Mitropolitul Nicolae Corneanu pune varf nelegiuirii prin minciuni sfruntate si absurde
Poate v-ati intrebat daca mai este loc si de mai mare nerusinare din partea Mitropolitului Banatului, Nicolae Corneanu, dupa cele faptuite duminica la Biserica Greco-Catolica “Sf. Maria – Regina Pacii si a Unitatii” din Timisoara? Raspunsul este: da, mai este, se poate merge inca si mai departe! Pana unde? Pana la tagaduirea evidentelor celor mai flagrante (fotografii clare si concrete, marturii indubitabile ale clericilor greco-catolici) si pana la incurcarea in propriile-i minciuni in modul cel mai jalnic si penibil cu putinta! Deja este de plans… Cititi fragmentul extras din articolul de azi din Cotidianul al Mirelei Corlatan si apoi comentariul nostru:
|
“Teoretic, ortodocşii şi catolicii îşi recunosc reciproc unele taine, ceea ce face posibile, de exemplu, căsătoriile mixte. „Comuniunea potirului”, adică împărtăşirea în cealaltă biserică, nu este însă acceptabilă, susţin preoţii ortodocşi, aceasta fiind posibilă, în perspectivă, abia când se va consfinţi unirea celor două biserici. ÎPS Nicolae nu împărtăşeşte întru totul aceste idei. „Teoretic şi dogmatic, împărtăşirea ortodocşilor la catolici poate fi considerată un păcat, însă, ca gest simbolic, aceasta poate arăta că ne aflăm în comuniune, frăţietate, poate arăta dragoste creştină“, spune ÎPS Nicolae. ÎPS Nicolae neagă pe jumătate: Înalt Prea Sfinţite, este adevărat că v-aţi împărtăşit duminică în biserica greco-catolică din Timişoara? Am fost alături de ei, însă nu m-am împărtăşit. Preoţii greco-catolici descriu în detaliu cum aţi primit potirul din partea nunţiului apostolic. Să înţeleg că mint? Formal este adevărat. Era sfârşitul Liturghiei, al mesei, şi m-am ridicat pentru a mă alătura lor, întrucât voiam să adresez un cuvânt credincioşilor. Nu am luat însă Sfânta Împărtăşanie. Veţi da o dezminţire în acest sens? Nu, nu am de gând să fac asta. Dar nu vă deranjează neadevărul? Sunt obişnuit cu astfel de informaţii. Este un fel de-al lor de a vedea lucrurile. Ne păstrăm fiecare credinţa noastră”. |
De aici urmeaza comentariul nostru:
Dupa ce ca faci un lucru public, in vazul lumii, sa ai apoi tupeul sa-l negi fara clipire, sa nu ai minima demnitate sa recunosti si sa-ti asumi gestul pe care l-ai facut, mai mult, sa crezi ca poti prosti in fata o lume intreaga… Cat de jos poate sa coboare un om care a vrut sa para slujitor al Bisericii, daca si atunci cand faptele ii sunt atat de vadite si cand constient si de bunavoie a savarsit o astfel de fapta, ajunge pana la a arunca (doar prin sugerare insa, nu fatis) cu noroi in nimeni altii decat cei impreuna cu care s-a impartasit duminica si cu care a avut relatiile bisericesti cele mai calde cu putinta, calde… chiar pana dincolo de limita! IPS Nicolae nu face nimic altceva – probabil dupa un perdaf strasnic primit ieri la un telefon de pe Dealul Patriarhiei – decat sa insinueze ca insisi “fratii greco-catolici” l-au calomniat si, mai mult, ca deja este obisnuit cu cele spuse de acestia despre el, prin urmare… nu simte nevoia nici sa dea vreo dezmintire!!! Cata lipsa de caracter trebuie sa ai ca sa poti sa scuipi azi exact acolo unde ai pupat alaltaieri si, culmea,… tot acolo unde, pe vremea comunsimului, nu doar ca ai scuipat, ci chiar ai prigonit sistematic! Dezicerea, minciuna si tradarea se pare ca sunt, din pacate – cu durere o spunem – modul de viata al acestui ierarh pe care nici macar apropierea firescului sfarsit (are totusi 85 de ani) nu-i da, cel putin, o mai mare sfiala in a produce astfel de josnicii in serie…
Halucinante sunt insa justificarile sale, nu doar impotriva evidentelor, ci contradictorii pana la absurd si ridicol:
“– Preoţii greco-catolici descriu în detaliu cum aţi primit potirul din partea nunţiului apostolic. Să înţeleg că mint? – Formal este adevărat. Era sfârşitul Liturghiei, al mesei, şi m-am ridicat pentru a mă alătura lor, întrucât voiam să adresez un cuvânt credincioşilor. Nu am luat însă Sfânta Împărtăşanie“.
Cum adica “formal” este adevarat, dar totusi nu s-a impartasit? Adica a baut din pahar, dar nu considera asta a fi cu adevarat Trupul si Sangele lui Hristos? Dar nu, el spune ca “Era sfârşitul Liturghiei, al mesei, şi m-am ridicat pentru a mă alătura lor, întrucât voiam să adresez un cuvânt credincioşilor”. Nici pomeneala deci sa se apropie de Potirul din care toata lumea l-a vazut cum bea in aceasta fotografie? Si atunci ce este, fie si “formal“, totusi adevarat?!?! S-a prefacut numai ca bea, ca sa-i minta frumos pe “fratii” uniati? Si de ce nu vrea sa dezminta in termeni clari, atata vreme cat, desi, sa presupunem prin absurd ca nu e adevarat, aceasta ar putea sa ajute la atenuarea gravei sminteli provocate si la salvarea propriei sale demnitati?
Observati stilul alunecos si total echivoc in care vorbeste, incercand nu sa spuna ceva, ci numai sa ascunda si sa sugereze, astfel incat sa fie loc de tot felul de interpretari, din care, pana la urma sa iasa basma curata atat in fata ortodocsilor, cat si a greco-catolicilor, cu toate ca i-a tradat si pe unii, si pe ceilalti! “Este un fel de-al lor de-a vedea lucrurile“.
De asemenea, ceva comun cu comunicatul (tot alunecos si ambiguu) al Patriarhiei, dat ieri dupa-amiaza: folosirea frecventa a cuvantului “poate“, acolo unde, de fapt, ar trebui sa se spuna niste lucruri certe, nete. “Poate” folosit in mod recurent indica fie nesiguranta (ceea ce nu e cazul), fie duplicitate si echivoc premeditat, astfel incat sa existe in permanenta loc de intoarcere. Adica ceva exact contrar poruncii Mantuitorului: “Ci cuvantul vostru sa fie Da, da; nu, nu; iar ceea ce este mai mult decat aceasta de la cel-rau este“. “Ceea ce este mai mult decat aceasta” si provine de la diavol se numeste viclenie.
Mitropolitul spune: “Teoretic şi dogmatic, împărtăşirea ortodocşilor la catolici poate fi considerată un păcat, însă, ca gest simbolic, aceasta poate arăta că ne aflăm în comuniune, frăţietate, poate arăta dragoste creştină“. Ce intelegeti de aici despre ceea ce a facut el insusi? Este pacat sau este altceva? Arata lepadare sau arata dragoste? Nu arata si nu este nimic – ni se spune – dar totul poate fi. Plutim suav prin sfera imponderabila si generoasa a ipoteticului si a relativului fara margini, acolo unde orice este posibil si fiecare interpreteaza cum ii convine si fiecare ia ceea ce ii place, dupa gust…
Biroul de presa al Patriarhiei acum: “Patriarhia Română nu deţine date concrete şi verificate despre eveniment. Ca atare, la proxima şedinţă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care va avea loc la începutul lunii iulie 2008, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nicolae poate fi solicitat să ofere explicaţiile cuvenite Sfântului Sinod în legătură cu subiectul în cauză. Până atunci, Arhiepiscopia Timişoarei poate oferi explicaţiile de rigoare”. Daca citim grabit, vom ramane cu impresia ca pana la urma – desi tarziu de tot, la vara, ca doar nu arde, nu-i asa?… si pana atunci lumea uita, incep concediile, este canicula, cine mai are chef sa dezbata asta, deja este “fumat” pana atunci? – se va face dreptate, i se va cere socoteala Mitropolitului Corneanu si ca sinodalii au de gand sa-i ceara explicatii. (De asta exista tehnici de manipulare pe lume, ca sa cada in plasa cei “grabiti” si cei naivi). Cand colo, nicio certitudine: cum adica poate fi solicitat? Deci poate si sa nu fie! Deci cazul de o gravitate maxima, noi il amanam pentru cand s-o intruni Sinodul (daca era stabilit in decembrie, pana in decembrie puteam sa asteptam 🙂 ), dar nici pentru atunci nu promitem nimic… Poate da, poate nu... Daca si cu parca se plimba intr-o barca… Asteptati sa vedeti ce frumos stim noi sa musamalizam frumos pana atunci! Curat responsabilitate! Cat despre “date concrete si verificate”, ce se asteapta? Cumva o ancheta politieneasca sau judiciara care sa-i puna pe episcopii si preotii greco-catolici prezenti acolo sa maruriseasca sub juramant ca s-a impartasit si in care sa se demonstreze dupa analize tehnice amanuntite ca fotografiile nu sunt trucaje? Dar, la urma-urmei, poate a existat vreun soi de delir colectiv, poate entuziasmul uniatilor cand l-au vazut pe episcopul ortodox apropiindu-se de Sfanta Masa (ca sa vorbeasca de acolo, auziti!!!) a fost atat de mare incat le-a dat tuturor halucinatii , asa incat si-au luat prematur dorintele drept realitate… Ne putem astepta la orice justificare, oricat de stupefianta, de aberanta si de ilogica, la ce talent au ticluitorii comunicatelor astora de presa sa ingroase obrazul si sa ne arunce praf in ochi, mizand ca facem confuzie intre smerenie si prostie.
O alta dovada de fatarnicie, dar mai grava, este asumarea unei pozitii de asa-zisa, si total neavenita (mai bine zis, total neortodoxa) “impartialitate“. Daca Biroul de Presa al Patriarhiei ar fi avut intentia sa lamureasca lucrurile ar fi putut, treaca-mearga, sa se limiteze la ascunderea sub pretextele “verificarii temeinice” (adica musamalizarii) gestului apostat al lui Corneanu, insa s-a vadit ca si altele sunt intentiile sale. Pentru ca in mod normal ar fi trebuit sa spuna raspicat, macar atat: “impartasirea cu cei de alta credinta este o grava abatere canonica, in orice conditii s-ar produce”. Insa descoperim ca la nivel de principialitate Patriarhia se gandeste numai la “unitatea crestinilor“, nu si la respectarea propriilor canoane care ii justifica existenta pe acest pamant! Cat priveste impartasirea cu cei de alta credinta, Patriarhia ne spune ca ar fi “gesturi considerate de unii „profetice”, iar de alţii problematice.” Dar esenta problemei nu este cum considera cutare sau cutare “gestul”, ci daca acesta este canonic sau nu! Si aceasta sarcina a luarii de pozitie era a Biroului de Presa. Prin urmare, Patriarhia este preocupata nu numai de musamalizarea subiectului, ci de ocolirea pronuntarii ferme asupra canonicitatii impartasirii cu cei de alta credinta, in speta cu catolicii.
Ramanem cu concluzia ca, alaturi de unii dintre ierarhii nostri, riscam sa plonjam dezinvolt dinspre buna-credinta si simplitatea cuvantului Domnului si al Sfintilor, de la certitudinile, claritatea si “taiosenia” Evangheliei – fie in agnosticism, fie, mai degraba, in “hipermarketul” metafizic al postmodernismului, acolo unde nu exista nimic in mod substantial si totul este la latitudinea fiecarei subiectivitati in parte, unde nu exista adevar si fals, bine si rau, ci numai domnia absoluta a capriciului, a bunui plac individual: “Este un fel de-al lor de-a vedea lucrurile“. Hm… Fiecare cu felul lui, oare felul lui Dumnezeu insa care o fi? Nu stim, fiecare sa zica ce vrea… Nu era Biserica insa “stalpul si temelia Adevarului“? Nu ni s-a transmis toata invatatura de credinta in dar prin Sfintii Parinti? Ce justificare avem sa spunem sau sa sugeram ca nu mai exista un adevar unic al credintei (chiar daca acesta nu este impus nimanui, fiecare fiind liber sa creada sau nu in el)? Dincolo de orice aspecte dogmatice, canonice si morale – prezente si ele din plin – insusi acest fel de a vorbi este pur si simplu o “marturisire de necredinta“, o apostazie in fapt. Pentru ca este o batjocorire a darului Cuvantului prin folosirea sa vicleana, impotriva rosturilor sale. E un soi de discurs inform si dizolvant, care este in sine o sminteala, deoarece, cum spune Apostolul, el “roade ca o cangrena” si “impinge tot mai mult spre necredinta” (2 Timotei, 2:15-16). Efectele sunt catastrofale pentru ca transmite in massa acest duh otravitor al nihilismului, al relativismului, al scaldarii in minciuna, in obscuritate, in indistinctie, in nebulozitate, tocmai acolo de unde astepti mai mult lumina, adevar, certitudini.
Dar nu e cazul sa disperam sau ramanem cu dezgustul si dezamagirea. Ne tinem mintea in iad, dar… ne indreptam toate puterile sufletesti catre Hristos, catre Scriptura, catre Sfintii Parinti, catre vietile si invataturile marilor duhovnici contemporani, acolo unde stim sigur ca vom gasi cuvintele cu putere multa si curate ca lacrima ale Adevarului, intru care ne putem sfinti si mantui! Sa ne intoarcem la Hristos si la Biserica atat cat mai e vreme! “Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii“.
Cititi si:
- Mesajul parintelui Mihail Stanciu, egumenul Sfintei Manastiri Antim
- Cand lupul rapitor e arhipastor si cheama alti lupi si mai feroce sa vina sa sfasie turma
- COTIDIANUL, editia din 24 Octombrie 2007: “IPS Corneanu, patru decenii de turnatorie”
- Invitatie la prozelitism, cu inalta binecuvantare
- Ceremonie a cavalerilor de Malta in Catedrala ortodoxa din Timisoara
- Gardianul: Soc la Timisoara
- Dan Camen: Ips. Nicolae Corneanu s-a impartasit cu Greco-catolicii. Analiza desfasurarii evenimentelor
- Razvan Codrescu: IERARHII NE VINDECĂ DE ORTODOXIE !
- Marturisitorii romani in fata silniciei “uniate” – pilde vii ce pot deveni oricand actuale
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Domnul Liviu a avut o părere? N-am observat, mă oprisem la ortografie…
@Liviu
Unii sunt mai ‘milostivi’ ca Insusi Dumnezeu, nu?!
Toti stim sa intoarcem din condei mestesugit ca sa picam bine…in picioare!
Daca a-i fi citit – cu atentie – mesajele de mai sus (nu neaparat ale mele) ti-ar fi dat de gandit si cred ca…alt gen de mesaj ne-ai fi transmis.
P.S. Pana una alta, si tu ai ridicat intr-un fel piatra…asupra noastra categorisindu-ne fanatici, batandu-ne obrazul ca indraznim sa judecam, sa cerem caterisirea, samd…
In privinta “Patriarhul(ecumenic) Atenagora a propovaduit lucruri ERETICE,dar nu a fost osandit pana astazi de Biserica si nici el nu a renegat Biserica,nici n-a iesit din ea. A ramas in Biserica si lucreaza in ea.” – chiar daca nu l-a renegat Biserica n-ai de unde sti – tu sau altii – judecata lui Dumnezeu asupra lui; multi vom avea supriza de a ne afla ATUNCI din drepti = nedrepti si din buni…nebuni!
Cu DOGMA ca si cu pianul, nu te joci pe scari!
Hristos a inviat!
iubiti frati, marturisim usor pe net, in fotoliu, in fata monitorului.
din cate stiu eu, marturisitorii dinaintea noastra au facut-o in fata imparatilor, militienilor, episcopilor apostati, sinoadelor.= si asa au “dat rezultate”
cu durere am aflat toti ce s-a intamplat, ne-am alarmat, ni s-a intaratat sangele sau dreapta socoteala spre a marturisi!
Insa, “sinodul” nostru, daca mai poate fi numit astfel (vezi Pidalion, ce spun canoanele despre sinod….”sinod nu este acesta,orice adunare de episcopi, cat ar fi de multi, ci…”) de-aia nu mai poate,impertinent cred eu, caci asa s-a intamplat si cu ravenna, si cu oribilele manifestatii de la sibiu, cu cavalerii de malta cu ritualul lor masonic(satanic)in catedrala din Timisoara, acum cu impartasirea mitrop. Corneanu cu vrasmasul….si tot asa, ei fac tot ce au de facut, pana la capat se pare, mizand cred eu, pe “cumintenia” noastra de a nu iesi la marturisire peste ei
problema este, din cate stiu si eu(nu insir acum sfintele canoane si indemnurile Sf Parinti), ca noi nu trebuie sa ingaduim asta, nu trebuie sa tacem, ar trebui sa ne ingradim..etc
Va chem, deci, fratilor si surorilor si Parintilor, sa ne intalnim cu totii, asa cum se cuvine, in bucuresti, si sa gasim solutia impreuna, sa vada fratii nostri rusi, greci ortodocsi, ca poporul roman nu s-a lepadat de Biserica si de capul ei Hristos, si ca sinodul BOR nu reprezinta Biserica Ortodoxa Romana, ale carei madulare suntem si noi fiecare!
asadar, vine cineva cu mine in deal la patriarhie, sa iesim la marturisire pe fata, in fata celor ce trebuie sa dea socoteala! mi-e greu si mie, stiu, am 23 de ani, sunt student, sunt casatorit, am si 1 copil, stau si in craiova, dar cand e vorba de asa ceva, constiinta nu ma lasa sa ma tem, sau sa ma fac ca ploua, sau sa mi-o pacalesc marturisind doar in fata voastra, cei de un cuget cu mine, care nu o sa ma bagati intr-o duba, sau o sa ma caterisiti(daca as fi fost preot)
daca nu puteti, atunci m-oi duce singur, desi singur nu cred ca o sa rezolv ceva, iar dupa asta blog-urile si site-urile vor scrie ce treaba “grozava” a facut unu’ si cum niste “militieni” atatati de cei de la sinod l-au dus de-acolo nu se stie unde, c-a incalcat spatiul “privat” al patriarhiei, ca nu-stiu-ce…etc.,si cum sinodul face tot ce are de facut si apoi se va uita asta si asa mai departe.
FRATILOR!!! iertati-mi ironia,virulenta si atacul, va rog, dar chiar nu ne trezim odata???
nu facem mai nimic asa! au murit degeaba atatia tineri la reeducare in inchisorile comuniste si pe strazile bucurestiului???, daca noi ne diluam pana la disparitie sangele ortodox romanesc, sange de marturisitori si mucenici
Vai noua, ca prin tacerea nostra acolo unde ar trebui marturisit si in fata celor care trebuie( Patriarhia Romana, membrii Sf Sinod), prin tacerea asta suntem partasi cu ei la eresurile lor si tradatori_
iertati, cu mine in frunte, care stau acum comod in scaun si “marturisesc”! va rog urgent, raspunsuri si solutii
catalin popa, 23ani, craiova, student
cata_imunology@yahoo.com
contactati-ma dc puteti sa facem ceva, si dac ne strangem, trebuie sa cerem binecuvantare pt asta la unul din Batrani( Pr Iustin, Pr Arsenie, sau Pr Proclu)
Frate, iarta-ne, dar ti-am sters numerele de telefon, e suficienta adresa de e-mail, cred ca altfel te expui inutil.
Da, ar trebui sa incepeti cu ultima parte. Sfatuirea, binecuvantarea. Sa ne pastram in limitele acestea, in care suntem sfatuiti. Pana acum, acesti parinti nu doar ca nu au indemnat la niste acte mai radicale, la iesiri (oricum gratuite) in strada sau in fata Patriarhiei, ci chiar au oprit cu putere de la asa ceva. Cei de sus abia asteapta sa ne scoata drept razvratiti si semanatori de tulburare, revolutionari si schismatici. Nici nu vom rezolva nimic, nici noi nu vom castiga decat o “martirizare” ieftina si fara sens. Nu asa se fac lucrurile, nu in faza asta, cel putin.
Marturisirea asta comoda, pe bloguri, cum zici, nu e chiar asa de lepadat cum iti pare si cum mai multi zic, deranjeaza si asta destul de tare. Cred ca e foarte bine sa scriem si sa protestam asa. Iata, au facut-o si niste asociatii crestine, sunt deja voci din monahism si vor mai aparea, probabil, si altele, care se ridica sa ceara Sinodului sa se ia masuri. Semnale sunt ca se vor si lua, pana la urma, chiar daca nu din convingere. E nevoie si de intelepciune, si de rabdare. De multe ori ravna sangelui si graba “strica treaba”. (Vezi si mesajele de mai sus. Unii oricum considera exagerat si ceea ce am facut deja si deja au motive sa ne acuze de ce e mai rau. Citeste, te rog si:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/03/19/ravna-aveti-entuziasm-aveti-dar-in-afara-de-asta-mai-aveti-ceva/ ).
pt Vania
Ce ironic esti. Daca doer atat ai observat, mai bine taceai.Iar daca vrei sa afli parerea mea citeste comentariul.
pt Magda
Citeste mai bine comentariul meu. Nu cred ca l-ai inteles cum trebuie.
Poate ca vladica (imi dau si eu cu presupusu`, ca si el a fost destul de vag in explicatii) o fi vrand sa zica: “m-am facut ca beau, am bagat nasul in pahar, nu am baut. M-am facut ca mananc”.
In orice caz, dupa propriile lui explicatii, i-a mintit si pe catolici, i-a smintit si pe ortodocsi. Si s-a dezonorat pe el, ca mitropolit.
Mai bine statea acasa la el.
Si eu sunt de parere, ca si Catalin, ca e musai sa nu ne agitam doar pe net, ci sa iesim la treaba. Doar ca, la cei 35 ani ai mei, nu dau ascultare primului impuls si sunt de parere ca trebuie sa gandim inainte sa actionam, ci sa o facem daca se poate mai organizat, si cu binecuvantare. Poate ca ar trebui sa gasim o solutie sa discutam mai discret astfel de actiuni. Poate ca sunt unii care chiar o fac deja. Eu sunt sigura de asta. Important e si sa fim uniti si sa ne sincronizam. Eu asa avea niste idei, dar nu le-as spune chiar aici. Sunt convinsa ca mai constructiv ar fi gasim modalitati mai discrete. Primul pas, cred eu, e sa strangem randurile si sa nu mai fim asa de “transparenti”. Deja am impresia ca cineva face experimente si nu mi-as dori ca oameni ca noi sa fie cobaii. Noi trebuie sa ii urmam pe cei mai mari ca noi. Sa ii gasim si sa ii urmam. Nu va indoiti si nu deznadajduiti, nu se va sta degeaba. Nu au murit degeaba in inchisori atatea mii de martiri ca noi sa ne pierdem acuma.
Apoi, pentru admin, inca o data, tot respectul. E vorba de mare curaj aici si ma tem ca au si vor avea probleme. Nu va mirati ca F. Bichir scrie azi alba, maine neagra. Este strategie pura. Si nici de biroul patriarhiei care face acelasi lucru. Oricum, nu va faceti iluzii. Ei nu numeau gestul lui Corneanu drept “complicat” si asa mai departe, ci acuzau in mod subtil ca cei ce sar sa acuze acest gest, complica lucrurile. Defapt, chiar ei sunt cei care complica lucrurile, iar noi trebuie sa le pastram simple. Pana la urma chiar asa si sunt, albe sau negre. Ori esti cu Hristos, ori impotriva Lui. Nu exista zona gri sau amestec intre cele doua. Nu exista nici o justificare sociala, politica sau personala care sa scuze incalcarea canoanelor Sfintilor Parinti. Salut inca o data ceea ce face aceasta mana de oameni pe cele cateva site-uri si publicatii si pot sa spun, din ce stiu eu, ca multi oameni se trezesc datorita lor.
Doamne ajuta!
Referitor la cele “spuse si declarate” in “Formula AS” la care face trimuitere LINKUL: http://www.formula-as.ro/2004/611/spectator-38/i-p-s-nicolae-corneanu-4928 , amintit mai sus de fratele CALIN, cu adevarat SUNT SMINTITOARE si provocatoare de INDIGNARE aceste cuvinte ale IPS Nicolae: “Va veni o vreme in care si romanii IL VOR RECUNOASTE PE PAPA DREPT CAP AL BISERICII, ca o concluzie a unitatii crestinismului. Avem de invatat chiar din trecutul comun…”, tare smintitoare…
In “Constitutiile Ascetice”, SF. VASILE CEL MARE, spune clar ca le este permis crestinilor MIRENI, ca sa se…INDIGNEZE de purtarea “ne la locul ei” si anormala (citez ideea si nu mot a mot) a unor Pastori.
Iar Sf. GRIGORIE PALAMA, ne spune ca cine nu mai asculta si nu mai respecta Randuielile si Cuvintele Sfintilor Parinti, nici un astfel de om NU TREEBUIE RESPECTAT si Ascultat…!
Se pare ca duhurile nevazute si teribile ale iadului, varfurile sale de lance – ARHICONII, care au facut atata TULBURARE si NECAZURI Bisericii Crestine in perioada Sinoadelor Ecumenice, iarasi AU IESIT la “seceris” in zilele noastre…
Si cum atunci aceste duhuri, “pricepute si maiestre in inselare” i-au SMINTIT si INSELAT si INEBUNIT DE MINTE pe multi ierarhi si teologi, care aveau numai renume public si “cultura” laica si profana si chiar teologica DAR NU AVEAU VIATA DUHOVNICEASCA FIERBINTE si IN CLOCOT (Apocalipsa, cap.3, vers.15-16), pentrun HRISTOS si pentru PASTRAREA TEZAURULUI INVATATURII SANATOASE SI CURATE A BISERICII asa cum a fost el INMANAT SI TRANSMIS DE APOSTOLI urmasilor lor, episcopii(1 Timotei, cap.6, vers.20), tot asa ARHICONII, II SMINTESC si INSEALA pe “ierarhi” asemanatori ca si “constructie si calitate spirituala” si…slabiciune morala, cu cei inselati atunci pe vremea marilor erezii.
Cu adevarat MARI SI TOT MAI MULTE SUNT CURSELE ISPTITITORULUI aruncate peste lume, dupa cum spune Sf. IGNATIE BRIANCIANINOV si putini, TARE PUTINI sunt crestini, si se pare ca putini sunt SI …PASTORII care scapa de ele.
Totusi, asa cum ne spune Sf. IGNATIE exista o PUTERE care trece peste aceste curse si “le calca in picioare si rade de ele ca de ele”, iar aceasta putere este SMERITA CUGETARE…! Ferice cine o are!
De o avea si IPS. Nicolae, si de si-ar fi spus in sinea lui NU POT FI EU MAI MARE CA SFINTII CARE AU RANDUIT CANOANELE si nu se cade sa IES eu din cuvantul lor, cuminecandu-ma cu cei pe care Sfintii Parinti II OSANDESC, cred ca RAMANEA NELOVIT DE ISPITA si de toate urmarile ei, dar…a uitat de smerita cugetare si de datoria de a fi “urmas destoinic” al inaintasilor sai- SFINTII PARINTI-VASELE DUHULUI SFANT!
Pt. Fr. LIVIU, un mic Sfat, si anume sa incerce sa nu devina un “avocat” al unei anormalitati si a unei “rasturnari evidente de ascultare de DISCIPLINA CANONICA A BISERICII ORTODOXE”, ca nu cumva dintr-o simpatie prea mare fata de un Parinte local, sa ajunga SA II NEGLIJE PE MARII PARINTI AI ADEVARATULUI CRESTINISM… si sa devina complice la un pacat…strain!
DOAMNE AJUTA! HRISTOS A INVIAT!
http://www.youtube.com/watch?v=1AAqyGxlf7A
Spuneti si voi cate idei reusiti sa desprindeti din aceasta “predica”!!! Si cat de folositoare si valoroase… 🙁
Intr-adevar, dezamagitor… As rade daca nu mi-ar veni sa plang…
Un comunicat ceva-ceva mai clar si mai normal al Patriarhiei in cazul Corneanu, dar ca reactie la un articol de presa (otravit si inept) scris de un mare fan (dar ignorant) al ecumenismului fara limite, scriitorul Mircea Mihaies:
http://radio.trinitas.ro/?stire=2008060226
“În legătură cu opiniile exprimate de domnul Mircea Mihăieş în editorialul ‘Spre anul o mie’, apărut în cotidianul ‘Evenimentul Zilei’ din 2 iunie 2008, Patriarhia Română precizează următoarele:
– în atitudinile sale privitoare la probleme eclesiologice şi ecumenice, Patriarhia Română se călăuzeşte după principiile eclesiologice panortodoxe şi disciplina sinodală internă, iar nu după principii subiective, arbitrare, influenţate de biografia cuiva sau de relaţii personale amicale;
– Biserica Ortodoxă Română a dovedit de-a lungul timpului că are vocaţie şi deschidere către dialogul ecumenic, uneori chiar percepută de către unii ca fiind prea ecumenică. Cu alte cuvinte, implicarea sa ecumenică urmează principiile stabilite prin consens în conferinţele panortodoxe şi disciplina sinodală a Ortodoxiei româneşti şi nu un gest individual, conjunctural sau emoţional;
– comunicatul Patriarhiei Române din ziua de 27 mai 2008, în care se recomanda abţinerea de la anumite gesturi considerate de unii „profetice”, iar de alţii problematice, a exprimat, de fapt, poziţia Sfântului Sinod sau a întregii Ortodoxii şi, nicidecum, o poziţie de intoleranţă, aşa cum eronat a fost interpretat de unii jurnalişti;
– în orice instituţie bisericească, inclusiv în cea catolică, unitatea se menţine prin consultare şi disciplină comună sau bună rânduială. Iar la fermitate, percepută emoţional ca intoleranţă, se ajunge ca reacţie la indisciplină;
– pentru Ortodoxie, Sfânta Taină a Împărtăşaniei este expresia cea mai înaltă a comuniunii şi a unităţii eclesiale deja existente, iar nu o etapă sau mijloc spre realizarea acestui deziderat. A ne împărtăşi liturgic din acelaşi potir şi a rămâne, în continuare, în Biserici separate dogmatic şi canonic este un non-sens din punct de vedere teologic;
– am ţinut să facem aceste precizări ca urmare a apariţiei în mass-media a opiniilor unor jurnalişti fără competenţă teologică adecvată, care consideră că principiul comuniunii sau al unităţii eclesiale ar depinde doar de opiniile individuale ale conducătorilor bisericeşti mai mult sau mai puţin „toleranţi”!
– în concluzie, Biserica Ortodoxă Română rămâne fidelă promovării dialogului şi relaţiilor intercreştine, pe care, însă, înţelege să le cultive în consens şi cooperare eclesială ortodoxă, după cum ne îndeamnă Sfântul Ioan Damaschin: ‘Binele nu este bine dacă nu este bine făcut’ sau, altfel spus, nu contează doar buna intenţie, ci şi modalitatea de exprimare a acesteia. În orice caz, apelul la îndreptarea unei atitudini personale care, însă, priveşte comunitatea întreagă, nu diminuează respectul faţă de persoana în cauză”.
“Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!”
Aceasta pagina a dumneavoastra se numeste “razboi intru cuvant.” Un razboi necesita doi parteneri. Ori chiar acest factor e exclus din pagina dumneavoastra, acest partener, care, din cate vad eu, nu prea are dreptul la replica. Adica duceti un razboi de gherila, asemanator atentatelor, daca nu oferiti si celor atacati dreptul la cuvant. Daca sunteti in posesia adevarului, al credintei adevarate, atunci nu trebuie sa va fie frica de ereziile altora, ba mai mult, cunoscand parerea lor, o puteti combate mai bine, scotand la iveala frumusetea adevarului etern.
Aceasta e parerea mea, parerea unui om care tinde spre obiectivitate.
Cred ca cea mai mare problema a Bisericii Ortodoxe este incapabilitatea si teama de a infrunta anumite probleme care tin de trecut sau de prezent, care, intr-adevar, sunt “neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste.” Acceptarea problemelor si infruntarea lor presupune maturitate si umilinta dar nu apostazie. Iar noi, credinciosii, avem nevoie de maturitate si umilinta si intarirea in credinta. Iar dumneavoastra ne puteti ajuta in acest sens…
Cu respect,
Ioan Roman
In principiu, “partenerul” de razboi este diavolul si nu avem de gand sa-i dam drepturi la replica, fireste 🙂 Lupta noastra nu este impotriva oamenilor!
In rest, nu este folositoare cearta sterila de cuvinte cu oameni deja convinsi de alte “adevaruri” ale lor si cu care “dezbaterea” este infinita si neproductiva. Putem combate ereziile (acolo unde consideram foarte important) si fara sa intram in polemici cu toti sustinatorii lor. Oricum, nu ne ocupam numai cu “combaterea” cuiva, ci si cu prezentarea invataturii de credinta in chip afirmativ, nedialectic, in scopul formarii noastre duhovnicesti. Dar problemele grave care s-au cerut infruntate (cum este si aceasta) au avut parte de infruntarea necesara si pe masura, nu au fost escamotate, ci tratate din punct de vedere ortodox. Mai mult, am dat si o multime de raspunsuri celor cu alte viziuni. Cand insa acestea au inceput sa se repete sau sa dea aerul relei-credinte, al provocarilor gratuite si prea putin rationale, am decis sa oprim discutiile in contradictoriu, care nu credem ca folosesc nimanui din cei bine intentionati. Nu mai vorbim si de timpul nostru foarte limitat, totusi. Desigur, pentru unii e mai profitabil sa ne hartuiasca cu comentarii la care sa trebuiasca sa raspundem non-stop decat sa ne facem mai departe lucrarea asa cum o gandim noi.
Va multumim pentru intelegere!
IPS Nicolae e un tradator al Bisericii si a Lui Hristos .Sf Ioan Gura de Aur spune ca dusmani ai Lui Hristos nu sunt numai ereticii ci si crestinii care sunt prieteni cu acestia.E groaznic ce se intampla azi am vazut ca nu a recunoscu ceea ce a facut dar din pacate nu cred ca o sa se ia masuri pt ca Insusi PF Daniel este de acord cu ecumenismul cred ca ati auzit ce a facut la Sihastria cum a caterisit 3 calugari ca nu au vrut sa-i lase pe catolici sa-si faca slujba in Biserica manastirii
Intr-adevar este groaznic si trist tot ceea ce se intampla in lume… sunt de acord cu Irina, nu cred ca vor fi luate masuri din partea Patriarhiei, dar nici noi care ne numim crestini ortodocsi nu trebuie sa aprobam sau sa ramanem nepasatori fata de o asemenea fapta. E drept acum ne este usor sa-L marturisim pe Hristos din fata calculatorului, dar va veni timpul cand va trebui sa marturisim pe fata la fel cum au facut si Sfintii Marturisitori inaintea noastra. Dumnezeu sa ne ajute sa nu cadem in ispita si sa ne facem si noi vrednici sa-L marturisim!
@ Irina:
N-a fost chiar asa la Sihastria, a fost vorba de oprire temporara de la slujire, nu chiar de caterisire.
Primit de la Danion Vasile:
De pe http://www.ortodoxradio.ro/arhiva/alte/radio-azec-4-iun.mp3 puteti descarca dezbaterea publica organizata azi de AZEC in privinta impartasirii mitropolitului Corneanu la catolici. Incepand de la minutul 6 il puteti asculta in direct pe mitropolit facand afirmatii eretice…
PS Dezbaterea se poate asculta si pe http://www.ortodoxradio.ro, fiind retransmisa cu incepere de la ora 19. 05. Va rog dati mai departe mesajul, materialul fiind foarte important…
Orb plin de … Lumină –
Pr. Eugen aplica perfect Evanghelia ultimei duminici la cazul de fata al orbirii ecumenistilor (noii farisei care stau impotriva adevarului vadit)
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/06/05/ips-nicolae-corneanu-la-azec-da-m-am-impartasit-sincer-nu-mi-pare-rau/
Nu pot spune altceva decat ca dragostea e un dar pe care daca il primesti, nu poti sa nu-l imbratisezi.
Dragostea este dincolo de comoditatea de a gandi ca e mai bine sa stea fiecare in canoanele lui si sa fie un credincios de convenienta.
Dragostea presupune CURAJ. Si de curaj au dat dovada sfintii si martirii BISERICII, atat ortodoxe, cat si catolice. Doar ca noi ne-am obisnuit ca doar ei au fost curajosi , atunci, in trecut, iar noua nu ne-ar sta bine sa fim la fel.
Dar nimic nu poate inflacara de dragoste inima unui crestin, decat CURAJUL, curajul de a iubi pe ceilalti si CURAJUL de a fi impreuna , o SINGURA TURMA SI UN SINGUR PASTOR.
Cred ca Mitropolitul Ortodox al Banatului, Nicolae Corneanu este un pastor curajos.
Si cred ca are curajul responsabilitatii.
Fanatismul e o stare de penibilism, indiferent cum privesti lucrurile. Fiecare ne-am facut un tipar pentru ceea ce inseamna dragostea crestineasca si vorbim conform acestui tipar. pacat ca uneori vorbele sunt triviale si jignitoare, iar eu drept sa spun nu gasesc nici o legatura intre trivialism si credinta, intre vorbele invective (pe care unii dintre cei care scriu aici le folosesc) si dorinta de a fi un bun crestinsi de ce nu un “adevarat” ortodox. sper ca mesajul meu sa “fie conform cu invatatura ortodoxa si folositor sufleteste”, ca prea multe alte mesaje citate nu prea sunt
@ Manuela:
“Mica” diferenta intre “sfintii si martirii Bisericii” si ierarhii apostati de azi este aceea ca unii au luptat si au murit pentru – aparent – cele mai mici, neinsemnate, “abstracte” adevaruri revelate, fiind ei insisi socotiti pe atunci fanatici (deci penibili, nu?) si incrancenati impotriva “iubirii”. Iubirea poruncita de Hristos si propovaduita de Sf. Ap. Pavel nu exista in afara Adevarului, “nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar”. Asa cum palma data de Sfantul Nicolae lui Arie este sfanta, iar sarutul “iubitor” al lui Iuda este demonic, tot asa fara o anumita fermitate, chiar intransigenta in pazirea si in marturisirea adevarului Bisericii (desigur nu pana la trivialitati, dar nu stiu care sunt acelea) nu te poti mantui.
Nu putem deveni “o turma si un pastor” astfel. Cand si daca Domnul va voi, putem fi o turma si un Pastor intru Adevar. Orice alta unitate decat aceasta este o unitate satanica. Pe Hristos Il putem avea in mijlocul nostru, numai daca unitatea noastra este bazata pe integralitatea Adevarului revelat marturisit de Sfanta Traditie, de Sfintii Parinti ai Sinoadelor Ecumenice. Iubirea eretica este o falsa iubire, o iubire sentimentalista, “telenovelista” si chiar fatarnica, pentru ca isi bate joc de Dumnezeu, de Revelatia Lui, precum si de cuvantul si de jertfa Sfintilor, care au murit pentru ca si cea mai mica “iota” din sfintele dogme sa nu fie trecuta cu vederea sau schimbata. Nu ne putem uni in dispretul Sinoadelor Ecumenice. Adausul Filioque nu e un moft, infailibilitatea si primatul papal (inteles ca acum de Vatican) nu sunt mofturi. Cu aceste lucruri nu te poti juca.
Oare de ce le este greu oamenilor sa ia in serios aceste nuante atat de importante in pastrarea Adevarului? Probabil unele erezii sunt cu adevarat greu de inteles (Filioque, chiar si primatul papal sau altele…), dar unde nu intelegem mergem pe Calea trasata de Biserica, nu?
Cred ca greseala nu e neaparat in necunostinta (nu toti suntem absolventi de Teologie, desi elementele de baza ale credintei trebuie sa le cunoastem!), ci in neascultare, in impotrivirea de a ne pastra pe linia dreapta, din… tolerarea si a altor adevaruri… Pai asa, inseamna ca relativizam Adevarul credintei noastre!!! Deci, unde e greseala? Nu ne mai doare sufletul daca apar schimonosiri ale Adevarului, nu ne mai intereseaza daca suntem sinceri cu noi insine sau nu, nu ne mai gandim sa ajungem la asemanarea cu Dumnezeu, ci Il facem pe El dupa chipul nostru! Doamne, iarta-ne!
Regret ca la o logica si o exprimare simpla, nepatimasa, verosimila si nesentimentala se poate raspunde doar cu o tornada de citate potrivite dupa gust si nelaobiect. Departe de mine sa consider ca Mantuirea se poate obtine printr-o interpretare personala a poruncilor lui Dumnezeu, prin aplicarea lor in viata de zi cu zi dupa un tipar propriu.
Dar cred ca fara a cunoaste pe cineva, aproapele nostru si fara a-l intelege nu-l putem iubi. Si atunci cum mai vorbim despre a-l iubi pe Dumnezeu.
Daca conchidem ca nimeni nu se poate desprinde din canoane fara a-si atrage aprobiul societatii si al bisericii, nu putem vorbi in aceiasi fraza de “fanaticii martiri si mucenici” din trecut.
Personal si nu trebuie sa obtin aprobarea nimanui, cred ca Dumnezeu e masura cea corecta de iubire si de intelegere. Deci daca nu putem intelege ceva mai bine ne oprim sa judecam. Judecata lui Dumnezeu , intr-un fel sau altul e suficienta.
Nu e nevoie sa fanatizam prin abundenta de cuvinte negative folosite la adresa cuiva: satanic, eretic, blasfemic, partener de razboi (diavolul),pentru ca astea sunt cuvintele folosite la adresa Mitropolitului ortodox al banatului. Inainte de a termina ce avem de spus, cuvintele astea “pasionale” vor deveni aticheta pentru aceea persoana. Nu ne putem mantui oricum. A nu fi deacord cu cineva sau ceva, a-ti mentine drepte principiile credintei nu poate avea nici o legatura cu a fi carcotas si a eticheta pe cei pe care nu-i intelegem eretici.
Luptam in numele lui Dumnezeu dar e un razboi pe care TREBUIE sa-l ducem cu armele DRAGOSTEI si nu urii.
Cred ca “eretic” e un cuvant prost folosit la adresa confesiunii crestine catolice, fie ea de rit oriental sau occidental. Ne putem mentine verticalitatea si fara un limbaj de respingere, chiar daca gandim diferit si mai ales in contextul unui climat pe care ni-l dorim de comuniune si ecumenism.
Sper ca mesajul meu a fost clar. e greu sa prinzi mesajul, cand nu cunosti tonul. Al meu este unul de pace.
R: Trivialitatile sunt exprimarile jignitoare la adresa modului de gandire a unei alte persoane, ele nu trebuie sa fie musai neacademice.
@ Manuela:
Cred ca fratia-ta citesti altceva sau…. nu inteleg eu. Nu vad sa-ti fi raspuns cu niciun citat (dar si daca as fi facut-o, era gresit?!) si fratia-ta vorbesti de o tornada. Interesanta perceptie… E adevarat ca in alte parti (nu aici), acum ceva timp am incercat sa oferim celor sincer interesati de adevar (nu celor care nu stiu ca nu stiu, prin urmare nici nu mai cauta) izvoarele care ii pot calauzi spre dreapta-intelegere si dreapta-atitudine si asupra a ceea ce se intampla acum. Iar daca te referi la ultima postare, ea nu a fost gandita in niciun fel ca replica, ci este pur si simplu referitoare la Duminica de maine, a Sfintilor Parinti de la Intaiul Sinod Ecumenic.
Cuvintele negative de care pomenesti, chiar daca suna “tare” pentru sensibilitatile mai alintate ale omului modern nu au nimic injurios sau trivial, ele fiind folosite in mod curent si frecvent de Sfintii Parinti, iar caracterul lor este unul in principal DESCRIPTIV. Anumite fapte sau declaratii ale cuiva ii atrag automat o atare caracterizare. Iar gravitatea faptelor si convingerilor exprimate este maxima in materie de credinta. “Limbajul de respingere” este absolut adecvat cu amploarea si implicatiile a ceea ce s-a savarsit.
Nu e vorba ca nu suntem de acord doar, e mult mai grav; nu poate fi vorba nici ca nu intelegem… pentru ca avem tot ceea ce ne trebuie ca sa intelegem, incepand cu principiile dreptei-credinte si incheind cu toate faptele obiective si cu justificarile IPS Nicolae. Aici nu e vorba de intimitati sufletesti, e vorba de acte ecleziale clare, care atrag o anumita raspundere si care se repercuteaza asupra intregului corp comunitar. Ceea ce a facut Mitropolitul ne priveste si ne afecteaza pe toti.
Termenul de “erezie” cu privire la catolicism este, iarasi, folosit de destui Sfinti Parinti si, DACA esti ortodoxa, trebuie sa te gandesti ce inseamna pentru tine invatatura lor. Nu te incarc cu citate din ei, daca nu-ti plac, dar ii gasesti cu usurinta si pe internet. Deci nu e vorba de nicio respingere a oamenilor, ci e vorba de delimitarea adevarului de ratacire. Iar justificarea folosirii termenului o constituie in primul rand erezia trinitara “Filioque”, precum si celelalte adaugate ulterior: de la statutul si prerogativele Papei pana la Imaculata Conceptie.
Climat de ecumenism nu ne dorim. Nu noi, cel putin. De comuniune si de pace intre oameni, da, dar de negocieri in privinta adevarului (pentru ca asta s-a cam dovedit a fi pana acum ecumenismul), multumim, nu.
Iarta-ne daca te-am mahnit. Doamne,ajuta!
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/09/04/sf-iustin-popovici-despre-ecumenismul-ca-dialog-al-minciunii/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/10/06/reactia-ortodoxa-la-erezie-conform-parintelui-staniloae/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/09/30/ce-inseamna-sa-i-iubim-pe-vrajmasii-bisericii-si-cum-o-putem-face/
Cuvintele Parintelui Seraphim Rose:
“Cu multi ani în urma, o fata de confesiune catolica care a fost primita în Biserica noastra mi-a spus ca una dintre primele ei nedumeriri a fost cea referitoare la presupusul mare contrast dintre înfricosatoarele afirmatii la adresa ereticilor, apostatilor, etc. si abordarea întelegatoare si iubitoare pe care a întilnit-o adesea în convorbirile cu preotii sau credinciosii nostri. Eu nu vad aici nici un conflict. Pentru a pazi adevarul trebuie sa vorbim la modul cel direct despre cei ce se departeaza de el pentru a pazi astfel turma si, daca e posibil, a-i calauzi pe cei rataciti. Dar Biserica îsi deschide comorile pentru fiecare suflet – cu conditia ca el sa asculte de adevar si sa primeasca învataturile ei – iar aceste comori nu pot veni decit de la Sfintul Duh si nu din “reinterpretarea” unora sau altora. (…)
Dar, în toate legaturile pe care le am cu sustinatorii fermi ai Ortodoxiei din Biserica noastra, pot spune cu mina pe inima ca nu am întilnit nici unul dintre ei care sa nu manifeste o iubire crestineasca pentru cei rataciti; daca Patriarhul Athenagora s-ar fi pocait de ratacirea sa si s-ar fi întors la Ortodoxie, cred ca ar fi fost primii care l-ar fi îmbratisat. Cred ca impresia contrara vine în special din partea criticii acelora a caror idee despre Biserica este foarte vaga si care acuza rivnitorii nostri de “lipsa de iubire“, pe cind ei, de fapt, se împotrivesc cu toata dreptatea apostaziei“.
Cuvintele parintelui Staniloae:
“Poate ca este propriu spiritului rasaritean sa puna accentul principal pe Adevar, pe Adevarul in Hristos, pe Adevarul Treimii. Parintii erau foarte ingaduitori cutoate pacatele, insa cand vedeau o erezie, cand vedeau ca este atacat Adevarul lui Hristos, atunci sareau cu toata puterea, ca arsi! (…) O data ce pastrezi integritatea invataturii, pastrezi o posibilitate sa-i readuci pe oameni din pacat. Pe cand, daca te-ai despartit ca eretic de adevar, pierzi orice sansa sa realizezi unitatea“.
Fratilor!
Sa stam ‘linistiti’ – situatia ‘IPS-tului’ Corneanu se va dezbate…in octombrie, nu pe 8 iulie cum era preconizat! (azi, pe TVR1 s-a spus)
Deci se doreste amanarea pe cat mai tarziu posibil fiindca…mai sunt si altii(din pacate)in privinta carora trebuie luate oaresce masuri si-atunci se doreste UITAREA.
Nu, totusi e vorba de 8-9 iulie, nu de octombrie. Nu stiu ce s-a spus pe TVR, dar nu cred, iar comunicatul de ieri al Patriarhiei spunea explicit de luna iulie.
Frate admin.
Asa o fi, cum spui! Oricum! Mai bine mai devreme decat asa tarziu. Dimineata la emisiunea ‘Lumina credintei’ a spus preotul acela (n-am retinut numele) fiindca a aratat franturi de la conferinta si a fost intrebat ce si cum…
Am vazut si eu acum inregistrarea de pe site-ul TVR. Era parintele Dogaru, care nu era prea in tema, nu inrebase la Biroul de presa, dupa cum recunostea. Dinsul a spus care erau datele cutumiare ale intrunirilor Sf. Sinod, dar de decis a ramas decis pentru 8-9 iulie. De altfel prezentatorul tocmai citise asta din acel comunicat, deci era inutila intrebarea. Totusi parintele Dogaru nu este purtator de cuvant al Patriarhiei, ci doar profesor la Seminar si inspector pe religie.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/06/17/arhim-teofil-roman-riscam-sa-fim-exclusi-din-comuniunea-bisericilor-ortodoxe/