PACALEALA TRAGICA
Cititi: ORTODOXIA ROMANA INFRANTA CU 47-1
Marturisim ca ne este greu sa credem ca ierarhii nostri (atatia cati mai sunt) cunoscuti totusi (in ciuda socului produs de scorul neverosimil al votului de ieri) pentru orientarea lor sanatoasa, de respectare fidela a Traditiei in Biserica ar fi cedat ieri pur si simplu la presiuni si intimidari sau ar fi tradat cu buna stiinta adevarul, acceptand cu placere compromisul impaciuitorist, dandu-se de partea ecumenistilor si bucurandu-se de clementa aratata fata de cei doi agenti infiltrati ai masoneriei si/sau catolicismului, a celor doi luptatori de rang inalt impotriva Ortodoxiei, dinauntrul ei. Nu avem cum sa acceptam nicidecum ca “s-au vandut” sau ca “n-au fost niciodata ortodocsi adevarati si ne-ecumenisti”, dar credem ca… au fost inselati!
Este clar ca s-a produs acum, intr-adevar, mai mare tulburare si confuzie si s-a inmultit sminteala. Dar incercam sa intelegem – si nu din punct de vedere al justificarii unor slabiciuni omenesti – ca multi dintre arhiereii nostri au luptat sa evite simultan si caderea din har a Bisericii – fie prin consimtirea la apostazie, fie prin tergiversare – dar si o iminenta schisma, pentru care, poate, inca nu erau/eram pregatiti si care putea avea consecinte incalculabile acum. Oricum, asa cum multi au gandit si au spus, scindarea pare sa ramana o chestiune de timp… si de timp parca si mai apropiat decat ne inchipuiam.
S-au luptat pentru dezicerea Bisericii de faptele celor doi, ca si pentru obtinerea acestor decizii explicite si ferme de interzicere a impartasirii euharistice si a slujirii de taine si ierurgii impreuna cu cei de alte culte, sub amenintarea caterisirii, respectiv a afurisaniei. Castigul nu ar parea mic, daca privim, precum parintele Savatie, partea plina a paharului, raportandu-ne la inexistenta pana acum a unei atitudini oficiale a BOR (nu a Bisericii Ortodoxe universale, ale carei canoane sunt neschimbate si nu se invechesc) de condamnare a practicilor de intercomuniune, insotite si de sanctiuni. Pretul acestui castig – care ar putea sa insemne si o monitorizare mai severa a acestui gen de comportament “ecumenic” raspandit destul de mult in Ardeal si in diaspora – insa a fost unul major si intreit. Iar aceasta poate transforma “victoria”, fie si partiala, a anti-ecumenistilor intr-o “victorie a la Pyrrhus“, adica intr-o infrangere totala pe termen mediu si lung.
Pe de o parte, pentru ca l-au lasat complet singur si izolat – lucru absolut de neinteles si uluitor – si l-au expus de acum total pe IPS Bartolomeu, care si-asa devenise tinta predilecta a atacurilor anti-ortodocsilor dinlauntru si dinafara. Daca nu ar fi existat votul singular impotriva al Vladicii de la Cluj, am fi crezut macar a exista o unitate de cuget si o strategie comuna. De asemenea, daca macar 2-3 alti ierarhi s-ar fi solidarizat la vot cu el, ar fi fost alta situatie si alta imagine. Asa, impresia de tradare si dezbinare este devastatoare, iar pozitia foarte puternica in Sinod a IPS Bartolomeu a fost total subminata, el riscand sa apara acum ca un extremist inadaptat si izolat, a carui voce nu mai merita sa fie luata in seama, desi, probabil, tocmai datorita pozitiei sale de forta, inflexibile, s-a obtinut si cat s-a obtinut! Nu se putea un cadou mai mare pentru Patriarh, care si-a neutralizat, astfel, singurul opozant redutabil si care, de acum, va putea, teoretic, sa treaca “ca prin branza” orice initiativa abuziva.
Pe de alta parte, din punct de vedere canonic se pune o grava problema. Chiar daca am accepta, in extremis, aplicarea unei iconomii (nejustificate, de fapt, de nicio imprejurare; cu totul dimpotriva, toate circumstantele fiind chiar deosebit de agravante pentru ambii ierarhi incriminati) soldate cu “iertarea”, dar pocainta acestora – conditie absoluta a iertarii, cu atat mai mult intr-un caz atat de grav ca acesta – este, asa cum se prezinta lucrurile acum, numai o vorba goala, aruncata in vant (e uimitor cum unii chiar au putut sa o ia si de buna!). Mai intai ca sinodalii ne obliga sa-i credem pe cuvant ca cei doi si-au recunoscut cu adevarat gravele pacate, pe cand la asemenea faradelegi publice si justificate ulterior tot public, fara remuscari, cainta ar fi trebuit sa fie tot publica. Mai apoi pentru ca simplul fapt ca spui “am gresit, va rog sa ma iertati” poate sa insemne fatarnicie, ca in cazul fariseilor si evreilor vicleni care veneau sa se boteze la Ioan, fiind o declaratie pur formala, fara acoperire launtrica si, prin urmare, lipsita de indispensabilele “roade vrednice de pocainta”, de o schimbare reala a gandirii si a vietii, de o hotarare tare de a nu mai umbla pe aceeasi cale si de o lepadare din toata inima de actele savarsite. Pocainta care precede si conditioneaza o eventuala iertare nu este si nu poate fi vreodata un act “politic” si formal. Pocainta nu este totuna cu prezentarea manierata a unor scuze in scopul captarii bunavointei unei persoane. Ne mai vorbind de faptul ca pocainta este necesar sa fie aratata pe masura gravitatii pacatului, presupune un anumit canon, o oarecare penitenta, corespunzatoare cu marimea raului savarsit. Iar pentru tradarea in cel mai inalt grad a Ortodoxiei cata intensitate si cata ispasire ar trebui aduse?! Dar nimic din toate acestea nu se regasesc in comunicatul sau in relatarile despre desfasurarea sedintei Sinodului. Deci felul in care a fost tratata de Sfantul Sinod pocainta denota nu doar superficialitate, ci o evidenta batjocura adusa acestei Taine de nepretuit a Ortodoxiei, taina impacarii omului cu Dumnezeu, pentru care se face mare “bucurie in cer”.
In fine, chiar Trinitas TV si Radio Romania au furnizat involuntar aseara si dovada clara ca aceasta presupusa pocainta, cel putin in cazul Mitropolitului Banatului, NU EXISTA, este O TOTALA SI GRAVA MINCIUNA. Intrebat in mod repetat de reportera televiziunii Patriarhiei si de pr. Visarion Alexa daca ii pare rau pentru ce a facut, raspunsul a fost stupefiant: “deocamdata Sfantul Sinod a considerat ca ce am facut e o fapta regretabila si… desigur imi pare rau ca s-a ajuns aici”. Ca si la dezbaterea AZEC, Corneanu arata ca singurul regretat este ca “s-a ajuns aici”, in niciun caz ca a facut ceea ce a facut! Iar primul raspuns arata ca… “deocamdata” (!!) Sfantul Sinod a calificat fapta ca regretabila, fara ca el sa-si si asume, asadar acest calificativ! Concluzia? Iertarea acordata nu poate fi valabila, este nula de drept, pentru ca nu numai pocainta reala si adanca, ci ci simpla regretare formala a faptei lipseste cu desavarsire si in mod probat! Ceea ce inseamna nimic altceva ca AM FOST TRASI PE SFOARA. Nu ca nu am fi banuit asta dinainte cu o precizie de 99%, dar acum, iata, s-a putut si dovedi! Consecinta canonica, duhovniceasca este cat se poate de grava in acest caz: Corneanu, dar foarte probabil si Sofronie raman cazuti din har si orice act savarsit de acestia poarta pecetea ereziei si apostaziei si de acum inainte, nefiind, in opinia noastra, valide tainele savarsite de ei si nefiind posibila comuniunea cu acestia.
Al treia prejudiciu grav adus credintei si Bisericii de compromisul ierarhilor traditionalisti este faptul ca au girat si, deci s-au facut partasi la o “marturisire de credinta” ecumenista rostita de insusi P.F. Daniel la deschiderea lucrarilor Sinodului de ieri, care, intr-o maniera extrem de subtila si de alunecoasa, dupa ce iti ia ochii cu afirmarea necesitatii unitatii de credinta, cu respingerea intercomuniunii si cu citate dintre cele mai “tari” extrase din… memoriul primit de la Comunitatea Athonita (cata abilitate de derutare a “adversarului” prin magulire!), ajunge sa spuna cateva lucruri extrem de grave:
“Totusi, prin această măsură de disciplină canonică ortodoxă, nu dorim să defăimăm sau să tratăm cu arogantă si dispret pe ceilalti crestini, sau să întrerupem dialogul teologic si cooperarea practică în domeniul social-caritabil, ci dimpotrivă, considerăm că, printr-un dialog teologic sincer si profund, pot fi redefinite dogmele care separă Biserica Romano-Catolică de cea Ortodoxă. În acelasi timp, este necesar ca ortodocsii clerici, monahi si mireni să nu folosească cu usurintă si patimă cuvinte grele ca „erezie” si „eretici”, „apostazie” si „trădare”, la adresa altor ortodocsi sau la adresa altor crestini, deoarece adesea sub pretextul că salvăm Ortodoxia ne uratim sufletul, întrucât despărtim dreapta credintă de iubirea crestină smerită. Uităm că de fapt trebuie să <<Tinem adevărul în iubire>> (Efeseni 4, 15), să apărăm si să promovăm <<credinta lucrătoare prin iubire>> (Galateni 5, 6), după cum ne învată Sfântul Apostol Pavel”.
Intelegem asadar ca scopul dialogului teologic cu romano-catolicii nu este altul decat REDEFINIREA DOGMELOR CARE NE DESPART!!! Niciunul din ierarhii nostri n-a sesizat aceasta idee sau n-a avut nimic de obiectat la ea? Deci unirea preconizata nu se face prin convingerea heterodocsilor de a se intoarce si de a primi dogmele nemodificate ale Sinoadelor Ecumenice, ci prin… redefinirea lor, astfel incat ele sa devina acceptabile atat pentru catolici, cat si pentru ortodocsi?! Adevarurile codificate ale Revelatiei suporta, asadar, ajustari, restructurari si negocieri?!
Apoi, este clar ca, in mod oficial, se urmareste intimidarea credinciosilor si ocultarea adevarurilor suparatoare, prin inerzicerea folosirii cuvintelor care pur si simplu descriu abaterile cele mai grave din credinta. Nu mai avem voie, iubiti parinti si frati, sa vorbim (cine poate judeca daca este cu usurinta sau din patima?! bineinteles ca intotdeauna vom fi acuzati ca acestea ne motiveaza, iar nu dragostea de Adevar, si ravna si durerea sincere pentru viata Bisericii) de erezie, apostazie si tradare!!! Si pentru ca tot ne este interzis, vom arata ca… tocmai in aceasta interdictie stau apostazia si tradarea mascate in hlamida luminoasa a iubirii! Inseamna nimic mai putin decat ca ne lepadam de Sfintii Parinti si de canoanele Bisericii care n-au ezitat sa condamne in termenii cei mai severi anume aceste pacate – cele mai grave! – impotriva integritatii si adevarului credintei si sa consideram ca toate osandirile lor, uneori extrem de dure si de apasate, biciuind hulele si taind de la radacina ipocrizia, impostura si tradarea credintei drepte au fost facute in afara duhului dragostei!
De fapt, falsa preocupare pentru “credinta lucratoare prin iubire” ascunde repudierea ca “fanatism” si “extremism” a oricarei atitudini – fie ea si oricat de calma si de obiectiva – de denuntare a ratacirii de la dreapta credinta ca ratacire! Noi astazi, in numele ecumenismului, trebuie sa si UITAM ca exista erezie si eretici, apostazie si apostati, tradare si tradatori. Cuvintele prin care Ortodoxia si-a delimitat dintotdeauna “teritoriul” sau dumnezeiesc de tot ceea ce cauta sa o desfiinteze sau sa o dilueze trebuie astazi scoase din vocabularul teologic “politic corect” al noii ere. Este metoda cea mai buna de a nu mai distinge clar niciun contur, de a incepe sa relativizam si sa nivelam totul. Pentru ca, inevitabil, acolo unde nu mai exista erezie sau minciuna nu mai exista nici un singur Adevar, ci mai multe versiuni ale unuia si aceluiasi Adevar, care trebuie numai, eventual, “redefinit”, ca sa ne sugestionam mai bine ca nu exista nicio diferenta intre noi.
Numele acestui “ecumenism” este insa SINCRETISMUL religios, dar un sincretism in forma “soft” si realizat cu pasi mici si pe nesimtite. In numele “dragostei” trebuie sa ne rusinam de unicitatea Adevarului ortodox si de valabilitatea vesnica a invataturilor Sfintilor Parinti, a dogmelor si canoanelor referitoare la dreapta credinta! Directia data de P.F. Daniel prin acest document este una clara si menita sa contrabalanseze puternic celelalte masuri aparent bune adoptate.
Este limpede ca se doreste apropierea tot mai marea BOR de Roma, doar ca nu pe scurtatura apucata de Nicolae si Sofronie (ale caror merite unioniste, totusi, vor fi recunoscute ca atare la vremea potrivita!, ci pe caile mai “rabdurii” ale unei tranzitii relativ lente, cu pasi mici, dar siguri, fara convulsii si tulburari inutile, dar prin cedari treptate ale elementelor de identitate doctrinara, liturgica si canonica si mergand, intr-un numar de ani, pana la totala asimilare. Acest ecumenism “bland”, care sapa pe dedesubt si in tacere la temelia Bisericii este de fapt adevaratul pericol, incomparabil mai mare decat acela radical, grosier si fatis, care isi atrage usor atentia si ostilitatea. Ni s-a dat deci iluzia (si unii au muscat din “momeala”) ca se termina cu ecumenismul, ca de-acum “gata cu joaca, ne facem ortodocsi“, iluzie de natura sa ne tina anesteziati si hipnotizati de fericirea ca ni s-a dat “satisfactia” ca de-acum orice impartasire la catolici va fi pedepsita… Cand de fapt, ecumenismul abia cu acest prilej se relanseaza cu mai multa forta si abilitate si, in plus, cu un alibi perfect!
Cam acestea sunt cateva din consecintele serioase, dramatice ale votului dat ieri in Sinod (si) de ierarhii nostri “traditionalisti”, dincolo de concesia importanta a ne-caterisirii celor doi episcopi ERETICI, APOSTATI SI TRADATORI. S-au lasat pacaliti ca pot sluji Biserica si printr-un mic compromis util pe moment, dar aparent profitabil pe viitor. In realitate, au si am pierdut aproape totul, dar pe neobservate! Nu am cazut inca din har, nici nu ne-am rupt, ci.. stam suspendati, ca si Biserica Ortodoxa autocefala, de un fir subtire care ne desparte de prapastia cea din urma! Cine ne va scoate de aici?
- Cititi si: Parlamentarii Bisericii – Marcel Radut-Seliste
Doneaza pentru filmul "Scrum"
S-a ales calea compromisului … Trist! Cei doi ierarhi intruneau toate conditiile pentru a fi caterisiti si inlocuiti cu alti pastori mai vrednici. Sminteala si tulburare asta au facut .Despre pocainta celor doi am mari indoieli. Imi e greu sa cred ca mitropolitul Corneanu, care s-a impartasit la catolici in urma unui” imbold launtric” si care in urma cu cativa ani declara ca papa trebuie recunoscut si de ortodocsi, a devenit peste noapte un BUN ORTODOX.Tristetea mare este ca numai unul a votat pentru inalaturarea celor doi ,numai unul a aparat Ortodoxia ,numai unul si-a dat seama ca este momentu a marturisi cu fapte atasamentul fata de Ortodoxie ,ceilalti l-au ratat .Se pare ca in sinod, ecumenismul a prins radacini adanci ,sau poate s-au gandit sinodalii ca maine sa nu fie ei judecati si sa aibe cine sa-i apere ,nu-i asa ,o mana o spala pe alta ….Astept reactiile unor Parinti duhovnicesti ,a celorlalte Biserici Ortodoxe ,a Sfantului Munte .Multa credinta si curaj!!!
“Cand de fapt, ecumenismul abia cu acest prilej se relanseaza cu mai multa forta, abilitate cu un alibi perfect!: – exact! Se va insinua cu pasi mici, perversi dar SIGURI! Fatis – ar fi riscat o ‘revolutie’ si si-ar fi dat arama pe fata grosolan! Asa…precum politicienii de ieri si de azi merg pe formula ‘suntem cu voi (la aratare)dar…impotriva voastra (in ascuns)’ si cum, hotararea ne apartine fiind PF, IPS-ti, etc…trebuie sa va executati. Daca inainte, prin interviurile si sondajele de opinie se avea (inca!)incredere in Biserica, cati or mai avea vazand mizeria care a iesit la suprafata?! Inca un motiv – pentru cei slabi in credinta, ori necunoscatori – sa se defineasca ca atei ori sa treaca de partea intai-statatorilor ca reprezentanti ai Adevarului (Domne! Spune popa, patriarhul deci…stiu eu ceea ce spun).
“Printr-un dialog teologic sincer si profund, pot fi redefinite dogmele care separă Biserica Romano-Catolică de cea Ortodoxă”.NU vrem ajustarea dogmelor pe Sinod ci aplicarea lor.Nu a cerut nimeni capetele celor doi ci sa spunem lucrurilor pe nume.Suntem de acord si cu iertarea lor,chiar daca nu au cerut-o si nu fac pocainta??!!!Il ierti pe cineva cand cere,dar cand nu cere ?……
Am o intrebare, ce inseamna schismatic si eretic? Din ce mi-am dat eu seama schismatic este cel ce se rupe de biserica, dar nu schimba invatatura de credinta ( de exemplu stilistii sau orice ierarhie paralela cu biserica), iar eretic este cel care si schimba (si catolicii au mai multe schimbate fata de cei considerati eretici de Sfintele Sinoade in primul mileniu). E si o alta explicatie?
Referitor la “redefinirea dogmelor care separă Biserica Romano-Catolică de cea Ortodoxă” ma gandesc ca poate sa insemne si altceva, nu stiu ce sens a patriarhul. Poate sa fie si reafirmarea a ceea ce ne desparte, adica noi, ortodocsii avem Crezul in acest fel si nu altfel din urmatoarele motive… Dar asta s-a tot discutat de zeci de ani, nu cred ca n-au inteles pana acum ceilalti (catolici, protestanti) care sunt diferentele.
Doamne ajuta!
Nu prea cred ca exista cuvinte care sa exprime indicnarea,tristetea si dezgustul pe care il simt! Chiar nu ma asteptam ca inafara de Prea Sf. Bartolomeu nimeni dintre ierarhi sa nu judece si sa ia atitudine asa cum prevad canoanele! Din pacate ceea ce nu au reusit comunistii (sa diStruga DREAPTA CREDINTA) se intampla acum prin chiar cei care ar trebui sa fie garantii pastrarii DREPTEI CREDINTE! SA VA FIE RUSINE TRADATORI DE CREDINTA, NEAM SI TARA! RUSINE SI DUMNEZEU SA AIBA MILA DE NOI PACATOSII! AMIN!
Este durerosa si naucitoare decizia acestui sinod pe care ma voi retine de acum de a/l mai numi ,,sfant,,.observatia este justa in privinta pocaintei lui nicolae. La o sminteala atit de mare trebuia sa fac o pocainta publica si chiar si atunci nu ar fi fost suficient ,dac e sa tinem cont si de faptul ca el a avut mult mai multe abateri…cea cu impartasirea a pus doar capac la toate…Aceasta decizie era buna poate atunci cind el declarase iminenta recunoastere a papei ca si cap al Bisericii de catre romani sau imediat dupa spurcarea catedralei mitropolitane din timisoara cu acel ritual masonic; acum trebuia sa fie caterist . Oricum, ca fost student al actualului patriarh, la Iasi, va pot spune ca politica lui si gindirea lui erau deschis ecumeniste, manifesta dispret fat de preotii care au stat in puscariile comuniste, il citez ,,..cei cu complexele puscariilor,,, el este autorul scoaterii din Molitfelnicele noi a rinduielii de primire la ortodoxie a ereticilor si schismaticilor, chiar ironiza acste rinduieli, permanent erau adusi la facultate profesori protestanti sau catolici sa tina conferinte, iar dintre cei asa zis ortodocsi, doar cei ci viziuni larg ecumeniste, ii puteai vedea dind lectii de ,,telogie,,.Mai mult decit atit, daca e sa dam crezare unor parinti din anturajul lui din vremea in care era mitropolit la iasi, gestul acesta al impartasirii cu catolicii il facea si el, dar intr/un cadru restrins, cum ar fi spre exempu, capela centrului cultural- pastoral de la Durau.Oricum e bine de stiut de toata suflare ortodoxa: ASCULTAREA DE IERARH MERGE NUMAI PINA LA ORTODOXIE!!!
O dezamagire mai mare nu cred ca am simtit vreodata, decat acum cand l-am vazut infrant pe Pr. Anania si prin el convingerile noastre ortodoxe, Dumnezeu sa ni-l tina in putere sa ne poata apara. Imi imaginez neputinta care l-a covarsit in momentul in care s-a vazut singur in fata tuturor. Metaforic, singurul om cu mana ridicata pentru apararea adevarului. Dumnezeu sa-l miluiasca.
Totusi ramane ceva ce pentru unii nu este o certitudine. Au respectat sau nu canoanele bisericii ierarhii nostrii? Intreb aceasta pentru ca mirenii nu au posibilitatea sa citeasca hotarari de sinoade, canoanele care s-au scris de-a lungul istoriei Bisericii Ortodoxe. O sa va rog, daca exista ele undeva sa ne dati adresa lor de site sau sa ne spuneti titlurile cartilor in care sunt acestea scrise. Desi ma invart de mult timp in lumea cartilor ortodoxe si a site-urilor crestine, nu am dat de asa ceva inca.
Nemiscarea noastra este data de necunostinta, lucru pe care il speculeaza foarte abil cei din conducere. De aceea cred ca este necesar mai mult ca oricand o campanie sau o miscare comuna de initiere a populatiei care sta linistita neintelegand ce sunt canoanele bisericii si de ce unii tot striga ca nu sunt respectate. Moleseala asta duhovniceasca trebuie scuturata, iar daca acum este lasata cum e, ea va duce la o cadere luciferica, unul urmat de gloata.
Trebuie noi insine sa cautam sa promovam si sa ridicam in dicutiile noastre revelatiile divine date parintilor duhovnicesti, transformate pentru intelegerea noastra in canoane si hotarari sinodale.
Dumnezeu sa ne ajute si sa ne lumineze.
@Darius:
Canoanele Bisericii Ortodoxe Universale se gasesc in cartea numita Pidalion, care se poate cumpara si in librariile de carte bisericeasca. Pe internet o puteti gasi la aceasta adresa pentru download:
http://www.sfantuldaniilsihastrul.ro/pidalion.html
Aici puteti avea cateva informatii generale:
http://www.dreptbisericesc.net/
Aici un articol despre “tainele” eterodocsilor:
http://dreptcanonicortodox.over-blog.com/article-4232626.html
Un autor recomandat in materie de drept canonic este pr. Ioan N. Floca.
http://www.librarie.net/autor/17356/Ioan-N-Floca
Doamne ajuta
Darius,
raspunsuri gasesti in PIDALION (Carma Bisericii Ortodoxe) editura Credinta Stramoseasca 2004. Cuprinde hotararile-canoanele sinoadelor – de la Apostolic, Ecumenice si alte sinoade de referinta.
Radu.
Intr-adevar, o MARE PROBLEMA este neintelegerea de catre mireni a adevarurilor de credinta, a diferentelor dintre Ortodoxie si celelalte culte… Se confunda iertarea cu tolerarea greselii… auzi, “Biserica nu taie capete!” (decat de acum inainte, nu??)hmm…
@ Catalin:
Eretic si schismatic inseamna cam ceea ce ai spus si fratia-ta.
REDEFINIRE nu inseamna REAFIRMARE, ci exact pe dos, sa nu ne facem ca nu intelegem…
Atata timp cat biserica va fi condusa de un ecumenist nu trebuie sa ne mire deciziile care sunt luate…Stimate domnule patriarh ecumenist adevaratii patriarhi ai poporului sunt parintii precum Iustin Parvu, Arsenie Papacioc si alti parinti care pastreaza nestirbita credinta noastra ortodoxa. Daca nu pastram bruma de credinta ortodoxa adevarata in sufletul noastru ne pierdem si identitatea si mai ales sufletul…. Suntem mahniti de decizia luata dar in acelasi timp stim si cum stau lucrurile in Sinod….stim acum care sunt lupii si care sunt oile….stim ca majoritari sunt lupii…Bunul Dumnezeu sa randuiasca in asa fel incat sa pastram vie Ortodoxia adevarata in sufletele noastre.
Tinand cont de “scorul” din Sinod (47-1), eu cred ca se ascunde ceva, niste masuri ce se vor lua pe parcurs, in timp, spre a nu se amplifica agitatia nici de o parte, nici de alta. Se va intampla ceva cu cei 2, dar nu s-a dat publicitatii; ori se vor pensiona, ori se vor retrage “de buna voie”. Nu cred ca toti sinodalii (afara de unul) au devenit ecumenisti peste noapte. Sau cel putin asa imi place sa cred.
Sa-l rugam pe Bunul Dumnezeu sa ne ierte, caci pentru pacatele noastre ni se intampla toate acestea. Odata si odata tot trebuia sa vina si “finalul”. Acum putem sa aratam cum stam cu practica, daca suntem pregatiti, caci cu teoria toti stam bine. Singura noastra arma e rugaciunea.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiule si Cuvantul lui Dumnezeu, pentru Nascatoarea de Dumnezeu, miluieste-ne pre noi! Amin.
ar trebui facut un poate un memoriu sustinut la nivel national cu semnaturi in care sa se enumere toate situatiile in care BOR face nota discordanta fata de Biserica Orthodoxa Universala: impartasirile cu ereticii, ritualurile masonice si concertele simfonice din Biserici, eliminarea anumitor rugaciuni ESENTIALE din molitfelnic si toate celalalte tipuri de compromisuri care stim ca se fac si se ingaduie “mai nou”, cu maari prejudicii insa pentru cei care cauta Dreapta Slavire in Biserica Orthodoxa Romana..Trebuie sa cerem sustinerea celor intru aceeasi credinta cu noi si sa nu lasam loc lupilor care rapesc turma. Sa solicitam sprijinul Bisericii Orthodoxe Universale, sa ne sustina ca pe fii si fiice ai Orthodoxiei, care proslavim UN Dumnezeu, pururea fiind, Acealasi fiind, pre HRISTOS, cel impreuna slavit cu TATAL si cu DUHUL; pentru rugaciunile STAPANEI NOASTRE NASCATOAREI DE DUMNEZEU si ale miriadelor de sfinti marturisitori, mucenici si ierarhi drept-slavitori!!
Iertare, poate gresesc prin naivitate, increzandu-ma cat de putin in importanta unei astfel de opinieri..
Deocamdata sa staruim in rugaciune si sa asteptam reactiile marilor duhovnici si ale celorlalte Biserici Drept-slavitoare..
CE ZIC PARINTII?IUSTIN PARVU SI ARSENIE PAPACIOC?ASTEPTAM RASPUNS…..
superb spus… !
bravo!
@orthos
e adevarat ce ai spus mai sus. Tare le-ar mai conveni ecumenistilor ca ,, mosnegii aia care nu mai mor” sa taca, ca noi prostimea in opinia lor nu prea avem forta de ripostat la atacurile impotriva Ortodoxiei!
Dumnezeu sa ne lumineze si pe noi sa procedam cum trebuie!
Andrei, romanul e invatat cu putin dar in materie de credinta nu exista compromis. Pai ce trebuia sa se intample necazul asta ca sa hotarasca Sinodul ca nu e voie cu catolicii. Sau, cum spunea si Laur, de-acuma gata cu prostiile, ne face ortodocsi.
Pacea care e in mintea unora, pozitia “echilibrata” de care tot pomenesc unii si altii este de fapt faurirea de sabii si tunuri, pentru o confruntare mai mare: schisma!
Lucrurile nu se termina aici, criza se va adanci. Bisericile surori vor refuza comuniunea, in tara lumea la fel, astia vor continua propaganda catolica, acuma le-a da si Sinodul apa la moara, SOFRONIE probabil va incepe prigoana impotriva celor ce au semnat Memoriul, noi vom fi socotiti si mai extremisti, ca, deh! ne ridicam impotriva Sfantului Duh care a condus Sinodul si asa mai departe.
NU FITI COPII! Dati-va seama de consecinte. Trebuie sa terminam odata cu jumatatile de masura! Sa terminam a mai fi caldicei!
In vremea din urma vor fi “un episcop, un preot, un credincios”. Pr. Serafim Rose , daca nu ma insel, comenta ca Biserica va fi asa cum a fost de la intemeiere, dar cei ce vor ramnae in ea vor fi foarte putini. Din BOR stim cine este episcopul, sa vedem cine vor fi ceilalti.
Sfantul Marcu al Efesului este, sau ar trebui sa fie, un model pentru orice teolog, pentru orice preot si pentru orice ierarh ortodox. Marturia sa ne arata inca o data ca nu conteaza cat de multi sunt potrivnicii dreptei credinte, ci conteaza doar cat de puternica este ravna iubitorilor de Hristos.
“Deocamdata”… corneanu si drincec raman filocatolicii cei mai de seama si fara complexe ai sinodului… cum zicea “preot” nici nu mai stim clar cum sa zicem sfantul sinod sau doar simplu sinod….
patriarhul… ce sa mai zicem…
apropo de diaspora… suntem din diaspora si nu am fost de acord si nici nu vom fi vreodata cu intercomuniunea… dimpotriva i-am vazut pe catolici la ei acasa… nu se merita nici sa te gandesti la o unire cu ei, daramite sa faci gesturi fratesti de comuniune… fie si ca simpla rugaciune in comun…
rugaciunea in comun este de fapt primul gest de comuniune…clar
mai ramane deci de adaugat ceva si despre rugaciunile ecumeniste, nu?
Cei cu inima zdrobita, impreuna-patimitori in adanca intristare si tulburare sa ne rugam spre mangaiere pentru tot Omul cu rugaciunea cuviosului parinte al nostru Sofronie:
“..Doamne, cel mare si multmilostiv,
indura-Te spre mine, cel ce rau ma pierd;
Sa nu ascunzi de la mine faţa ta, nici cãile mântuirii Tale, ;
iarã de mã va duce voia mea cea stricãcioasã pre alte cãi,
atunci nu mã cruţa, Mântuitorul meu,
şi cu sila mã întoarce la calea Ta cea sfânta.
Cãci tu, Cunoscãtoriule de inimi cel bun,
cunoşti toatã nimicnicia mea,
şi nebunia, toatã orbeala mea, şi toatã nepriceperea;
dar şi durerea inimii mele, şi suspinurile sufletului meu înaintea ta sânt.
Pentru aceasta ma rog ţie:
auzi-mã în scârba mea,
întãreşte-mã de Sus cu puterea ta;
ridicã-mã, pre cel doborât de pãcat,
slobozeşte-mã, pre cel robit de patimi,
tãmãduieşte-mi toatã rana cea ascunsã,
curãţeşte-mã de toatã întinãciunea trupului şi a duhului;
pãzeşte-mã de tot lucrul şi cuvântul stricãtoriu de suflet,
de toatã mişcarea cea lãuntricã şî cea dinafarã,
ţie neplãcutã, şi aproapelui meu nefolositoare.
Aratã mmie, Doamne, Calea în care voiu merge,
Însuţi mã învaţã ce mi se cade sã grãiesc;
iar de este voia Ta sã tac, învaţã-mã cum,
în duhul pãcii sã tac,
nu scârbind, nici smintind pre fratele.
Rogu-mã ţie, lege pune mie în cãile poruncilor tale,
şi nu mã lãsa pânã la suflarea cea mai de pre urmã sã mã înstrãinez de Lumina Aşezãmintelor tale,
pânã ce va fi porunca Ta singura lege a întregii mele firi:
şi cea vremelnicã
şi cea vecinicã.
…”
sa asteptam,da,dar nu celelalte biserici ortodoxe sunt in cauza,ci noi.si noi trebuie sa ne facem auziti nu doar pe acest site unde stim ca suntem de aceeasi parere,sa ne spunem cuvantul,bineinteles prin cei care sa ne reprezinte cum esti tu admin,tu poti sa faci o scrisoare care sa fie publica si trimisa si celorlalte biserici.altfel se va crede ca,uite toti credinciosii si preotii romani ortodocsi sunt de acord cu hotararea luata de sinod.o scrisoare de neadeziune,caci pe site ul unor ziare nationale ca raspuns la stirea comunicatului sinodului au aparut comentarii de genul;bravo sinodului,a dat dovada ca nu e extremist si nu taie capete nevinovate,asta e opinia masei de cititori,din pacate.noi suntem cei intoleranti ca un fel de inichizitie …
@ ana:
Nu putem sa facem noi singuri ceva, dar te asigur ca SE VA FACE, ca duhovnicii neamului acestuia si ortodocsii traitori de pretutindeni nu vor sta cu mainile in san, iar orice actiune trebuie facuta sub indrumarea si sfatuirea acestora si impreuna cu ei.
stie cineva pozitia oficiala a celorlalte patriarhii vis.a.vis de comunicatul de ieri?
@ Kamelia:
Inca nu exista. Sa asteptam.
Sa va ierte Dumnezeu, fratilor, dar cred ca puneti de-o mica schisma.
Am fost cu voi pana acum dar cred ca de-acuma o cam luati razna.
Eu pur si simplu nu cred ca marii nostri duhovnici vor indemna la neascultare.
@ Adrian
Noi nu “punem” de nimic, fereasca Sfantul! Am spus ca vom asculta de duhovnici. Problema e ca extrem de putini vor fi dispusi sa asculte de ei. Tu pur si simplu nu crezi… Conteaza ce crede unul sau altul? Asteapta deocamdata, frate, nu anticipa tu daca nu stii. Noi avem semnale ca vestea a fost foarte, foarte prost primita de manastirile importante si ca se pune problema daca s-a cazut sau nu din har. Vom vedea ce vom fi sfatuiti. Numai ca unii cu siguranta vor alege confortul caldicel al “ascultarii” chiar de minciuna si erezie, orice s-ar intampla.