Bogatul caruia i-a rodit tarina. CARE SUNT ROADELE NEBUNIEI PACATULUI?

17-11-2012 Sublinieri

Despre intunericul pacatului

Atunci cand bogatul celui care i-a rodit tarina nu se gandea la cei care nu aveau ce sa puna pe masa si se gandea doar la el si la cum sa-si conserve pentru el belsugul pe care l-a dobandit, „Dumnezeu i-a zis: Nebunule! In aceasta noapte vor cere de la tine sufletul tau. Şi cele ce ai pregatit ale cui vor fi?” (cf. Luca 12, 16-20). Ceea ce spune Dumnezeu, ca in acea noapte avea sa se ceara de la el sufletul lui, se poate interpreta si literal, asa cum se aude, insa se poate interpreta si mai adanc.

Noi stim ca noaptea inseamna intuneric si ca intunericul este simbolul pacatului, astfel putem spune in cazul acestui pacat, ca diavolii vor cere sufletul bogatului. Diavolii asteapta ca omul sa pacatuiasca, iar atunci cand aceasta se intampla, ei sunt cei care il parasc pe om la Dumnezeu, si in acelasi timp ii cer sufletul. De aceea este bine ca atunci cand cadem in pacat, sa nu amanam pocainta, caci nu se stie daca ziua urmatoare vom mai fi vii pe acest pamant.

Sfintii Parinti ne spun sa ne uitam in hornul (cosul) intunecat al sobei, si apoi sa privim la soare, sa facem astfel deosebirea intre intuneric si lumina, si sa fugim de lucrurile intunericului. Urat este pacatul, si urat se face si omul care il savarseste. Sufletul omului pacatos se face tot mai intunecat, de pe fata lui va disparea lumina, iar frica il va insoti oriunde va merge. Ii va fi frica, deoarece necrezand in Dumnezeu, nici nu stie pentru ce traieste, si ii este frica de moarte, deoarece iesirea din acest trup este infricosatoare pentru cei pacatosi. Cei care pacatuiesc dar cred in Dumnezeu, vor trai si ei cu frica, si pana nu se vor spovedi, si pana nu se vor intoarce, nu vor avea liniste. Fericiti sunt cei ce biruiesc pacatul.

Oferte pentru a pacatui avem in fiecare zi, insa stim cat este de scurta aceasta viata, si nu merita sa pierdem vesnicia pentru cateva clipe de nebunie. Orice refuz de a urma pacatul este o bucurie, care se imprima in sufletul nostru si ne face mai frumosi, insa este si un ajutor pentru noi, caci pentru a primi ajutorul lui Dumnezeu, trebuie sa-I facem loc in sufletul nostru, or pentru aceasta, avem nevoie sa ne curatim de pacate“.

(Din: Singhel Ioan Buliga, Provocarile crestinului ortodox in zilele de astazi, Editura Egumenita, 2012)

***

Predica PARINTELUI CLEOPA la Duminica a XXVI-a după Rusalii
(fragment)

Bogăţia de ar curge, nu vă lipiţi inima de ea (Psalm 61, 10)

[…]

Să audă cei nemilostivi cuvintele apostolului care zice:

Veniţi acum voi bogaţilor, plîngeţi şi vă tînguiţi de necazurile care vor veni asupra voastră. Bogăţia voastră a putrezit şi hainele voastre le-au mîncat moliile. Aurul şi argintul vostru a ruginit şi rugina lor va fi mărturie asupra voastră şi vă va mînca trupurile ca focul. Aţi strîns comori pentru zilele cele de apoi! Plata lucrătorilor care au secerat ţarinele voastre, pe care voi le-aţi oprit strigă la cer şi strigările secerătorilor au intrat în urechile Domnului Savaot… (Iacob 5, 1-7).

Dar să revin la cuvîntul Sfintei Evanghelii. Bogatul, după ce a cugetat în inima sa să-şi mărească hambarele, a zis: Şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strînse pe mulţi ani. Odihneşte-te, mănîncă, bea şi te veseleşte. Iată, fraţilor, ce răsare în inima bogatului nemilostiv. Nu gîndeşte că va muri şi toate cîte a adunat vor rămîne, nu gîndeşte că este trecător şi străin pe acest pămînt. Nu gîndeşte că este dator, din toate cîte i-a dat Dumnezeu, să dea milostenie la cei lipsiţi şi săraci, ci cugeta să bea şi să se veselească din cele ce a adunat în cît mai mulţi ani. O, bogatule fără de minte! De unde ştii că tu vei trăi mulţi ani? Cine ţi-a spus că vei trăi pînă mîine dimineaţă? Cine te-a făcut pe tine stăpîn pe viaţa ta? N-ai auzit pe Duhul Sfînt, zicînd: Omul deşertăciunii s-a asemănat, zilele lui ca umbra trec (Psalm 143, 4).

Dar ce a urmat asupra acestui bogat pironit cu mintea şi inima la avuţiile sale? Dumnezeu i-a zis: Nebunule, în această noapte sufletul tău vor să-l ceară de la tine. Dar cele ce ai adunat, ale cui vor fi? Iată ce spune Dumnezeu bogatului nemilostiv, că: în această noapte sufletul tău îl vor cere de la tine. În care noapte? În aceea în care în mintea şi inima omului lacom şi nesăţios după averi nu era nici o lumină a harului lui Dumnezeu, ci un mare întuneric al păcatelor lui. Marele Apostol Pavel ne îndeamnă: Să lepădăm lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu hainele luminii (Romani 13, 12). În alt loc ne spune: Nu fiţi părtaşi la faptele cele fără de roade ale întunericului, ci mai vîrtos să le mustraţi (Efeseni 5, 11). Aceste lucruri ale întunericului erau ca o noapte a păcatului în mintea şi inima bogatului robit de avuţii, precum noaptea iubirii de argint, care a întunecat mintea lui Iuda Iscarioteanul; noaptea iubirii de dezmierdări, care a întunecat mintea şi inima lui Baltazar (Daniel 5, 24); noaptea nemilostivirii acelui bogat, care în flacăra iadului fiind, cerea de la Avraam un deget înmuiat în apă.

Iubiţi credincioşi,

Tot păcatul pe care îl facem este un întuneric şi o noapte mare, care ne desparte de lumina harului divin. Dumnezeu este lumină şi locuieşte în lumina cea neapropiată (I Timotei 6, 16). Sfîntul Apostol Pavel ne porunceşte, zicînd: Ca fii ai lumini să umblaţi (Efeseni 5, 8). Dacă vom fi pururea veghetori cu mintea şi ne vom sili după a noastră putere la toată fapta bună, atunci ne vom afla ca fii ai luminii înaintea lui Dumnezeu nerobiţi cu mintea şi cu inima de patimi şi de averi.

Marele Apostol şi Evanghelist Ioan ne învaţă că: Cel ce urăşte pe fratele său este în întuneric şi umblă în întuneric şi nu ştie încotro se duce, pentru că întunericul a orbit ochii lui (I Ioan 2, 11). Această noapte a păcatului a întunecat mintea şi inima bogatului despre care ne vorbeşte Mîntuitorul în Sfînta Evanghelie de azi. Să ne păzim, fraţii mei, cu mare frică de Dumnezeu, să nu cădem în întunericul păcatelor. Iar dacă din neatenţia noastră, pe neobservate am alunecat în noaptea păcatelor, să alergăm cu mare sîrguinţă la spovedanie şi la pocăinţă cu multe lacrimi, spre a dobîndi lumina harului lui Dumnezeu pe care am luat-o la dumnezeiescul Botez, cînd ne-am făcut fii ai lui Dumnezeu (Tit 3, 2-5).

Să nu zăbovim în noaptea păcatelor şi în robia grijilor pămînteşti ca nu cumva să ni se zică şi nouă că în această noapte vor să ceară de la noi sufletele noastre (Luca 12, 20). Aţi auzit că Domnul i-a zis nebun acestui bogat nemilostiv, care era în adîncul nopţii păcatului, din cauza iubirii lui de averi şi de dezmierdări. Cu adevărat, nu există mai mare nebunie în această viaţă decît a pune nădejde în averile noastre, a ne face împietriţi şi nemilostivi cu inima şi a ne lega cu sufletul de averi, de dezmierdări, de beţii şi de toate plăcerile veacului de acum care sînt deşertăciune şi moarte.

Să auzim şi pe Solomon care adevereşte acest lucru, zicînd:

Mărit-am lucrurile mele; ziditu-mi-am case; ziditu-mi-am vii; făcutu-mi-am grădini şi livezi şi am sădit întru ele tot felul de pomi roditori; făcutu-mi-am lacuri de ape ca să ud dintr-însele dumbrava de lemne odrăslitoare. Avut-am slugi şi slujnice şi robi, am avut şi cirezi şi turme multe de oi, am avut mai mult decît toţi cei ce au fost mai înainte de mine în Ierusalim. Adunatu-mi-am argint şi aur şi avuţiile împăraţilor şi ale ţărilor… şi tot ce au poftit ochii mei n-am depărtat de la dînşii şi nu mi-am oprit inima de la nici o desfătare (Ecclesiastul 2, 4-10).

Şi care a fost rezultatul acestei bogăţii şi desfătări? Iată care: Mi-am urît viaţa, că vicleană este asupra mea fapta cea făcută sub soare. Că toate sînt deşărtăciune şi vînare de vînt (Ecclesiastul 2, 17). Aşa ar trebui să cugete toţi cei bogaţi şi plini de avuţii, care-şi cheltuiesc averile lor în petreceri, în beţii, în dezmierdările trupului şi în desfătările cele viclene ale veacului de acum, care duc pe om la pierderea sufletului său.

Iubiţi credincioşi,

Cîtă dreptate are cel ce a zis: Toate sînt mai neputincioase decît umbra. Toate nu sînt decît visurile mai înşelătoare, pe care într-o clipeală moartea le apucă”. Şi iarăşi: “Cînd dobîndim lumea, în groapă ne sălăşluim”, zice Sfîntul Ioan Damaschin, în slujba înmormîntării. La fel încheie şi Domnul în Evanghelia de astăzi: Aşa este cel ce îşi strînge lui comori, iar nu întru Dumnezeu se îmbogăţeşte (Luca 12, 21).

Aşadar, tot cel ce adună averi şi se leagă cu mintea şi cu inima a de banii săi, de averile sale şi de dezmierdările trupului său, acela nu în Dumnezeu se îmbogăţeşte, ci în prăpastia iubirii de bani şi a iubirii de averi se aruncă pe sine, spre a lui veşnică pierzare. Cel ce adună bani peste bani şi averi, iar la milostenie nu se gîndeşte, unul ca acela din zi în zi îşi măreşte povara sufletului său, îşi măreşte prăpastia căderii sale în muncile iadului, căci cu cît adună mai multă avere, cu atît se face mai departe de Dumnezeu şi mai adînc se scufundă în grijile sale cele viclene ale veacului de acum.

[…]

Nimeni dintre noi nu se poate considera astăzi bogat şi stăpîn pe averi. Toţi sînt aproape la fel în cele din afară, dar destul de diferiţi în cele dinlăuntru. Adică în tăria credinţei, în viaţa curată, în rîvna pentru rugăciune, în post, în smerenie şi în iubirea aproapelui. Înaintaşii şi părinţii noştri de demult aveau averi puţine şi copii mulţi dar aveau şi credinţă multă. Ei făceau toate cu rugăciune şi mulţumire, ca înaintea lui Dumnezeu, care vede şi ştie inimile noastre. Ei îşi împărţeau puţinele averi în trei părţi. Cea mai mare parte o foloseau pentru casă, pentru familie. A doua parte o dădeau danie bisericilor care se zideau din nou şi pe la mînăstiri ca să fie pomeniţi toată viaţa. Iar a treia parte din avere o dădeau milostenie la cei săraci şi suferinzi ca să se roage pentru ei.

Aşa să facem şi noi, fraţii mei. Din puţinul cît îl avem să folosim cea mai mare parte pentru întreţinerea familiei, a copiilor, a vieţii pămînteşti. O altă mică parte să dăm pe la bisericile care se repară şi se înnoiesc, căci miluim casa Domnului în care se face zilnic Sfînta Liturghie şi ne ajută la mîntuire. A treia parte, fie şi cît de puţin, să o dăm la săraci, la cei bolnavi şi pentru pomenirea morţilor, că pe ei nu are cine să-i mai ajute, şi vom avea mare plată. Aveţi grijă să nu cheltuiţi banii din puţina avere, pe haine scumpe, pe lux, pe mîncăruri alese, pe distracţii rele şi beţii, că prin aceasta ne adunăm osîndă sigură.

Să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne izbăvească de patima iubirii de argint şi de tot păcatul, ca să ne îmbogăţim în Hristos Iisus, Domnul nostru, Căruia I se cuvine slava în vecii vecilor. Amin”

Sursa: Pagini ortodoxe

***

PARINTELE VALENTIN MORDASOV

“In pilda evanghelica despre bogatul caruia i-a rodit ta­rina din belsug ni se spune ca acesta a hotarat sa largeasca hambarele sale pentru a depozita recolta si apoi sa traiasca fara griji toata viata, mancand, band si veselindu-se. Dar mai departe tineti minte ce s-a intamplat?! Asa se intampla cu omul care nu se imbogateste in Dumnezeu. Bogatul din Evanghelie isi facea planuri pentru o viata fericita, in inte­lesul pamantesc al termenului. Nu si-a pus deloc problema vesniciei. Si in zilele noastre sunt multi astfel de oameni. Avem si multe marturii ale celor care au trecut prin moarte clinica. Mai ales cei cu o viata pacatoasa marturisesc ca au vazut fiinte infioratoare; majoritatea spun ca si-au vazut in cateva secunde toata viata. Dar tuturor li se punea aceeasi intrebare: „Ce ai facut in viata ta pentru suflet?” La Judecata va fi plangere mare. Bogatul mananca, bea, se veseleste, dar niciodata nu cunoaste adevarata bucurie, pe care o da harul Duhului Sfant. In Dumnezeu exista dragoste negraita. Prin venirea Sfantului Duh se salasluieste in inima adevarata bucurie, liniste, fericire. Bogatul isi traieste din plin viata sa trecatoare asemenea florii de camp, ce piere fara urma. Ingerul i-a spus: Nebune! In aceasta noapte se va cere de la tine sufletul tau! Sa cercetam de ce este „nebun”.

Intai de toate, pentru ca si-a insusit roada muncii sale fa­ra sa se gandeasca la faptul ca belsugul este darul lui Dumnezeu, si nu I-a multumit lui Dumnezeu.

In al doilea rand, pentru ca a considerat ca bogatia ii apartine exclusiv, desi erau multi oameni carora ar fi putut sa le daruiasca o parte, si astfel si-ar fi mantuit sufletul.

In al treilea rand, pentru ca s-a gandit sa pastreze bogatia pentru totdeauna.

In al patrulea rand, pentru ca s-a gandit la placerile pantecelui si nu se preocupa de cele duhovnicesti.

Si, in sfarsit, pentru ca se pregatea sa traiasca mult.

Oamenii fac si acum la fel. Cuprinsi peste masura de grija pentru aceasta viata, se straduiesc sa adune bogatii. Dar pentru ce? Pentru rude, apropiati, copii? De multe ori copiii cheltuiesc repede bogatiile parintilor. Si atunci, cum sa ne imbogatim in Dumnezeu? Privind bogatia ca pe un dar al lui Dumnezeu si intrebuintand-o dupa voia lui Dumnezeu: pentru fapte de milostenie, pentru constructia sau refacerea bisericilor etc. Dupa cum sufletul este mai de pret decat tru­pul, la fel si bogatiile vesnice sunt mai importante decat cele trecatoare. Sa ne imbogatim in Dumnezeu, ca sa doban­dim mantuirea si sa nu murim sufleteste in viata fiind.

(din: Pr. Valentin Mordasov, duhovnicul de la Pskov: Invataturi si intamplari minunate, Editura Sophia, 2011)

Pentru Duminica bogatului nesabuit va mai recomandam:

Legaturi:

***

***


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, 1. SPECIAL, Bogatul caruia i-a rodit tarina, Ce este pacatul?, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Ieromonah Ioan Buliga, Parintele Cleopa, Parintele Valentin Mordasov

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

11 Commentarii la “Bogatul caruia i-a rodit tarina. CARE SUNT ROADELE NEBUNIEI PACATULUI?

  1. Falsele comori nu sunt numai cele de ordin material,ci si toate ambitiile noastre lumesti de a ne fauri glori,functii,situatii fel de fel care duc la secatuirea puterilor spirituale.Domnul Iisus ne arata in multimea parabolelor ca adevarata bogatie este aceea care il apropie pe om de Dumnezeu.Pacatul bogatasului consta tocmai in faptul ca el nesocoteste adevaratul sens al vietii,si il numeste nebun.Nebune mai sunt numite si fecioarele pe care Mirele le va gasi la venirea Sa cu candelele stinse pentru ca nu au vegheat in intampinarea Lui.Vina este in aceeasi masura cu a bogatasului:ei au omis in a se pregati pentru marea trecere,au pierdut din vedere ca moartea oricand poate veni.NEbun este deci cel care se preocupa numai de viata aceasta,adunandu-si comori pieritoare,pe care”molia si rugina le strica”,iar”furii le sapa si le fura”,uitand ca sufletul sau apartine lui Dumnezeu.Dumnezeu ne poate cere inapoi in orice clipa viata pe care El ne-a daruit-o si firul ei se poate curma oricand.Domnul Iisus,ne previne in repetate randuri cu astfel de cuvinte:”Ce-i va folosi omului,daca va castiga lumea intreaga ,iar sufletul sau il va pierde?”
    Noi,avem obligatia de a imita pe Stapanul nostru,Domnul Iisus care a trait sarac si a adus Vestea cea buna saracilor,pe care i-a numit fericiti,
    de a avea incredere in Dumnezeu pentru purtarea de grijile noastre,caci daca hraneste fiarele salbatice si toate celelalte vietuitoare de pe pamant,apa si aer,cu atat mai mult il poate hrani si pe om.
    Sa avem atentia concentrata asupra rugaciunii si sa cerem doar numai cele de folos spre mantuire.
    Sfantul Grigorie al Nyssei,spune ca greseala oamenilor din lume este aceea de a confunda nevoia cu desfatarea ,iar Sfantul Tefan Zavoratul spune ca aceasta ia nastere dintr-o obisnuinta proasta si ca trebuie sa ne obisnuim sa traim cu putin.
    Doamne ajuta-ne!

  2. Iertati! :”>
    A’nceput Postul Craciunului si gasesc de cuviinta sa adaug ceva in acelasi registru cu invatamintele din pilda de astazi.
    Am in vedere varianta mai noua: http://www.youtube.com/watch?v=Glny4jSciVI
    La varsta mea, rezonez mult mai bine cu originalul: http://www.youtube.com/watch?v=k2W4-0qUdHY

  3. Pingback: Iconomii bogatiei si pregatirea pentru viata vesnica. Din PREDICILE Parintelui ARSENIE BOCA si ale Mitropolitului AUGUSTIN la TANARUL DREGATOR BOGAT -
  4. Pingback: Parabola bogatului caruia i-a rodit tarina. TALCUIRE ACTUALA SI PROFUNDA A PR. GHEORGHE HOLBEA: “Momentul adevarului este cel in care ramanem cu noi insine”. VIATA – SIMULACRU si CULCUSIRE IN VREMELNICIE? (video) -
  5. Pingback: INSELACIUNEA BOGATIEI CONSUMISTE SI BINELE DIN RAUL CRIZEI ECONOMICE. Cum sa ne raportam la criza? (II) Saracie si cugetare duhovniceasca -
  6. Pingback: BOGATUL NEBUN DIN NOI IN FATA SARACIEI LUMII: “Cum poti sa dormi li­nistit daca cel de langa tine, semenul tau, nu are ce manca? Rusine sa ne fie!” -
  7. Pingback: “In noaptea aceasta voi cere sufletul tau”. PREDICI AUDIO ale Pr. Ciprian Negreanu la BOGATUL CARUIA I-A RODIT TARINA. In ce ne “investim” viata? -
  8. Pingback: Avertismentele profetice ale Parintelui Ioanichie: “SA NU RAVNITI LA FERICIREA CELOR DIN OCCIDENT! E vremea sa ne rugam! Vremea s-a scurtat, anii cei grei s-au apropiat“. CAT TIMP MAI POATE DAINUI ROMÂNIA? | Cuvântul Ortodox
  9. Pingback: PREGATIREA PENTRU CEASUL MORTII. Cum se poate invata… a muri? | Cuvântul Ortodox
  10. Pingback: “A nu-L lua pe DUMNEZEU si MOARTEA in ecuatia vietii tale e greseala absoluta”. INVESTITI IN DUMNEZEU SI IN SUFLET! “In vremea noastra, TRUPUL A AJUNS SA FIE STAPANUL LUMII, pentru ca sufletul a tacut” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate