NE VORBESTE PARINTELE ARSENIE PAPACIOC (2) despre catolici, secte, pedeapsa cu moartea, razbunare, Proscomidie… “Ramane un singur lucru: Ade­varul!”

18-08-2011 Sublinieri

“- Ce trebuie sa stim despre catolici?

– Draga, uite ce este. Ei sunt foarte vinovati, pentru ca 1054 de ani am fost impreuna. S-au facut sapte Sinoade ecumenice – ultimul a fost la 787 -, care au stabilit dogmele despre tot: despre Mantui­torul, despre Duhul Sfant, despre Maica Domnului, despre firile si puterile Mantuitorului, monofizismul, monotelismul. Va sa zica, s-au facut toate aceste lucruri impreuna cu ei. De ce s-au despartit la 1054? Au inceput cu interpretari proprii: au schimbat Crezul, si multe altele. Ne despart de ei foarte multe lucruri de dogma.

Referitor la sfinti, sfintii nu faceau dogmatica cand traiau crestineste. (…) Noi discutam aspectul dogmatic, caci, bunaoara, ei au bagat pe filioque in Crez, dar ignora ce spune Mantuitorul. Care de la Tatal purcede. Nu si de la Fiul. E limpede!

– Ce parere aveti despre pedeapsa cu moartea in societate?

– Nu sunt pentru pedeapsa cu moartea, pentru ca este o conjunctura care de fapt trebuie retractata. Nu s-a prea inteles asta. Nu este bine a cere moartea cuiva. Nu sa cerem moartea pentru raul pe care ti-l face tie, ci sa cerem moartea pentru un drept al intregii societati. Pentru ca sunt raufacatori in stil mare, care ucid, care omoara, care dau foc, care fura, care pangaresc, violeaza. Ei, m-am referit la acestia care-s un mare rau social. Aceasta tine in primul rand de cei care ne conduc. Caci nu degeaba poarta sabia. Ca lor nu li se cere sa faca rugaciuni adanci. Li se cere sa faca dreptate. Dar crestineste nu trebuiesc omorati, ci sa fie ajutati sa se pocaiasca, ca sa nu-si piarda sufletul.

Asistam la niste lucruri triste in Romania, mai ales acum dupa comunism, cand e o nuanta de li­bertate. Dar si acum se organizeaza hotii la drumul mare, ori te omoara in strada.

Sa te razbuni tu personal, este o foarte mare greseala, pentru ca atunci ramai dator tu. Dar, daca nu te razbuni, ramane Dumnezeu dator la tine. Pentru ca la El este toata razbunarea, la El este tot. Dar ai voie sa te aperi. Ai voie sa te aperi de rau­facatori, caci spune Mantuitorul: Daca stii ca vine furul, nu-l lasa sa-ti sparga casa! Si sigur, inseamna te vei lupta cu el. Nu sta numai cu mainile intinse, sa nu-i faci loc, ca el da peste tine. Sigur ca si tu trebuie sa te aperi, si din toata treaba aceea el poate iesi ranit.

Deci, este voie sa te aperi cu orice chip. Dar razbunarea nu este crestineasca si nu te rezolva. Din contra, dupa ce te-ai razbunat, ramai mai departe dator la Dumnezeu, foarte mult. Dar asa, ramane Dumnezeu dator la tine, ca sa o spun in forma asta noua de a prezenta lucrurile.

(…)

– Cuvantul lui Dumnezeu nu se mai schimba. Odata zis, devine dogma! De aceea am spus, fara sa fac figura de stil: „Hristos este ortodox!”

– Ce ziceti de papa? Vrea sa uneasca Bisericile pana in anul 2000. Este o aluzie politica, sau ce?

– Parintilor, nici nu m-asteptam sa spuna altfel. El e „biruitorul comunismului”, de la Roma, nu de la Aiud! El e „biruitorul tuturor”, „lider”, nu stiu ce. Asta a spus peste tot pe unde s-a dus. Si, parinte, ascultati-ma pe mine: Adevarul ortodox ii roade! Prezenta ortodoxa ii omoara! Nu le convine cu nici un chip. Pentru ca, hai sa spunem drept, cat ne este ingaduit, cat cunoastem ca teologi, un lucru trebuie lamurit: care e adevarul? Al tau sau al meu?

Parintilor, sunt si eu preot si savarsesc Sfanta Liturghie. Cand vad atatea lucruri acolo, atat de grozave, si cand este spus in carte ca s-a aratat de atatea ori Trupul lui Hristos sub chip de prunc, cat degetul de mare, si atatea alte minuni se intampla la fiecare slujba ortodoxa, cum pot eu sa ma compar cu ei, care nu au nici Proscomidie? Nu este normal sa te indoiesti de impartasania lor? Proscomidia, parin­tilor, va dati seama, este cel mai mare ajutor care se poate aduce mortilor si viilor. Si nu se face izolat. Se face in continuare cu Liturghia credinciosilor. Spala, Doamne, pacatele celor ce s-au pomenit aici, cu sfant Sangele Tau. Pai, bine frate, este putin lucru sa sal­vezi o lume intr-un ceas si jumatate – doua, cat faci Sfanta Liturghie?

– Un preot catolic a afirmat: atat timp cat misa catolica pastreaza epicleza ca fiind centrul liturghiei lor, Proscomidia pe care o fac ortodocsii este o fantezie inventata de ei si nu are o legatura concreta cu ceea ce se intampla la epicleza.

– Trebuie sa raspundem asa: 1054 de ani ati facut aceasta fantezie si voi! Parinte, draga, Sfantul Vasile cel Mare si Sfantul Ioan Gura de Aur au instituit si reguli pentru Proscomidie. Poti sa treci peste sfintii astia atat de uriasi? Parintilor, exista un cuvant al Sfantului Vasile cel Mare, in Canonul 87, pe care l-am pus in insemnari: „Orice cuvant al Sfintilor Parinti are putere canonica!” A gresit Sfantul Vasile cel Mare ca a facut Proscomidia? Ce, gresim cand facem pomenirea viilor si a mortilor? Cand sa o facem, daca nu la Proscomidie?

– Dupa schisma s-au apucat si au schimbat invatatura dogmatica si patristica. Catolicii nici nu-l mai recunosc pe Sfantul Vasile.

– De aceea nu merita nici o discutie. Am spus de multe ori si n-o spun numai eu. Eu nu spun decat ce am gasit la Sfintii Parinti: „Cu diavolul nu se sta de vorba!” E o mare greseala sa intri in dialog cu diavolul.

Parintilor, eu opresc lumea care spune: „Blestemat sa fii, drace!” Vezi-ti de treaba! Ii convine cand spui lucrul asta. Lui ii convine orice dialog cu el, pentru ca-l recunosti, il consideri. Desconsidera-l! Nici nu stau de vorba cu tine! Ca sa-l gonesc pot sa spun: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma!” Puterea cuvantului numelui lui Hristos Dumnezeu, asta sa-l goneasca!

Se pune o problema: cand iertam pe morti? Ca trebuie sa-i pomenim nominal. Cand ii ajutam, cand ii iertam, daca nu la Proscomidie?

[nota noastra: Iata ce scria si Sf. Ioan de Kronstadt despre aceasta problema:

Proscomidia înfăţişează limpede Biserica întreagă cu Capul ei, Hristos şi cu mădularele ei ce­reşti, pământeşti şi adormite. O, mi­nunată unire a lui Dumnezeu cu oa­menii! Romano-catolicii au lepădat proscomidia, şi prin aceasta au descăpăţânat Biserica, rupând legătura învederată a Bisericii văzute, luptă­toare, cu Biserica nevăzută, triumfă­toare, ca în locul lui Hristos să îi dea alt cap – un om care nu este slobod de rătăciri la care ea le face părtaşe şi pe mădularele sale, clerici şi mireni. O, cât de înţelept, de adevărat şi de mân­tuitor este aşezământul Bisericii, pe care o feresc de rătăciri Duhul Sfânt şi Hristos – Capul ei Cel atotputernic.]

– Alta intrebare de la catolici: Hristos a facut vreo Proscomidie?

– Vreme de trei ani a facut Proscomidie! Liturghia Sfantului Apostol Iacov are Proscomidie! Nu? Sfantul Apostol Iacov a facut-o. Apostolul lui Hristos. Pai, ce? Sfantul Vasile cel Mare era un fantezist? Era un mare traitor! Iar tu, 1054 de ani, n-ai trait Proscomidia asta? Ca nu s-a facut alta Liturghie dupa 1054. Si atunci, stiti ce este, dragii mei? E o fantezie vinovata de moarte. Pentru ca a angajat o parte din lume. Sunt mai multi catolici in lume decat ortodocsi. Dar vai si vai! Sunt foarte bucuros ca sunt in credinta aceasta, ca ii va smeri Dumnezeu pe toti! Ramane un singur lucru: Ade­varul! Pe toate planurile Adevarul! Asta e!

Cum spunea un parinte, ca un imparat a adus trei sfetnici sa-i intrebe, in fata altor sfetnici: ce e mai tare in lume? Primul a zis: „Cel mai tare in lume este vinul!” A argumentat. I-a turtit pe toti, nu-stiu-ce.

Al doilea: „Cel mai tare in lume e imparatul!” Iar asta pentru ca imparatii erau teocrati, comandau in numele divinitatii. Si l-a biruit pe primul. Si nu era o flatare, ci un adevar. Daca ar fi fost sinceri, pe pozitia lor teocratica, erau grozavi. Pentru ca asta era forma de organizare a lumii si trebuia o ordine, iar ordinea celui mai mare trebuia sa fie: dura lex, sed lex (legea e aspra, dar e lege). Iar aceasta in numele lui Dumnezeu. Dar nu era asa.

Iar al treilea a zis: „Cel mai tare din lume e femeia; dar mai de neinvins este Adevarul!” Femeia, pentru ca i-a trantit pe imparati una-doua. Dar mai de neinvins este Adevarul, care este in Biserica: Si pe aceasta portile iadului nu o vor putea birui! Este cuvant dumnezeiesc si trebuie sa mor cu asta. Nu-mi mai trebuie nimic, nici o alta lucrare. Sa mor cu ce-a spus Hristos. Traind, nu numai crezand!

Cat priveste sectele, sunt linistit. Ei sunt ca niste lupi care curata padurea de hoituri. Iar daca sunt si platiti, e si mai grav. (…)

– Care ar putea fi cauza exteriorizarii duhurilor necurate care vorbesc in special prin femei?

– Totdeauna au fost ispite. Dar, sa va spun sincer, eu inainte de Revolutie am fost mai ispitit.

S-a dat libertate la secte. Cand conduceam Seminarul de la Neamt, erau 300 de secte pe lume. Acum sunt 10.000! Se servesc dracii de aceste inva­taturi false. Dar nu sunt in masura sa spun de ce sunt asa de multe secte. Stie Dumnezeu! Mereu a fost lumea chinuita de diavol, insa acum au capatat o oa­recare indrazneala. Dar sunt si foarte multi care si-au intarit pozitia de credinta, de traire.

Eram la Manastirea Slatina si a venit un om bolnav. Gavriil il chema. Nu se marturisise toata viata. Era foarte bolnav si venise cu sotia la Sfantul Maslu. Am intervenit personal si l-am rugat sa se spovedeasca. El: Nu, nu! Ce pacate am facut eu? Si nu a vrut sa se spovedeasca. Si-i faceam Sfantul Maslu dupa 12 noaptea cu mai multi preoti. La un moment dat, in timpul maslului, a venit moartea sa-l ia. Si a inceput sa tipe ca vrea sa se spovedeasca. Eu l-am intrebat: „Ce ai facut?” „Am facut, am…”, n-a apucat sa spuna nimic si a murit chiar in bratele mele! Doamne fereste sa mori nespovedit si cu constiinta incarcata de pacate!

Ei bine, ce asteptam? Uite prostul! Il rugam sa se spovedeasca. Nu-l costa nimic. Toti am putea trai aceste momente tragice daca vom fi neatenti cu implinirea poruncilor pe care ni le-a dat Dumnezeu!”

(Din: Ne vorbeste Parintele Arsenie 2, Editura Episcopiei Romanului, 1997)

Legaturi:

***


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Dogme/ erezii, Ecumenism, Marturisirea Bisericii, Parintele Arsenie Papacioc, Spovedanie si Impartasanie (Sfintele Taine), Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

38 Commentarii la “NE VORBESTE PARINTELE ARSENIE PAPACIOC (2) despre catolici, secte, pedeapsa cu moartea, razbunare, Proscomidie… “Ramane un singur lucru: Ade­varul!”

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Binecuvantat esti Doamne intru sfintii tai !!!

  2. Părinte scump, dor ne e de sfinția ta!…

  3. Traim vremuri grele….pot sa va zic ca la noi in parohie sunt si greco\catolici,si in cadrul unor activitati scolare, am incercat sa purtam un dialog in ceea ce priveste 1054….toti satenii sunt convinsi ca este “politica popilor”, asa spun ei. “Hristos ne accepta pe toti si preoteasa ortodoxa {adica eu},nu are iubire de noi, vrea sa ne invrasbim intre noi, ce istorie,ce dogme,toti avem un singur Dumnezeu.” Asa gandesc “crestinii” azi si din pacate majoritatea preotilor din parohiile invecinate! Ce ma sfatuiti sa fac in acest caz in care majoritatea satenilor sunt fara multa scoala ,preotul greco catolic,fost absolvent de Teologie Ortodoxa,neobtinand un post la oras trece jumatate de sat la gr catolici,fiind chiar el fiu al satului.

  4. Trecerea s~a facut inainte de a merge noi in parohie. Sunt doua locasuri de cult in sat.Cu ajutorul lui Dumnezeu cand batranii mor, se vand casele ortodocsilor de la oras.

  5. @ gabriela

    Foarte trista situatie. Ce puteti sa faceti dvs., decat sa rezistati si sa le dati si pilda iubire, in ciuda clevetirii si dusmaniei lor. Parintele e important sa continue sa marturiseasca si sa se puna in slujba lor, explicandu-le invatatura cu dragoste, cu rabdare si cu staruinta, cu timp si fara timp, dupa cum suntem siguri ca si face… Dar este foarte greu si roadele nu vor veni repede.

  6. Foarte folositor cuvantul de invatatura al Parintelui Arsenie Papacioc. Doamne ajuta si Mantuire!

  7. Intr-un sat in Maramures, oamenii au fost ortodocsi, fortati sa treaca la greco catolici, apoi fortati sa treaca iar la ortodoxie. Nu mai stiu nici ei de capul lor, sarmanii. Daca le spui ca numai ortodocsii is buni se supara amarnic, insa tot ei sunt cei care se supara pe cele 5 familii care s-au trezit ca vor sa fie greco-catolici, dupa aproape 20 de ani de cand tot satul a fost intrebat daca vor sa ramana ortodocsi sau sa redevina greco-catolici. Atunci toti au vrut sa ramana ortodocsi. Mai trist e ca nu au decat o biserica in sat si probabil se vor lupta pe ea, cum se lupta si in Ocna Mures sau Aiud pe bisericile ortodoxe prin tribunale si nu numai.

    Ce sa mai zici de familiile mixte: o romanca ortodoxa maritata cu un ungur catolic, copii catolici, femeia batrana merge la ortodcsi, un copil la catolici, celalalt la ortodocsi, a trecut la ortodoxie prin casatorie. Acest al doilea copil are la randul sau 2 copii: primul ortodox, al doilea catolic. Curios insa al doilea copil ce se tine ungur si catolic are un copil tot catolic, crescut in familie numai vorbind ungureste si totusi prefera sa vorbeasca romaneste!

    Povestea e complicata, dar asa am ajuns la concluzia ca nu pot sa mai judec pe nimeni, numai Dumnezeu ii stie pe fiecare ce lupta amarnica duce. Mai ales in Ardeal, unde amestecul e asa mare. Poate ar ajuta vietile Sfintilor Ardeleni de pe vremea Mariei Tereza: Atanasie Todoran si Sf. Oprea.

  8. @d-na Gabriela
    Doamne, ce greu vă este!
    Vă dați seama că n-aș avea nici un cuvânt de spus tocmai eu în această privință. Dar totuși, să încercăm un exercițiu de orientare, de perspectivă:chiar dacă sunteți izolată în acel sat, faceți parte din Biserica Una, Adevărată și nu sunteți nici o clipă singură. Dacă aș putea să vă trimit o scrisoare, v-aș trimite cartea Vulturul rănit, a lui Stelian Papadopoulos. Lupta pentru Ortodoxie e atât de veche!
    Doamne ajută!

  9. Avem si noi o rugaminte la dvs.Cineva ne-a pus aceasta intrebare pe blog si nu stim cum sa-i raspundem, si noi suntem foarte in ceata…

    Cuvantul Dumnezeu din limba romana este una dintre cele mai lungi formule care se refera la persoana sacra suprema – in trei silabe. Majoritatea limbilor exprima divinitatea monosilabic sau scurt: Dieu (franceza), Gott (germana), Dio (italiana), Bog (rusa, bulgara), God (engleza), Buh (ceha).
    Insa am o nedumerire. Nu cumva cele trei silabe inseamna sfinta treime sau cu alte cuvinte DUMinica NE vedem cu ZEU.

    Va multumim frumos…

  10. un cuvant despre dogme si dogmatism a parintelui Savatie

    http://savatie.wordpress.com/2008/07/08/despre-dogme-si-dogmatism/

  11. @ DeVeghePatriei:

    Nu, nu inseamna asta, e o prostie, si nu are nicio importanta cate silabe sau litere are cuvantul. Vine din latinescul „Domine Deus”.

  12. Pingback: NE VORBESTE PARINTELE ARSENIE PAPACIOC (3) DESPRE VIATA DUHOVNICEASCA. Cum trebuie sa procedezi cand te cuprinde deznadejdea pentru pacate?
  13. Parintele n’a fost doar nume
    Nu doar adânc, cuvântător,
    Și nu doar un stâlp și referinţă
    Și-un mare mărturisitor,

    Ci și un ne’ntrecut părinte
    A mii de fii duhovnicești,
    Salvaţi și susţinuţi prin ruga
    Și jerfele-i călugarești.

    Mulţi îl cunosc numai din poze
    Mulţi îl cunosc doar din ce’s spus,
    Dar câţi s’au folosit din truda
    Și din slujirea sa’n Iisus ?

    Câte vieţi, de-a lungul vremii
    Au fost întoarse din păcat,
    Și câte răutăţi cumplite
    Printrânsul nu s’au mai lucrat ?

    La câţi le-a fost grea poticneală
    Și câte rele s’au oprit
    Din mersul către erezie,
    Prin ce a fost și-a suferit ?

    La câţi le’a fost nădejde vie
    Putere, ori încurajare
    Ori element de referinţă
    În lume și în închisoare ?

    La câte întrebări nepuse
    Prezenţa sa a fost răspuns
    La câţi le-a fost hotar în fapte
    La câţi reper întru Iisus ?

    Și cât s-a sprijinit pe dânsul
    Biserica și’ortodoxia,
    În cele mai cumplite clipe
    Ce s’au trăit în România ?

    Să nu uităm ce-a fost, ce este
    Cât a luptat, cum a trăit,
    Ce a zidit ortodoxește,
    Și pentru ce s-a ostenit,

    Că astăzi cele dinafară
    Au preţ și mare căutare,
    Nu viaţa aspră și smerită,
    Nici lupta despătimitoare.

    Iar unii au ajuns să creadă
    Că osandirea-i ziditoare,
    Că am cazut din Har cu toţii,
    Că schisma-i unica salvare

    Și că așa părinţi de seamă
    Ori au minţit, ori au trădat,
    Ori ascultând de ierarhie,
    Căzând din har s-au înșelat.

  14. Nicolae, foarte frumoasa poezia inchinata parintelui nostru drag.
    Dumnezeu sa te binecuvanteze, si Parintele sa te ocroteasca cu rugaciunile sale.

  15. @admin

    Va multumim frumos.Doamne ajuta!

  16. Gabriela@ada Va sunt recunoscatoare pentru gestul pe care il faceti pentru mine. Daca se poate, am sa rog pe admin sa va trimita adresa mea de mail.Dumnezeu sa va rasplateasca ,cat si celor care fac posibila zi de zi intalnirea noastra pe acest site!

  17. @gabriela
    Da, sigur!M-aș bucura tare mult să-mi scrieți!

  18. @gabriela:
    Ortodoxia este iubire. Iubirea de Bunul Dumnezeu și de om. Iubirea se trăiește, nu se învață, nu are logică. În logică parcă și duhul ortodoxiei se depărtează. În logică poate fi adevăr, însă un adevăr rece, care de multe ori dărâmă în loc să clădească. Pentru ca un om să vină la ortodoxie, trebuie să o iubească, ca să o iubească trebuie să o cunoască (prin inimă), ca să o cunoască trebuie să vadă icoane vii. Aici se află totă lucrarea care se cade ortodoxului… să devină icoană vie.

  19. @dl.Marian
    Ne lipsesc marii învățați care să predice cu putere, fiind și trăitori. Am adus în în discuție cartea despre cei doi mari prieteni, apărători ai ortodoxiei în vremuri inimaginabil de grele: Sf. Grigorie Teologul și Sf.Vasile cel Mare.Ei au fost, de exemplu, niște ”icoane vii”, cum ziceți, de aceea au putut întări credința cea adevărată și au schimbat atâția oameni. Dar noi suntem oameni neputincioși, noi înșine poate neavând în preajmă o icoană vie pe care să o privim și nici un umăr pe care să plângem. Și iată că în astfel de situații nevoie mare avem de mângâiere și de un cuvânt de încurajare. Eu aș tinde să cred că nu putem da oricum sfaturi, sunt momente în care mai bine ne rugăm, pentru că altfel există posibilitatea ca ceea ce spunem să rănească și mai mult.Da, suntem toți păcătoși, nevrednici de ortodoxia pe care trebuie să o mărturisim,dar acum să ne mai și pomenim în rugăciune. (aveți un nume deosebit de frumos! 🙂 ).Doamne ajută!

  20. @ ada:
    Îmi cer iertare pentru că îți răspund așa târziu. M-au bucurat mult remarcile tale referitoare la rugăciune căci știu că rugăciunea făcută cu durere deschide cerurile și închide porțile iadului (inclusiv pentru cei pentru care ne rugăm). Îți înțeleg dorul pentru Sfinți căci şi eu, deşi am cunoscut mulți credincioși, ceea ce n-am întâlnit este dragostea pentru Bunul Dumnezeu… (și, cu atât mai puțin, pentru Maica Domnului). Inimi înfierbântate, multe… dar reci de dragoste. Când omul va începe să-și înțeleagă starea de păcătoșenie atunci inima i se va zdrobi de smerenie și, apoi, va începe să ardă de dragostea pentru minunea din viața noastră care este Bunul Dumnezeu. O dragoste care nu cere ci care doar arde, mistuie. Ce inimă poate să simtă dragostea pentru Bunul Dumnezeu decât aceea a omului care a înțeles că în tot ceasul vieții sale L-a răstignit pe Bunul Dumnezeu iar El i-a răspuns cu nesfârșita Lui blândețe și suirea de bunăvoie pe cruce din prea marea Lui iubire pentru noi? Să-ţi fie inima şi gândul pururea la Bunul Dumnezeu şi atunci vei şti ce să faci în fiecare clipă a vieţii tale.
    Bunul Dumnezeu să te binecuvânteze și să-ți dăruiască Pacea Lui.
    Și te rog ca, în cazul în care îmi vei mai scrie, să nu-mi mai scrii la plural. Căci asta nu mă odihnește deloc.

  21. Pingback: Ne vorbeste Parintele Arsenie Papacioc (4) despre IUBIREA DINTRE TINERI, CASATORIA CRESTINA SI VIATA DE FAMILIE
  22. @Marian
    Hmmm…Ce mai pot spune? Puțin surprinsă, ca și cum m-aș plimba printr-un parc știut și m-am pomenit că au apărut alte bănci, unde stau alt fel de oameni.Și când s-au așezat omenii…aceia …pe bănci…:) trandafirii cățăratori au devenit mai mari și mai parfumați! Scuze pentru efuziunea metaforică! Unele lucriruri nu se pot exprima altfel. :)) Domnul să te ajute în căutarea pe care o trăiți la această intensitate!

  23. Pingback: Ne vorbeste parintele Arsenie Papacioc (5) despre SPOVEDANIE SI IMPARTASANIE. Cum sa ne pregatim si cand sa ne impartasim? DES SAU RAR?
  24. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC IN INCHISORILE COMUNISTE - marturii inedite despre sfintenia celui care a facut din temnita, manastire
  25. Pingback: STIM SI CONSTIENTIZAM CE SE INTAMPLA IN SFANTA LITURGHIE? CU CE SI CUM NE IMPARTASIM? Cuvinte trezitoare ale Sf. Ioan de Kronstadt (2) -
  26. Pingback: EREZIILE CONTEMPORANE. Parintele Arsenie Vliangoftis despre cateva din marile secte antihristice ale zilelor noastre si mijloacele lor de inrobire si spalare a creierelor -
  27. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC – 1 an de la nasterea in ceruri (19 iulie): CUVINTE DE FOLOS, GRUPATE TEMATIC -
  28. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC – cuvinte insufletitoare despre VIATA IN PUSTIE, CALUGARIE si LUPTA CU DIAVOLUL, despre ajutorul Maicii Domnului si al ingerului pazitor, despre IUBIRE, VORBIRE DE RAU si ISPITE DE-A DREAPTA: “Nu ne pot mantui faptel
  29. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC – cuvinte insufletitoare despre VIATA IN PUSTIE, CALUGARIE si LUPTA CU DIAVOLUL, despre ajutorul Maicii Domnului si al ingerului pazitor, despre IUBIRE, VORBIRE DE RAU si ISPITE DE-A DREAPTA: “Nu ne pot mantui faptel
  30. Pingback: PARINTELE ARSENIE DE LA TECHIRGHIOL: “O clipa inima mi se facuse cer…” -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate