Mitropolitul Nicolae Corneanu pune varf nelegiuirii prin minciuni sfruntate si absurde

28-05-2008 Sublinieri

nicolae-impartasire-2.JPG

Poate v-ati intrebat daca mai este loc si de mai mare nerusinare din partea Mitropolitului Banatului, Nicolae Corneanu, dupa cele faptuite duminica la Biserica Greco-Catolica “Sf. Maria – Regina Pacii si a Unitatii” din Timisoara? Raspunsul este: da, mai este, se poate merge inca si mai departe! Pana unde? Pana la tagaduirea evidentelor celor mai flagrante (fotografii clare si concrete, marturii indubitabile ale clericilor greco-catolici) si pana la incurcarea in propriile-i minciuni in modul cel mai jalnic si penibil cu putinta! Deja este de plans… Cititi fragmentul extras din articolul de azi din Cotidianul al Mirelei Corlatan si apoi comentariul nostru:

Teoretic, ortodocşii şi catolicii îşi recunosc reciproc unele taine, ceea ce face posibile, de exemplu, căsătoriile mixte. „Comuniunea potirului”, adică împărtăşirea în cealaltă biserică, nu este însă acceptabilă, susţin preoţii ortodocşi, aceasta fiind posibilă, în perspectivă, abia când se va consfinţi unirea celor două biserici. ÎPS Nicolae nu împărtăşeşte întru totul aceste idei. „Teoretic şi dogmatic, împărtăşirea ortodocşilor la catolici poate fi considerată un păcat, însă, ca gest simbolic, aceasta poate arăta că ne aflăm în comuniune, frăţietate, poate arăta dragoste creştină“, spune ÎPS Nicolae.

ÎPS Nicolae neagă pe jumătate: Înalt Prea Sfinţite, este adevărat că v-aţi împărtăşit duminică în biserica greco-catolică din Timişoara? Am fost alături de ei, însă nu m-am împărtăşit. Preoţii greco-catolici descriu în detaliu cum aţi primit potirul din partea nunţiului apostolic. Să înţeleg că mint? Formal este adevărat. Era sfârşitul Liturghiei, al mesei, şi m-am ridicat pentru a mă alătura lor, întrucât voiam să adresez un cuvânt credincioşilor. Nu am luat însă Sfânta Împărtăşanie. Veţi da o dezminţire în acest sens? Nu, nu am de gând să fac asta. Dar nu vă deranjează neadevărul? Sunt obişnuit cu astfel de informaţii. Este un fel de-al lor de a vedea lucrurile. Ne păstrăm fiecare credinţa noastră”.

corneanu.png

De aici urmeaza comentariul nostru:

Dupa ce ca faci un lucru public, in vazul lumii, sa ai apoi tupeul sa-l negi fara clipire, sa nu ai minima demnitate sa recunosti si sa-ti asumi gestul pe care l-ai facut, mai mult, sa crezi ca poti prosti in fata o lume intreaga… Cat de jos poate sa coboare un om care a vrut sa para slujitor al Bisericii, daca si atunci cand faptele ii sunt atat de vadite si cand constient si de bunavoie a savarsit o astfel de fapta, ajunge pana la a arunca (doar prin sugerare insa, nu fatis) cu noroi in nimeni altii decat cei impreuna cu care s-a impartasit duminica si cu care a avut relatiile bisericesti cele mai calde cu putinta, calde… chiar pana dincolo de limita! IPS Nicolae nu face nimic altceva – probabil dupa un perdaf strasnic primit ieri la un telefon de pe Dealul Patriarhiei – decat sa insinueze ca insisi “fratii greco-catolici” l-au calomniat si, mai mult, ca deja este obisnuit cu cele spuse de acestia despre el, prin urmare… nu simte nevoia nici sa dea vreo dezmintire!!! Cata lipsa de caracter trebuie sa ai ca sa poti sa scuipi azi exact acolo unde ai pupat alaltaieri si, culmea,… tot acolo unde, pe vremea comunsimului, nu doar ca ai scuipat, ci chiar ai prigonit sistematic! Dezicerea, minciuna si tradarea se pare ca sunt, din pacate – cu durere o spunem – modul de viata al acestui ierarh pe care nici macar apropierea firescului sfarsit (are totusi 85 de ani) nu-i da, cel putin, o mai mare sfiala in a produce astfel de josnicii in serie…

Halucinante sunt insa justificarile sale, nu doar impotriva evidentelor, ci contradictorii pana la absurd si ridicol:

– Preoţii greco-catolici descriu în detaliu cum aţi primit potirul din partea nunţiului apostolic. Să înţeleg că mint? – Formal este adevărat. Era sfârşitul Liturghiei, al mesei, şi m-am ridicat pentru a mă alătura lor, întrucât voiam să adresez un cuvânt credincioşilor. Nu am luat însă Sfânta Împărtăşanie“.

Cum adica “formal” este adevarat, dar totusi nu s-a impartasit? Adica a baut din pahar, dar nu considera asta a fi cu adevarat Trupul si Sangele lui Hristos? Dar nu, el spune ca “Era sfârşitul Liturghiei, al mesei, şi m-am ridicat pentru a mă alătura lor, întrucât voiam să adresez un cuvânt credincioşilor”. Nici pomeneala deci sa se apropie de Potirul din care toata lumea l-a vazut cum bea in aceasta fotografie? Si atunci ce este, fie si “formal“, totusi adevarat?!?! S-a prefacut numai ca bea, ca sa-i minta frumos pe “fratii” uniati? Si de ce nu vrea sa dezminta in termeni clari, atata vreme cat, desi, sa presupunem prin absurd ca nu e adevarat, aceasta ar putea sa ajute la atenuarea gravei sminteli provocate si la salvarea propriei sale demnitati?

Observati stilul alunecos si total echivoc in care vorbeste, incercand nu sa spuna ceva, ci numai sa ascunda si sa sugereze, astfel incat sa fie loc de tot felul de interpretari, din care, pana la urma sa iasa basma curata atat in fata ortodocsilor, cat si a greco-catolicilor, cu toate ca i-a tradat si pe unii, si pe ceilalti! “Este un fel de-al lor de-a vedea lucrurile“.

De asemenea, ceva comun cu comunicatul (tot alunecos si ambiguu) al Patriarhiei, dat ieri dupa-amiaza: folosirea frecventa a cuvantului “poate“, acolo unde, de fapt, ar trebui sa se spuna niste lucruri certe, nete. Poate” folosit in mod recurent indica fie nesiguranta (ceea ce nu e cazul), fie duplicitate si echivoc premeditat, astfel incat sa existe in permanenta loc de intoarcere. Adica ceva exact contrar poruncii Mantuitorului: “Ci cuvantul vostru sa fie Da, da; nu, nu; iar ceea ce este mai mult decat aceasta de la cel-rau este“. “Ceea ce este mai mult decat aceasta” si provine de la diavol se numeste viclenie.

Mitropolitul spune: “Teoretic şi dogmatic, împărtăşirea ortodocşilor la catolici poate fi considerată un păcat, însă, ca gest simbolic, aceasta poate arăta că ne aflăm în comuniune, frăţietate, poate arăta dragoste creştină“. Ce intelegeti de aici despre ceea ce a facut el insusi? Este pacat sau este altceva? Arata lepadare sau arata dragoste? Nu arata si nu este nimic – ni se spune – dar totul poate fi. Plutim suav prin sfera imponderabila si generoasa a ipoteticului si a relativului fara margini, acolo unde orice este posibil si fiecare interpreteaza cum ii convine si fiecare ia ceea ce ii place, dupa gust…

Biroul de presa al Patriarhiei acum: “Patriarhia Română nu deţine date concrete şi verificate despre eveniment. Ca atare, la proxima şedinţă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care va avea loc la începutul lunii iulie 2008, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nicolae poate fi solicitat să ofere explicaţiile cuvenite Sfântului Sinod în legătură cu subiectul în cauză. Până atunci, Arhiepiscopia Timişoarei poate oferi explicaţiile de rigoare”. Daca citim grabit, vom ramane cu impresia ca pana la urma – desi tarziu de tot, la vara, ca doar nu arde, nu-i asa?… si pana atunci lumea uita, incep concediile, este canicula, cine mai are chef sa dezbata asta, deja este “fumat” pana atunci? – se va face dreptate, i se va cere socoteala Mitropolitului Corneanu si ca sinodalii au de gand sa-i ceara explicatii. (De asta exista tehnici de manipulare pe lume, ca sa cada in plasa cei “grabiti” si cei naivi). Cand colo, nicio certitudine: cum adica poate fi solicitat? Deci poate si sa nu fie! Deci cazul de o gravitate maxima, noi il amanam pentru cand s-o intruni Sinodul (daca era stabilit in decembrie, pana in decembrie puteam sa asteptam 🙂 ), dar nici pentru atunci nu promitem nimic… Poate da, poate nu... Daca si cu parca se plimba intr-o barca… Asteptati sa vedeti ce frumos stim noi sa musamalizam frumos pana atunci! Curat responsabilitate! Cat despre “date concrete si verificate”, ce se asteapta? Cumva o ancheta politieneasca sau judiciara care sa-i puna pe episcopii si preotii greco-catolici prezenti acolo sa maruriseasca sub juramant ca s-a impartasit si in care sa se demonstreze dupa analize tehnice amanuntite ca fotografiile nu sunt trucaje? Dar, la urma-urmei, poate a existat vreun soi de delir colectiv, poate entuziasmul uniatilor cand l-au vazut pe episcopul ortodox apropiindu-se de Sfanta Masa (ca sa vorbeasca de acolo, auziti!!!) a fost atat de mare incat le-a dat tuturor halucinatii , asa incat si-au luat prematur dorintele drept realitate… Ne putem astepta la orice justificare, oricat de stupefianta, de aberanta si de ilogica, la ce talent au ticluitorii comunicatelor astora de presa sa ingroase obrazul si sa ne arunce praf in ochi, mizand ca facem confuzie intre smerenie si prostie.

O alta dovada de fatarnicie, dar mai grava, este asumarea unei pozitii de asa-zisa, si total neavenita (mai bine zis, total neortodoxa) “impartialitate“. Daca Biroul de Presa al Patriarhiei ar fi avut intentia sa lamureasca lucrurile ar fi putut, treaca-mearga, sa se limiteze la ascunderea sub pretextele “verificarii temeinice” (adica musamalizarii) gestului apostat al lui Corneanu, insa s-a vadit ca si altele sunt intentiile sale. Pentru ca in mod normal ar fi trebuit sa spuna raspicat, macar atat: “impartasirea cu cei de alta credinta este o grava abatere canonica, in orice conditii s-ar produce”. Insa descoperim ca la nivel de principialitate Patriarhia se gandeste numai la “unitatea crestinilor“, nu si la respectarea propriilor canoane care ii justifica existenta pe acest pamant! Cat priveste impartasirea cu cei de alta credinta, Patriarhia ne spune ca ar fi “gesturi considerate de unii „profetice”, iar de alţii problematice.” Dar esenta problemei nu este cum considera cutare sau cutare “gestul”, ci daca acesta este canonic sau nu! Si aceasta sarcina a luarii de pozitie era a Biroului de Presa. Prin urmare, Patriarhia este preocupata nu numai de musamalizarea subiectului, ci de ocolirea pronuntarii ferme asupra canonicitatii impartasirii cu cei de alta credinta, in speta cu catolicii.

Ramanem cu concluzia ca, alaturi de unii dintre ierarhii nostri, riscam sa plonjam dezinvolt dinspre buna-credinta si simplitatea cuvantului Domnului si al Sfintilor, de la certitudinile, claritatea si “taiosenia” Evangheliei – fie in agnosticism, fie, mai degraba, in “hipermarketul” metafizic al postmodernismului, acolo unde nu exista nimic in mod substantial si totul este la latitudinea fiecarei subiectivitati in parte, unde nu exista adevar si fals, bine si rau, ci numai domnia absoluta a capriciului, a bunui plac individual: “Este un fel de-al lor de-a vedea lucrurile“. Hm… Fiecare cu felul lui, oare felul lui Dumnezeu insa care o fi? Nu stim, fiecare sa zica ce vrea… Nu era Biserica insa “stalpul si temelia Adevarului“? Nu ni s-a transmis toata invatatura de credinta in dar prin Sfintii Parinti? Ce justificare avem sa spunem sau sa sugeram ca nu mai exista un adevar unic al credintei (chiar daca acesta nu este impus nimanui, fiecare fiind liber sa creada sau nu in el)? Dincolo de orice aspecte dogmatice, canonice si morale – prezente si ele din plin – insusi acest fel de a vorbi este pur si simplu o “marturisire de necredinta“, o apostazie in fapt. Pentru ca este o batjocorire a darului Cuvantului prin folosirea sa vicleana, impotriva rosturilor sale. E un soi de discurs inform si dizolvant, care este in sine o sminteala, deoarece, cum spune Apostolul, el “roade ca o cangrena” si “impinge tot mai mult spre necredinta” (2 Timotei, 2:15-16). Efectele sunt catastrofale pentru ca transmite in massa acest duh otravitor al nihilismului, al relativismului, al scaldarii in minciuna, in obscuritate, in indistinctie, in nebulozitate, tocmai acolo de unde astepti mai mult lumina, adevar, certitudini.

Dar nu e cazul sa disperam sau ramanem cu dezgustul si dezamagirea. Ne tinem mintea in iad, dar… ne indreptam toate puterile sufletesti catre Hristos, catre Scriptura, catre Sfintii Parinti, catre vietile si invataturile marilor duhovnici contemporani, acolo unde stim sigur ca vom gasi cuvintele cu putere multa si curate ca lacrima ale Adevarului, intru care ne putem sfinti si mantui! Sa ne intoarcem la Hristos si la Biserica atat cat mai e vreme! “Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii“.

the_high_priest.jpg

Cititi si:


Categorii

Biserica la ceas de cumpana, Nicolae Corneanu, Parintele Mihail Stanciu, Portile Iadului

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

79 Commentarii la “Mitropolitul Nicolae Corneanu pune varf nelegiuirii prin minciuni sfruntate si absurde

<< Pagina 1 / 3 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Mda…
    N-a mancat usturoi, nici gura nu-i miroase sau vrei nu vrei Corneneee, bei aghiasma! (pardon! Sf.Impartasanie) impreuna cu greco-catolicii dar…’simbolic’! Si asta pentru ca: “Comuniunea potirului”, adică împărtăşirea în cealaltă biserică, nu este însă acceptabilă, susţin preoţii ortodocşi,( el ce-o fi?! Este si prea inalt pe deasupra…) aceasta fiind posibilă, în perspectivă, abia când se va consfinţi unirea celor două biserici.(deci, cu alte cuvinte: bagati-va mintile-n cap! Pentru ceea ce ma trageti la raspundere azi, maine va fi perfect legalizat – ca si homosexualitatea, legiferarea prostitutiei).

    Ce-ar trebui sa-l puna pe linia dreapta?! Poate ar trebui sa vina din nou Arhanghelul Mihail si sa auda ‘Sa stam bine, sa stam cu frica…sa luam aminte’!
    Dar – din pct.meu de vedere – nici asta nu l-ar clinti pentru ca ‘in mintea stramba si lucrul drept se stramba’.

  2. RUSINE!!!! CORNEANU TRADEAZA ORICE TRADITIE SI CREDINTA! AR TREBUI CATERISIT, DAR DIN PACATE CU MAFIA DE LA PATRIARHIE NU SE VA FACE NIMIC, NU SE VA LUA NICI O MASURA… O MANA SPALA PE ALTA…

  3. Strategia se profileaza destul de clar. Negarea, atenuarea, cosmetizarea, in final INSELAREA! Iar comunicatul Patriarhiei este monument de escamotare in limbaj de lemn! Daca un simplu preot ortodox s-ar fi impartasit(sa zicem) cu “stilistii” caterisirea l-ar fi asteptat in doi timpi si trei miscari! In schimb, daca mitropolitul Corneanu (cel caruia i se datoreaza inceputul carierei fulminate a actualului intai statator al BOR) se impartaseste cu greco-catolicii, reactia este “sa mai stam, sa vedem, sa nu ne grabim”, urmand ca in faza a doua sa aflam ca “nu s-a intamplat de fapt nimic grav, a fost o neintelegere, exagerata de extremistii si talibanii ortodocsi”, iar in final, “poftiti si voi la dialog si, de ce nu, si la comuniune cu papa”. Oare chiar asa de redusi mintal, de oi blege si fara discernamant sa ne creada mai marii nostri? Fapta lui Corneanu e atat de serioasa incat in nici un caz nu se poate amana o hotarare pana “mai incolo” prin iulie, cand “poate” sinodul va lua in discutie si acest “incident” de la Timisoara. Un loc unde cavalerii de la malta tin ceremonii in catedrala, un concert de muzica simfonica era sa aiba loc exact in miercurea din saptamana patimilor, iar viata parohiilor ortodoxe este sub orice critica din punct de vedere al agregarii comunitare. Zone intregi din judetele Timis si Arad au devint penticostale si baptiste, “adunarile” (multe din ele construite cu contributia grasa a “fratilor” de peste ocean) se inmultesc ca ciupercile dupa ploaie, majoritatea “ortodoxa” e compusa din oameni dusi la biserica cel mult de Pasti si de Craciun, pentru ca misiunea ortodoxa este cvasi-absenta, mai ales in satele cu preoti “navetisti” (care ajung in parohii doar duminica si poate la unele sarbatori). E jale mare fratilor, in Mitropolia Banatului, mai ales in zona rurala, in satele unde ortodocsii practicanti sunt deja o minoritate infima si neputincioasa fata de majoritatea neoprotestanta care face o misiune continua, cu sprijin consistent din afara si cu “binecuvantarea”…. tocmai a venerabilului IPS Corneanu, cel care, dupa ce s-a impartasit cu greco-catolicii, l-a invitat pe Franklin Graham sa vina in “Cruciada Sperantei” si la Timisoara! Asa ca nu e de mirare ca ne aflam in halul in care ne aflam!

  4. CATERISIRE CATERISIRE CATERISIRE

  5. Cat vizionarism profetic a avut parintele Proclu cand a vorbit despre alegerea noului patriarh!
    http://www.youtube.com/watch?v=SUfOtShXI6Q

    Sa nu uitam ca Mitropolitul Corneanu este cel dintai ierarh care s-a pronuntat asupra numelui celui mai potrivit patriarh!
    http://www.ziare.ro/articol.php?id=1186690366

    Comunicatul patriarhiei este de departe partinitor si nici pe departe care sa reflecte o pozitie ortodoxa, ci una de-a dreptul neutra!!!!
    Totuşi, în principiu, Patriarhia Română precizează faptul că dialogul actual al Ortodoxiei cu Biserica Romano – Catolică, deja destul de fragil, nu poate fi ajutat, ci mai degrabă complicat prin gesturi considerate de unii „profetice”, iar de alţii problematice.

    “gesturi considerate de unii problematice”???? cine sunt acesti unii? Nu ar trebui chiar Patriarhia sa se ingrozeasca de aceste gesturi eretice?
    Mai departe, sa ne amintim fratilor cat de grabnica la sentinta a fost patriarhia cand l-a oprit pe parintele Tanase de la slujire fara o cat de mica cercetare!!
    E ingrozitor!! Sa ne asteptam la ce-i mai rau, sa ne pregatim si sa cersim mila lui Dumnezeu!

  6. Da! Sa nu uitam nici de Pr.Tanase, dar nici de Tanacu: Pr.Daniel Corogeanu – caterisit si in puscarie alturi de maicute; sa nu uitam circul de-atunci – televiziune, presa, mascati (aici m-a intrigat cel mai tare: oameni ai lui Dumnezeu, atat de pasnici si blajini…ce credeau berbecii aia de au trimis mascatii, ca stiu – maicutele cu Pr.Daniel – arte martiale ca preotii budistii sa se fi luat la tranta cu ei si sa se fi opus arestarii?) pe urma eu am o ‘treaba’ in privinta consilierului ala patriarhal cu fata de Rasputin ce-a aparut imediat la Realitatea si condamna pe Pr.Corogeanu…ulterior – acum cateva luni – sunt chemata sa vad pe OTV cum la un botez spunea invers: ‘te lepezi de Hristos?’ si asta de 3 ori si nu numai…

    P.S. Pt.admin.: iertati-ma daca am sarit iar calul! Dar m-am enervat! Daca vi se pare exagerat anulati comentariul.

  7. pt. Magda:

    Pr. acela de spui ca semana cu Rasputin se numeste Motoc si este unul dintre membrii marcanti ai Consistoriului, deci nu astepta dreptate si nepartinire in ceea ce il priveste!

  8. Haideţi să o luăm şi aşa (să-mi fie iertată nuanţa tragi-comică a comentariului):

    Tehnic vorbind, părintele Nicolae Corneanu (căci, după canoane – nu şi după hotărârea Sinodală, încă inexistentă – nu mai este episcop dreptslăvitor) are dreptate când spune (citez): “Nu am luat Sfânta Împărtăşanie”. Deoarece papistaşii (“romano-catolicii” şi “greco-catolicii”) nu au epicleză, nu au Liturghie, nu au har, ceea ce a luat părintele Nicolae Corneanu la acea missă nu era Sfânta Împărtăşanie, ci nişte pâine şi nişte vin. Dacă vreţi, el a luat parte la o masă, la “Cina Domnului”, cum îi zic protestanţii. Are dreptate părintele Nicolae Corneanu, e “un fel de-al lor de a vedea lucrurile”, când îşi numesc pâinea şi vinul “Sfântă Împărtăşanie” – nu-i nimic altceva acolo decât ce se vede, nu este Trupul şi Sângele Domnului şi Mântuitorului Iisus Hristos.

    Iertaţi-mi sarcasmul.

  9. Exact! Motoc il cheama!
    O fi marcant pentru/printre ei dar nu si pentru mine; nu ma astept la dreptate sau nepartinire in ceea ce-l priveste.

  10. Hai sa n-o dam pe dupa colt!

    Sfintele Canoane invata: “Poruncim sa se cateriseasca episcopul sau pres-biterul care au primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistica) ereticilor. Caci ce fel de impartasire (intelegere) are Hristos cu Veliar? Sau ce parte are credincio­sul cu necredinciosul”? (II Cor. 6, 15) – can. 46 Apostolic.

    “O recunoastere teoretica fie de catre Bi­serica Ortodoxa a Tainelor savarsite in afara de ea, ar echivala pentru dansa, cu o renegare a propriei sale constiinte de infailibilitate, ca singura pastratoare ne­intrerupta a adevarului revelat si a harului, precum si cu o contrazicere a nor­melor Bisericii Vechi, pe care ea a continuat-o fidel.
    In acelasi timp recunoasterea Tainelor din afara Bisericii in ele insele ar duce in mod inevitabil, la recunoasterea reciproca a confesiunilor si comunitatilor ecleziale si deci la acea communio in sacris. Dar aceasta iarasi inseamna rela­tivism si coftfuzie doctrinara ecleziala oficiala, justificate exclusiv sociologic.

    Sfintele canoane spun: “Nici un crestin nu se cuvine sa paraseasca pe mar­tirii lui Hristos si sa se duca la pseudomartiri adica la ai ereticilor, sau la cei ce mai inainte au fost eretici; caci acestia sunt straini de Dumnezeu. Deci cei ce se vor duce la dansii sa fie anatema ” – can. 34 Laodiceea. “Nu se cuvine a primi binecuvantarile ereticilor (paine, aghiasma), care mai mult sunt absurditati decat binecuvantari” – can. 32 Laodiceea. “Episcopul, presbiterul sau diaconul numai de se va ruga impreuna cu ereticii, sa se afuriseasca, iar de le va da voie a lucra ca unor clerici, sa se cate­riseasca” – can. 45 Apostolic. Daca vreun cleric sau laic ar intra in sinagoga (adunarea iudeilor sau a ereti­cilor) spre a se ruga, sa se cateriseasca si sa se afuriseasca – can. 64 Apostolic.

    Deci! Chiar daca – nu este valida Impartasania lor – da dovada si mai mult de ipocrizie ori/sau duplicitate.

    Sfantul Ioan Gura de Aur scriind despre cei ce urmeaza ereticilor si schis­maticilor, spune asa: “Daca acestia din urma (ereticii n.n. marturisesc dogme contrare alor noastre, trebuie sa nu mai avem cu ei nici o comuniune; dar daca ei cugeta la fel ca noi (schismaticii n.n., atunci cu atat mai mult trebuie sa ne ferim de ei. De ce? Pentru ca ei sunt in patima iubirii de stapanire?! De ce imi spui – continua Sfantul Ioan Gura de Aur – “Ei au aceeasi credinta, ei sunt la fel de ortodocsi ca si noi”. Daca e asa, atunci de ce ei nu sunt cu noi? Este un Domn, o credinta, un botez. Daca la ei este bine inseamna ca la noi este rau, daca la noi este bine inseamna ca la ei este rau.

  11. Eu cred ca nimeni n-a inteles cu adevarat cuvintele Mitropolitului.

    De fapt Sfintia sa este cel mai mare anti-ecumenist, pentru ca nu recunoaste acordul de la Balamand si deci validitatea tainelor greco/romano-catolicilor.

    El spune “Nu am luat însă Sfânta Împărtăşanie” Cu alte cuvinte, nu recunoaste ca ceea ce a servit dumnealui ar fi Sf. Impartasanie.

    Cinste lui!

  12. Se pare ca aceasta este prima fabula din Biblie:
    “S-au dus odată copacii să-şi ungă împărat peste ei. Şi au zis către măslin: Domneşte peste noi!
    Iar măslinul a zis: Lăsa-voi eu oare grăsimea mea, cu care se cinsteşte Dumnezeu şi oamenii se mândresc şi mă voi duce să umblu prin copaci?
    Atunci copacii au zis către smochin: Vino tu şi domneşte peste noi!
    Dar şi smochinul a răspuns ; Să-mi las eu oare dulceaţa mea şi fructul meu cel bun şi să mă duc să cârmuiesc copacii?
    Apoi au zis copacii către viţa de vie: Vino tu de domneşte paste noi!
    Şi viţa de vie a zis către ei: Cum să-mi las eu mustul meu care veseleşte pe Dumnezeu şi pe oameni şi să mă duc să cârmuiesc copacii?
    În cele din urmă au zis toţi copacii către un spin: Vino tu şi domneşte peste noi!
    Iar spinul a zis către copaci: Dacă voi mă puneţi cu adevărat împărat peste voi, atunci veniţi şi vă odihniţi sub umbra mea; iar de nu, atunci va ieşi foc din spini şi va arde cedrii Libanului.” (Cartea Judecătorilor 9, 8-16)
    Doamne, pazeste-ne de tot raul!

  13. @ Cineva:

    Extraordinar! “Cinstea” este exact cuvatul cel mai nimerit pentru un lup in piele de oaie! Phiii… Ce revelatie ai avut, fratioare! Sper ca mesajul tau este ironic si nu crezi asa ceva, ci urmaresti doar sa caricaturizezi prostiile debitate de (fostul?) mitropolit al Banatului.

    Dar si noi am analizat, tot prin reducere la absurd, si situatia asta (in caz ca avea sa invoce asa ceva) in acest articol. Va sa zica s-a dus la dragutii de greco-catolici ca sa-i pacaleasca, “sa serveasca” un paharel cu vin si niste painica si sa-si bata joc de ei, ca sa-i faca sa creada ca e de-al lor de-acuma, gata, s-a intamplat minunea, cand – surpriza! – de fapt el nici vorba sa creada in ele: din contra, ca fat-frumos peste noapte, din cel mai mare ecumenist, care a deschis saivanele ortodoxiei banatene sa intre in ea toti lupii rapitori de toate culorile posibile (de la masoni la catolici si de la reformati pana la neo-protestanti) a devenit acum, subit si tainuit, un mare aparator al ortodoxiei, care nici macar nu recunoaste Balamandul…:-) Va sa zica atuncea sa-l numim cum? Nicolae Marturisitorul, nu-i asa? Sau mai degraba… farsorul, actorul, jucatorul de-a alba-neagra si de-a uite impartasania-nu e impartasania...

    Of, pana la urma cum ne da dracul de gol, cand ne face sa inventam cele mai neinchipuite nazdravanii, umplandu-ne de ridicol, fara sa ne dam seama… Baronul Munchausen ar fi invidios pe IPS sa, parol!

  14. Auziti alti balauri marca Corneanu: crearea Bisericii Greco-Catolice a fost o necesitate de ordin istoric pentru romani.
    – Sunteti cel dintai ierarh roman care a retrocedat, dupa 1989, bisericile si catedralele greco-catolice. Cat de greu v-a fost sa faceti acest pas?
    – Va marturisesc ca a fost o usurare, deoarece am asistat, dupa 1948, la modul cum a fost desfiintata Biserica Greco-Catolica.
    vezi tot articolul:
    http://www.formula-as.ro/2004/611/spectator-38/i-p-s-nicolae-corneanu-4928

    mai are o afirmatie de genul: Sunt nemultumit de faptul ca cea mai mare biserica a Americii (baptistii???) sunt numiti secta, parca tot in formula as o gasiti.
    Intuneric mare.

  15. “Sfantul Sava Brancovici, Mitropolitul Ardealului, a fost chemat de stapanire la o masa. Era post,iar masa era plina de mancaruri alese si de carne. Mitropolitul si-a luat un castron cu ridichi si s-a asezat la masa. Mai marele locului, un anumit grof, a pus o femeie ca sa-si bata joc de Mitropolit. Aceasta s-a infatisat in fata Mitropolitului cu un catel, rugandu-l sa ii boteze “copilul”. Toata asistenta se amuza copios. Groful il indemna si el pe Mitropolit sa faca lucrul acesta. Mitropolitul s-a sculat linistit, cu castronul de ridichi, a luat o ridiche si i-a dat cainelui sa manance. Cu totii se uitau curiosi, sa vada ce vrea sa faca. Cainele si-a intors capul de la ridiche. Atunci Mitropolitul s-a dus la farfuria din fata grofului si a intins cainelui o bucata de carne din ea. cainele a inhatat-o repede si tragea spre farfurie. Atunci Mitropolitul a spus:” Excelenta Voastra, la noi astazi este post, si iata, eu mananc mancare de post. Copilul nu este de aceeasi credinta cu mine, caci dupa cum a ti vazut, nu tine postul si a mancat din mancarea dumneavoastra. Socotesc dara ca el trebuie botezat in credinta pe care o aveti dumneavoastra”. Aceasta demonstratie l-a costat scump pe Mitropolit, care apoi, pentru marturisirea credintei, a sfarsit dupa o perioada de chinuri si umilinte prin inchisori”. (Ieromonah Ioan Buliga-ALTE DESERTACIUNI-vol III)

    NO COMMENT…

  16. Cu acest articol Mitropolitul e desfiintat.Nu conteaza ca-i Mitropolit si nu un oarecine, pt.noi e un nimeni, maturam cu el pe jos in ultimul hal(“cat de jos poate sa coboare un om care…”).Oricum era un nelegiuit nu?,acum doar “pune varf nelegiuirii prin minciuni sfruntate”.Oare cum il mai rabda Dumnezeu si nu coboara foc din cer sa-l arda?Cat a propovaduit bine(dupa intelegerea noastra)a fost ok, cand a inceput sa dea rateuri(si mai ales in materie de dogma!!!) la gunoi cu el,ba mai mult,sa se convoace sinodul(si sa se grabeasca ca nu stam la discutii cu ereticii)sa-l excomunice si in iad cu el.Asa-i trebuie !!! Ce repede ne-am facut datoria de paznici ai ortodoxiei , de fini manuitori ai canoanelor . Sfanta noastra manie nu admite nimic. Hristos poate sa stea linistit,suntem niste aparatori darzi ai dogmelor ortodoxe.Ii dam si cu niste canoane in cap(ca doar noi am facut 2 facultati de teologie si 5 doctorate, nu ca el un nepriceput)si gata, am rezolvat problema.Oare nu suntem in postura iudeilor care au prins-o pe femeia desfranata in pacat si care au vrut sa o oamoare cu pietre? Si ce le-a zis Hristos:” cel fara de pacat sa arunce piatra asupra ei”.Si Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca iudeii vroiau sa o omoare nu pentru ca erau ei vajnici aparatori ai Legii ci pentru ca erau lesne varsatori de sange. Da , se va spune, acolo era o problema de morala , aici e problema de dogma , si “in cele ale dogmei nu este loc de pogoramant”. Da , asa este, dar in maniera asta? Cu atatea cuvinte defaimatoare si cu atata cruzime?Pana mai ieri era parintele nostru si azi il osandim cu atata cruzime? A gresit ierarhul nostru si noi ne repezim sa-i taiem capul.Si cu cata iubire il judecam si-i vrem excomunicarea!! Oare noi suntem fara de pacat?Asta trebuie sa fie atitudinea noastra ?Cred ca sub masca apararii adevarului sta de fapt rautatea noastra. Apararea adevarului nu inseamna sa arunci cu noroi in celalalt.Oricum e mai usor sa dam cu bata dacat sa ne doara si sa ne rugam pentru el ,nu? Si apoi , de cand a inceput sa judece turma pe pastor? Se spune in articol ca esenta problemei este daca gestul e canonic sau nu. si aceasta sarcina a luarii de pozitie este a Biroului de Presa. Pai atunci sa lasam aceasta in grija Biroului de Presa. Nu ne apartine noua judecata unui ierarh.Cu ce autoritate il judecam noi? Facem parte din sinod sau stam pe scaunul de judecata al lui Dumnezeu? Iata ce ne spune Parintele Epifanie Teodoropulos in cartea sa “Cele doua extreme:ecumenismul si stilismul” :”Este inselarea cea mai de pe urma parerea ca noi suntem cunoscatori siguri ai voii lui Dumnezeu. Vai si de mii de ori vai de Biserica atunci cand oamenii ,si mai ales mirenii,propovaduiesc astfel de razmerite:”Acesta este caterisit de Dumnezeu . Ce insemnatate are daca nu fost caterisit de sinod?Sa ne departam de acesta…Acela este integru si are preotie.Ce importanta are daca a fost caterisit de sinod?Hotaririle oamenilor nu-L obliga pe Dumnezeu”. La aceste lucruri , fara indoiala bine intentionate, dar care sunt vadite inselaciuni ale Luceafarului celui mandru,se potrivesc cuvintele dumnezeiescului Grigorie:”De ce te faci pe tine pastor, oaie fiind?De ce te faci cap, picior fiind?De ce indraznesti a conduce osti,fiind pus intre ostasi?” Cu toate acestea, unii mireni s-au facut pe sine nu numai pastori,ci pana si sinoade ecumenice.” Si mai incolo spune: “Ereticii sunt de doua feluri:cei pe care Biserica I-a osindit si i-a taiat de la trupul ei si cei care nu au fost inca osanditi de Biserica si nu au iesit de buna voie din ea. Un astfel de caz este si cel al Patriarhului.Patriarhul(ecumenic) Atenagora a propovaduit lucruri ERETICE,dar nu a fost osandit pana astazi de Biserica si nici el nu a renegat Biserica,nici n-a iesit din ea. A ramas in Biserica si lucreaza in ea. Prin Urmare,ESTE INCA TRANSMITATOR AL HARULUI. SAVARSESTE TAINELE. ATUNCI NOI CE TREBUIE SA FACEM?
    A- SA NE RUGAM PENTRU DEZMETICIREA SI POCAINTA LUI
    B- SA PROTESTAM IMPOTRIVA LUI SI SA NE LUPTAM”(PAG.133)
    Deci mai intai zice inteleptul Parinte sa ne rugam pentru unul ca acesta si apoi sa protestam si sa ne luptam ,nu sa dam cu noroi in el si sa-i cerem caterisirea.Apararea adevarului nu justifica osandirea si denigrarea unui ierarh. Iar protestul si lupta se pot face si fara atata fanatism .

  17. Cred ca autorul articolului din Cotidianul a cam nimerit-o, fiind de parere ca gestul lui Corneanu (iertare, nu imi vine sa zic cu IPS) “părea menit să ardă etapele dialogului privind unirea bisericilor creştine, să spargă barierele canonice”. Eu nu cred ca a fost un gest spontan, ca l-a apucat asa un avant de moment si gata, s-a dus si a facut-o. Cred ca gestul e bine gandit, nu doar de el. E un moment in care, daca ne lasam dusi, asa o vom tine langa. O sa auzim azi una, maine alta.
    Ce credeam oare? Ca in “mandatul” lui PF Daniel o sa ne plictisim?

  18. Un exemplu de sfintenie si curaj pentru crestinii zilelor noastre in a apara dreapta credinta

    St. Theodosia, Virgin-Martyr of Constantinople (Sfanta Theodosia, fecioara-martira a Constantinopolului)
    Commemorated on May 29 (comemorata pe data de 29 mai)
    (extrase din calendarul crestin Ortodox grec)

    The Virgin Martyr Theodosia of Constantinople lived during the eighth century. (Fecioara martira Theodosia a trait in timpul sec al 18-lea).
    She was born in answer to the fervent prayers of her parents.
    (S-a nascut ca raspuns al Domnului la rugaciunile fierbinti ale parintilor ei).
    After their death, she was raised at the women’s monastery of the holy Martyr Anastasia in Constantinople.
    (Dupa moartea parintilor, sfanta a fost crescuta la manastirea de maici a Sfintei Martire Atanasia din Constantinopol)
    St Theodosia became a nun after she distributed to the poor of what remained of her parental inheritance.
    Sf. Theodosia a devenit maica dupa ce a impartit la saraci ceea ce ramansese din averea parintilor ei.
    She used part of the money to commission gold and silver icons of the Savior, the Theotokos, and St Anastasia.
    A folosit o parte din bani pt. a achizitiona icoane de aur si argint ale Mantuitorului, Maicii Sale si ale Sf. Atanasia.

    When Leo the Isaurian (717-741) ascended the imperial throne, he issued an edict to destroy holy icons everywhere.
    Cand imparatul Leo Isaurian (717-741) a venit la tron, a dat un ordin de distrugere a sfintelor icoane.
    Above the Bronze Gates at Constantinople was a bronze icon of the Savior, which had been there for more than 400 years.
    Deasupra portilor de bronz ale Constantinopolului se afla o icoana de bronz a Domnului Iisus, care era acolo de mai mult de 400 de ani.
    In 730, the iconoclast Patriarch Anastasius ordered the icon removed.
    In anul 730, patriarhul iconoclast Anastasius a dat ordin de inlaturare a acestei icoane.
    The Virgin Martyr Theodosia and other women rushed to protect the icon and toppled the ladder with the soldier who was carrying out the command.
    Fecioara-martira Theodosia impreuna cu alte maicii au mers de indata sa protejeze icoana, si au daramat scara pe care se afla soldatul care efectua acest ordin.
    Then they stoned the impious Patriarch Anastasius, and Emperor Leo ordered soldiers to behead the women.
    Apoi au batut cu pietre pe nepiosul patriarh Atanasie. Atunci imparatul Leo a dat ordin ca femeile sa fie prinse.
    St Theodosia, an ardent defender of icons, was locked up in prison.
    Sf Theiosia, o ardenta aparatoare a icoanelor, a fost pusa in inchisoare.
    For a week they gave her a hundred lashes each day.
    Timp de o saptamana i s-au dat 100 de biciuri pe zi.
    On the eighth day, they led her about the city, fiercely beating her along the way.
    In ziua a opta, au fost scoasa din inchisoare si condusa prin oras in batai grozave ca toti sa o vada.
    One of the soldiers stabbed the nun in the throat with a ram’s horn, and she received the crown of martyrdom.
    Unul dintre soldati a impuns-o pe sfanta cu un spin in gat, astfel sfanta a primit cununa muceniciei.

    The body of the holy virgin martyr was reverently buried by Christians in the monastery of St Euphemia in Constantinople, near a place called Dexiokratis.
    Corpul sfintei fecioare-martire a fost ingropat de catre crestini in manastirea Sf. Eufemia din Constantinopol, langa locul numit Dexiocratis.
    The tomb of St Theodosia was glorified by numerous healings of the sick.
    Mormantul Sf. Theodosia este glorificat prin numeroasele vindecari ale celor bolnavi.

  19. Revizie la pasajul anterior (iertari)

    The Virgin Martyr Theodosia of Constantinople lived during the eighth century. (Fecioara martira Theodosia a trait in timpul sec al 8-lea).

  20. @ Anca:

    S-ar putea sa ai dreptate. Am mai auzit si alte voci care spun cam la fel si banuiesc ca este ceva premeditat, iar reactia presei ecumeniste este si ea, intr-adevar un barometru interesant. Apoi, la cate “injuraturi” au primit pentru aceste articole toti cei care au scris, ma face iarasi sa cred ca frustrarile pentru acest act ratat sunt maxime intr-o anumita zona. Si zvonurile ar fi ca ar putea avea legatura cu stirea asta:
    http://ioska.blogspot.com/2008/05/bartolomeu-i-testeaza-unitatea.html

    Cu toate acestea, de ce atunci Patriarhia a declarat ca este un gest ce “complica” si “nu ajuta dialogul si asa subred”?

  21. @Mioara!
    Ce elegant i-a dat peste nas grofului Sf.Sava Brancovici…unul intreg la minte, ar fi realizat unde/in ce masura ‘bate’ sfantul si nu s-ar fi suparat – dimpotriva! Eu as fi admirat stilul galant in a-si lua revansa cineva – mai ales cand lovesti grosolan si in bataie de joc in ceva drag si de nediscutat cum este credinta si tot ceea ce inseamna ea.

    @Elaina!
    Mi-a placut relatarea privind curajul Sf.Teodosia din Constaninopole!
    Intre noi fie vorba – noi nu dam cu pietre la propriu (inca nu e cazul…Doamne fereste!) dar ca atitudine ferma folosindu-ne de organul vorbirii suntem indreptatiti s-o facem.

  22. @ Ellaina:

    Multumim! Uimitor exemplu, intr-adevar. Iata aici si icoana sfintei:
    http://www.calendar-ortodox.ro/luna/mai/mai29.htm

  23. Si totusi – ca vorbeam mai sus de barometrele din presa – daca ne luam dupa un indicator mass media si mai bun al starii de spirit de la Patriarhie, adica sluga no.1 al PF-ului, Bichir, se pare ca totusi Nicolae Corneanu se poate astepta la ceea ce e mai… drept:
    http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/805589/FLORIAN-BICHIR-O-prostituata-in-Sfantul-Sinod/

    (Nu inceteaza insa sa ma uluiasca dezinvoltura cu care poti scrie cu maxima duritate despre probleme de moralitate si de biografie partial comune si tie…)

  24. Da, si intuitia mea este “cotropita” de aceeasi idée a unor artizani zelosi ce stau in umbra, dar pentru a nu discredita un eventual demers pozitiv, am facut eforturi sa ma mentin pe taramul argumentelor verificabile.
    Deja s-au adus atatea comentarii asa de frumos, logic si cu simtire argumentate, incat cu mare greutate s-ar mai putea adauga ceva “fulminant”. Sigur, unii suntem tributari unui stil mai pueril, altii unui stil prea intelectualizat (umflati de mandrie, dupa parerea unora), dar oricum am fi atat timp cat simtim cu toti la fel, cat timp suntem cu totii de aceeasi parte a baricadei si incercam, fiecare dupa puterile noastre, sa ne aparam credinta noastra ortodoxa, probabil ca ar trebui sa ne aducem aminte ca “acolo unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu sunt si eu in mijlocul lor.” (Matei 18:20). Asa ca, as indrazni sa reamintesc aceasta sinteza asa de frumos sistematizata a Parintelui Cleopa.
    Din Cuvintele Arhimandritului Cleopa Ilie / Îndrumări Duhovniceşti Pentru Vremelnicie Şi Veşnicie / O sinteză a gândirii Părintelui Cleopa în 1670 de capete
    “32. Cum se cuvine a se purta creştinii ortodocşi faţă de creştinii de altă confesiune?
    Cu cei de altă religie, dacă nu ne provoacă la discuţii despre credinţa noastră cea dreaptă, trebuie să ne purtăm faţă de ei cu dragoste şi milă şi săi ajutăm la nevoile lor, după pilda dată nouă de Mîntuitorul nostru Iisus Hristos cu samarineanul cel milostiv (Luca 10, 37; Matei 7, 12). Iar dacă voiesc a ne ataca credinţa noastră cea sfînta, sau Sfînta Tradiţie a Bisericii Ortodoxe, atunci „trebuie să o apărăm cu toată puterea pînă la moarte” (Războiul nevăzut, cap. XIX, de Sfîntul Nicodim Aghioritul). Fiindcă se cade pe aproapele a-l iubi cu hotar, ca pe noi înşine, iar pe Dumnezeu fără de margine. Nu cumva socotind noi că iubim pe aproapele, să ne lăsăm călcaţi de cei străini de dreapta credinţă în Hristos, care voiesc a ne depărta pe noi de la ortodoxie şi a ne impune credinţa lor cea strîmbă şi ereticească. Se cade, aşadar, oricărui preot ortodox şi oricărui creştin al Bisericii noastre dreptmăritoare, să fie un bun ostaş al lui Hristos, cu toată evlavia şi cu mînie bărbătească şi tare să apere prin cuvînt şi prin scris adevărul dreptei noastre credinţe. Nu se cade a fi blînd acolo unde nu trebuie a te purta cu blîndeţe. Că, auzi ce zice proorocul: „Acolo cel blînd să fie războinic” (Ioil 4, 10). Acelaşi lucru ne învaţă şi Sfîntul Pimen cel Mare, zicînd: „Se cade nouă a răbda toate, măcar de ne-ar scoate cineva şi ochii sau ne-ar tăia mîna noastră cea dreaptă, iar dacă cineva voieşte a ne depărta şi a ne despărţi pe noi de Dumnezeu, atunci să ne mîniem” (Pateric, cuvîntul 118). Si iarăşi zice: „Intîia oară fugi, a doua oară fugi, a treia oară fă-te sabie cu cel ce vrea să te despartă pe tine de dreapta credinţă”.
    In virtutea tuturor acestor argumente, ma simt indreptatit sa folosesc calificativul “abominabil!!!” atat pentru gestul exaltatului apostat, cat si pentru nonsalanta complicitara a superiorilor sai.

  25. Touche!

    “(Nu inceteaza insa sa ma uluiasca dezinvoltura cu care poti scrie cu maxima duritate despre probleme de moralitate si de biografie partial comune si tie…)”

    Iar m-ai trezit frate admin.: este inclinarea asta pacatoasa de a vedea cu acuratete – aproape sub/cu lupa – micimile, inclinarile, scaderile celorlalti ‘uitand’ ori minimalizand pe aceleasi ce te stapanesc si pe tine uneori mai dihai decat pe ceilalti! Vedem lesne paiele la ceilalti, barnele noastre sunt mari, frumoase si ‘demne’ de lustruit. (ma refer la mine)

    P.S. Multam! Citii si eu articolul; este – intr-adevar – folosit un limbaj suburban…

  26. multumesc ca mi-ati postat comentariul.nu prea va plac parerile contra,nu??

  27. @ Liviu:

    Se intampla ca unele comentarii (nu doar contra) sa mai intre si la “spam”, afara de cele pe care le stergem. L-am gasit si i-am dat drumul, desi e obositor sa raspunzi la toate asa-zisele critici, repetand de fiecare data ceea ce nu se doreste a fi auzit sau pur si simplu nu se citeste.

    Ati inteles complet gresit, din pacate, atat ceea ce spune parintele Epifanie (care vorbeste despre STILISTI si despre ZELOTII care voiau sa se rupa de Biserica, sa se razvrateasca), parinte care apare si pe site-ul nostru cu 2 sau 3 articole exact din cartea din care citati. Apoi Athenagora, oricat de mult a tradat si el ortodoxia (si aici spuneti, daca sunteti onest, si cat de dur i se adresa direct acestuia insusi parintele Epifanie, prin asta aratand tocmai diferenta intre el si schismaticii ortodocsi!), totusi n-a ajuns pana la a se impartasi cu catolicii, din cate stiu. Asta e supremul act de apostazie si chiar inseamna cadere din har.

    In afara de asta, n-am zis niciodata ca “a fost bun” pana acum Nicolae Corneanu, ci DIMPOTRIVA, am aratat foarte clar ca a fost un lup in piele de oaie in Biserica de-a lungul intregii sale vieti. Am dat linkurile respective. Nu a cazut acum prima data, ci acum abia ‘a desavarsit‘ tradarea, a pecetluit-o, cum am si scris si argumentat de ce. Toata viata lui a fost, din pacate, o lupta IMPOTRIVA BISERICII, pe care a sabotat-o sistematic din interior, pe toate caile posibile si am aratat care sunt ele. Mi se pare, iertati-ma, complet lipsit de discernamant sa dai in cainele de paza care latra si sa iei partea lupului in piele de oaie care a sfasiat deja turma; sa ai mila mai mult de lup decat de oile mancate de el sau de cele parasite, ranite, bolnave! Nu stiu daca va preocupa cu adevarat cruzimea unor fapte grave impotriva Bisericii sau “cruzimea” limbajului nostru, dupa parerea noastra, doar adecvat gravitatii situatiei. S-a desfiintat singur, nu il desfiintam noi!

    Dar asa se intampla astazi, asa e modern, sa-l transformam pe calau in victima si pe cei care vor… nici macar sa fie pedepsit calaul, ci sa fie doar impiedicat sa mai faca raul, pe aceia ii socotim calai. E o falsa sau gresita intelegere a dragostei, din pacate.

    Este si asta un cliseu mincinos, pana la urma, cu “oaia care judeca pastorul” si cu faptul ca e, vai, “parintele” nostru… Nu, nu este si n-a fost cu adevarat! Cititi mai bine ce spun Sfintii Parinti (Ioan Gura de Aur, Meletie Marturisitorul, Teodor Studitul si altii) legat de “judecata” in astfel de cazuri de erezie. Nicolae Corneanu nu este un betiv, nu este un curvar, nu este un impatimit de nu stiu ce. Pentru asa ceva nu l-ar fi criticat niciun ortodox adevarat. Aici e vorba insa de erezii, de cuvinte si de fapte flagrante, strigatoare la cer impotriva Bisericii din care face parte! Canoanele exista in Biserica pentru indreptare si pentru impiedicarea unui rau, nu pentru pedeapsa sau osanda! Noi nu cerem altceva decat sa fie oprit de la a mai savarsi sminteala si de la a mai face rau Bisericii. Am mai spus si repetam: ii dorim din inima mantuire, nu osanda, dar asta nu se poate fara de pocainta pe masura faptelor grave savarsite, iar Sfantul Sinod are datoria sa-l ajute in aceasta directie, a mantuirii. Curvia (si orice pacat de acest fel) poate si trebuie a fi acoperita, erezia si apostazia insa NU! Daca asta inseamna pentru Dvs. rautate din partea noastra, ne asumam, asta e… Nu suntem nepatimasi, desigur ca un sfant sau un parinte sporit ar scrie altfel, in alt duh poate, si noi ne straduim sa ne indreptam, pe cat putem si ne spun si noua constiinta, povatuitorii nostri si frica de Dumnezeu. Inca multe alte pacate avem fata de ceea ce ne-ati contabilizat, insa incercam macar sa nu cadem in erezie si nici in extrema cealalta, pe care o insinuati neintemeiat.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate