PARINTELE STANILOAE: Ecumenismul este produsul masoneriei si este pan-erezie! Nu exista “Biserici surori”! (si AUDIO)

21-10-2009 Sublinieri

pr-staniloae

Eu nu prea sunt pentru ecumenism; a avut dreptate un sârb, Iustin Popovici, care l-a numit pan-erezia timpului nostru. Eu îl socotesc produsul masoneriei; iar relativizează credinţa adevărată: de ce să mai stau cu ei care au făcut femeile preoţi, care nu se mai căsătoresc, iar în America, Anglia şi alte ţări au legiferat homosexualitatea”.

(fragment dintr-o convorbire a Parintelui cu cativa tineri din Liga Tineretului Ortodox din Brasov, pe care a avut-o cu numai cateva luni inaintea mortii sale)

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

***

dumitru_staniloae

Biserica Romano-Catolica si Biserica Ortodoxa nu sunt doua surori. Nu exista decat un singur cap al Bisericii, Iisus Hristos. Nu poate exista decat un singur trup, adica o singura Biserica. Deci notiunea de Biserici surori este improprie“.

 

(extras dintr-un interviu preluat in Ortodoxia si internationalismul religios, ed. Scara, 1999)

staniloae1***

“Caracteristica fundamentala a crestinismului, care consta in surparea zidului despartitor dintre Dumnezeu si oameni (…) e inlaturata in catolicism intr-o noua forma. Sobornicitatea crestina, insasi Biserica, trupul tainic al lui Hristos, e desfacuta din imbratisarea iubirii atotprezente a lui Iisus Hristos si transformata intr-o societate pur laica. (…) Iisus are o comunitate numai cu un anumit punct al spatiului si numai cu o persoana, cu papa in Vatican. (…) Tot ce conteaza [la catolici] e dependenta juridica de o persoana omeneasca. Misticul e transformat in juridic, viata in Biserica devine o preocupare de buna si uniforma orinduiala juridica. Cuvintele religioase nu mai exprima de aceea nici ele misterul unor experiente religioase directe, ci devin termeni juridici si rationalisti, de precizari pozitiviste, pamintesti.

(Ortodoxie si romanism, pp.100-101)

staniloae-tanar***

De la răsărit la apus (Sursa: nistea.com)

“… Relaţia între preotul şi episcopul slujitor şi comunitate nu se poate reduce la o singură formulă. El este şi mijlocitor al lui Hristos, dar este şi membru al Bisericii ca trup al lui Hristos. Nici un episcop nu se singularizează, nu devine substitut văzut exclusiv al unicului cap, Hristos. De aceea Hristos a lăsat la conducerea văzută a Bisericii comuniunea Apostolilor şi după ei comuniunea episcopilor, ca urmaşi ai comuniunii apostolilor, nu pe Petru singur şi pe urmaşii lui. Prin aceasta episcopul este încadrat nu numai în comunitatea Bisericii, ci şi în comunitatea episcopatului, între ele fiind o strânsă legătură”(pg.159).

(din Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol.2, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române)

staniloae413***

“- Vi se pare că Biserica catolică în raport cu istoria este mai irascibilă decât Ortodoxia?

– Da. Se acuză de obicei Ortodoxia că a fost aservită împăraţilor în era bizantină. Eu cred că cea mai mare libertate a manifestat-o Biserica tocmai pe vremea împăraţilor din bizanţ. Ortodoxia a fost foarte liberă; au fost atâţia martiri pentru apărarea credinţei pe vremea împăraţilor. In Occident, dimpotrivă, lupta Bisericii n-a fost împotriva ideeilor împăraţilor, ci exclusiv pentru putere. Papa a voit să aibă şi el statul lui, a luptat cu statul german, episcopii catolici erau latifundiari, prinţi electori, prinţi reali şi, deci, s-au luptat numai pentru putere. Şi astăzi, Statul Vatican e stat. De ce? Pentru ce să fie stat? Vaticanul are ambasadori peste tot. A fost o luptă pentru putere, n-a fost o luptă pentru credinţă. In Răsărit a fost o luptă pentru credinţă care a mers până la mucenicie…

– Astăzi ne este din ce în ce mai limpede faptul că comunismul n-a fost o ideologie. Conţinutul său real a stat ascuns în spatele unei ideologii. în realitate a fost o satanologie.

– Da, satanologie cu origine în filozofia apuseană.

– Această satanologie este compatibilă doar cu instrumentele teologiei, singura disciplină umană care poate s-o dezamorseze, s-o deconspire. Deci nu ideologic poţi distruge comunismul, ci folosind un instrument compatibil cu conţinutul său disimulat; aşadar, doar teologia poate să-i pună în criză sloganele. Nu credeţi că acum, a lupta împotriva comunismului este ca şi cum ai lupta împotriva unei secte sau a unei deraieri dogmatice? Aşa cum lupta biserica altădată împotriva arianismului?

– Biserica a luptat întotdeauna spiritual, n-a luptat însă cu arme politice. A luptat spiritual şi cu comunismul. Fiindcă tot mă iscodiţi, vă-ntreb: catolicismul care avea ditamai forţă politică – de ce n-a luptat? De ce statele occidentale au încurajat şi au susţinut comunismul în Rusia, când poporul nostru s-a dus până la Volga şi a sacrificat atâţia oameni? De ce n-a luptat? De ce a lăsat de izbelişte Polonia? Unde a fost lupta catolicismului în aceste cazuri? Cum puteau lupta ai noştri? cu ce puteau lupta?

– Da, dar asta e istorie de-acum.icon03

– Vreo 12 mii de episcopi şi călugări au fost împuşcaţi în Rusia. Unde s-a întâmplat aceasta în Spania? Unde s-au omorât atâţia în America Latină?

– Fiindcă n-au avut parte de un asemenea satanism ideologic.

– Ba au avut.

– Dar nu de talia asta.

– Să nu uitaţi că acolo sunt vreo două state catolice, şi-au avut şi miniştrii dintre preoţii catolici. Au venit odată şi aici, la un congres al ecumeniştilor. Şi unul dintre reprezentanţii lor a susţinut ideile socialiste. Eu i-am combătut şi vorbeam mereu de Hristos. Iar mă întrebau: “De ce tot vorbiţi de Hristos? Aici este vorba de altceva, nu de Hristos”. S-au supărat teribil şi, după ce am plecat, m-au criticat foarte tare pentru că vorbeam de Hristos şi nu de probleme de-astea sociale. Lupta catolicismului n-a avut o bază spirituală, creştină, aşa cum a fost cea din Rusia sau cea de la noi. Ne acuză Todea că suntem Biserică trădătoare. Două mii de preoţi ortodocşi au stat în închisoare. Eu am fost în închisoare şi n-am văzut nici un preot unit. Toţi s-au făcut ortodocşi sau au intrat în diferite intreprinderi în care făceau pe turnătorii.

– Episcopii însă au fost în închisoare…

Da, doi-trei episcopi, aşa cum a fost Hossu, care a fost la mănăstirea Căldăruşani; nu l-am văzut în închisoare. Se plimba în jurul Bisericii în timpul Liturghiei fără să între înăuntru. Şi a lăsat să fie înmormântat de un episcop catolic ungur. Unde a fost atunci lupta lor? Biserica Ortodoxă – le-am spus tinerilor care au fost la mine – a fost Biserica Crucii, toată istoria ei a fost un drum al Crucii. Au venit întâi mahomedanii peste noi. S-au dus ăştia cu crucea, cruciaţii şi-au ocupat Bizanţul, slăbind puterea de rezistenţă celor din Răsărit, timp de 60 de ani. Au venit la Nicopole. Ce au luptat acolo? Cine a luptat cu adevărat aducând atâtea jertfe? Ei au purtat crucea în mod fanfaronic. Dar au murit ei oare, oprind mahomedanismul să ne invadeze? N-au făcut nimic, nu ne-au ajutat cu nimic, mai mult ne-au lovit şi ei. Ştefan cel Mare lupta să oprească mahomedanii să înainteze în Europa şi cine îl ataca? Ungurii, la Baia Mare. Niciodată nu a avut un ajutor din Occident. Ţările noastre au fost singurele care au oprit Islamul să meargă mai departe. După ce Bizanţul a căzut şi nu a mai putut să se opună, s-au format ţările acestea şi ele au oprit mahomedalismul să înainteze în Europa. Unde se spune aceasta? Ce-au făcut cruciaţii pentru aceasta? Nimic, absolut nimic […].

– Pentru ce, faţă de anumite teme, vă manifestaţi mai puţin “integrist” şi sunteţi dispus să acceptaţi o nivelare, o omogenizare a diferenţelor, cum s-a întâmplat ieri, când v-am iscodit despre culpă. Iar în alte teme, cum ar fi cea a raportărilor dintre Orient şi Occident, deci între două confesiuni surori, exercitaţi o separaţie atât de netă şi sunteţi dispus să vedeţi mai curând deosebirile decât asemănările. Eu aş dori foarte mult să-mi răspundeţi tehnic la această întrebare.

– Poate că este propriu spiritului răsăritean să pună accentul principal pe adevăr, pe adevărul în Hristos, pe adevărul Treimii. Părinţii erau foarte îngăduitori cu toate păcatele, însă când vedeau o erezie, când vedeau că este atacat adevărul lui Hristos, atunci săreau cu toată puterea ca arşi!

– Şi nu de asta şi-or fi făcut de cap Nicolski şi alţii, ştiind că aici este o nemăsurată îngăduinţă faţă de păcate, sărindu-ne ţandăra doar la erezie?

O dată ce păstrezi integritatea învăţăturii, păstrezi o posibilitate să-i readuci pe oameni din păcat. Pe când dacă, o dată ce te-ai despărţit ca eretic de adevăr, pierzi orice şansă să realizezi unitatea […].

– Credeţi că există un limbaj specific creştinismului răsăritean, distinct de alte exprimări? O topică specifică, o terminologie specifică, un regim prozodic specific, mă refer în expresia teologiei ortodoxe.

Staniloae2– Teologia noastră a fost foarte influenţată de teologia scolastică catolică.

– De când?

De pe la 1869, de când s-au întemeiat Facultăţile de Teologie: Am luat manuale de acolo şi am cam uitat de terminologia noastră, care este terminologia filocalică, veche, a Părinţilor.

– O puteţi carecteriza?

– Este mai duhovnicească.

– E cam general.

– Lucrurile aceastea despre care mă întrebaţi sunt lucruri pe care le-am simţit aşa…, n-am avut posibilitatea până acum să le dezvolt sau să le aprofundez. Dar chiar în rugăciunile noastre cred că este ceva deosebit de rugăciunile catolice…

– Respectiv?

– Măicuţa Domnului – unde se spune în catolicism aşa ceva? Trebuie făcut un studiu care să meargă la rugăciune, la Liturghie – la expresia Mesiei.

Dar în priviinţa Imaculatei Concepţii? Nu este o poticnire şi asta?

Şi asta este o poticnire. Inseamnă că nu din momentul în care vine Fiul lui Dumnezeu şi Fecioara începe înoirea umanităţii. Se pune Fecioara deasupra lui Hristos şi face începutul mântuirii de la ea, nu de la Fiul lui Dumnezeu, care vine la ea. De aceea nu putem să admitem că Ea este prima care se curăţă de păcatul strămoşesc pentru că este prima în care vine Fiul lui Dumnezeu şi vine într-un mod mai deplin decât vine în ceilalţi oameni, prin botez. Venirea Lui este momentul hotărâtor, nu ea este momentul hotărâtor[…].

– Tradiţia, aşa cum o exaltă Ortodoxia, prin masivitatea prestigiului ei, nu riscă să zdrobească elanul înnoirii?

– Este atâta bogăţie în Tradiţie încât eu nu o pot actualiza deplin. Tradiţia este şi Evanghelia lui Ioan. Eu am spus atâtea şi totuşi atât de puţine. Scot mereu din ea alte şi alte înţelesuri. Din ea au scos şi Părinţii Bisericii, din ea au scos şi Liturghia, troparele ş.a.m.d.

– De unde vine caracterul inepuizabil?

– Pentru că este Dumnezeu în ea, pentru că este Cuvântul Lui în ea.

– Deci orice Tradiţie care nu-L are pe Dumnezeu este epuizabilă?

– Da. Eu sunt Alfa şi Omega, a spus Iisus. Nu există cineva mai încolo de El care să fie Omega. Eu, oricât aş înainta, nu ajung la Omega.

– Deci, înnoirea stă în Tradiţie?

– In scoaterea la iveală a comorilor inepuizabile ale Tradiţiei”.

(Din: “7 dimineţi cu părintele Stăniloae. Convorbiri realizate de Sorin Dumitrescu”, Editura Anastasia, Bucuresti, 1993)

parintele staniloae vladeni(sursa: http://daruindveidobandi.blogspot.com/2008_10_01_archive.html)


Categorii

Biserica la ceas de cumpana, Ecumenism, Marturisirea Bisericii, Noua ordine mondiala/ Masonerie, Parintele Dumitru Staniloae, Portile Iadului

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

6 Commentarii la “PARINTELE STANILOAE: Ecumenismul este produsul masoneriei si este pan-erezie! Nu exista “Biserici surori”! (si AUDIO)

  1. O imensitate de marturisire crestina este acest ortodox.
    Ar trebui sa fie in calendar, nu aruncat la cosul uitarii ecumeniste sau reinterpretat ca sa fie ”conform”.
    Scrierile sale sunt arme adevarate in lupta pentru deligitimarea ecumenismului. Ar trebui sa existe un loc de referinta pe Internet, unde toate aceste comori spirituale sa fie puse integral si gratuit la dispozitia poporului ortodox.
    Si, apropo. Mi se pare mie sau unele site-uri informatice ortodoxe sunt blocate prin atacuri de tip haker? Ia incercati http://www.dumitrustaniloae.ro/.
    De-a lungul timpului am remarcat mai multe site-uri atacate. Intr-o vreme chiar acest site imi era semnalat de Google Crome ca fiind periculos pentru securitatea computerului meu. Am ignorat avertismentul si am intrat. Nu mi-a parut rau.

  2. “EU sunt Calea,Adevărul şi Viaţa”!
    Cu cât citesc mai mult despre ecumenism,cu atât simt că nu mai pricep nimic din ceea ce altădată era evident.Ce are lumea aceasta de e aşa grăbită să se unească? Dacă ar fi voia Bunului Dumnezeu,nu ar găsi El o posibilitate? A fost El neputincios timp de aproape un secol încât trebuie să-L ajutăm noi acum?
    Parcă ar fi momentele unei povestiri:
    1.Un copil pleacă de acasă,după ce iniţial a fost de acord cu părinţii săi
    (deci pleacă de acasă,nu se desparte de o soră sau un frate,ci renunţă la moştenire)
    2.Rătăcind prin lume,dă naştere la mulţi copii nelegitimi,nerecunoscuţi de părinţii pe care i-a părăsit.
    3.Simţindu-se puternic(ştim noi de ce …)pune la cale să se întoarcă acasă,dar nu ca un fiu risipitor smerit,ci ca un viclean care vrea să-şi vadă propriul tată distrus pentru a-i lua locul.
    Pentru cine are prieteni de alte confesiuni este mai greu să fie obiectiv,pentru că sentimentele amorţesc oarecum discernământul(şi trebuie să fie cu atât mai greu pentru cel ce are putere de decizie).Poate că nu întâmplător a “sărăcit” ţara noastră,ca astfel românii să plece în ţări neortodoxe…
    Între a constata şi a judeca,graniţa este fragilă.Evenimentele pe care le trăim ne fac să alunecăm uşor în judecată,să luăm deci judecata lui Dumnezeu şi să-L mâhnim.Când iubeşti eşti înflăcărat,sentimental şi poţi face greşeli.Cel ce vrea să facă răul este calculat,rece,folosindu-se de slăbiciunile celui pe care îl atacă.Parcă am fi atraşi în cursa judecării aproapelui şi a altor păcate.
    Am aflat că în Ardeal au fost ucişi de biserica “soră”CREŞTINI ORTODOCŞI.Oare constat sau judec când spun acest lucru?!
    Am aflat că în Sfântul Munte papistaşii au ucis cu cruzime pe părinţii care nu voiau să treacă la catolicism.Oare constat sau judec?!
    Ni se spune să lăsăm trecutul de o parte,pentru că altele sunt condiţiile azi.Dar se ştie din psihologie că o boală nu poate fi vindecată decât dacă se ajunge la rădăcinile-i adânci. Apoi,ce atitudine am mai avea noi în faţa martirilor şi cum credem că ne-ar mai privi ei?!Ce facem?Scoatem Sfinţii din calendare?Le modificăm viaţa?Dacă le mulţumeam pentru că s-au jertfit pentru a păstra dreapta credinţă,ce va trebui să spunem atunci?!Nu spun că nu s-ar găsi soluţii(căci au început deja să apară),dar vor fi ele în conformitate cu voia lui Dumnezeu?!
    Un ierarh se plângea de cât de greu le este să găsească soluţii la dialogul cu catolicii. Unde este Dumnezeu cu Harul Său nici un lucru nu e prea greu.Aceasta demonstrează că unirea o vor oamenii după capul lor,fără să ţină cont de voia lui Dumnezeu şi a poporului ortodox.
    Din nou ne arătăm “puţin credincioşi”,incapabili de a-L striga din valurile lumii secularizate,”împietriţi”în părerea de sine,în căutare de soluţii departe de Cale,Adevăr şi Viaţă…

  3. Doamne, miluieste-ne, sa impartasim cu toata fiinta si prin viu grai,din toate puterile noastre, Marturisirea de credinta impotriva ecumenismului,asa cum ne
    indeamna inaintasii nostri prin exemplul lor.Sa ramanem statornici in toate cele daruite de Insusi Mantuitorul catre sfintii Lui,care bine ne-au pazit Credinta pana in zilele acestea.Dumnezeu sa rasplateasca efortul tuturor acelora care se ostenesc in folosul Bisericii Mantuitoare pentru pastrarea integritatii ei.
    Sa avem parte de raspuns bun al sfintilor buni marturisitori,la rugaciuni si sa-L
    rugam, acum, pe Sfantul vrednic de lauda si de urmat,MARCU al Efesului:Sfinte ierarhe,bunule pastor, vrednic lucrator pt.pastrarea Credintei Sfintei Biserici,mijloceste pt cei ravnitori,ca sa le lumineze Dumnezeu mintile si sa
    priceapa invataturile Sf.Scripturi si ale Sfintilor Parinti.Tu,care ai stat impotriva rau-credinciosilor ierarhi la Sinodul mincinos de la Florenta,izbaveste-ne din ratacitoarele intentii ale ecumenistilor.Mustra-i pe cei vatamati de intunericul ereziei spre luminarea si pastrarea ADEVARATEI CREDINTE.Stai impotriva bisericilor mincinoase si cheama-i in Bisericaa lui Hristos pe cei care diavolul ii tine in legaturile sale.Pentru rugaciunile tale, impreuna cu ale Parintelui Staniloaie,luminatul nostru martuirisitor si ale tuturor Parintilor nostri,sa fim paziti in toate zilele noastre de Bunul Dumnezeu celui in Treime inchinat si laudat,
    cantandu-I cantarea de biruinta:Aliluia.

  4. “Caracterul ereziei”

    “Daca insa cunoasterea si trairea adevarului definesc in mod succint Ortodoxia, atunci erezia este deviere de la aceasta cunoastere si participare.
    Potrivit Sfintei Scripturi, erezia e in primul rand invatatura a demonilor
    si e inspirata de catre duhurile cele necurate.
    In general, dupa literatura ascetica, insusi diavolul a adus in lume toata credinta falsa si erezia, iar potrivit stalpului Ortodoxiei,
    Sf. Atanasie cel Mare, erezia “nu este a apostolilor, ci a demonilor si a tatalui acestora, a diavolului, si mai mult stearpa, lipsita de judecata si stramba le este ratiunea, precum a catarilor”.
    In acelasi duh al acestui fragment, Parintii Sinoadelor Ecumenice îi caracterizeaza pe eretici in chip spiritual, ca alienati mintal.”

  5. Si mai zice parintele Staniloae in interviul publicat in 199 la ed Scara: ” Sfintii Parinti, Sf Atanasie, Chiril, Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, acestia sunt marii nostri indrumatori si trebuie sa-i actualizam pe ei, ei au credinta curata. Nu fundamentalism, crestinismul autentic, crestinismul de la inceput.”

  6. Câteva cuvinte ale părintelui profesor Academician Dr. Dumitru Stăniloae sunt foarte clare: BISERICA ORTODOXĂ cu BISERICA CATOLICĂ de orice rit ar fi ea, NU SUNT BISERICI SURORI. Am trăit această experienţă cu ,,fraţii greco-catolici” la VIILE SATU-MARE. De asemenea la Hrip, jud. Satu-Mare, greco-catolicii i-au scos pe ortodocşi din biserică. Cu greu, azi ortodocşii slujesc în biserică după un program bine stabilit de greco-catolici. Nu pot să-i înţeleg pe popii ,,ortodocşi” care participă la slujbe ecumeniste cu cei mai mari duşmani ai ORTODOXIEI – CATOLICII. La susţinerea examenului de licenţă la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca în sesiunea iunie 1994, regretatul profesor de Drept Canonic Ortodox, părintele arhidiacon Dr. Ioan Floca l-a întrebat pe unul dintre studenţi: Care prozelitism este mai periculos? Răspunsul studentului a fost: Prozelitismul sectar. Părintele a spus: Nu. Prozelitismul catolic. Sectarul vrea credincioşi. Catolicii nu se mulţumesc cu atât. Lor le trebuie bisericile, pământurile, casele parohiale, adică tot ce au avut până în 1948, care au fost trecute în C.F.-urile lor de o stăpânire străină. Vă întreb fraţi creştini români: Atunci cine au fost marii trădători de neam şi ţară? Răspundeţi dumneavoastră. DUMNEZEU AJUTE DREPTĂŢII!

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate