PARINTELE HOLBEA despre FRUMUSETE intre “MIRAJUL ESTETIC AL LUI ANTIHRIST” si transfigurarea fetei umane in CHIP si ICOANA a lui Hristos
“Harul Duhului Sfant scrie cu lumina pe fata omeneasca, descoperita la rugaciune, icoana nevazuta a lui Dumnezeu, transformand pe sfinti in oglinzi mistice sau icoane vii ale lui Hristos”.
Parintele Gheorghe Holbea, Biserica „Adormirea Maicii Domnului” – Precupetii Noi (Bucuresti) despre frumusetea vietii:
„Chiar si numai pentru aceasta clipa de bucurie merita sa ma nasc”
– Parinte, pot oare patimile sa ne impiedice sa vedem adevarata frumusete a vietii?
– Patimile reprezinta mirajul estetic al lui Antihrist. In lumea aceasta, frumusetea este de multe ori o stralucire aparenta a stigmatului diavolesc, a infatisarii inselatoare. Frumosul acesta inselator ascunde descompunerea pacatului, a patimii si a mortii.
De multe ori oamenii admira frumosul fad, suprafata fara adancime, fara fond, fatada fara interior. Societatea de consum, in care traieste lumea de astazi, este cea care cultiva si exacerbeaza patimile, transformandu-l pe om intr-o „masina” doritoare de placeri. Este promovat hedonismul in masa, mai ales printre tineri. Tanarul este imbiat sa devina consumator de bunuri materiale, idei, imagini prefabricate, placeri, fara discernamant.
Patimile ii transforma pe oameni in niste „morti in viata”. Amagiti de idolii lumii de azi, tehnologia, banii si confortul, oamenii sunt „anesteziati” si nu simt cum moartea patrunde in fiinta lor. Insa Apostolul Pavel ne indeamna sa privim nu la cele ce se vad, ci la cele ce nu se vad, pentru ca cele ce se vad sunt vremelnice, iar cele ce nu se vad sunt vesnice (I Cor 4:18). Iar Sfantul Maxim Marturisitorul ne invata ca putem sa urcam cu mintea de la cele vazute la cele nevazute, de la cele ale lumii la cele ale lui Dumnezeu, caci
„prin cele ce se vad se vad cele ce nu se vad“.
– Ce inseamna pentru sfintia voastra o viata frumoasa?
– Sfantul Apostol Pavel ne arata ce inseamna o viata frumoasa: „Pentru mine a vietui este Hristos…” Sau: „Nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine“. Numai in Hristos, Fiul Lui Dumnezeu inomenit, omul poate sa transforme suferinta in cale de apropiere de Dumnezeu si numai in El moartea noastra devine pasha — trecere, cale spre inviere, spre viata vesnica. Fara perspectiva vietii vesnice, viata noastra, oricat de frumoasa ni s-ar parea, sfarseste in „desertaciune”. Numai prin comuniunea cu Mantuitorul viata noastra se transforma in arta vietii, care transfigureaza lumea.
Pentru Sfantul Apostol Pavel, Mantuitorul Hristos cel inviat si cap al Bisericii este „icoana a Dumnezeului celui nevazut” (Col. 1:15) „stralucirea slavei” (Evr 1:3). Toti crestinii traiesc un proces de transfigurare in Duhul Sfant intrucat ei cred in Hristos ca Dumnezeu. Adevarul fetei umane vazute a lui Hristos se descopera intru Sfintii Sai. Pentru a vedea fata adevarata a oricarei persoane este nevoie de Lumina — Lumina scaldata in iubirea si comuniunea Sfintei Treimi, daruita oamenilor prin Iisus Hristos in Trupul Sau, care este Biserica.
Gustarea Frumusetii este arta artelor — o arta ascetico-mistica, o arta filocalica, a carei esenta este lepadarea mastii intunecate, lipita de patimi pe fata omului, si transfigurarea luminoasa a fetei in chip. Harul Duhului Sfant scrie cu lumina pe fata omeneasca, descoperita la rugaciune, icoana nevazuta a lui Dumnezeu, transformand pe sfinti in oglinzi mistice sau icoane vii ale lui Hristos. […]
(Fragment din interviul publicat in revista “Familia ortodoxa“, nr. 5 (40)/ 2012)
Legaturi:
- DE CE FARDAREA E PACAT? Icoana pe care o stricam prin “infrumusetare”
- BOALA DUHULUI LUMESC
- Cuviosul Paisie despre neoranduiala launtrica si infatisarea exterioara
- Parintele Cleopa despre femeia crestina – imbracamintea, infatisarea, purtarea si rosturile ei firesti: “TACE LUMINAND SI SE JERTFESTE TACAND”
- SFATURILE SFANTULUI VALERIU GAFENCU CATRE SURORILE SALE DESPRE CUMINTENIE, NATURALETE, SIMPLITATE
- Sfantul Ioan Gura de Aur catre Cuvioasa diaconita Olimpiada despre virtutea simplitatii si patima ascunsa a impodobirii
- DE CE AM AVEA NEVOIE DE MACHIAJ SI BIJUTERII? CARE E ORIGINEA LOR SI CE PUTEM PUNE IN LOC?
- Monahul Paulin de la Putna despre imbracaminte, machiaj si privire intr-o cultura a curviei
***
Din acelasi numar al revistei:
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Cine dă chipului lumină
Şi când e tânăr şi frumos
Şi când e…, (zugrăvit) cosmetic
Şi când e una cu Hristos ?
Ci ne vorbeşte (fără vorbe)
Şi dă acel subtil răspuns,
De care aduce mărturie
Cuvântul Domnului Iisus ?
Ochiul uman este fereastra
Prin care iese la vedere
Inensităţile trăirii
Ce ard în suflet cu putere.
Că ochiu’arată totdeauna
Cele ce’n inimi’am ascuns
(Şi pune chipului pecetea),
De care ne-a vorbit Iisus .
El cîntăreşte. El aleargă,
Dezbracă, cere, iscodeşte
Şi’aduce-n suflet ( pentru patimi )
Ceia ce inima pofteşte.
Privirea poartă-n ea adâncul,
(Pe care mulţi nu am dori
Să se arate tuturora),
Prin cele ce se pot “citi”
Ea, poate să arate ura
(Deschis, adînc, ucigător),
Sau viclenia ce’o ascunde
Discursul cel înşelător.
Poate s’arate’o voinţă
Ce nu uşor va fi supusă.
Poate purta belşug de milă
Ori răutate’abil ascunsă.
Pote vădi pofte murdare
Şi îmbia la desfătare.
Poate vădi nesăbuinţă ,
Frivolităţi, neruşinare.
Poate trăda, ori îndrăzneală
Ori minte foarte ascuţită,
Ori suflet mic şi nestatornic
Ori o voinţă oţelită.
Poate vădi adânc de patimi,
Cruzime, pofte pătimaşe
Fără de stavilă şi margini,
Sau gând şi fapte ucigaşe.
Pote vădi un duh vulcanic
Puternic, dur ori potolit
Ori trai duhovnicesc şi cruce,
Ori foc intens arzând mocnit,
Ori un adânc plin de lumină
De inocenţă, de iubire
Şi’o inimă ce nu se’nfruptă
Din nici un viciu în trăire.
Luminătorul nostru-i ochiul
(Precum a spus Domnul Hristos).
Ce’mpodobeşte întreg trupul,
Chiar dacă chipul nu-i “frumos”
El pune chipului pecetea
Vicleană şi înfricoşată
Cît ar fi faţa de frumoasă
Şi măiestrit cosmetizată.
Căci din adîncuri răbufneşte
Ori întuneric ori lumină
(Ori viciu, egoism şi ură ,
Ori dar şi dragoste divină).
Adîncul inimii revarsă,
(Prin ochii noştri) în privire ,
Comori cereşti acumulate,
Prin harul dragostei divine,
Ori sufletul cel mic şi lacom
Perfid curvar şi monstruos
Fără valorile divine,
Ce se câştigă prin Hristos.
Ochiul ne’arată totdeauna
Ori templu al Duhului Sfânt,
Ori un cuibar spurcat de patimi,
Ce sting credinţa pe pământ.
Lumina vine din adîncuri
Din curăţie şi iubire,
Din frumuseţea-i fără vârstă
Ce urcă spre desăvârşire,
Din dragostea nevinovată
Şi din smerita comportare,
Din mila cea fără de margini
Din rugăciune şi iertare.
Luminătorul nostru-i ochiul
Precum a spus Domnul Hristos,
El giuvaierul şi lumina
Adevăratului frumos.
Gustarea Frumusetii este arta artelor — o arta ascetico-mistica, o arta filocalica, a carei esenta este lepadarea mastii intunecate, lipita de patimi pe fata omului, si transfigurarea luminoasa a fetei in chip. Harul Duhului Sfant scrie cu lumina pe fata omeneasca, descoperita la rugaciune, icoana nevazuta a lui Dumnezeu, transformand pe sfinti in oglinzi mistice sau icoane vii ale lui Hristos. […]
ABSOLUT SUPERB!
Cel mai frumos lucru pe care l-am citit in ultimul timp!
Ref la cele spuse mai sus, imi aduc aminte de parintele nostru drag Gheorghe, ce fata luminoasa si vesela avea mai tot timpul, indiferent de imprejurari. Si chiar si cei ce nu erau in credinta vedeau aceasta.