într-o viaţă, două firi: cea omenească şi cea dumnezeiască şi că prin această împreunare se mântuie această lume, prin împărtăşirea noastră cu această fiinţă a lui în Biserică în care această jertfă ne continuă necontenit în Sfânta Euharistie.
    cat este de frumos si cat este de adevarat
    Nu ma pot opri din plins
    Noapte buna si DUMNEZEU sa va ocrotesca

  28. Oana, ma bucur ca ai precizat aspectul asta. E bine ca admin-ii sa stie ca munca lor nu este in zadar, si bucura suflete… Merita pe deplin multumirile si binecuvantarile noastre. Eu aici am gasit cele mai frumoase si utile articole, incomparabil fata de alte bloguri/site-uri. Ar fi bine ca toti cei care gasesc folositoare de toate aceste articole sa se exprime si in comentarii. Orice gand bun conteaza.

  29. radu,
    multumesc pt raspuns. Si pt sfat.
    Cum nu sunt MARE, nu stiu ! 🙂
    Si da, va trebui sa vb cu parintele – pt a cata oara, nu spun.
    Doamne ajuta!

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate