PACALEALA TRAGICA
Cititi: ORTODOXIA ROMANA INFRANTA CU 47-1
Marturisim ca ne este greu sa credem ca ierarhii nostri (atatia cati mai sunt) cunoscuti totusi (in ciuda socului produs de scorul neverosimil al votului de ieri) pentru orientarea lor sanatoasa, de respectare fidela a Traditiei in Biserica ar fi cedat ieri pur si simplu la presiuni si intimidari sau ar fi tradat cu buna stiinta adevarul, acceptand cu placere compromisul impaciuitorist, dandu-se de partea ecumenistilor si bucurandu-se de clementa aratata fata de cei doi agenti infiltrati ai masoneriei si/sau catolicismului, a celor doi luptatori de rang inalt impotriva Ortodoxiei, dinauntrul ei. Nu avem cum sa acceptam nicidecum ca “s-au vandut” sau ca “n-au fost niciodata ortodocsi adevarati si ne-ecumenisti”, dar credem ca… au fost inselati!
Este clar ca s-a produs acum, intr-adevar, mai mare tulburare si confuzie si s-a inmultit sminteala. Dar incercam sa intelegem – si nu din punct de vedere al justificarii unor slabiciuni omenesti – ca multi dintre arhiereii nostri au luptat sa evite simultan si caderea din har a Bisericii – fie prin consimtirea la apostazie, fie prin tergiversare – dar si o iminenta schisma, pentru care, poate, inca nu erau/eram pregatiti si care putea avea consecinte incalculabile acum. Oricum, asa cum multi au gandit si au spus, scindarea pare sa ramana o chestiune de timp… si de timp parca si mai apropiat decat ne inchipuiam.
S-au luptat pentru dezicerea Bisericii de faptele celor doi, ca si pentru obtinerea acestor decizii explicite si ferme de interzicere a impartasirii euharistice si a slujirii de taine si ierurgii impreuna cu cei de alte culte, sub amenintarea caterisirii, respectiv a afurisaniei. Castigul nu ar parea mic, daca privim, precum parintele Savatie, partea plina a paharului, raportandu-ne la inexistenta pana acum a unei atitudini oficiale a BOR (nu a Bisericii Ortodoxe universale, ale carei canoane sunt neschimbate si nu se invechesc) de condamnare a practicilor de intercomuniune, insotite si de sanctiuni. Pretul acestui castig – care ar putea sa insemne si o monitorizare mai severa a acestui gen de comportament “ecumenic” raspandit destul de mult in Ardeal si in diaspora – insa a fost unul major si intreit. Iar aceasta poate transforma “victoria”, fie si partiala, a anti-ecumenistilor intr-o “victorie a la Pyrrhus“, adica intr-o infrangere totala pe termen mediu si lung.
Pe de o parte, pentru ca l-au lasat complet singur si izolat – lucru absolut de neinteles si uluitor – si l-au expus de acum total pe IPS Bartolomeu, care si-asa devenise tinta predilecta a atacurilor anti-ortodocsilor dinlauntru si dinafara. Daca nu ar fi existat votul singular impotriva al Vladicii de la Cluj, am fi crezut macar a exista o unitate de cuget si o strategie comuna. De asemenea, daca macar 2-3 alti ierarhi s-ar fi solidarizat la vot cu el, ar fi fost alta situatie si alta imagine. Asa, impresia de tradare si dezbinare este devastatoare, iar pozitia foarte puternica in Sinod a IPS Bartolomeu a fost total subminata, el riscand sa apara acum ca un extremist inadaptat si izolat, a carui voce nu mai merita sa fie luata in seama, desi, probabil, tocmai datorita pozitiei sale de forta, inflexibile, s-a obtinut si cat s-a obtinut! Nu se putea un cadou mai mare pentru Patriarh, care si-a neutralizat, astfel, singurul opozant redutabil si care, de acum, va putea, teoretic, sa treaca “ca prin branza” orice initiativa abuziva.
Pe de alta parte, din punct de vedere canonic se pune o grava problema. Chiar daca am accepta, in extremis, aplicarea unei iconomii (nejustificate, de fapt, de nicio imprejurare; cu totul dimpotriva, toate circumstantele fiind chiar deosebit de agravante pentru ambii ierarhi incriminati) soldate cu “iertarea”, dar pocainta acestora – conditie absoluta a iertarii, cu atat mai mult intr-un caz atat de grav ca acesta – este, asa cum se prezinta lucrurile acum, numai o vorba goala, aruncata in vant (e uimitor cum unii chiar au putut sa o ia si de buna!). Mai intai ca sinodalii ne obliga sa-i credem pe cuvant ca cei doi si-au recunoscut cu adevarat gravele pacate, pe cand la asemenea faradelegi publice si justificate ulterior tot public, fara remuscari, cainta ar fi trebuit sa fie tot publica. Mai apoi pentru ca simplul fapt ca spui “am gresit, va rog sa ma iertati” poate sa insemne fatarnicie, ca in cazul fariseilor si evreilor vicleni care veneau sa se boteze la Ioan, fiind o declaratie pur formala, fara acoperire launtrica si, prin urmare, lipsita de indispensabilele “roade vrednice de pocainta”, de o schimbare reala a gandirii si a vietii, de o hotarare tare de a nu mai umbla pe aceeasi cale si de o lepadare din toata inima de actele savarsite. Pocainta care precede si conditioneaza o eventuala iertare nu este si nu poate fi vreodata un act “politic” si formal. Pocainta nu este totuna cu prezentarea manierata a unor scuze in scopul captarii bunavointei unei persoane. Ne mai vorbind de faptul ca pocainta este necesar sa fie aratata pe masura gravitatii pacatului, presupune un anumit canon, o oarecare penitenta, corespunzatoare cu marimea raului savarsit. Iar pentru tradarea in cel mai inalt grad a Ortodoxiei cata intensitate si cata ispasire ar trebui aduse?! Dar nimic din toate acestea nu se regasesc in comunicatul sau in relatarile despre desfasurarea sedintei Sinodului. Deci felul in care a fost tratata de Sfantul Sinod pocainta denota nu doar superficialitate, ci o evidenta batjocura adusa acestei Taine de nepretuit a Ortodoxiei, taina impacarii omului cu Dumnezeu, pentru care se face mare “bucurie in cer”.
In fine, chiar Trinitas TV si Radio Romania au furnizat involuntar aseara si dovada clara ca aceasta presupusa pocainta, cel putin in cazul Mitropolitului Banatului, NU EXISTA, este O TOTALA SI GRAVA MINCIUNA. Intrebat in mod repetat de reportera televiziunii Patriarhiei si de pr. Visarion Alexa daca ii pare rau pentru ce a facut, raspunsul a fost stupefiant: “deocamdata Sfantul Sinod a considerat ca ce am facut e o fapta regretabila si… desigur imi pare rau ca s-a ajuns aici”. Ca si la dezbaterea AZEC, Corneanu arata ca singurul regretat este ca “s-a ajuns aici”, in niciun caz ca a facut ceea ce a facut! Iar primul raspuns arata ca… “deocamdata” (!!) Sfantul Sinod a calificat fapta ca regretabila, fara ca el sa-si si asume, asadar acest calificativ! Concluzia? Iertarea acordata nu poate fi valabila, este nula de drept, pentru ca nu numai pocainta reala si adanca, ci ci simpla regretare formala a faptei lipseste cu desavarsire si in mod probat! Ceea ce inseamna nimic altceva ca AM FOST TRASI PE SFOARA. Nu ca nu am fi banuit asta dinainte cu o precizie de 99%, dar acum, iata, s-a putut si dovedi! Consecinta canonica, duhovniceasca este cat se poate de grava in acest caz: Corneanu, dar foarte probabil si Sofronie raman cazuti din har si orice act savarsit de acestia poarta pecetea ereziei si apostaziei si de acum inainte, nefiind, in opinia noastra, valide tainele savarsite de ei si nefiind posibila comuniunea cu acestia.
Al treia prejudiciu grav adus credintei si Bisericii de compromisul ierarhilor traditionalisti este faptul ca au girat si, deci s-au facut partasi la o “marturisire de credinta” ecumenista rostita de insusi P.F. Daniel la deschiderea lucrarilor Sinodului de ieri, care, intr-o maniera extrem de subtila si de alunecoasa, dupa ce iti ia ochii cu afirmarea necesitatii unitatii de credinta, cu respingerea intercomuniunii si cu citate dintre cele mai “tari” extrase din… memoriul primit de la Comunitatea Athonita (cata abilitate de derutare a “adversarului” prin magulire!), ajunge sa spuna cateva lucruri extrem de grave:
“Totusi, prin această măsură de disciplină canonică ortodoxă, nu dorim să defăimăm sau să tratăm cu arogantă si dispret pe ceilalti crestini, sau să întrerupem dialogul teologic si cooperarea practică în domeniul social-caritabil, ci dimpotrivă, considerăm că, printr-un dialog teologic sincer si profund, pot fi redefinite dogmele care separă Biserica Romano-Catolică de cea Ortodoxă. În acelasi timp, este necesar ca ortodocsii clerici, monahi si mireni să nu folosească cu usurintă si patimă cuvinte grele ca „erezie” si „eretici”, „apostazie” si „trădare”, la adresa altor ortodocsi sau la adresa altor crestini, deoarece adesea sub pretextul că salvăm Ortodoxia ne uratim sufletul, întrucât despărtim dreapta credintă de iubirea crestină smerită. Uităm că de fapt trebuie să <<Tinem adevărul în iubire>> (Efeseni 4, 15), să apărăm si să promovăm <<credinta lucrătoare prin iubire>> (Galateni 5, 6), după cum ne învată Sfântul Apostol Pavel”.
Intelegem asadar ca scopul dialogului teologic cu romano-catolicii nu este altul decat REDEFINIREA DOGMELOR CARE NE DESPART!!! Niciunul din ierarhii nostri n-a sesizat aceasta idee sau n-a avut nimic de obiectat la ea? Deci unirea preconizata nu se face prin convingerea heterodocsilor de a se intoarce si de a primi dogmele nemodificate ale Sinoadelor Ecumenice, ci prin… redefinirea lor, astfel incat ele sa devina acceptabile atat pentru catolici, cat si pentru ortodocsi?! Adevarurile codificate ale Revelatiei suporta, asadar, ajustari, restructurari si negocieri?!
Apoi, este clar ca, in mod oficial, se urmareste intimidarea credinciosilor si ocultarea adevarurilor suparatoare, prin inerzicerea folosirii cuvintelor care pur si simplu descriu abaterile cele mai grave din credinta. Nu mai avem voie, iubiti parinti si frati, sa vorbim (cine poate judeca daca este cu usurinta sau din patima?! bineinteles ca intotdeauna vom fi acuzati ca acestea ne motiveaza, iar nu dragostea de Adevar, si ravna si durerea sincere pentru viata Bisericii) de erezie, apostazie si tradare!!! Si pentru ca tot ne este interzis, vom arata ca… tocmai in aceasta interdictie stau apostazia si tradarea mascate in hlamida luminoasa a iubirii! Inseamna nimic mai putin decat ca ne lepadam de Sfintii Parinti si de canoanele Bisericii care n-au ezitat sa condamne in termenii cei mai severi anume aceste pacate – cele mai grave! – impotriva integritatii si adevarului credintei si sa consideram ca toate osandirile lor, uneori extrem de dure si de apasate, biciuind hulele si taind de la radacina ipocrizia, impostura si tradarea credintei drepte au fost facute in afara duhului dragostei!
De fapt, falsa preocupare pentru “credinta lucratoare prin iubire” ascunde repudierea ca “fanatism” si “extremism” a oricarei atitudini – fie ea si oricat de calma si de obiectiva – de denuntare a ratacirii de la dreapta credinta ca ratacire! Noi astazi, in numele ecumenismului, trebuie sa si UITAM ca exista erezie si eretici, apostazie si apostati, tradare si tradatori. Cuvintele prin care Ortodoxia si-a delimitat dintotdeauna “teritoriul” sau dumnezeiesc de tot ceea ce cauta sa o desfiinteze sau sa o dilueze trebuie astazi scoase din vocabularul teologic “politic corect” al noii ere. Este metoda cea mai buna de a nu mai distinge clar niciun contur, de a incepe sa relativizam si sa nivelam totul. Pentru ca, inevitabil, acolo unde nu mai exista erezie sau minciuna nu mai exista nici un singur Adevar, ci mai multe versiuni ale unuia si aceluiasi Adevar, care trebuie numai, eventual, “redefinit”, ca sa ne sugestionam mai bine ca nu exista nicio diferenta intre noi.
Numele acestui “ecumenism” este insa SINCRETISMUL religios, dar un sincretism in forma “soft” si realizat cu pasi mici si pe nesimtite. In numele “dragostei” trebuie sa ne rusinam de unicitatea Adevarului ortodox si de valabilitatea vesnica a invataturilor Sfintilor Parinti, a dogmelor si canoanelor referitoare la dreapta credinta! Directia data de P.F. Daniel prin acest document este una clara si menita sa contrabalanseze puternic celelalte masuri aparent bune adoptate.
Este limpede ca se doreste apropierea tot mai marea BOR de Roma, doar ca nu pe scurtatura apucata de Nicolae si Sofronie (ale caror merite unioniste, totusi, vor fi recunoscute ca atare la vremea potrivita!, ci pe caile mai “rabdurii” ale unei tranzitii relativ lente, cu pasi mici, dar siguri, fara convulsii si tulburari inutile, dar prin cedari treptate ale elementelor de identitate doctrinara, liturgica si canonica si mergand, intr-un numar de ani, pana la totala asimilare. Acest ecumenism “bland”, care sapa pe dedesubt si in tacere la temelia Bisericii este de fapt adevaratul pericol, incomparabil mai mare decat acela radical, grosier si fatis, care isi atrage usor atentia si ostilitatea. Ni s-a dat deci iluzia (si unii au muscat din “momeala”) ca se termina cu ecumenismul, ca de-acum “gata cu joaca, ne facem ortodocsi“, iluzie de natura sa ne tina anesteziati si hipnotizati de fericirea ca ni s-a dat “satisfactia” ca de-acum orice impartasire la catolici va fi pedepsita… Cand de fapt, ecumenismul abia cu acest prilej se relanseaza cu mai multa forta si abilitate si, in plus, cu un alibi perfect!
Cam acestea sunt cateva din consecintele serioase, dramatice ale votului dat ieri in Sinod (si) de ierarhii nostri “traditionalisti”, dincolo de concesia importanta a ne-caterisirii celor doi episcopi ERETICI, APOSTATI SI TRADATORI. S-au lasat pacaliti ca pot sluji Biserica si printr-un mic compromis util pe moment, dar aparent profitabil pe viitor. In realitate, au si am pierdut aproape totul, dar pe neobservate! Nu am cazut inca din har, nici nu ne-am rupt, ci.. stam suspendati, ca si Biserica Ortodoxa autocefala, de un fir subtire care ne desparte de prapastia cea din urma! Cine ne va scoate de aici?
- Cititi si: Parlamentarii Bisericii – Marcel Radut-Seliste
Doneaza pentru filmul "Scrum"
http://vallahianova.blogspot.com/2008/07/parlamentarii-bisericii.html
Credeam ca numai statul roman este inca sub papucul fostei Securitati (si nomenclaturi comuniste)devenita peste noapte “democrata”, din pacate astazi mi se confirma ca si BOR este condusa tot din zona aceea…..
Nu mai sunt dispusa sa accept fel de fel de vorbe mestesugite. Domnul Hristos a spus “vorba ta sa fie Da, Da, si Nu, Nu”, asa ca orice maiestrie filozofica de a rasucii vorbele ca sa iasa totul bine, sau orice incercare de a prezenta intotdeauna “partea plina a paharului” mi se par cel putin ridicole, cand evidenta arata ca erezia a atins cote periculoase in BOR ! ACESTA ESTE ADEVARUL !
O sa mi se spuna probabil ca o pacatoasa si nemernica ca mine nu are dreptul sa afirme acestea, insa am sa raspund parafrazand o pilda din Pateric : Pacatoasa, da sunt ! Nemernica, da sunt ! Dar eretica nu vreau sa fiu si nici sa ma insotesc cu cei, care sub masca “iartarii si iubirii evanghelice”, incalca insasi Evanghelia si-si bat joc de Sfanta Traditie a Bisericii lui Hristos !
Foarte bun articolul “Pacaleala tragica”! Ati discutat foarte bine toate aspectele importante ale acestui moment ce l-as numi mai curind dramatic, decit tragic. Cu adevarat este tragic pentru “jucatorii” principali de la Patriarhie, daca nu se vor razgindi intre timp la, presupun, necesara luare la rost a acestora de catre Dreptcredinciosii din episcopiile respective. Pentru noi ceilalti, este o mare incercare pe care o putem trece, devenind astfel mai tari sufleteste. Nu stim cit de departe este vremea catacombelor inspre care sintem impinsi de acesti ierarhi fricosi si prin urmare iubitori de compromisuri. Sa fim pregatiti pentru orice, asadar. Mila Domnului!
Pacat ca nu ne-am uitat zilele trecute pe blogul lui Iosif Buble, reporterul Antenei 3 acreditat la Patriarhie:
http://ioskap.blogspot.com/2008/07/pf-daniel-confiscat-telefoanele.html
http://ioskap.blogspot.com/2008/07/iertare-dar-sa-nu-mai-faci.html
http://ioskap.blogspot.com/2008/07/va-demisiona-ps-nicolae.html – Iata cate posibilitati s-au irosit!!!
http://ioskap.blogspot.com/2008/07/preafericitu-blogrete.html
Fratilor , Biserica = clerici + credinciosi . La sinoadele unionale de la Ferara – Florenta mitropolitul DANIEL al-2- lea al Moldovei a semnat pentru insa poporul nu l-a mai primit. Nici nu s-a mai intors in tara . De asemeni au fost si alti semnatari ai altor popoare pe care ai lor nu i-au mai primit. Vezi istoria B.O.R.
hahaha!
asta cu telefoanele e tare! si naiva! si jignitoare pt ierarhi!
🙂 🙂
cred ca N.Corneanu nu va mai sta mult in scaun.
poate ca, totusi, nu l-au iertat asa, pe degeaba, poate ca i-au cerut (colegii de sinod) ceva in schimb -plecarea din scaun – macar si numai pentru a nu mai fi pusi in situatia de ieri, ca de la Cornenu nu cred ca se asteapta cineva sa nu ii mai pupe pe “fratii” lui greco-catolici.
ca sa nu mai vorbim ca de la Sofronie nimeni nu a auzit vreun cuvand de durere, de regret. Sau a zis si am surzit doar eu?
Uitati ce marturie frumoasa avem despre drepta credinta, cum a fost ea adeverita prin minuni, in viata Sfintei Eufimia, praznuita maine.(cuvant din proloage, pentru data de 11 iulie):
” Astazi, praznuim minunea ce s-a facut de cinstitele Moaste ale Sfintei Mucenite Eufimia, din vremea acestui al IV-lea mare Sinod a toata lumea, de la Calcedon. Caci, de vreme ce ereticii nu voiau sa primeasca dogmele dreptei credinte, Sfintii Parinti ai Sinodului au zis catre eretici: “Scrieti, intr-o carte, marturisirea credintei voastre si vom scrie, si noi, marturisirea noastra. Si amandoua scrierile sa le pecetuim si sa le punem la racla cu preacinstitele moaste ale marii mucenite Eufimia. apoi sa ne rugam, cu post, lui Dumnezeu, ca prin ea sa ne descopere credintaa cea dreapta.”
Si,pecetluind racla cu pecete imparateasca, au pus pazitori. Si, dupa trei zile de post si rugaciune, deschizand racla, au gasit scrierea dreptcredinciosilor in mana dreapta a Sfintei, iar pe cea a ereticilor raucredinciosi la picioarele ei. Spre aducerea aminte despre aceasta preaslavita minune din timpul sinodului, Sfanta mare Mucenita Eufimia se zugraveste, totdeauna cu o scrisoare in mana dreapta.
Ea s-a nascut si a crescut la Calcedon, in tinutul Bittiniei, langa Bosfor, si tot in acest loc, a primit si cununa muceniciei, in anul 307, pe vremea sangerosului imparat Galeriu (305-311). Era fiica lui Filofron si a Teodosiadei si se purta, in viata, ca o tanara fecioara, care isi inchinase viata lui Hristos. Si, parata fiind, ca este crestina, a fost pedepsita cu roata, data la fiare si la alte maiestrite chinuri si si-a luat cununa muceniciei prin foc, fiind arsa de vie. Sfanta Biserica serbeaza pomenirea ei si pe 11 iulie, la praznuirea minunii de la Calcedon, a Sfintelor Moaste, dar si la 16 septembrie, ziua ei de muceniceasca patimire.” (extras din Proloagele,ed.Mitropoliei Olteniei, 1991, il puteti gasi si in cartea Din invatatura Sfintilor Parinti, ed.Bizantina, Buc.pag103)
Prin multe minuni a adeverit Dumnezeu credinta cea dreapta, nu ne este permis noua sa o tagaduim, sa o modificam dupa bunul plac, sau dupa patimile si slabiciunile noastre.
Cred insa ca ortodoxia are parinti traitori in Duhul Sfintilor Parinti, cred ca sunt duhovnici care respecta ortodoxia. Asteptam cuvintele lor, ele ne vor calauzi, cred ca vor veni aceste raspunsuri, trebuie doar sa le asteptam. Cu rugaciune, dupa puteri. Este in inima noastra framantare si de aceea avem mare nevoie de sfatul parintilor traitori ai Ortodoxiei. Am auzit ca la unele manastiri s-a facut priveghere de toata noaptea inaintea sinodului. Cred ca rugaciune se face si acum, si ca vor fi parinti care sa ne indrume dupa Dumnezeu. Nu “punem de o mica schisma”. Nu ne departam de Biserica, si nici nu trebuie ca, in plan duhovnicesc, raportandu-ne la altii, sa nu ascultam de parintii duhovnici, cata vreme ne invata in Duhul Ortodox. Adica, nu putem noi sa zicem ,de ce imi dai mie, parinte canon, cand altul nu a primit? Fiecare trebuie sa primim medicamentul cuvenit, sa il acceptam ca tamaduitor.Atata timp cat suntem sfatuiti de parinti ortodocsi, in Duh ortodox.
in ceea ce priveste framatarea de acum a Bisericii, trebuie sa asteptam raspunsul Parintilor iubitori de Dumnezeu, a celor de la noi si din Sfantul Munte si sa ascultam.
Eu nu ma pricep la cuvinte, sunt nepriceputa si stangace, de aceea va rog sa judecati voi aceste cuvinte daca sunt sau nu folositoare in acest moment, sau indemnatoare spre cele bune. Eu le-am scris pentru ca mie mi-au placut si cred ca ne putem folosi sufleteste cand citim despre credinta sfintilor mucenici si ravna lor pentru dreapta credinta.
Nu stiu cati dintre voi ati fi avut curajul sa faceti altfe; nu zic ca nu aveti dreptate, si nu sunt nici eu de acord cu decizia care s-a luat, dar stati si meditati, sincer, voi ( cei mai multi dintre voi ) ati fi avut curajul sa faceti altfel ?
Am sa va spun o intamplare: nu pana demult nu aveam servici, ma descurcam foarte greu cu cheltuielile pentru familie, aveam datorii care depaseau cu mult posibilitatile mele de a le mai achita ( nu credeam ca le voi mai achita vreodata ); am avut marea bucurie sa primesc un post chiar in cadrul bisericii ( in subordinea PF Daniel ), cand ni s-a cerut sa completam adeziunea pentru a se lua o decizie in cazul celor doi, am intrat sa completez si eu, apoi am iceput sa ezit, daca sa o trimit sau nu, imi era teama de consecinte, “daca voi ramane iar fata servici ?” ma intrebam. Pana la urma am trimis-o, imi era rusine de mine…dar va spun : sunt situatii pe care nu le vedem, nici noi, la fel; cand esti ” in afara ” vezi altfel decat atunci cand esti ” inauntru “, iti e teama sa mai faci pe vitezul.
Asa cum am mai spus, sunt de acord cu voi, dar unii dintre voi prea faceti pe vitejii….daca ati fi ” in arena “, va spun eu , nu ati mai fi la fel.
Ce vom spune la judecata?”Doamne, iarta-ma ca nu am marturisit, dar stii , asa au fost conditiile, au fost presiuni din toate partile, am fost intre ciocan si nicovala, mai mult nu puteam face, si pana la urma Tu ai ingaduit ca sa ajungem in siutatia asta, nu?”
Doamne iarta-ma! Daca acum nu marturisim, cand inca stam la caldurica si avem de toate, mai tarziu-si poate nu asa de tarziu cat ne place sa credem- cand va trebui sa marturisim prin sacrificiu, ce vom face?
E o mare mangaiere sa va vad ca suntem in acelasi duh, ca nu suntem singurii care mergem impotriva curentului.
Doamne ajuta!
@vas
Sf. Sinod e format din calugari.
nu au familie. nu au serviciu.
si daca nu de la ei, in primul rand, se astepta pazirea credintei, atunci de la cine?
Pe mine m-au bucurat cuvintele calde ale Cameliei, ca si minunea Sfintei Mucenite Eufimia. Sa continuam sa ne rugam, sa credem si sa marturisim Adevarul, sa nu ne pierdem nadejdea, dar nici hotararea!
Doamne, ajuta!
@Vas:
“Nu stiu cati dintre voi ati fi avut curajul sa faceti altfe; nu zic ca nu aveti dreptate, si nu sunt nici eu de acord cu decizia care s-a luat, dar stati si meditati, sincer, voi ( cei mai multi dintre voi ) ati fi avut curajul sa faceti altfel ?”
-se poate ca, Nichiduta sa te bage in sperieti: ‘ce-o sa faci?’ ‘o sa ramai fara paine’, ‘sa vezi oprobiul celorlalti’ ‘ sa ramai singur(a), lipit(a) pamantului” si, mai pervers ‘ lasa! au facut-o si altii! O sa te spovedesti, o sa te pocaiesti si Dumnezeu iarta…’ (daca mai ai timp sau ti-e primita pocainta…); problema se pune altfel: sunt curvar(a), injur, vorbesc urat, judec, am lacomia pantecelui, beau, sunt invidios(a), rautacios(a)…DAR…ERETIC(A)? NU! Ma lepad de credinta, de canoane, de scrierile Sf.Parinti si-mi primejduiesc de moarte sufletul pentru o bucata de paine?! Dar inchipuie-ti ca esti in fata lui Hristos, ce a-i raspunde?! ‘mi-a fost frica…’pentru?! Scaun, pat, masa, casa…bine! dar EU unde eram?! Si Iov a fost prigonit si i s-a luat si cenusa din vatra nu numai copiii si averea (si avea, nu gluma!); ce-a urmat?! Stim cu totii: i s-a intors ceea ce-a pierdut indoit, intreit…dar a avut incredere in Dumnezeu! Spre ex.Pr.Calciu – este autohton, din vremurile noastre; este un exemplu demn, bun de urmat!
tot pt.@Vas:
crezi tu, sau cei care scriem pe forum – inclusiv administratorii site-ului – ca nu suntem (vom fi)monitorizati? Ni se stie bine merci adresa de mail, unde lucram, ce facem in timpul liber, ca mancam, ce bem, ce prieteni avem, care ne sunt opiniile, parerile…cred ca si nr.de la pantof se afla, fiindca se poate! Ei, si?! Ce-o sa ne faca?! Si daca se ajunge la prigoana (la modul cel mai serios) crezi ca e bine ca, o data ce-ai pus mana pe plug sa te uiti inapoi?! Aram si noi Cuvantul lui Dumnezeu (in scris deocamdata) poate si la aratare in viitor si vom vedea! Iar daca ni se va pune capul pe butuc (cum spune Pr.Arsenie Boca) pentru credinta asta este! Mori pentru Imparatul Cerului si-al Pamantului, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat! Si nu este cinste si iubire mai mare ca asta! Asa sa ne-ajute Dumnezeu…tuturor!
Draga Vas,
Citeste actele martirice si vezi acolo ca sfintii mucenici nu s-au uitat la stomac, la bani, la copiii ce plang de foamete, speriati….Au fost sfinte mucenite ce si-au lasat mai degraba copiii in gura leilor decat sa il tagaduiasca pe Hristos….Poate ca ar fi bine sa citim cateva capete din aceste minunate scrieri si vom vedea ca nu facem mai nimic pt ORTODOXIE ci ne compromitem de dragul unui banut sau a altor facilitati (de dragul trupescului). Si cu sufletul ce facem? Cum ne mantuim? Lepadandu-ne de Hristos, de Sfanta Traditie, tagaduind?
Sfanta Evanghelie spune “Cine nu Ma marturiseste pe Mine inaintea oamenilor, nici Eu nu il voi marturisi pe el inaintea Tatalui Meu”.
Poate si sinodul trebuia sa faca la fel cu cei doi eretici, la racla Sf Dumitru, si acum am fi fost si noi cu pace.
Scriu si plang de neputinta.
Am prieteni care toate concediile le petrec prin preajma sfintelor manastiri, si toate vacantele. Si am fost socata sa aflu ca pana in ziua intrunirii sinodului, habar nu aveau ce se intampla.Si sunt oameni cu carte.Cum a fost posibil sa nu se auda?
Apoi inca imi amintesc o zi din toamna anului 2006, cand au venit la M-rea Petru Voda cateva masini luxoase din care au coborat fete bisericesti, si am vazut si politisti,( nu stiu de unde au iesit).Toti s-au indreptat spre chilia parintelui Iustin.Nu au putut ajunge de lume, ca erau acolo si de trei zile la rand. Din invalmaseala aceea de fete bisericesti, nu s-a priceput nimic, doar ucenicul parintelui, ne-a spus repetat: “fratilor, nu-i lasati sa ajunga la Parintele!”
Printre cei ce intrebau,o voce de batrana s-a auzit:”auzi maica? de ce s-o imbracat in haine de manastire astia daca e de la securitatea? nu!!?” De la securitatea ecumenista!
Da, e nevoie sa asteptam cuvantul acestor duhovnici, macar ca si mangaiere.
Dar ma gandesc ca nu am fi avut nume de martiri si mucenici, daca fiecare din ei ar fi cantarit lumeste situatia si si-ar fi spus: “acuma nu se poate, marturisesc la vreme prielnica”.
Suntem nevrednici sa ne numim ortodocsi, ne meritam suferinta si durerea de zilele astea. De ar veni de indata cuvantul sf parinti!
Doamne-ajuta!
Sa ne fereasca Dumnezeu de asa incercari, Magda, ca tare slabi suntem… Declaratiile, chiar hotarate si sincere, nu valoreaza mare lucru atunci cand ispita te invaluie cu putere. Sa fim constienti de neputinta noastra de a rezista in prigonire, luand pilda din smerenia Sf. Ap. Petru de dupa lepadarea sa de Hristos.
@magda, 🙂
🙂 io stiu? nu cred ca se sinchiseste cineva sa ne monitorizeze… Nu prea se impiedica persoanele importante de “niste comentatori”…
eu il inteleg perfect pe Vas si il rog pe Dumnezeu ca cei cativa caldicei cati mai suntem pe aici sa ne transformam in fierbinti. De-a Domnul!
AM PRIVIT CU SCARBA HOTARAREA LUATA DE “SFANTUL” SINOD,DE PAPA DANIEL SI AI LUI.NISTE TRADATORI DE CREDINTA SI DE NEAM ,CA POPORUL ROMAN S-A NASCUT CRESTIN ORTODOX!CE PARTASIE ESTE INTRE LUMINA SI INTUNERIC…INTRE ORTODOXIE SI ERETICI?CUM SA NE MAI IMPARTASIM CU TRADATORII ACESTIA? SA STITI CA CEI CE SE IMPARTASESC CU ERETICII SUNT UN TRUP CU EI DUPA CUM SPUN CANOANELE BISERICII ORTODOXE,IAR DACA ACESTI 47 I-AU IERTAT PE CEI DOI ATUNCI SI EI SUNT PARTASI LA FARADELEGILE LOR! SA STAM TARI IN ORTODOXIE URMAND PREDANIILE SFINTILOR PARINTI SI NU ALE ACESTOR APOSTATI, LUPI IN BLANI DE OAIE, ALESI EPISCOPI NU PENTRU VREDNICIE CI PENTRU DIPLOMELE STRANSE CHIAR SI DE LA CATOLICI SI PROTESTANTI!CUM SA ASCULTAM DE ASTIA CARE IMPUN EREZIA IN BISERICA IN LOC SA APERE DREAPTA CREDINTA? CUM SPUNEA CINEVA:” ORTODOXIE SAU MOARTE!” DUMNEZEU SA SE MILOSTIVEASCA DE NOI PACATOSII…
@axxa, @admin.:
Dragii mei! S-o credeti voi ca nu se impiedica de niste comentatori; daca nu stiati ia-ca va spun eu! Mail-urile, msg-rile, sms-urile sunt monitorizate la fiecare, mai abitir la cei cu ‘probleme’ si, de esti curat sau nu – in ochii lor – 6luni de zile se pastreaza…bine, undeva facandu-ti-se profilul. Cardurile indeplinesc cam aceeasi functie: cat esti de indatorat la banca, cat ai salariu, cat cheltuiesti, pe ce…
In privinta marturisirii, sper si cred din toata inima sa-mi bata ca acum, cu putere si curaj si sa nu ma lepad nicicum!
@o pacatoasa:
Deci, practica n-a murit: politisti ecumenisti, si ce-i mai grav asezati in spatele mai-marilor (pfui!). Atunci – daca e asa – imi inchipui zilele astea cati sunt la usa parintelui Iustin!
tuturor celor ce ati scris pana acum raspunsuri in privinta hotararilor Sf. Sinod si, de ce nu?, chiar si celor ce scriu articolele pe acest site v-as ruga sa va uitati si pe pagina ziarului Lumina unde este cuvantul PF Daniel….vedeti si punctul de vedere al inainte statatorului nostru, al tuturor ortodocsilor romani.Oare chiar nu trebuie bagat in seama?
@ Claudia:
Dar oare fratia-ta chiar nu ai bagat de seama ca am discutat despre cuvantul “inainte statatorului nostru, al tuturor ortodocsilor romani” in chiar cuprinsul acestui articolului de fata? Doar ca nu l-am luat din Lumina, ci de pe Basilica, dar e acelasi cuvant.
@ VAS
Nu are nici o legatura modul in care tu ai cazut ispitit fiind de grija pentru ziua de maine cu ceea ce ar trebui sa raspundem fiecare in fata unor provocari ce pun in balanta nici mai mult nici mai putin decat credinta noastra.
Gandeste-te la Hristos si la modul in care ii vei spune “Stii Doamne, mi-a fost frica ca nu am ce manca maine….” Nu ti se pare pueril a gandi asa in fata Imparatului a toate??
Desi suntem multi care ne-am poticni asemeni tie, nu vrea nimeni sa faca pe moralistul si nici nu cred ca este cinstit a insinua ca cei care isi expun parerile aici o fac gratuit doar dintr-o postura exterioara situatiei.
Fara a fi cel indreptatit sa ridice piatra, te-as ruga sa te gandesti mult daca pentru o bucata de paine mai buna, mai rea sau cum o fi, merita sa vinzi in anumite circumstante nici mai mult nici mai putin decat pe Hristos.
@ VAS
Arena de care vorbesti ti-ai asumat-o singur si cu “mare bucurie” dupa cum spui….Sa fereasca Dumnezeu ca in schimbul a ceea ce ti-a daruit PF Daniel sa nu iti ceara insutit mai mult!
…pentru a ne spulbera iluziile in ceea ce ii priveste pe Ierarhii nostrii, bine ar fi sa trecem in revista conditiile de care beneficiaza si sa ne gandim nu neaparat din ce surse s-au realizat acestea (desigur bugetare insa bugetul ala il facem noi toti) ci mai ales de ce au neaparata nevoie de acest mod de afisare??
Nimeni nu i-ar condamna la caruta si coviltir insa ceea ce au e strigator la cer prin insasi faptul ca sunt credinciosi de o mie si o suta de ori mai saraci ca iei si in fata carora de apari cu asa ceva ii strivesti cu imaginea ta. Imagine care intre noi fie vorba tot la mormant dispare insa lasa din pacate in urma aburul acru al compromisului!
http://ioskap.blogspot.com/2008/07/sfantul-salon-auto-ii-editie.html
@ vas
Numai Bunul Dumnezeu sa ne intareasca cand vom intra fiecare in arena ! Altfel nu reusim! Daca avem gandul si vointa cea buna ,nu ne va lasa Dumnezeu
Daca nu vom proceda corect , cum vom sta inaintea Mantuitorului ? si ce-i vom raspunde?
Cum ne vor judeca sfintii? Si-au varsat sangele pentru Hristos ( oameni fiind si ei )iar noi ce facem ?
Rugaciunea.
Nu pot sa zic ca sunt de acord cu modul de abordare a articolului… Nu-mi place ideea de formare a “bisericutelor” in interiorul Bisericii, nu-mi place ca s-a ajuns la situatia in care orice miscare e periculoasa si condamnabila, nu-mi place sa ma vad rezultatul unui “experiment Pitesti” de dimensiuni infioratori de mari (asta in general).
Ca si studenta la Teologie primesc tot felul de informatii, atat din interior cat si din exterior, viziuni, perspective… unele imi consolideaza optimismul, altele imi dau fiori. Nu pot sa zic ca am cunostiintele necesare pentru a ma pronunta intr-o problema atat de complexa.
Pe de o parte cred in Adevarul revelat si apoi transmis de Biserica Ortodoxa. Validitatea canoanelor si scopul lor este cu siguranta indiscutabil. Cand cineva care ajunge macar la jumatatea nivelului spiritual si duhovnicesc a oricaruia dintr Sfintii Parinti, sau Sfinti si cu inima curata imi spune ca ele sunt discutabile, atunci probabil imi voi pune intrebari.
Mai cred ca exista dracu si ca e cea mai meschina, parsiva si perversa fiinta a cariu singura activitate si placere este de a-si bate joc de noi. Cunosc si cunoasteti cat de usor este sa cazi si capcane sunt multe.
Cred in pocainta in fata lui Dumnezeu si ca numai el ne stie sufletele, spovedania are rostul ei si ma ingrozesc in fata consecintelor luarii in deradere a acestei Sfinte Taine, nebun om si blestemat suflet cel ce-ncearca.
Pe de alta parte Sfintii Parinti spun ca nu e bine sa spui un lucru rau despre un om, chiar daca acesta a gresit. Nu stiu ce e in mintea si in sufletul Prea Fericitului Patriarh Daniel, a celor doi clerici, a oricariua dintre cei care au fost implicati in vreun fel in aceasta problema, sau a oricarui om. Stiu insa ca nu ma ajuta sa dezbat pe aceasta tema. Ce-i acolo acolo ramane si, intelegand astfel lucrurile, dezbaterile nu cred sa aduca decat sminteala, clevetire frumos ambalata si pierdere de timp.
Cred insa in rugaciune si, mai ales, in Dumnezeu.
Rugaciunea in iubire este liantul nostru cu Dumnezeu, care in maretia Lui ne va arata exact ce trebuie sa vedem.
Stim cu totii ca mai usor nu o sa fie, in fond… n-a fost niciodata usor…
Cine ne va salva? Sa ne rugam, si sigur ne salveaza Dumnezeu, doar n-ar fi pentru prima oara. 🙂
P.S. Va rog sa-mi scuzati greselile de factura gramaticala, ortografica sau frazeologica, sau alte greseli. Ora tarzie nu-mi permite o concentrare prea buna si in locvacitatea mea nativa si putina intelepciune practica am simtit nevoia sa ma exprim. Sper din tot sufletul sa fiu bine inteleasa si cuvintele mele macar sa nu distruga, daca nu-si gasesc loc de buna crestere.
Doamne ajuta!
Suntem deja in ARENA, si vorba lui ABENADER ofiterul roaman din filmul “Patimile lui Hritsos”, care ii spune guverrnatorului Pilat: “SEDITIO IAM EST!”
DA!, deja noi cei de pe acest site si toti ortodocsii in care bate o INIMA IUBITOARE DE ADEVAR ORTODOX CURAT si NEINTINAT, suntem deja INTRATI, cum spunea MAGDA in ARENA MARTURISIRII. Deja noi ne-am dat MARAMA DE PE FATA si am decis sa aratam ca SUNTEM DE PARTEA ORTODOXIEI celei AUTENTICE!
Pentru ca am decis asta, s-ar putea sa fim catalogati de multi pastori actuali si alti frati de ai nostrii, ca niste RAZVRATITI si ca unii care facem “probleme” si “tulburari” si “zazanii” in Biserica, ca unii care ne rasculam impotriva vointei ierarhilor, adica facem …”SEDITIO”!
Dar uite ca am ajuns vremea (proocrocita de Sfintii Parinti) ca numai prin “SEDITIO”, adica prin RAZVRATIRE duhovniceasca, si nu pamanteasca, (adica razvratire sociale, desi poate si o astfel de razvratire vom fi nevoiti sa facem…), de care sa ne traga la raspundere oamenii UE, ne vom… MANTUI!
O astfel de “razvratire” si neascultare nu va fi VINOVATA sau nedreapta, ci una pentru ADEVAR, si nu o vom face fata de Adevaratii Duhovnici, ci fata de falsii pastori de suflete, care au cazut in inselare si care inselati fiind vor sa ne tarasca, cu zaharelul si cu minciuni si cu atitudini ipocrite…in “societatea crestina ecumenica” europeana, care are la baza dragostea si unirea mincinoasa in MINCIUNA, ipocrizie si EREZIE!
In Scrierile Apostolice, in Lucrarea “PASTORUL LUI HERMA”, ni se spune asa, in Partea a III-a a Lucrarii, intitulata: “PILDELE PE CARE MI LE-A GRAIT”, in Pilda I: “Stiti ca voi, robii lui Dumnezeu, locuiti in tara straina; ca cetatea vostra este departe de cetatea aceasta; iar daca voi cunoasteti cetatea vostra in care aveti sa locuiti, pentru ce agonisiti aici ogoare, lucruri scumpe, cladiri, case nefolositoare. Cel care isi agoniseste acestea in cetatea de aici, nu asteapta sa se intoarca in cetatea lui. Om fara de minte, nestatornic si ticalos, nu intelegi ca toate aceste bogatii sunt straine si sub stapanirea altuia? domnul cetatii iti va spune: “Nu vreau sa locuiesti in cetatea mea, iesi din cetatea aceasta, fiindca nu pazesti legile mele”. Tu dar, care ai ogoare, case si alte multe bogatii, cand vei fi scos din ele de domnul, ce vei face cu ogorul tau, cu casa ta si cu toate celelalte cate ti-ai pregatit? Ca pe buna dreptate iti va spune domnul tarii: “Sau pazesti legile mele, sau iesi din tara mea!”. Ce ai sa faci cand tu ai LEGE in CETATEA TA? Din pricina ogoarele tale si a celorlalte averi, iti vei tagadui oare cu totul LEGEA TA si vei merge dupa legea cetatii de aici? IA AMINTE SA NU-TI FIE PAGUBITOARE TAGADUIREA LEGII TALE!; ca daca vei vrea sa te intorci in cetatea ta, NU VEI FI PRIMIT, PENTRU CA AI TAGADUIT LEGEA CETATII TALE, SI VEI FI IZGONIT DIN EA. Ia dar aminte tu! Pentru ca locuiesti intr-o tara straina, nu-ti agonisi nimic mai mult decat iti este de nevoie; SI FII GATA!; ca atunci cand stapanul acestei cetati va vrea sa te izgoneasca din ea, PENTRU CA TE-AI IMPOTRIVIT LEGII lui, sa IESI din cetatea lui, SA TE DUCI IN CETATEA TA, SI SA TRAIESTI NETULBURAT POTRIVIT LEGII TALE, BUCURANDU-TE…!”
Sa ascultam de glasul INGERULUI – PASTOR care i-a fost trimis de Domnul lui Herma si sa intelegem bine ca exista un REAL CONFLICT intre “legile” cetatii lumii acesteia si LEGILE cetatii lui Dumnezeu!
Prin cetatenie apartinem de aceasta cetate pamanteasca si de statul acesta.
Prin BOTEZ, avem deja data “cetatenia spirituala” a Imparatiei Cerurilor!
Sa nu ne pierdem aceasta cetatenie, ci S-O PASTRAM SI APARAM, caci mai devreme sau mai tarziu, asa cum ne spune INGERUL – PASTOR al lui Herma, VOM FI IZGONITI din cetatea acasta, fie prin moarte muceniceasca, fie prin moarte naturala, si vom ajunge in fata DOMNULUI IMPARATIEI CELEILATE – HRISTOS, care ne va intreba DACA AM MARTURISIT PENTRU EL in lumea cea vrajmasa lui!
Iar de vom fi marturisit, vom auzi aceste Cuvinte din GURA SA: “BINE SLUGA BUNA SI CREDINCIOASA, peste putine ai fost pusa, peste MULTE te voi pune! INTRA IN BUCURIA STAPANULUI TAU”, pe care L-ai… marturisit in lume!
Miluieste-ne Doamne HRISTOASE pe toti cu MARE MILA TA, ca sa TE marturism cu curaj si intelpciune in aceasta lume si in Arena ei, neasscultand de “legea pacatoasa” a cetatii ei, ca SA INTRAM IN BUCURIA VESNICA A IMPARATIEI TALE…! Amin!