(VIDEO si TEXT) Parintele Arsenie Papacioc: “Nu pierdeti timpul, dragii mei!”

NU PIERDETI TIMPUL!

Intalnire cu Parintele Savatie Bastovoi, aprilie 2005:

– Prea Cuvioase parinte Arsenie, ce semnificatie are pentru dumneavoastra, personal, prezenta aici, la Techirghiol a moastelor Sfantului Antipa?

– Draga, pentru mine nu exista punte, pod intre noi si ei [sfintii], exista numai aripi prin care sa comunicam fara vama. Pentru ca in momentul asta istoric, sa-i zic asa – ca sa vin cu picioarele pe pamant – nu este timp acum sa facem nomenclaturi, sa facem schite si sa discutam artele, este timp de unire, este timp de mantuire.

Nu-i nimic mai scump de la Dumnezeu, dragii mei, ca timpul. Ne-a creat Dumnezeu singur numai pentru El. Si daca ne lasa timp si ne prelungeste timpul vietii noastre [o face] tot cu scopul ca sa fim impreuna. Nici un dar nu e mai mare de la Dumnezeu ca timpul pe care ni-L da. Pentru ca moartea nu vine sa-i faci o cafea. Vine sa te ia.

Am avut ocazia la varsta mea sa stau la multe capataie de morti. Nici o teologie – nu mai vorbesc de filosofie, care e depasita prin ea insasi – nu te invata mai mult decat suferinta Crucii. Cine fuge de Cruce fuge de Dumnezeu. Nu se poate fara jertfa! Si acesti oameni care mureau – tipete, urlete, vaiete, glasuri inspaimantatoare – vedeau toti pacatele ca cei mai mari teologi, pentru ca stiau ce-i asteapta si voiau foarte mult sa se intoarca. Pentru ca numai intorcandu-se inapoi se mai putea repara. Dar inapoi nu se mai putea… ca a venit “aia” sa te ia. Si atunci toti doreau foarte mult sa mai traiasca macar o zi. Si se pune mereu problema, [pentru] noi care ne lafaim in timp liber: ce e o zi? Dragii mei, nu o zi, o clipa [in care] daca e concentrat Dumnezeu, ti se considera prilej de a te salva.

N-are nevoie sa dea socoteala Dumnezeu. Ca nu face demonstratii Dumnezeu. Dracul e un tolerat, nu e o putere. Dar are libertatea sa ne “coseasca”, sa ne ispiteasca, deci sa ne trezeasca. Deci, intr-un fel, contribuie foarte mult la mantuirea noastra. El e urat, nesuferit ca nu stie sa iubeasca. E atat de urat incat e cu neputinta sa nu mori daca il vezi. O fetita credincioasa a vazut un drac, nu chiar in adevarata lui putoare si uraciune si a preferat sa mearga toata viata cu picioarele goale pe jar [numai] sa nu mai vada un drac. Dar sa stiti ca si despre ingerul pazitor se spune ca e cu neputinta sa nu mori daca l-ai vedea in adevarata lui lumina. Si totusi, omul – in general, umanitatea – e deasupra angelitatii. Ingerul e creat de Dumnezeu cu misiunea de relatie, de legatura intre marile valori la sistem ceresc, Dumnezeu fiind de fata permanent. Dar omul este stapan pe univers. Omul este un dumnezeu dupa har. Vreti argumente? Chip si asemanare!

Despre asta nu se prea vorbeste. Se vorbeste la istorie, la clasa, ca sa iei o nota. Dar trebuie trait momentul nostru. Eu am spus ca o clipa poate sa fie un timp si o suspinare poate sa fie o rugaciune. Ei, suspinarea asta care e plecata din adanc, Dumnezeu o pretuieste mai mult decat cosul de lacrimi. Pentru ca n-are nevoie Dumnezeu de cuvinte, are nevoie de inima ta! Ca nimic nu e mai scump, dragii mei, pe lume ca lacrima pocaintei. Asta deschide cerurile!

Asa ca, sa nu va descurajati, dar sa pretuiti timpul. N-asteptati sa vina alt sfat. “Astazi de veti auzi Glasul Meu sa nu se invartoseze inimile voastre“, cum zice Mantuitorul; si este valabil. Dragii mei, daca ati sti cat de scump e un om… Ca sa va dati seama pe cine bagam noi in iad! Omul este dumnezeu dupa har. Fiul Omului, adica Mantuitorul, I S-a zis Fiul Omului pentru ca este fiul lui Adam si Eva. Adam a fost intai. Ca S-a facut Om, dar desavarsit.

Maica Domnului, fratii mei… Mi-e si frica sa vorbesc! Cat poate Dumnezeu cu puterea, poate si Maica Domnului cu rugaciunea. E foarte suparata pe toti acei care nu-i cer nicodata nimic. Ne-asteapta, ne doreste; lumea o barfeste, dar ea vindeca mamele celor care o barfesc. Nu tine cont de nimic! Nu mai e timp sa mai judecam…

Fratii mei, Iisus Hristos ne-a adus mai multe decat ne-a pierdut Adam. Ne-a dat putinta de-a ne indumnezei dupa har. Ne-a dat putinta sa ne iertam vrajmasii. Dragii mei, iubirea vrajmasilor nu e un sfat, e o porunca. Ne va intreba de ce n-am iubit. Si multi spun: „Parinte, pana aici! De aici nu mai putem!“; „Bine, nu puteti! Inseamna ca nu stiti ca focul iadului are calorii de mii de ori mai mari decat asta [cel de pe pamant], n-are nici lumina si nici nu te vezi cu cineva. Si cat stai? 1000 de ani? Nu! O vesnicie! Fara sa vezi pe nimeni, fara cea mai mica speranta ca sa scapi“.

Ca daca in iad ar spune cineva ca peste 1000 de ani iesi de-aici tot e o nadejde si suferinta aia grozava, incalculabila , se usureaza, ca stii ca este o speranta totusi. Asta e cruzimea vesniciei. De asta spune intr-un loc, ca cine stie ca va fi vesnicie si nu ia masuri merita [dus la] casa de nebuni.

Nu pierdeti timpul, dragii mei! Astazi vorbim si maine nu stim daca mai suntem. E posibi: te musca o muscatura veninoasa, iti cade o caramida in cap cand nu te-astepti si, pe urma, suntem la dispozitia stapanului nostru Dumnezeu. Si daca nu vine moartea maine, aveti timp sa castigati haruri deosebite. Asa ca sa pretuiti foarte mult [timpul]. Ca daca ar fi cu putinta sa-i intrebam pe cei de sus „ce v-a costat de ati ajuns la atata fericire?”. „Timp, putin timp petrecut bine!“.

Ne-am inchinat frumos, ortodox, n-am tinut cont de “ecumenisme”. Fereasca Dumnezeu! Pe viata si pe moarte! Uite, am scris „Singur Ortodoxia“! (…) S-au despartit de noi? Ii primim inapoi. Cu inimile deschise, nu stim sa mintim. Fara conditii si cu smerenie. Nu le dam canon ca de ce au facut asta. Dar ei nu vor sa vina pocaiti sa facem unitate universala. Ei vor sa ne pacaleasca: am castigat si pe astia prostii! Ramaneti ortodocsi pe viata si pe moarte! Nu pentru ca asa am apucat. Pentru ca ortodoxia implineste omul din tine. E singura modalitate universala fara de care nu se poate trai. Si [noi, ortodocsii] n-am desfintat nimic. [Ei] au modificat… A venit si se considera papa vicarul lui Hristos. Ce vicar, cand Hristos traieste? Hristos e viu! Zice ca „Eu sunt cu voi pana la sfarsitul veacurilor“. Si mai mult: „Fara de Mine nu puteti face nimic. Nu se misca fir de par fara Voia Mea“. E atat de prezent incat ramai uimit, nu numai in miscari, ci si in ganduri El ne guverneaza, Care ne-a facut cu atat dragoste divina ca sa fim impreuna in vecii vecilor. Si n-a lasat Dumnezeu ca sa ne guverneze un drac.

Toata manifestarea care s-a facut la Roma cu ocazia asta este o propaganda catolica... Nu ne intereseaza. A zis cineva: <<l-a luat dracul si pe asta!>>. [Noi] suntem cuminti, nu blestemam. Dar suntem ortodocsi si cu asta avem nadejde. Pentru ca, dragii mei, va spun, ei nici nu mai au proscomidie. Eu am depasit 90 de ani si vad eu acolo la proscomidie, cum concretizam credinta: pomenim istoria, pomenim pe toti. Si pana la urma: „Spala, Doamne pacatele ce s-au pomenit aici” (…) Cultul mortilor la ei nu mai exista; decat o mascarada cu purgatoriul.

Asa ca sunt multe de vorbit. Nu facem aici cateheza, decat sa ne manifestam bucuria ca ne-am intalnit. Mi-ati facut o bucurie care n-are margini si cuvinte. Stiti de ce? Pt. ca inima nu vorbeste. Inima traieste si simte. Ne-ati facut o mare bucurie. Pentru ca si noi, dragii mei, suspinam pentru Basarabia. Eu personal am fost interogat de multi: vreau Basarabia! Si lasati-ma in pace! […]

(…)

– Parinte Arsenie, avem o intrebare! Cum vedeti dumneavoastra (chiar v-ati exprimat ca suntem sub guvernare straina), poate fi cineva in propria sa tara guvernat de proprii oameni distinsi ai tarii? Pentru ca acum oricum suntem guvernati din afara (…)

– Draga! Istoria e istorie. Important, foarte important, nimic mai important [decat aceasta] este sa fim noi, ca fiecare ins (…) sa fie prezent. Si [atunci] tu ai ajutat toata lumea pamantului la mantuire dupa Hristos. Sa ne punem la punct. Nici n-avem cum decat eu sa ma fac amplasament de tun. Ca daca tragi cu tunul are recul si te-arunca. Dar daca noi ne facem amplasament in pamant, El vine sa traga [prin noi] in toti dusmanii Lui. Ca si noi suntem dusmani pentru dusmanii Lui. Eu am vorbit de guvernare de drac. Eu n-am vorbit de oameni. Dracul se considera pe sine a fi dumnezeu.

A venit un preot din Franta. Noi avem hramul la 15 august. Era o masa. Maine era slujba si inainte de slujba, seara, a dat staretul [?] o masa. […] Si a venit un preot de la Paris. S-a prezentat. Era de fata si [Inalt] Preasfintitul Serafim… Si cand a ajuns la mine i-am spus: „Arsenie“. „Arsenie, Arsenie, Arsenie…” Facea teatrul asta. Mie nu mi-a placut. „Ce sa spun Apusului din partea Parintelui Arsenie?” „Sa vina la Rasarit smerit, fara conditii.” Imi iau aceasta putere de cuvant pentru ca sunt ortodox si reprezint ortodoxia. Pai „Păi, zic că au dreptate”. <<Dreptate şi dracu’ zice că are. Ăsta nu e un argument>> […]

(…)

– Uite, am fost intrebat ce e viata? Viata este moarte continua. „Un cuvant de folos parinte!” Sa stii sa mori si sa inviezi in fiecare zi. Asta e lupta! Sa mori pacatului. Cand Iisus Hristos era pe lacul Ghenizaret si le-a spus ucenicilor „luati-o spre tarmul celalat“, s-au urcat in corabie si au inceput valurile sa acopere corabia. „Doamne, scoala ca pierim!“. „Aaa, va si vedeati in fundul marii cu Mine cu tot? N-am spus eu bine sa o luati pe aici? Dar voiati fara valuri, voiati fara incercari, voiati fara Cruce?” Nu se poate! Cate minuni a facut Mantuitorul de-ti sta mintea in loc! Invia oamenii ca si cum erau jucarii. Dar n-a mantuit lumea atunci. Numai la Cruce, numai la jertfa. Acum a vazut dracul, cu adevarat i-a venit sfarsitul… Mantuitorul era pe Cruce si se vaita satana. Deci jertfa este conditia desavarsirii noastre crestine.

– „A murit fara lumanare, Parinte! A murit… ce ma fac?“ Lumanarea nici n-ajuta, nici n-acuza. Are insa o seminificatie lumanarea: conditia de jertfa. Ca sa lumineze jertfeste fitilul si ceara. Deci, ideea de jertfa inseamna lumanarea. E, si noi trebuie sa jertfim ceva: o placere, o bucurie, o cutare. Si sigur ca atunci esti un erou. Dar lumea e obisnuita sa ceara ca niste milogi. Nu asa! Iti da sigur, dar sa vii ca un erou. Ca daca dracul impingea in usa la un crestin, la un calugar si calugarul impingea si dracul mai tare sa intre el. „Doamne, Doamne, Doamne!” Si dracul cand sa intre calugarul: „Doamne!“. Si a venit Hristos. „Cand m-ai chemat cu adevarat am venit. M-ai chemat ca un milog pana acuma…” Suntem prea scumpi, prea destepti, prea daruiti, prea indumnezeiti ca sa nu ne pastram identitatea asta, sa ne rusinam de numele mare pe care il avem. Cerem lui Dumnezeu ca niste dumnezei, dar cu smerenia cuvenita…”