NE VORBESTE PARINTELE ARSENIE PAPACIOC (3) DESPRE VIATA DUHOVNICEASCA. Cum trebuie sa procedezi cand te cuprinde deznadejdea pentru pacate?

18-08-2011 Sublinieri

“Nimic nu este pierdut atat timp cat credinta este în picioare, sufletul nu abdica si capul se ridica din nou!”

– Cum trebuie sa procedezi cand te cuprinde deznadejdea, caci te simti murdar de pacate?

– Un om duhovnicesc nu poate spune niciodata ca nu este pacatos. Se vede mai pacatos decat toti, dar face si fapte pe pocainta, se duce la manastire. Dispretul acesta fata de tine s-ar putea, de fapt, sa fie o autentica smerenie. Dar sa nu te diluezi in asa hal, incat sa nu mai ai nadejde de mantuire. Daca te dispretuiesti pe tine, asta insemna deja o mare biruinta. Insa sa nu te dispretuiesti in comparatie cu altii. Nu este bine! Se poate sa fie o mandrie ascunsa. „Nu sunt la nivelul lui cutare!” Dar ce ma intereseaza lucrul acesta? Eu raspund la nivelul pe care ii am eu. V-am spus, sunt pahare mari si pahare mici. Dar, fie­care pahar daca este plin, este desavarsit.

La masura la care esti tu, la masura aceea ti se si cere. Dupa darurile pe care le-a dat: adica la unul i-a dat un talant, la altul i-a dat trei, iar la altul i-a dat zece. Si le-a cerut sa-i inmulteasca dupa cat a primit fiecare. Mai vinovat este cel nepasator, care sta pe loc. Care sta si asteapta sa vie nu stiu ce.

– Sunt crestini care nu-si doresc slava desarta. Totusi, atunci cand apare ispita slavei desarte, se vad biruiti de aceasta patima. Daca ii prinde moartea in aceasta stare pot sa aiba nadejde de mantuire?

– Trebuie sa aiba nadejde de mantuire cu orice chip! Nu se pune problema sa nu aiba. Nu exista pacat care sa nu poata fi iertat. Insa este o mare primejdie sa te lasi biruit pana la moarte. Caci atunci ce mai poti sa faci? Dar nadejde de mantuire trebuie sa ai cu orice chip! Chiar daca ai omorat o mie de oameni, chiar daca ai fost o mare secatura si ai facut numai raul, este iertare! Mantuitorul il ierta si pe Iuda, daca isi cerea iertare!

– Cum sa intelegem cuvantul Mantuitorului: Mai bine era de acel om de nu s-ar fi nascut?

Daca s-a nascut, acum este bataie de joc, sau mai bine zis este chinuit. Sfantul Apostol Petru a fa­cut pacate foarte mari, s-a lepadat de Hristos, dar s-a pocait. S-a cait si a fost iertat. Nu se poate sa nu fie iertare de pacate. De asta trebuie sa fiti foarte incurajati. Orice ai fi facut, nu te descuraja. Dar, lupta-te ca sa nu cazi! Pentru ca mai greu te poti ridica, o data ce te stii cazut.

Mai intai de toate sa se stie ca raspundem da faptele bune pe care le-am fi putut face si nu le-am facut. In duhovnicie se numesc „pacatele lipsirii“. Adica nu ai implinit ceea ce puteai sa implinesti. Caci cine poate face un bine si nu il face, savarseste un pacat! Dupa cum spune si Sfantul Apostol Iacob: Credinta fara fapte moarta este! Si acest pacat este foarte des intalnit. Fapte bune, asta ni se cere. Te-ai daruit total? Ai iubit asa de mult lumea incat sa zici ca ai facut totul?

– Cum sa ne luptam impotriva gandurilor iubirii de arginti? Cu fapta faci milostenie, dar gandurile sunt la pierderea banilor.

– Primesti plata ca ai facut milostenie si pe­deapsa ca ai fost iubitor de arginti! Pentru  ca, practic, l-ai ajutat pe cel ce a intins mana, iar el zis „Doamne, iarta-l!” ai o marturie. Iar dincolo iti iei plata si pentru ca ai fost iubitor de arginti.

– Cand ai numai banii tai de paine si ti-i cere cineva, nu este o lipsa de dreapta socoteala sa-i dai lui si sa te lasi pe tine lipsit?

– A fost intrebat un parinte: „Daca-ti cere unul haina, ce faci?” „I-o dau!” „Si daca iti cere si camasa?” „O tai si jumatate i-o dau lui!” „Si pe urma ce faci?” „Atunci ma duc si eu si cer sa-mi dea Dumnezeu milostenie, sa-si faca cineva mila de mine si sa ma imbrace!” Dar nu s-a lasat deloc, a dat tot si a impli­nit cuvantul lui Hristos din Evanghelie.

– Parinte, cum sa intelegem cuvantul din Sfanta Evanghelie: Daca ochiul tau cel drept te sminteste, scoate-l… caci mai de folos iti este sa piara unul din madularele tale decat tot trupul tau sa fie aruncat in gheena?

Ei! Nu interpreta chiar la propriu! Nu trebuie sa-ti scoti ochii, ci sa inchizi ochii, ca sa nu mai ai prilej sa judeci. Mantuitorul a vorbit la figurat: insa chiar daca faci lucrul acesta, nu savarsesti o greseala. Dar cine-si scoate ochiul?

Exista in Vietile Sfintilor o sfanta de o rara frumusete si tarie sufleteasca, de care s-a indragostit un oarecare voievod. Si s-a dus si i-a cerut-o staretei. Dar ea si-a scos ochii si i-a trimis pe tava! „Uite, ochii! Acestia te-au privit! Nu sufletul meu, nu inima mea!” Voievodul, cand a vazut asa ceva, a cazut cu fata la pamant si s-a pocait. Iar Sfanta s-a rugat la Maica Domnului si s-a vindecat.

Ai vazut ca s-au putut scoate chiar si ochii? Dar, interpretarea la modul comun este sa-i inchizi. Sa nu judeci, sa nu te mai uiti. Nu-i mai vedea fapta lui cea rea! Iar daca o vezi, compatimeste-l! Poate il ajuti. O, ce importanti sunt ochii la om!

(…) Nimeni nu poate sa spuna care este procesul venirii lacrimilor. Odata te napadesc! Dar sunt si lacrimi nevazute. Nu trebuie numai decat sa plangi ca sa te vada lumea. Pocainta adanca, acestea sunt lacrimile nevazute! Iti pare rau si iti vin si la­crimile! Pentru ca plansul este un proces invizibil si scapa explicatiilor. La toata lumea vine lacrima. Este o stare de evlavie adanca. Un moment asa: „Uite, am fost un asa de mare pacatos! Cum de ma mai rabda Dumnezeu?” Si plansul acesta spala mult cu adevarat. Dar, repet, sunt si lacrimi nevazute.

– Vorbiti-ne de un program de rugaciune. Cum sa ne ordonam, cum sa ne disciplinam?

– Da. Programul acesta este: Permanent!:)

– Dar atunci cand trebuie sa invatam pentru scoala, cum sa ne mai facem rugaciunile?

– Atunci cand ai o meserie, fie ca esti medic, ca esti elev, ca esti student, ca esti profesor, acolo fa-ti datoria crestineste si astfel implinesti cuvantul lui Dumnezeu! Si cand scapi de acolo, cand nu te ocupa nimic, iti zici si rugaciunile.

– Stim ca este foarte bine sa citim Psaltirea, dar sunt psalmi in care nu ne regasim si nu-i intelegem. Este bine totusi sa-i citesc mai departe neintelegandu-i?

– Da! Nu este nevoie sa-i intelegi imediat. Ii intelegi in timp. Este bine sa-i citesti, chiar daca nu te regasesti in ei si nu-i intelegi! Pentru ca s-ar putea intampla sa se vorbeasca in ei de dusmanul nevazut, diavolul, si tu interpretezi. Citeste-i mai departe. Si va veni o zi cand Dumnezeu, prin te miri cine, sau personal, te va lamuri despre ce este vorba, ca nu a ramas nimic nelamurit din Sfanta Scriptura.

– Din pilda fiului risipitor sa intelegem ca Dumnezeu iubeste mai mult pe cel ce se pocaieste, decat pe cel care-I slujeste permanent?

Nu! Fratele care nu cazuse, care facea pe grozavul, cand a venit si a vazut acolo marea milo­stivire a tatalui sau, s-a smintit. Caci zice asa: Ca mie nu mi-ai dat un ied sa-l tai sa ma veselesc cu prietenii mei. De ce a zis ied, de ce nu a zis miel? Pentru ca capra este considerata lucru rau. Adica drac. Nu mi-ai dat un ied, adica petrecere nepermisa. Si a fost mai bun cel risipitor decat acesta. Caci Dumnezeu Isi lasa toata casa si se duce dupa oaia ratacita. Pe aceasta o iubeste si o cauta. Dar nu in­seamna ca aceia nu sunt iubiti. Dar il iubeste pe acesta, pentru ca are nevoie de iubire.

Se zice despre Sfantul Apostol Ioan ca era apostolul iubit de Hristos, dar credeti ca pe ceilalti apostoli nu-i iubea? Ii iubea! Dar ce se intampla? Sfantul Apostol Ioan avea o mare capacitate de a se lasa iubit.

– Ce ne puteti spune despre pocainta facuta cu bucurie si de pocainta facuta cu o oarecare intristare a inimii, cu frica de Dumnezeu si de moarte?

– Dragii mei! Nu este un motiv de intristare cand avem pe Dumnezeu ca salvator, cand ne poate ierta de toate pacatele noastre! Nu exista! Dar, daca este vorba de o cainta, ca eu am gresit si am suparat bunatatea lui Dumnezeu,  este  placuta  cainta ta. Pentru ca orice om care a gresit se caieste. Dar nu se caieste: „Ha, ha, ha!”, ci se caieste cu lacrimi! Cine indrazneste sa spuna ca nu a gresit? Care dintre voi poate sa arunce cu piatra ca nu a gresit? Toti au gresit! Dar, greseala, ca sa fie indreptata, are nevoie de cainta! Te caiesti si te bucuri!  Te bucuri pe undeva in tine ca ti-a trimis Dumnezeu pocainta in dar. Stiti cum e? Noi nu avem siguranta ca ne-o primeste! Avem numai nadejdea ca ne-o primeste! Numai catolicii spun ca ei sunt siguri de mantuire. Eu nu sunt sigur de mantuire, dar nadajduiesc!

– Sunt parinti si frati care sunt obisnuiti sa faca un anumit numar de acatiste sau para­clise si care se simt obsedati daca nu le-au citit, indiferent cum. Cum sa procedam si cum sa traim noi insine acest canon de manastire ca totusi sa si implinim, sa nu fie o lenevire din partea noastra, dar in acelasi timp sa avem si trezvie, o constiinta treaza?

„Mi-am facut canonul! Acum da-mi Doamne ce-am facut!” Nu, dragii mei! Trebuie sa avem o permanenta trezvie! Canonul este obligatia calugarului. Dar daca ascultarea este de durata si a luat posibilitatea de a face canonul, este mai mare ascultarea, taierea voii decat canonul.

Uite, ca sa ma intelegeti, va dau un exemplu. S-a insurat un baiat cu o fata, Nicu cu Ioana. Si dupa nunta Ioana a trecut la bucatarie si Nicu s-a dus la lucru. Si fata a afumat mancarea. „Aoleu! Ce-o sa zica Nicu?” Se perpelea, saraca! „O sa ma certe: «Nici atata n-ai invatat?»” Ea, constiincioasa mititica. Si a venit Nicu: „Draga Nicule, iarta-ma, am afumat mancarea!” „Lasa, draga, nu ma intereseaza! Dar de ce nu te-ai gandit la mine toata ziua? Asta ma interesa pe mine!

Si-o sa ne intrebe pe noi Dumnezeu: „Eu v-am facut si v-am inzestrat cu atatea haruri, cu paza mare, ingeri pazitori. Cerurile erau in mana voastra. Dumnezei dupa har puteati sa fiti, de ce nu va gandeati si la Mine? De ce va imprastiati? De ce la lucrurile lumii va gandeati si la Mine nu?”

(Din: Ne vorbeste Parintele Arsenie 2, Editura Episcopiei Romanului, 1997)

Legaturi:

***

***

***

***


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Crestinul in lume, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Parintele Arsenie Papacioc, Pocainta, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

28 Commentarii la “NE VORBESTE PARINTELE ARSENIE PAPACIOC (3) DESPRE VIATA DUHOVNICEASCA. Cum trebuie sa procedezi cand te cuprinde deznadejdea pentru pacate?

  1. sunt psalmi in care nu ne regasim si nu-i intelegem. Este bine totusi sa-i citesc mai departe neintelegandu-i?

    Odata la un crestin a venit ispititorul si i-a spus:
    – La ce mai citesti Psalmii aceia, ca tot nu-i intelegi; n-ar fi mai bine sa-i lasi si sa-ti vezi tu de treburile tale, ca uite cate ai de facut?
    Raspunsul omului insa a fost:
    – Da, asa este, eu fiind pacatos, nu am ajuns sa le patrund intelesurile, dar lasa ca-i intelegi tu!

  2. V-am spus, sunt pahare mari si pahare mici. Dar, fie­care pahar daca este plin, este desavarsit.

    La masura la care esti tu, la masura aceea ti se si cere. Dupa darurile pe care le-a dat: adica la unul i-a dat un talant, la altul i-a dat trei, iar la altul i-a dat zece. Si le-a cerut sa-i inmulteasca dupa cat a primit fiecare

    Foarte folositoare cuvintele Parintelui Arsenie, mangaietoare si mereu dadatoare de speranta.

    Dar ma intreb, cum stim oare care este masura la care ne este dat sa fim, sidaca ne apropiem sau nu de masura la care am fost inzestrati cu talanti…

  3. Se zice despre Sfantul Apostol Ioan ca era apostolul iubit de Hristos, dar credeti ca pe ceilalti apostoli nu-i iubea? Ii iubea! Dar ce se intampla? Sfantul Apostol Ioan avea o mare capacitate de a se lasa iubit.

    Este o observatie excelenta pe care o face Parintele Arsenie Papacioc, cu privire la “capacitatea de a se lasa iubit”. Adica putem vedea ca nu toata lumea poate sa primeasca iubirea. Mai intai omul refuza iubirea lui Dumnezeu, dar atat de des omul refuza si iubirea care vine de la aproapele, ori pentru a primi iubirea e nevoie de smerenie.

    Odata, plecand la o manastire, dupa o hotarare de ultim moment, am pregatit un picnic sumar: rosii, branza si paine. Fiind invitati la masa, si oarecum surprinsi, am hotarat sa dau parintelui, care ne-a facut invitatia, ceea ce aveam la noi pentru pranz. Si desi era foarte putin, mai ales ca manastirea nu era una necunoscuta, parintele le-a primit intr-un mod cu totul special, de parca ar fi fost fix ceea ce le trebuia. A fost o lectie, poate cu greu exprimata in cuvinte, pentru ca tine de simtire. Putinul care il aveam l-am dat cu tot sufletul, si a fost primit pe masura, cu smerenie, cu multa dragoste si fara a simti vre-o umbra de judecata. Si bucuria a fost reciproca. De atunci am inteles ce mult inseamna sa sti sa primesti ceea ce alti pot sa-ti dea, mai mult sau mai putin dupa putinta lor de la un moment dat, expresie a unei milostenii vazute, dar mai ales nevazute, expresie a comuniunii prin iubire.

  4. Când nu trăiesc ortodoxia
    Și nu îmi pasă de păcat
    De preot și mărturisire
    Deși’s din fașă botezat,

    Când nimicit de deznădejde
    Mă sting sub chinul conștiinţei
    Și nu aleg s’arunc păcatul
    Prin sfânta taină’a pocăinţei,

    Refuz și șansa și iertarea
    Și dragostea lui Dumnezeu
    Și’aleg (prin suicid) osânda
    În focul veșnic cu cel rău.

    În crudul chin al deznădejdii
    Văd moartea singurul răspuns
    Nu mila sfântă, nu salvarea
    Prin jertfa Domnului Iisus.

    Dar vai,…după perdeaua morţii
    S’ascunde chinul nesfârșit
    Ce-i infinit mai greu, mai groaznic
    Decât de cel care’am fugit.

    Că vai….Și vai…,moartea nu este
    Prin sinucidere-o salvare.
    Nu-i eroism, e osândire,
    La chinul veșnic. E’înșelare.

    Că sinuciderea refuză
    Povara vieţii’n Dumnezeu
    Marturisirea și iertarea,
    Şi este moartea, prin cel rau.

    Viaţa pe lume-i o povară
    Un insucces şi-o suferinţă,
    Dacă plăcerea-i scop şi ţintă,
    Fiindcă păcatu-i consecinţă.

    Domnul Hristos ne’oferă crucea
    (Nu viaţa lumii, nu plăcerea)
    În dragoste şi-n curăţie,
    Că-n ea aflăm noi învierea.

    Ortodoxia ne aduce
    Toate comorile iertării
    Şi numai ea ne poate scoate
    Total din iadul disperării.

    În taina sfintei spovedanii
    Primim dobânzile de har,
    Şi suntem scrişi în cartea vieţii
    Când ne hrănim de la altar.

    Păcatu’aduce deznădejde
    Şi căile spre cer se’nchid
    Când demonul domină totul
    Şi ne târăşte-n suicid.

    O, vai şi vai, Doamne Iisuse,
    Cum pierdem căile iertării
    Când alergăm lacomi prin…pofte
    În lumea căilor pirzării.

    Nu ne lăsa să pierim veşnic
    În desnădejdea necredinţei
    Ci’ajută-ne să înţelegem
    Şi să trăim viul credinţei.

    Să înţelegem ce e viaţa
    Şi cât de sfântă e iubirea
    În curăţia ortodoxă,
    Care ne’aduce mântuirea.

  5. @ Mirela

    Masura la care ne este dat sa fim trebuie sa fie verificata de echilibrul sufletesc, dar in acelasi timp trebuie sa nu fie vazuta ca pe o masura statica, ci ca una dinamica, un mers continuu spre Tabor.

    Adica putem sa ne testam: ma duc in fiecare duminica la biserica, daca da, aici sunt. Pe urma merg mai departe si vad ce mai pot sa fac pentru Hristos si pentru credinta mea. Fac privegheri? Da, nu cateodata… Pot sa stau 1000 de zile pe o piatra spunand numai rugaciuni? Nu pot! Ei pai asta inseamna ca masura mea este cu mult mai mica. Vezi, cam asa… Dar la ceea ce pot sa fac astazi, trebuie sa mai adaug ceva mereu, astfel incat sa inaintez ca un rau curgator ce creste, si sa nu fiu o apa statuta.

  6. Corina, sunt intru totul de acord cu tine, minunata observatia parintelui Arsenie cu privire la ”capacitatea de a se lasa iubit”! De mult timp cautam un raspuns la aceasta intrebare: de ce unii nu stiu sa primeasca gesturile noastre de iubire- milostenie, o privire calda etc? Ma mahneam mult in sinea mea mereu si mereu atunci cand dadeam ceva din putinul meu, dar cu tot sufletul si toata fiinta, ca celalalt nu stia sa primeasca. Si nu era o mahnire care venea dintr-o slava desarta, din dorinta de a-mi fi recunoscut putinul lucru pe care l-am facut, ci venea din dorinta de comuniune in iubire…
    Multumim pentru aceste articole ziditoare de suflet!

  7. @C.O.

    Foarte bun raspuns. Mersi.

  8. Nu stiu ce m-as face eu fara Parintele Arsenie!

  9. Pingback: Vindecarea fiului lunatec. "O, neam necredincios si indaratnic, pana cand voi fi cu voi...?" Mustrarea durerii lui Dumnezeu si conditia crestinului in lume
  10. Pingback: Ne vorbeste Parintele Arsenie Papacioc (4) despre IUBIREA DINTRE TINERI, CASATORIA CRESTINA SI VIATA DE FAMILIE
  11. Pingback: Ne vorbeste parintele Arsenie Papacioc (5) despre SPOVEDANIE SI IMPARTASANIE. Cum sa ne pregatim si cand sa ne impartasim? DES SAU RAR?
  12. Pingback: PARINTELE IOANICHIE BALAN, BLANDUL MARTURISITOR - DE 4 ANI IN VESNICIE. Cuvinte de folos (I): "Rugati-va mai mult! Cine vorbeste mult, pagubeste mult"
  13. Pingback: Sfantul Ignatie Briancianinov: IMPRASTIEREA -
  14. Pingback: PREDICA MUSTRATOARE A PS SEBASTIAN PASCANU LA VINDECAREA LUNATICULUI: “In noi se stinge Duhul, ne napadeste formalismul; ne pustieste secularismul; practicam un crestinism din ce in ce mai teoretic” -
  15. Pingback: Raspunsurile Parintelui Teofil Roman despre RUGACIUNEA LIBERA, POSTUL ECHILIBRAT si LUPTA CU OBOSEALA SI IMPIETRIREA INIMII: “Dumnezeu nu asteapta de la noi poezii, ci asteapta inima noastra asa cum este” (si AUDIO) -
  16. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC – cuvinte insufletitoare despre VIATA IN PUSTIE, CALUGARIE si LUPTA CU DIAVOLUL, despre ajutorul Maicii Domnului si al ingerului pazitor, despre IUBIRE, VORBIRE DE RAU si ISPITE DE-A DREAPTA: “Nu ne pot mantui faptel
  17. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC – cuvinte insufletitoare despre VIATA IN PUSTIE, CALUGARIE si LUPTA CU DIAVOLUL, despre ajutorul Maicii Domnului si al ingerului pazitor, despre IUBIRE, VORBIRE DE RAU si ISPITE DE-A DREAPTA: “Nu ne pot mantui faptel
  18. Pingback: PARINTELE ARSENIE DE LA TECHIRGHIOL: “O clipa inima mi se facuse cer…” -
  19. Pingback: INVATATURI FUNDAMENTALE PENTRU MANTUIREA SUFLETULUI (V). Pocainta sincera pentru propriile pacate. INDRUMAR DUHOVNICESC PENTRU CERCETAREA DE SINE de la Parintele Valentin Mordasov -
  20. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC, „spitalul de urgenta al sufletelor“: “TE ADOPTA, CA UN ADEVARAT PARINTE. Nu si-a dorit sa-si apropie oamenii cu orice pret, dar AU SIMTIT CA LUI II PASA DE EI” (Reportaj “ADEVARUL”) - Recomandari
  21. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC – cuvinte insufletitoare despre VIATA IN PUSTIE, CALUGARIE si LUPTA CU DIAVOLUL, despre ajutorul Maicii Domnului si al ingerului pazitor, despre IUBIRE, VORBIRE DE RAU si ISPITE DE-A DREAPTA: “Nu ne pot mantui faptel
  22. Pingback: 3 ani de la mutarea in vesnicie a PARINTELUI ARSENIE PAPACIOC (19 iulie). Invataturi si evocari video: “Frumusetea intelepciunii. Sfaturi pentru viata crestina” -
  23. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC, omul cat un veac, care a stat “CU INIMA TREAZA, CU FATA CATRE DUMNEZEU” - Recomandari
  24. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC IN INCHISORILE COMUNISTE – marturii inedite despre sfintenia celui care a facut din temnita, manastire | Cuvântul Ortodox
  25. Pingback: “Nu vrem sa traim in duhul lui Hristos – in DUHUL ACELA CARE ARDE, nu intr-unul ezitant ori lipsit de trairea autentica a invataturii Sale…” “OMUL ESTE INGRAT SI CHIAR PERVERS”, vrea sa se bucure de darurile lui Dumneze
  26. Pingback: PĂRINTELE ARSENIE PAPACIOC (✝19 iulie 2011) – 4 ani de veşnicie. ULTIMUL INTERVIU pentru “Lumea monahilor”: “VOM RĂSPUNDE, FETIŢĂ SCUMPĂ, TOŢI! Hristos a venit, S‑a jertfit ca să ne salveze pe noi. Iar noi habar nu avem
  27. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC – pomenirea nasterii in ceruri (19 iulie): CUVINTE DE FOLOS, GRUPATE TEMATIC: “Smerenia e sangele vietii. Nu te poti mantui fara ea” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate