CRUD, DAR REAL: “VARA este anotimpul in care MODA scoate “carnea” pe piata. Am devenit nu oameni frumosi, ci PICIOARE FRUMOASE, forme provocatoare”
… DAR CUM DE AU AJUNS SA SE CONFORMEZE MODEI CURVESTI PANA SI CRESTINII CARE MERG LA BISERICA?
Va recomandam si:
***
Parintele PAULIN ILUCA despre MODA:
“[…] Mereu cautam sa placem celorlalti, mereu simtim nevoia sa iesim in evidenta. Nu are importanta cu ce risc. Trebuie ca mereu sa vedem ochii celorlalti atintiti asupra noastra, sa ne vedem mereu poftiti si invidiati chiar de ceilalti. Nu mai avem puterea sa ne cautam si sa ne judecam fiecare pe sine insusi, ci ochiul celuilalt a devenit masura vietii mele. Acelasi etalon josnic al celor multi, care obliga la o anumita talie, la o anumita inaltime, la o anumita lipsa a hainelor, care sa ascunda mai mult decat minimul necesar bunului simt. Poate ca nici macar atat.
De cum face primii pasi in viata, omul trebuie sa imite. Incepe cu papusa Barbie, care, pe an ce trece, este tot mai dezbracata si tot mai senzuala. Deci, primul etalon, primul model pentru fete; cat despre baieti, ei sunt ajutati sa isi dezvolte gustul pentru placere, pentru fetite cu fitze! Si nefericita sa fie fetita care are „blestemul” de a fi un pic mai plina, un pic mai bine facuta. Dar calvarul ei abia a inceput!
Cataloage tot mai pretentioase o invata cum sa se imbrace pentru a fi, de fapt, tot mai dezbracata. O invata ca haina nu trebuie sa ne faca, in ultima instanta, mai frumosi, ci trebuie sa „strige” dupa privirile celorlalti. Ceea ce trebuie sa se vada este corpul, trupul omenesc, care are enorma nevoie de placere. Iar haina este un adjuvant, un ajutor nepretuit. „Turma” impune copiilor nostri niste reguli prin tot felul de cataloage de moda; iar ei se supun mai mult inconstient, fiind chiar fericiti sa li se dicteze cum sa se imbrace… pentru a fi pe gustul lumii. Vara este anotimpul in care moda scoate „carnea” pe piata; fiecare scoate la „taraba” ceea ce are mai bun. Insa cine refuza acest joc risca sa fie scos din catalogul placerilor acestei lumi. Am devenit nu oameni frumosi, ci picioare frumoase, sexy, care iti taie respiratia si demnitatea. Am devenit abdomene umblatoare, talii cu miscari provocatoare, care pur si simplu cheama pe cei doritori la placere. De mult timp fetele noastre au uitat ca ceea ce are omul unic si de neinlocuit este chipul si nicidecum picioarele. Am uitat sa privim ochii celuilalt si sa vedem chipul lui Dumnezeu in fiecare dintre noi. Dar vedem un chip care spune tot, un chip cu niste ochi din care de multa vreme a disparut Lumina lui Dumnezeu. Din nefericire ne-a intrat in reflex sa privim pe celalalt incepand cu mijlocul lui, cu talia lui. Daca o fata a picat acest examen, nu mai are nicio sansa in randul prea modernei noastre lumi. Ne dezbracam inainte de a fi „nevoie” sa fim dezbracati. Ne aruncam inconstienti in valtoarea unor patimi rusinoase, fara a calcula consecintele acestui fapt. Ne lasam pradati de privirile celorlalti, fara a gandi ca pacatul incepe mai intai de toate cu gandul, este facut mai intai de toate in inima. Nu intelegem ca majoritatea zdrobitoare a celorlalti nu va putea sa vada eul nostru, ceea ce suntem noi de fapt, privind goliciunea noastra, ci ne va transforma in simple obiecte de placere, in „actori” ale visurilor si ale imaginatiei lor bolnave, murdare si obscene. Dar, din pacate, majoritatea tinerelor asta doresc de fapt. Isi doresc sa fie dorite.
In acest caz nu mai putem vorbi nici macar de acea superioritate pe care ar mai avea-o omul in fata unui animal. Atata timp cat iti transformi trupul in „poligon de tragere” prin patimi de tot felul, nu va trebui sa astepti decat clipa mortii. O clipa in care acest trup va sfarsi in mod jalnic, deplorabil, intr-o frumusete apreciata doar de viermi si de un pamant care ne niveleaza pe toti, fara diferentiere.
Apoi iti voi spune in mod direct ca machiajul este o revolta la adresa lui Dumnezeu, pe Care, poate, il mai accepti ca pe Creatorul vietii tale. Nu iti place chipul pe care ti l-a daruit; consideri ca stii ceva mai mult decat El si incepi sa retusezi. Dar in mod artificial, caci omul nu poate schimba in mod natural creatia lui Dumnezeu. Si o donare o face tot din ceea ce exista deja, dintr-un dat pe care oricum nu si-l poate explica.
Maica Domnului nu a consultat niciun catalog de „frumusete”, nu a folosit machiaje mult prea costisitoare si mult prea false, nu si-a dezgolit nici macar parul inaintea oamenilor, dar a ramas cea mai frumoasa femeie din lume, cea mai cunoscuta frumusete a neamului omenesc. Daca sufletul tau nu este curat si frumos, atunci, oricat ai incerca, nici trupul tau nu va fi frumos. Cel mult va fi atractiv, sexy, dorit de cei ce nu mai vad decat trupuri si nu mai doresc decat trupuri. Ma gandesc si la un exemplu strict omenesc: actritele anilor ’40 aveau ceva aparte, care lipseste celor de azi… Aveau o frumusete aparte, o lumina in toata fiinta lor. Fara a se dezgoli si fara a provoca, iti „furau” atentia si simteai ca intr-adevar sunt deosebite.
Acest „ceva” lipseste astazi nu doar de pe ecrane, ci mai de peste tot! Goliciunea nu ne mai arata femeia, ci doar trupul ei. Nu ne mai pasa de lumina ochilor ei, de frumusetea chipului, ci dorim orbeste doar vederea sau posedarea trupului ei, goliciunea ei, care in zadar va incerca sa umple goliciunea trupului si a sufletului nostru. Dar ce facem daca femeia vrea ca toate acestea sa se intample? Ce facem daca ea isi doreste sa fie redusa la abjectul stadiu animalic? Ce facem daca pana si machiajul „netezeste” acest drum al atragerii barbatului in cursa mizera in care el sa doreasca trupul ei?
Sa ne gandim iar la Maica Domnului… imi vei replica ca altele erau vremurile si alta a fost cultura acelor vremuri… Va trebui sa intelegi ca nici eu nu iti propun sa umbli in pelerine kilometrice, acoperita cu valuri mult prea negre. Te invit la decenta, la modestie si la demnitate. Te invit sa nu te cobori la stadiul de „momeala” publica; stiu ca iti doresti recunoasterea frumusetii si a supletei corporale. Dar daca Cineva ti-a daruit un astfel de corp, atunci nu-l darui tuturor, oriunde si oricand.
Un mare sfant egiptean, Moise Arapul, s-a luptat zeci de ani cu o mare, cu o enorma ispita. In adolescenta lui, pe cand inca mai era la casa parintilor lui, inainte de a se retrage in pustiul Saharei, a vazut o fata. Erau impreuna la arat. Era o fata extrem de frumoasa, bine facuta, care, pentru ca era foarte cald, lasase cam mult la vedere. Insa nu s-a intamplat absolut nimic intre ei. Poate ca a si uitat-o in scurt timp. Dupa ce s-a calugarit, deja fiind la o varsta inaintata, au inceput niste ispite groaznice, la prima vedere incredibile. In fiecare zi i se arata diavolul sub chipul acelei fete, i se aseza in brate si incepea sa-l mangaie, sa-l cheme la pacat, la desfrau.
Iar Sfantul Moise, cu lacrimi in ochi, se ruga lui Dumnezeu sa ridice de la el aceasta ispita, pentru ca de multe ori era la marginea disperarii. Doisprezece ani s-a luptat zi de zi cu aceasta vedenie demonica, cu aceasta invitatie la desfrau. El nu trebuia decat sa accepte in inima sa acest pacat si era de ajuns, pentru ca pacatul trupesc nu ar fi putut avea loc. Doisprezece ani a asteptat ca o simpla privire si un simplu gand pacatos sa-l paraseasca si sa nu-i mai chinuie trupul imbatranit.
Tu de cate ori te-ai pus in locul acelei fete nepasatoare sau te-ai gandit la urmarile unei simple fapte tineresti? De cate ori nu ne expunem desfraului intelectual si moral al celorlalti, al privitorilor, al unor oameni pe care oricum nu-i cunoastem? Iti reamintesc ca Hristos a stat gol pe Cruce, dar nu putem sa-l reprezentam asa pentru ca mintea si inima fiecaruia dintre noi sunt prea imbolnavite de pacat, prea mult obisnuite cu dezgolirea celuilalt, cu folosirea celuilalt pentru placerea proprie. Ochii nostri au uitat sa priveasca ca si ochii unui copil: acesta va umbla gol fara nicio problema si nu-si va imagina nimic pacatos in sufletul lui ce sta mereu asezat in bratele unui inger.
Prea multi dintre noi au apucat pe demonicul drum pe care se afla cea care isi permite sa se numeasca “Madonna”. (In limba latina, ca si in cea italiana, inseamna “Maica Domnului”, “Doamna noastra”). […] Daca inima ta este curata, atunci si imbracamintea ta va fi demna, netransformandu-se intr-un obiect al patimilor acestei lumi.
Stiu prea bine ca majoritatea zdrobitoare a tinerilor au o anumita moda, care mult prea des ii lasa “imbracati” cu cate un cercel in ureche doar.
Vreau sa-ti redau aici una dintre minunile lui Hristos. Exista atunci un om demonizat, care nu putea locui in cetate pentru violenta si chiar ferocitatea lui. Deseori era legat in lanturi si inchis in cimitirul acelei cetati. Dar acesta, la fel de des, rupea lanturile si fie ca se intorcea in cetate, fie ca traia in mijlocul unei turme de porci. Dar omul, fie el si demonizat, de Dumnezeu tot are nevoie. Astfel ca, la apropierea lui Hristos de acea cetate, diavolii din acel om, l-au aruncat pe acest om la picioarele Domnului si L-au intrebat: “Ce ai cu noi, Iisuse? De ce ai venit sa ne chinui mai inainte de vreme?” (Luca 8, 28). Hristos le cere sa paraseasca trupul acelui nefericit om, permitandu-le sa intre in turma de porci ce apartinea locuitorilor acelei cetati. Diavolii au intrat in porci, care s-au aruncat cu totii in mare, inecandu-se. Iar omul acela s-a vindecat si a dorit sa ramana pentru toata viata lui impreuna cu Hristos.
Nu ma voi intreba cat mai poate accepta ca veridic acest fapt tanara noastra generatie. Dar te voi invita sa te diferentiezi de turma de porci a acestei lumi. Mai simplu zis: daca turma de porci se arunca in mare, tu nu ai nevoie sa faci acest lucru; aceeasi invitatie la diferentiere, la unicitate. Nu privi in jurul tau pentru ca nu Il vei gasi si nu Il vei vedea pe Hristos. El nu sta printre porci si nici nu accepta pe demonizati in jurul Sau. Pe porci ii indraceste, lasandu-i sa-si faca singuri felul, aruncandu-se in mare; pe demonizati ii vindeca, ii umple de putere si demnitate, ii face pur si simplu oameni. La fel a procedat in toti cei peste trei ani de propovaduire: a vindecat, a iertat sau a judecat, a inviat sau a mustrat. Daca exista un dram de credinta in inima ta, daca Dumnezeu reprezinta realmente ceva pentru tine, atunci alege: Hristos sau porcii. Este o alegere deseori imposibila, vecina cu nebunia, dar trebuie facuta, voluntar sau involuntar.
Gasesc normal ca atunci cand intri in biserica sa nu poti sa iti acoperi capul, ca tanara. Trecerea de la fusta incredibil de mica si de la un decolteu vizibil si din avion, la o imbracaminte decenta si la capul acoperit este realmente dificila. Aici ar fi in joc virtutea smereniei, adica acea renuntare la mandria mea, la frumusetea mea, la opinia mea. Totul pus inaintea acestui smerit Iisus, totul trecut prin catalogul frumusetilor raiului, care nu inseamna mai nimic pentru aceasta lume, pentru modul in care intelege ea frumusetea.
Imi amintesc ca, intr-o anumita ocazie, primisem o icoana a Sfantului Ioan Botezatorul. Fiind o icoana din hartie, am dorit sa o plastifiez. Nu mare mi-a fost mirarea cand m-am lovit de indignarea celei ce se ocupa cu aceasta clasica plastifiere. Dar ce se intamplase? Icoana nu reprezenta un Sfant musculos, aratos si pe un nor impresionant de alb. Era, de fapt, un Botezator negricios, tras la fata, slab, imbracat intr-o piele de camila – o imagine dezolanta, care respinge ochiul iubitor de “frumos” al zilelor noastre. “Dar ma sperie acest chip, este infricosator!” a afirmat cu patos persoana cu plastifierile.
Recunosc ca atunci mi-am cam pierdut cumpatul! Cum ar fi vrut sa arate o persoana care nu manca decat miere si lacuste, care postea zile, saptamani in sir? O persoana care nu folosea creme infiorator de scumpe, ci era lovita zi de zi de acelasi necrutator soare. O persoana care din copilarie a locuit in pustiu, cautand un Dumnezeu ce trebuia sa vina in pustiul acestei creatii. Un Ioan care se revolta in fata rautatilor si mortii acestei lumi…
Pe cand vom cauta si o frumusete a sufletului? Cat vom mai ignora exact ceea ce este cu adevarat important? Nu zic sa va ignorati trupul sau sa il supuneti unor posturi dure, pe care majoritatea, nici in forma lor usoara, nu vrem sa le incercam. Nu va invit sa faceti minuni, pentru ca am zis deja ca pe acestea le face Dumnezeu”.
(Monahul Paulin, “Rugaciuni catre tineri”, Editura Egumenita, 2008)
Legaturi:
- Ierom. Ioan Buliga: JOCURILE DESFRANARII
- Din provocarile crestinului ortodox de astazi: FRUMUSETEA INSELATOARE, GOANA DUPA MINUNI
- Pacatele banale care raman pacate… si in modernitate: TINUTA PROVOCATOARE, MACHIAJUL, IMPODOBIREA… Sminteala femeilor si vina barbatilor
- “Când ruşinea femeilor va dispărea, atunci ziua Judecăţii va fi aproape“
- NE BATEM JOC DE HRISTOS SI ALERGAM LA EL NUMAI LA NEVOIE! Ne lasam tinerii educati de mass-media, desfranarea a ajuns nota generala a televiziunilor…
- Maica Nina Krighina despre relatiile dinaintea casatoriei (I). SI DESPRE FETELE PROVOCATOARE, IMBRACAMINTEA “MODERNA” SI “PARTENERUL IDEAL”
- Maica Nina Krighina despre CAPCANELE “CASATORIILOR DE PROBA”, “lacrimile femeii” (II). De ce e pacat CONCUBINAJUL si DE CE SUFERA FETELE?
- PARINTELE HOLBEA despre FRUMUSETE intre “MIRAJUL ESTETIC AL LUI ANTIHRIST” si transfigurarea fetei umane in CHIP si ICOANA a lui Hristos
- Parintele Gheorghe Holbea despre MAICA DOMNULUI SI FEMEIA MODERNA
- Cum o urmăm noi pe Maica Domnului?
- Noua moda draceasca la adolescenti, sub influenta pornografiei/ SEXUALIZAREA FETITELOR – O PERVERTIRE PROGRAMATICA
- Cu ce va imbracati fetele?
- IPS PIMEN, Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor, avertizeaza printr-o brosura documentata: EDUCATIA SEXUALA – UN PERICOL PENTRU COPIII NOSTRI!
- Al cui chip să purtăm? Despre sfială şi cuviinţă la femeia ortodoxă
- SFATURILE SFANTULUI VALERIU GAFENCU CATRE SURORILE SALE DESPRE CUMINTENIE, NATURALETE, SIMPLITATE
- DE CE FARDAREA E PACAT? Icoana pe care o stricam prin “infrumusetare”
- DE CE AM AVEA NEVOIE DE MACHIAJ SI BIJUTERII? CARE E ORIGINEA LOR SI CE PUTEM PUNE IN LOC?
- Machiajul – masca frumuseţii
- Pe plajă în bikini
- CUM SA LUPTAM IMPOTRIVA PATIMILOR TRUPESTI
- Boala si nebunia slavei desarte
- BOALA DUHULUI LUMESC
- Cuviosul Paisie despre neoranduiala launtrica si infatisarea exterioara
- E vremea sa ne trezim din somn!
- Descoperirile dumnezeiesti ale avvei Filotei Zervakos
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Bine venita aceasta postare .
Intrucat am o fata de liceu , va marturisesc ca imi este foarte greu sa o conving la un nivel multumitor , asupra bunei-cuviinte in imbracaminte . Este un copil bun , se spovedeste , impartaseste , merge la Sf. Liturghie si citeste ce-i recomand .
Ce vede insa in jur si in magazine trag insa cu putere in partea cealalta …
Sigur ca trebuie sa ma rog mai mult , sa mi-o tot apropii vorbind cu ea , sa-i strecor astfel de postari la momentele optime , dar , cand lumea din jur , familia mica/mare nu ajuta consistent si ea , este cam greu …
Parintele duhovnic recomanda calea de mijloc , mai accept eu ceva cu pogoramant , mai accepta ea ceva ce consider eu ca este bine s.a. pentru a nu forta sau a agonisi manie sau repulsie din partea copilului .
Ce-l mai greu gasesc faptul ca nu se mai afla de cumparat decat putine haine cuviincioase . Adica , convingi copilul sa-ti faca pe plac dar nu gasesti ce sa cumperi ; am ajuns astfel sa ma bucur cand fusta gasita coboara aproape de genunchi …
E greu pentru cei cu copii, cu adolescenti, cu tineri abia intrati in viata…toti (aproape) isi vor pune in cap cautand la buzunare(le) proprii sau ale parintilor – sa-si cumpere ce este la moda (cu ardoare);
-si eu am trecut prin aceeasi faza la vremea mea si viata (lumeasca pe care o duci ATUNCI)iti da ghes sa te imbraci intr-un anume fel, mai ales daca ‘te prinde’ bine;
-daca ai reusit sa-ti cumperi ce-ti place (intr-un sfarsit) si este SI la moda, rezultatul a ceea ce-ai reusit (dupa lupte cu parintii, cu banii stransi)ti-l da gura-casca de pe strada sau masina uitandu-se luuung, prostit… dupa tine(adica ispitit GATA clatindu-si – macar ochii, apoi imaginatia )DUPA ceea ce-a vazut/trecut prin fata ochilor sai!
Imi spunea o colega al carei fiu era la gradinita (acum 2 ani) cum a surprins un dialog ciudat intre copii; erau acceptati cei nou-veniti abia dupa ce spuneau cine/ce le sunt parintii si dupa ‘inspectarea’ imbracamintii daca este ‘de firma’ sau nu – naucitor, nu?! Daca s-a coborat pana la gradinita nebunia cu imbracamintea de firma…ce sa mai spunem de cerintele pentru cei de la sc.generala, apoi la liceu…
De ‘vina’ este:
1. educatia pur lumeasca,
2. mass/media si trendul asta – la moda – pentru care trebuie sa faci sacrificii in ceea ce priveste silueta (ca sa incapi in fustele alea minuscule), cosmeticalele (ca sa te spoiesti ‘bine’ pe fata mascand (culmea!)tineretea si fragezimea pe care ti-o confera ORICUM, in mod natural),
3. ceilalti/celelalte (de aceeasi varsta) care, daca nu esti ca ei/ele risti sa te auto-excluzi.
Explica-i unui copil plecat spre adolescenta si pe urma spre prima faza a tineretii despre ispitire – in general, si cam cat de departe se poate propaga – atingand direct persoanele de sex opus, spune-i despre pericolul expunerii sale trupesti si gresita/proasta intelegere a acestei expuneri (mai ales pentru fete) care le-ar favoriza spre hartuire sexuala pana la viol…nu te va intelege!
Lucrurile astea le pricepi mai tarziu, le percepi in adevarata lor FATA datorita SI reversului medaliei – sunt lucruri care le capeti prin experienta de viata, prin maturitate…
Si mie imi e greu sa gasesc haine de bun simt care sa nu arate ca pt babe de 70 de ani; daca fusta e lunga, e musai transparenta sau crapata de sus pana jos, daca rochia nu e transparenta, atunci e neaparat scurta si decoltata. Cel mai des gasesti 3 in 1: transparent, decoltat si scurt 😀 Deocamdata cel mai mult ma bucur ca fustele si pantalonii se poarta iar cu talie inalta, pt ca nu gaseai aproape nimic in magazine care sa nu lase macar un sfert de fund dezgolit. Oricum, cred ca daca s-a lasat cineva ispitit atunci, ori a fost dupa miss city ori i-a placut f mult chisca (cam cu asta semanau saracele femei, de barbati… nu mai vorbesc).
Cred ca, daca o multime de oameni isi arata corpul imaginea se banalizeaza si nu mai atrage prin nimic. Nu este si cazul fetelor tinere sau f tinere. Ele sunt atat de frumoase incat si daca s-ar imbraca cuun sac rapanos tot nu ar fi in siguranta. Dar am observat ceva (pt ca si eu am fost tanara :D): hainele curate, de bun gust si decente intimideaza mai mult decat un sac vechi si murdar. De ce? Cred ca sacul indica vulnerabilitate iar bunul gust,curatenia si decenta arata putere. Iar atitudinea e cireasa de pe tort: poti sa fii imbrobodita ca musulmancele, daca te hlizesti ca ţaţa in piata, degeaba.
@Ioan R
Admir faptul ca ati reusit sa intelegeti calea de mijloc si ca nu va impuneti cu tot dinadinsul “pentru a nu forta sau a agonisi manie sau repulsie din partea copilului.”
M-a facut sa zambesc “am ajuns astfel sa ma bucur cand fusta gasita coboara aproape de genunchi …” si mi-am adus aminte de mine cand, fusta mea (pe-atunci) NCIODATA nu era aproape de genunchi – eram la extreme: ori mini, ori lunga pana-n pamant! Acum sunt numai in varianta 2-a 🙂
Asa cum spune si Ioan R., in magazinele noastre se gasesc putine haine cuviincioase. M-am gandit de multe ori ca ar fi binevenite si la noi niste magazine cu haine pentru femeile ortodoxe. Am citit pe blogul “Slujirea preotesei” ( http://slujireapreotesei.blogspot.ro/2009/05/magazinul-12-sarbatori-din-sankt.html) ca un astfel de magazin a aparut in anul 2007 la Sankt Petersburg. Poate cineva va avea o asemenea initiativa si la noi. Doamne ajuta!
Dragilor starea în care ne aflăm spune torul. Ortodoxia noastră nu mai este credibilă. Nu mai este vie. Nu mai este viaţă. Totul este la nivelul inimii. Din inimă -spune Domnul- iese totul , (binele şi răul). Trăim antiortodoxia cu patimă, cu intensitate, cu jertfă. Demonicul nu este lumină, nu este viaţă, nu este putere. Nu-i lumină dar se arată a fi lumină prin convertirea darurilor noastre. Am pierdut darurile lui Dumnezeu. Nu ne mai recunoaştem Părintele şi cele proprii Lui. Nu mai vorbeşte în noi respectul şi asultarea de El , smerenia care înalţă, supunerea firească dragostei Lui de părinte. În locul Lui în inimă stă EU, în locul dragostei de El stă egoismul, în locul smereniei, aroganţa , în locul supunerii stă răzvrătirea, în locul înţelepciunii stă “deşteptăciunea” şi omenescul trufaş, şi toate celelalte. Chipul
nostru arată toate acestea. Fiinţa noastră trăieşte şi impune aceasta. Nu mai avem ceresc şi sfânt ci trupesc şi senzual. Nu ne mai sfinţim (chiar şi prin taine pentru că nu le trăim). Sfinţim exteriorul fără efecte asupra inimii. Lucrările noastre o mărturisesc. Tot ce facem este exterior. Este uman, umanitar, deşteptăciune, încântare, înălţare, beatitudine, etc. A dispărut viul ortodoxiei. Lucru interior. Smerenia ce îndelung răbdătoare, cea adânc lucrătoare, cea care ia crucea şi coroana de spini (fără echipamente, fără unelte, fără protecţii minime, fără frica de pericol ) cu toată dragostea şi credinţa în spusa Lui Iisus. Ne lipseşte sfinţenia. Ne lipseşte divinul. Toate spusele noastre sunt ortodoxe dar nu mai sint cereşti. Sunt adânci desigur, dar în omenesc. Toate arată deşteptăciunea, toate vorbesc despre cer trăgând la pământ. Toate explică profesoral. Domnul nu a dat explicaţii ci viu şi viaţă. Fariseii uimiţi au recunoscut ca “nimeni n’a vorbit vreodată ca omul acesta”. Cum vorbea Domnul simţim (citind) şi noi. Vorbea dumnezeieşte cum vorbim noi omeneşte. PUTEREA dumezeiască vorbea cum vorbeşte în noi puterea omenească. Dragilor, cuvâtul Lui Dumnezeu este viu. Cuvântul Lui Dumnezeu odată auzit determină în om o reacţie vie de răspuns (de supunere sau de respingere), Inima omului reacţionează promt şi activ. Nu poate fi vorba de neutralitate sau… toleranţă. Domnul nu a fost tolerat ci răstignit. Martirii ucişii sfinţii prigoniţi etc, pentru că vorbeau ca Iisus, (ca unii ce aveau putere). Noi nu mai avem putere. Fiinţa noastră mărturiseşte omenescul, pământescul, deşteptăciunea omenească (ca vârf a ce poate omul), dar nu cerescul, nu sfinţenia, nu smerenia strălucitoare de putere şi viaţă divină. Nu mai suntem deloc cereşti, ci complet trupeşti, nu mai sintem înţelepţi ci foarte deştepţi, nu mai avem în noi Adevărul ceresc care vorbeşte despre pământ, ci adevărul pământesc care vorbeşte despre cer. Finţa noastră este pur pământească, mărturisind patima, senzualul, deşteptăciunea, artisticul, culturalul, etc. Au dispărut academiile cereşti. Şcoala pustiei. Academia artelor interioare divine.În ţară ortodoxă te întrebi, unde-i ortodoxia. Pe noi (pe mine însumi) nu se vede. Cei adevăraţi ortodocşi ai noştrii nu mai sunt văzuţi. Nu pot fi văzuţi fără minimum de smerenie. Sunt desigur. O spun şi o cred cu toată tăria. Vai nouă “ortodocşilor” şi mărturisirii noastre ortodxe, prin ţinută, atitudine, şi trăire. Iertaţi îndrăzneala.
@ Nicolae Mirean
Mult adevar se afla in cuvintele dumneavoastra! Cu durere in suflet trebuie sa marturisesc ca m-am regasit in portretul “ortodoxului contemporan” pe care l-ati creionat mai sus. Daca credinta mea e moarta si am ajuns sa fac cele ale credintei intru slava desarta, atunci inseamna ca am ajuns la cuvintele Domnului care spunea “daca sarea isi va pierde gustul, cu ce se va sara? Nu mai este buna de nimic, decat sa fie aruncata afara”
Intr-adevar, nu mai suntem credibili pentru ca, de cele mai multe ori, ortodoxia noastra este un surogat…
@ Adriana,
Daaa, de mult mi-am pus problema asta; măi, mi-am zis în sinea mea, așa cum sunt magazine cu mîncare pentru sticleți și șnauțări, frizerii pentru bursuci și veverițe, parcuri de distracție pentru animale de companie, restaurante pentru crocodili, de ce n-ar exista și magazine cu țoale pentru femeia ortodoxă? Mai un sutien ortodox, mai o săndăluță drept-măritoare, un fulărel pravoslavnic…ce ușurare!!!
Eu văd chiar un mol cu toate cele trebuitoare femeii ortodoxe: o sală imensă unde să aibă posibilitatea să spele cu mîna (ca să evite astfel lenevia), microsere unde rucodelia la praz și gulii să le mențină trezvia, o sală pentru șezători unde să cînte pricesne și să împletească rochii luuungi, maro, gri și negre, din rafie, un salon de coafură axat exclusiv pe împletitul parului în coadă, un sistem de trotuare pentru promenada isihastă, pe care vor circula cu capul plecat doar barbați specializați, profesionisti, bărboși, puțin încruntați, nezmintitori,rulînd rozarii și soptind chestii mistice, piscine individuale unde să poată intra puțin mai dezgolite, cu o bonețică pe cap, un badi croit ortodox și cizmulițe de gumă turnate canonic. Nu trebuie să lipsească nici bucătării cît mai rudimentare menite să unească suferința fizică rezultată din precaritatea instrumentarului cu bucuria de a fi utilă soțului și copiilor; să învețe să pregătească o ciorbiță de napi, o tocăniță de ștevie, un suc de soia cu păpădie, preparate prin excelență ortodoxe. Zeci de capele și sedii ASCOR să le stea la dispoziție pentru plîngerea păcatelor, metanii, autoflagelări, străpungeri ale inimii, tăiere a voii și cîte și mai cîte plăceri la care femeia neortodoxă nici nu poate visa!
Între timp, soțul, sigur pe curăția femeii lui, să poată linge la terasă, în tihnă, cu Gogu, cîte-o berică rece, trăgînd din cînd în cînd cu ochiul la strada plină de femei pacătoase, neortodoxe, cam despuiate, pierdute de bună seamă, că de, n-o fi foc, oameni suntem nu animale…
@nicolae mirean
Am gasit omul descris de dumneavoastra.E o colega in varsta care de 15 ani este pusa in scaunul electric de sefi si care a gasit puterea sa iasa zilele acestea la pensie.Mentionez ca nu calca pe la Biserica,dar pentru mine e un model de corectitudine.Cat de putin i-ar lipsi sa ajunga la desavarsire…
Recunosc ca si eu sunt tanara, nu ma laud dar arat bine, cu toate ca am o varsta trecuta de 35 ani.Pe cand aveam 18-20, 30 ma imbracam si eu “asa ca sa fiu la moda”, insa le spun tuturor fetelor ca aceasta imbracaminte ma dezavantajat enorm, si nu am stiu pe ce drum sunt.Ptr. ca de fiecare data cand un baiat se apropia de mine, nu cauta sensibilitatea sufletului meu, nu-mi asculta vorbele, ci cauta mereu doar placere.Motiv pentru care renuntam la relatie si plecam dezamagita, ca persoana respectiva nu este asa cum vreau eu.Abia cand vor trai pe propria lor piele acest lucru, abia atunci isi vor reveni, se vor conforma si vor intelege totul alfel.Pentru ca si corpul are limitele sale, odata cu trecerea timpului.Si necazurile cand vin, vor fi cea mai buna pedagogie.Doamne ajuta!
@ Nicolae Mirean:
Va referiti la parintele Paulin sau la cine?; iertati-ne ca nu am prea inteles legatura cu postarea de fata. Altminteri, desigur, chiar subscriem si ne regasim in caracterizare.
Exista kilometri de material din care se poate croi dupa “gustul” ortodox tot ce ne dorim pentru a arata cat mai ortodox. E mai greu pana constientizam, ca dupa aceea gasim si imbracaminte “ortodoxa”. Dumnezeu sa lumineze mintea tuturor! Toate se dobandesc treptat.
@rufin liban
🙂 Ehehehe…cate subtilitati deriva din mesaj!
Sunt elemente si Pro si Contra…dar suna BINE 🙂 🙂 🙂
Chestia cu auto-flagelarea sa stiti ca, nici-o femeie (ortodoxa sau neortodoxa) in cazul in care n-are mintea pusa pe moate si nu indeplineste o anumita meserie (stiti voi care…) nu va adopta nabadai sado-masochiste ca doar nu-s verisoare toate cu marchizul de Sade…
@ admin
Fraţilor, regret că s-a putut înţelege că am avut pe cineva ca ţintă. Pentru ce faceţi, pentru postare, şi pentru părintele, toată susţinerea, admiraţia şi sprijinul. Nu mi-am dorit comentariul fără legătură cu postarea ci dimpotrivă am vrut să se îţeleagă că ortodoxia este cinstea noastră, curăţia noastră, răbdarea noastră, gândirea noastră, cuvântul şi învăţăturile noastre, acţiunile şi planurile noastre, comportamentul şi atitudinile, munca şi recreerea, pasiunile şi visurile, ţinuta şi casa, relaţiile şi raportările noastre adică tot ce înseamnă viaţă şi existenţă văzută şi nevăzută. Nu putem fi ortodocşi numai prin mersul la biserică, sau prin câteva altele asemenea. Am văzut ortodoxia bunicilor mei şi a celor din jur în copilărie, ortodoxia părinţilor şi a celor din jur în familie şi în spaţiul în care am vieţuit şi (cu durere) am spus (acolo) ce văd acum, (ce simt şi ce cred eu), nu ca dinafară, nu ca unul fără de vină pentru acestea, sau ca un mai presus de ele ci, (repet), cu mare durere şi ca un vinovat ce îndrăzneşte să acuze pe alţii. Aşa văd, aşa simt şi aşa cred (cum am spus acolo). Cer iertare lui Dumnezeu şi tuturor frăţiilor voastre.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/03/21/arhim-simeon-kraiopoulos-cum-se-poate-pierde-chiar-si-un-crestin-practicant-ce-facem-cu-omul-cel-vechi/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/06/19/omul-vechi-omul-nou-duhul-sfant-imparatia-cerurilor-in-noi-insine-pacate-mari-pacate-mici-staruinta-lupta-duhovniceasca-biruinta/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/06/19/omul-vechi-omul-nou-duhul-sfant-imparatia-cerurilor-in-noi-insine-pacate-mari-pacate-mici-staruinta-lupta-duhovniceasca-biruinta/
Soră Elena cred că nu trebuie să ajungem la desnădejde, nu trebuie să acuzăm persoane, să dispreţuim ori să ne pierdem încrederea în biserică şi-n lucrarea ei, ci să urmăm cele spuse în psalmi de Duhul lui Dumnezeu, “slujiţi Domnului cu frică, şi vă bucuraţi lui cu cutremur”. Să nu considerăm succese realizările noastre ortodoxe înainte de judecata lui Dumnezeu, să ccăutăm să înţelegem bine ce este ortodoxia autentică şi să căutăm pe aceia să o trăim să o mărturisim să o cerem de la Dumnezeu, de la noi şi de la cei ce o învaţă cu putere de decizie şi unica misiune de a sfnţi şi propovădui evanghelia până la marginile pământului. Nu cred că frăţia ta cauţi slava deşartă, nu cred că ar căuta-o nici cei ce cad în ea. Pilda celor zece fecioare trebuie să ne înspăimânte. Domnul îsuşi spune că toate erau fecioare (cu toate virtuţile fecioriei) dar că unele erau nebune, că nu aveau ulei în candele lor şi că deşi aveau candele nu le aveau cu elementele esenţiale pentru a le fi de folos, că aveau cele ale fecioriei ( ortodoxiei ) far nu aveau flacăra candelei, nu aveau viul flăcării. Candela este un succes o realizare un bun dobândit ( fără îndoială ortodoxeşte) dar care fără ulei şi fără viul flacării nu a fost de nici un folos.Domnul spune că unde este comoara noastră acolo este şi inima noastră. Dacă comoara ni-i în cer nu vom şti sâ o păzim. Această comoată este extrem de concretă. Cel ce o are simte că o are şi ştie să o şi păzească, simte imediat că şi-a pierdut smerenia, că vorbeşte spre pagubă nu cu folos, că pirerde rugăciunea, că pierde milostenia, că orice laudă cât de mică de la oameni ia şters dobânda şi agonisita de sus, şi toate celelalte. Acestea sunt extrem de concrete şi de simţite de orice posesor de comoară cerească. Nu vei vedea bogat în cele cereşti făcând ceva ce iese fie şi cât de puţin din îndreptarul sfinei evanghelii, nu vei vedea ţinută ortodoxă care să arate nefiresc pe cel sau cea care o poartă, etc. De aceia am îndrăzit să spun că ” în ţară ortodoxă” te întrebi, unde-i ortodoxia” şi că oamenii sunt deştepţi şi foarte deştepţi dar nu mai au înţelepciune, că vorbim despre cer trăgând la pământ. Ca deţinem adevărul pămâtesc care vorbeşte despre cer şi nu Adevărul ceresc care vorbeşte despre pământ şi toate celelalte. Este o mare cutezanţă din partea mea, dar socot că şi o datorie. Cred că trebuie ca fii ai bisericii să spunem şi acestea (cu frică, cu durere, nu acuzând, nu defăimând, nu îndemnând la schismă şi răzvrătire, nu semănând neâncredere îndepărtând de biserică). Aici ( pe acest site, asta se face) şi cine are comori cereşti le poate spori, cine nu are le poate dobândi învăţând mult şi de aici şi lucrând şi dobândindu-le prin biserică şi tainele ei. S au înmulţit smintelile şi smintitorii. A sporit deşteptăciunea şi capcanele ei . Se lucrează mult dar puţin se dobândeşte. Nu vreau să fiu înţeles greşit, nu vreau cu nici un chip să ştirbesc cuiva încrederea în biserică dar îndrăznesc să spun că după atâta misiune ( cum nu s-a mai făcut până acum), după atâta cunoştinţă şi mediatizare a ei nu prea mai avem nici rezultat nici comfirmare de la cer ca răspuns ci dimpotrivă odată cu mediatizarea s început seceta să muşte cu asprime. Şi asta spune ceva. Se fac rugăciuni pentru ploaie şi ploaia nu vine. De ce oare ? Nu avem suficientă credinţă ??? sau… nu mai avem undelemn în candeli ? Nu cumva credinţa noastră este moartă şi roadele faptelor noastre şi-au primit plata ? Creul rămâne închis. Ploaia nu este răspuns cel aşteptăm ci-i ori potop ori doar o bură “neânsemnată cantitativ” Oare slujitorii lui Baal când sau înfruntat cu sfântul Ilie nu aveau credinţă puternică în ceia ce credeau ? Aveau şi se şi mutilu pentru ai spori întensitatea dar nu era în cine trbuie şi cum trebuie. Desigur că vor spune mulţi că seceta este datorată efectului de seră, modernizării, şi celelalte şi nu pedeapsa cerlui, este efectul şi consecinţa păcatelor, necredinţei, şi credinţei neduhovniceşti. Iertare dragă soră că m’am întins prea mult cu comentariu. Rog pe admin să nu-l pună pe pagină dacă-l găsesc nepotrivit sa înstare să smintească. Iertare tuturor.
Iertare pentru greşelile foarte multe din text
Ce scrie in materialul la care a facut trimitere Adriana :
“În noiembrie 2007 s-a deschis primul magazin de îmbrăcăminte pentru femeile ortodoxe la Sankt Petersburg. Magazinul preotesei Nadezhda Belkova doreşte să creeze vestimentaţie potrivită pentru preotese şi pentru femeile creştine. Magazinul se numeşte 12 Praznice, după numărul celor mai importante sărbători ortodoxe din timpul unui an. Acesta face parte din OOO Aksamit, un magazin foarte mare, în care se comercializează diferite accesorii pentru biserici şi preoţi.
“Ideea de a deschide un asemenea magazin ne-a venit atunci cînd am auzit că preoţii au întrebat la magazinele de obiecte bisericeşti cînd vor începe să vîndă îmbrăcăminte pentru soţiile lor” a mărturisit matuşka Nadezhda, care este şi directorul general al noului magazin. Aceasta a mai spus că în noul magazin se vor găsi fuste lungi, bluze şi eşarfe modeste, dar elegante; în nici un caz nu se vor găsi pantaloni. Îmbrăcămintea va acoperi o arie variată de culori şi de stiluri, începînd de la roz şi ajungînd la negru, fără culori puternice sau stiluri “deschise”. Preţul pentru fuste variază între 700 ruble (28$) şi 1500 ruble (61$). Ele sînt confecţionate din diferite materiale, dar pentru cele de iarnă se foloseşte lîna. ”
Repetam sursa : http://slujireapreotesei.blogspot.ro/2009/05/magazinul-12-sarbatori-din-sankt.html
Avand in vedere sfatul celor intelepti de a strange randurile , de a cauta sa ai prietenie cu cei cu frica de Dumnezeu , nu vad de ce ideea unui astfel de magazin trebuie luata in ras .
Da , cred ca s-ar gasi si cateva argumente contra , dar cele pro cred ca prevaleaza . Oricum , parinti ca mine ar vizita un astfel de magazin ; astfel , macar , fata mea de liceu ar putea vedea cu titlu de luare-aminte cam ce tipo-dimensiuni de haine sunt mai cuviincioase , poate ca pe unele femei curioase cel putin le-ar mustra constiinta …
Eu personal aș vinde “eșarfele modeste, dar elegante” la pachet cu pateul de post cu gust de ficat porcin. Ar fi o oferă muuult mai atractivă. Nici șpreiurile cu miros de tămîie sau rujul de buze din pămînt de la Ierusalim nu cred ar da greș. Ca patron, aș face bani frumușei, binecuvîntați…
Din lipsa banilor (si ceva lipsa de interes) nu mai stiu ce se gaseste prin magazine. Am observat insa in biserici o adevarata expozitie de fuste si bluze, unele mai frumoase ca altele, si decente. Deci, se poate.
Insa, fie si un magazin specializat! Poate asa ne mai cunoastem intre noi, ne mai imprietenim…ca in Biserica, in jurul duhovnicului si al Sfantului Potir inca nu am reusit 🙁
Off, iar am ajuns la ce ma doare pe mine cel mai tare. Iertati!
Și eu am observat expoziția de fuste și bluze din biserică, Ioana. Din locul în care stau se vede foarte bine. Se poate, bine zici. Și-ncă cum!
Se poooate…iar la fustele cloș (de evidentă “rezonanță” eclezială) propunem acești teniși de factură catehetică:
http://deveghepatriei.files.wordpress.com/2011/05/55.jpg
@ rufin:
Acei tenisi sunt deja o blasfemie.
Dar va rugam sa ne oprim aici cu bascalia. Doar daca mai avem ceva serios si folositor de spus la subiect. Multumim!
admin,
eu chiar nu am glumit. De bascalie, nici nu poate fi vorba. E o mare slabiciune a mea sa privesc la hainele fetelor in biserica, stiu asta.
Am inteles si pozitia dlui Ioan R. Cred insa ca cine vrea sa se imbrace decent, poate.
Inca o data, iertati-ma!
@ admin,
Dacă textul pare bășcălios (e mai curînd sarcastic), subtextul e de-a dreptul sobru/sumbru.
@ ioana:
Nu ne refeream la dvs.