Parabola bogatului caruia i-a rodit tarina. TALCUIRE ACTUALA SI PROFUNDA A PR. GHEORGHE HOLBEA: “Momentul adevarului este cel in care ramanem cu noi insine”. VIATA – SIMULACRU si CULCUSIRE IN VREMELNICIE? (video)

18-11-2012 Sublinieri

Rezumat:

– Observam ca bogatul, in aceasta parabola, nu vorbeste cu cineva, ci are un dialog strict interior, lipsit fiind de constiinta ”celuilalt”. In plus, planul sau este facut pentru viitor, haladuind intr-un timp care nu e al lui, el proiecteaza si uita ce este viata si de prezent. Bogatul are impresia ca totul se invarte in jurul sau. Este un monolog/solilocviu al egocentristului: nu are constiinta lui Dumnezeu si a celorlalti, iar bogatul este un egolatru. Proiectia in viitor este iluzorie si o constatam si la noi: “Voi aduna”, “voi darama, ma voi veseli”.

Cei care amana pocainta, facand aceeasi proiectie in viitor, sunt vicleni, deoarece amana pentru un timp care nu este al lor, se proiecteaza intr-un timp care nu le apartine. Singurul timp care le apartine este cel din prezent.

Astazi e al lui Dumnezeu, maine este al diavolului. Amanarea poate sa devina nu doar o ispita ci si un mod de viata, lucru care se intampla atunci cand proiectia in viitor este apropriata launtric.

– Avem impresia ca totul ni se cuvine. Ca ni se cuvin lumina soarelui, sanatatea, roadele pamantului, ignorandu-L, totodata, pe Dumnezeu, izvorul vietii. Aceasta atitudine este o nebunie, aceeasi nebunie cu cea a bogatului din parabola, o manie prin care el crede ca este dumnezeul vietii sale. De aceea, sentinta data bogatului este imediata si ii aduce aminte de moarte, realitatea iminenta a vietii pamantesti. Cel viclean hraneste in noi iluzia vesniciei [in aceasta lume]: moartea se intampla mereu doar altora. Deseori avem aceasta iluzie, crezand ca ni se cuvin starea de sanatate sau de bine in care traim, iar cand trecem printr-o incercare, avem tentatia sa-i cerem socoteala lui Dumnezeu, pe care-L consideram de vina.

– Parabola este si despre o confuzie intre viata adevarata si supravietuire. Atat bogatul, cat si noi confundam viata noastra cu o culcusire in efemeritate: vrem sa ne culcusim/invesnicim in aceasta viata pamanteasca.

– Traim intr-o societate consumista, suntem integrati intr-un malaxor, in care credem ca ne-am facut datoria fata de viata noastra, si ne trezim, pana la urma, cand suntem la o varsta si nu mai putem fi ”productivi”, ca suntem considerati ”expirati”. Este o confuzie intre iluzia vietii si Viata pe care a venit sa o dea Mantuitorul.

– “Nu mai avem timp”. Constient sau nu, noi ne inregimentam in aceasta logica a lui Mamona. Avem impresia ca daca “muncim” (si munca nu este egla cu “lucrare”) ne-am si facut datoria. Este o mare iluzie.

– Cine mai pune astazi pret pe un suflet ales, pe un suflet bun, pe o zestre spirituala? Cine mai pune pret pe o educatie care sa ridice omul peste valorile materiale, pe noblete? Vedem parintii care “se inregimenteaza” [intr-un curent al lumii],  isi parasesc copiii si care merg pentru “a asigura un viitor material” pentru ei in Spania, Italia, ca sa le asigure, chipurile, ”un viitor”. Totul se traieste  ignorand comuniunea cu proprii copii, nevoia acestora vitala de prezenta parintilor.

– Parintii sunt siliti, pe de alta parte, sa fie sclavii unui program care duce la epuizare, nu numai fizica, ci si spirituala.

– Educatia care se face astazi este pentru a deveni un “om de succes”, cu bani, sa fie “cineva”.

– Sa vedem criteriile si valorile elevilor nostri – criterii materiale: vezi respectul acordat bogatilor analfabeti, dar… “analfabeti cu brand”. Barbaria dinlauntrul lor este “fardata” cu masini de lux, cu diverse accesorii vestimentare, cu piercinguri, etc.

– Bogatul din Evanghelie traieste printre noi si ne da filosofia dupa care sa traim, chiar si pentru cei saraci. Copilul este invatat sa inteleaga ca daca nu va deveni un om bogat, de succes, sau un “specialist” care sa se distinga de ceilalti, atunci va considera ca a esuat in viata, ca este un ratat.

– Pr. Zisis de la Tesalonic: Cum ne educam copiii, ce ii invatam pe copii? Trimitere la: CUM UCIDEM SUFLETELE COPIILOR NOSTRI? Pr. Theodor Zisis despre EDUCATIA COPIILOR dupa invatatura Sfantului Ioan Gura de Aur

– Traim un simulacru de viata, respingand valorile vietii profunde. Dar… “nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu”. In ispitirile Mantuitorului Iisus Hristos noi intalnim, de fapt, tentatiile vietii. Diavolul seamana obsesia lipsurilor materiale. Criza pentru noi este doar economica, materiala – si ea datorata lacomiei unora si jocului cinic al altora – si ea ne obliga sa ne inscriem, sa ne inregimentam intr-un mod de viata, in anumite “canoane”, care ni se propovaduiesc prin mass-media, altminteri ni se spune ca totul va fi un dezastru, toata viata noastra va fi pierduta.

Duhul lumii de astazi, nebun, “schizofrenic” este duhul bogatului. In acest registru utopic, materialist, ateist, pe care noi ni-l cream, in care Dumnezeu are loc numai daca poate ameliora viata materialista, daca este un agent de succes, vedem ca… nu mai exista timp si observam printre credinciosi aceasta atitudine: parinte, nu mai sunt timpurile acelea, nu mai e ca pe vremuri si unii pun problema uui aggiornamento in randuiala vietii crestine, in posturi etc. Insa timpurile nu au fost niciodata ideale, nu au fost prea favorabile unei vieti in care sa ne dedicam unei meditatii in liniste, de a ne ruga. Se induce si aceasta obsesie a lipsei de timp. De fapt, noi ne inscriem in acest registru al lui Mamona si vedem ca uitam pentru ce ne-am nascut, uitam de viata. Nu avem timp sa ne punem intrebarile esentiale. Si cand ne trezim, “draga de societate consumista” ne spune: ei, acum e prea tarziu.

– Relatia cu Dumnezeu in lumea de astazi este expediata intr-un coltisor al vietii noastre. “La religie toata lumea se pricepe”.

– Exista o agresiune a copiilor fata de profesorii de religie, inoculata subtil de parintii lor care contesta religia pentru ca nu-i vad utilitatea. Nu ai nevoie de Dumnezeu, ai nevoie doar sa-ti consumi portia ta de placeri, dupa filosofia epicureica. Este o magie a celui viclean care supradimensioneaza toate “valorile” lumii acesteia, pentru a te lasa dupa aceea pe culmile disperarii, constatand goliciunea acestei lumi.

– “Nebune!”...  Bunurile agonisite – niste iluzii cu care ti-ai hranit toata viata.

– Exemplul foarte sugestiv si tulburator  din Franta dat de parintele-moderator cu acele grupuri de persoane fara adapost, aflate la varsta critica, care au ajuns intr-o situatie mizerabila, cu sticla de bautura, dupa ce au pierdut totul, pentru ca s-au indatorat masiv la banci, si-au irosit anii fiind munciti, nu au putut sa aiba grija de familiile lor, pentru ca se dedicau carierei, au trait la serviciu, casniciile s-au destramat si au ramas singuri, numai cu sticla de bautura. Societatea te da la o parte ca pe piesa de schimb ajunsa nefolositoare, atunci cand nu mai dai randament pentru ea, nu mai ai “flexibilitatea” necesara. Ti s-a promis raiul pe pamant, si apoi esti aruncat si nu mai ai nimic. De la inceput nu aveai nimic, decat niste datorii care te-au stors.

– Bogatul era iscusit, harnic, probabil muncise pentru averile sale, era “un manager bun”, dar atata vreme cat este inchis intr-un autism, izolat in propriul univers, cu proiectii in viitor, tot ceea el “agoniseste” ii devine fatal.

– Cum reusim sa convertim “bogatiile” noastre, darurile cu care Dumnezeu ne-a inzestrat in bunuri ale fiintei, ale vietii vesnice, in bogatii reale in Dumnezeu? (exemplu: ce faci cu inteligenta).

– Idiomela de la inmormantare: “Desertaciuni sunt toate cele omenesti cate nu raman dupa moarte!”

Toate darurile pot fi convertite catre Dumnezeu, cum ar fi bogatia sau intelepciunea, pentru a nu deveni prilejuri de indepartare de ceilalti, de deosebire si de epatare.

– Stiintacare a ajuns sa fie ideologizata, transformata intr-un fel de oracol modern:Ce spune stiinta?” , o grila prin care trebuie sa treaca insasi viata noastra. Stiinta fara Dumnezeu devine diabolica, prin care te crezi un mic dumnezeu.

– Exemplul fascinatiei pentru fizicianul ateu Hawking.

– Pentru noi, in calitate de crestini, stiinta ca bogatie inseamna constiinta, cand stii impreuna cu Dumnezeu si cu ceilalti – comuniune cu Dumnezeu si cu ceilalti.

– “Daruind vei dobandi”. Ceea ce noi daruim nu daruim de la noi, suntem vase prin care Dumnezeu daruieste. “Ale tale dintru ale Tale…”. Exercitiul de a deveni vas al daruirii lui Dumnezeu, prin tot ceea ce a primit de la El.

Ispita individualista de a crede ca poti face troc cu Dumnezeu, dand milostenie, impartind din averea ta – ajungand la o autosuficienta, crezi ca esti asigurat. Ce inseamna sa faci bine, sa fii milostiv? Sa fii impreuna-lucrator cu Dumnezeu, si te imbogatesti prin prezenta Lui – si milostenia aduce si alte daruri – smerenia etc.

– “Cum sa nu-mi ajute Dumnezeu daca am dat atatia bani la biserici?”.

– Logica anapoda – posesiva – pleaca de la premisa gresita ca bunurile sunt “ale tale”, iti apartin, ca tu “ai dat”.

Iubirea de bani, de materie, de averi este radacina tuturor relelor pentru ca este prousul lipsei de incredere in Providenta, in Pronie.

– Exista o deosebire intre munca epuizanta si lucrare. Noi, crestinii, folosim expresia: ne lucram mantuirea. Daca ramanem la stadiul de munca, este o cadere intr-o indobitocire. Omul este introdus in aceasta roata din care se trezeste epuizat. Lucrarea – este impreuna cu Dumnezeu si ceilalti.

– Se mai face o confuzie intre euforia vietii (bani, bogatie, placeri, prestigiu, succes), cu care cautam sa ne imbatam, si entuziasm. Entuziasmul inseamna a fi in Dumnezeu, a fi in deplinatatea vietii si rostul pentru care a fost chemat la viata.

– Mantuirea nu este doar salvare, este si implinirea rostului pentru care te-ai nascut. Iar acest rost nu inseamna a consuma animalic, a consuma placerile, a incerca sa te culcusesti in vremelnicie, iluzionandu-te ca aceasta ar putea sa dureze vesnic, ci inseamna a-ti aduce aminte ca in aceasta viata esti un pelerin.

– “Adu-ti aminte de moarte si nu vei gresi!”

– “Cand esti depsedat de tot ceea ce ai, atunci afli ceea ce esti”.

Momentul adevarului este momentul in care ramanem cu noi insine. Atunci s-ar putea sa fim bantuiti de stafiile propriilor noastre proiectii, cand ne intalnim cu constiinta, cu Dumnezeu, cu Altceva de care tu cauti sa fugi. Si atunci fie te intorci spre ceilalti, fie fugi in viitor, de fapt iti pui in aplicare un plan prin care vrei sa fugi de tine insuti. Marea problema de astazi, chiar si pentru noi, preotii: FUGIM DE NOI INSINE! Ne refugiem in lucruri secundare.

Mai puteti citi pentru aceasta Duminica:

LEGATURI:

De la acelasi Parinte:


Categorii

1. SPECIAL, Bogatul caruia i-a rodit tarina, Ce este pacatul?, Crestinul in lume, Cum munceste crestinul?, Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Egoismul, voia proprie, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Gheorghe Holbea, VIDEO

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

14 Commentarii la “Parabola bogatului caruia i-a rodit tarina. TALCUIRE ACTUALA SI PROFUNDA A PR. GHEORGHE HOLBEA: “Momentul adevarului este cel in care ramanem cu noi insine”. VIATA – SIMULACRU si CULCUSIRE IN VREMELNICIE? (video)

  1. Deh!
    De la caderea lui Adam si Eva incoace, pana in zilele noastre – urmasii acestora -vpana la sfarsitul veacurilor, vom/vor cauta pururi bunuri materiale, bazandu-se pe ei insisi, pe ‘stabilitatea’ care o ofera materia -iar acum…mai mult ca niciodata!

    De ce?! Fiindca omului zilelor nostre (cu precadere)…dobandirea bogatiei ii da senzatia de stabilitate, care-l ”asigura” impotriva bolii si-a mortii, ii castiga respectul/consideratia din partea celorlalti, dobandeste in timp putere/ascendent asupra celor mai putin inzestrati material, iar de-aici ajuge sa urasca crucea si problemele vietii sicanand pe cei care au pareri contrare, persifland morala, modestia si limitarea la strictul necesar; incepe sa aiba oroare de rigori, limite, legi, stiinta si propria constiinta fiindca ii este frica de boala, de batranete si-atunci, cauta sa se imbogateasca ín(prin) sine iar NU IN DUMNEZEU!

    ”Justificarea” ar fi realitatea imediata de-aici, care se vede cu ochiul liber si se impune cerandu-se satisfacuta, prin inlaturarea efectelor care vin prin/pe multe cai: durerea de stomac datorita foamei, golatatea prin simtirea frigului, caldurii, umezelii, a durerii fizice datorita bolii trupesti si, nu in ultimul rand, amortirea durerii sufletesti prin patimi ‘justificative’ – desfrau, alcool sau, droguri!

    Atata timp cat vesnicia pare departe sau inexistenta, atata timp cat Dumnezeu – pentru multi – este o teorie abstracta, atat timp cand nu crezi in ceea ce s-a spus “Cautati Imparatia Cerurilor si dreptatea Lui si toate celelalte (lumesti) vi se vor adauga voua”, oamenii vor orbecaii in intuneric, bazandu-se pe ei insisi sau pe altii.

  2. Pingback: PARINTELE CLEOPA – 14 ani de la nasterea in Cer: GANDUL LA MOARTE (si video) -
  3. Pingback: INVITATIA LA NOBLETE SI REFUZUL NOSTRU TRAGIC COTIDIAN/ Care este cel mai puternic cuvant?/ RUGACIUNEA LUI IISUS – SCUT VITAL SI LEAC DUMNEZEIESC/ De cate ori sa ne spovedim?/ INIMA DE MAMA SAU DUREREA DE A IUBI (Recomandari duhovnicesti) - Razboi
  4. Pingback: Invataminte si reflectii duhovnicesti in vremea crizei. ATENTIE LA IMPRUMUTURI SI LA “OFERTELE TARI”! -
  5. Pingback: Puterea duhovniceasca pierduta si PATIMILE-IDOLI CARE INLOCUIESC PE DUMNEZEU IN VIATA NOASTRA DE ZI CU ZI -
  6. Pingback: Parintele Teofil Roman: MAREA NOASTRA CADERE – INCREDEREA IN SINE SI VIATA TRAITA “PE CONT PROPRIU”, IN AFARA VOII LUI DUMNEZEU. Cum putem ajunge a dobandi pacea lui Hristos si a lepada “grija cea lumeasca” la Liturghie? -
  7. Pingback: Interviu de suflet cu PARINTELE GHEORGHE HOLBEA despre modelele sale formative si duhovnicii sai, INTALNIREA CU PARINTELE STANILOAE si criza tinerilor traitori in “societatea relativismului absolut” -
  8. Pingback: “Cuvinte din taceri” – Amintiri si confesiuni duhovnicesti remarcabile ale PARINTELUI GHEORGHE HOLBEA si ale duhovnicilor IUSTIN MIRON si PANTELIMON DE LA OAȘA. Modele, pilde si sfaturi pentru TINERI (video) - Recomandari
  9. Pingback: BOGATUL NEBUN DIN NOI IN FATA SARACIEI LUMII: “Cum poti sa dormi li­nistit daca cel de langa tine, semenul tau, nu are ce manca? Rusine sa ne fie!” -
  10. Pingback: Avertismentele profetice ale Parintelui Ioanichie: “SA NU RAVNITI LA FERICIREA CELOR DIN OCCIDENT! E vremea sa ne rugam! Vremea s-a scurtat, anii cei grei s-au apropiat“. CAT TIMP MAI POATE DAINUI ROMÂNIA? -
  11. Pingback: “In noaptea aceasta voi cere sufletul tau”. PREDICI AUDIO ale Pr. Ciprian Negreanu la BOGATUL CARUIA I-A RODIT TARINA. In ce ne “investim” viata? | Cuvântul Ortodox
  12. Pingback: Interviu de suflet cu PARINTELE GHEORGHE HOLBEA despre modelele sale formative si duhovnicii sai, INTALNIREA CU PARINTELE STANILOAE si criza tinerilor traitori in “societatea relativismului absolut” | Cuvântul Ortodox
  13. Pingback: “Cum adica, pentru mine s-a intamplat asta? E chiar atat de grav?” | Cuvântul Ortodox
  14. Pingback: Predica Parintelui IOANICHIE BALAN (†22 nov. 2007) la PILDA BOGATULUI CARUIA I-A RODIT TARINA: “Bogatia noastra este dreapta credinta ortodoxa pe care o ataca in toate ziarele cei care nu sunt ortodocsi, cei care cred in bani! Nu cu noi se lupta,
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate