PARINTELE IUSTIN PARVU A TRECUT LA DOMNUL dupa o viata de mucenicie pana in ultima clipa… DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA SI SA-I SCRIE NUMELE IN CARTEA VIETII, PRINTRE SFINTI!

• Vedeti si: INMORMANTAREA PARINTELUI IUSTIN – JOI, ORA 12, la PETRU-VODA (manastirea de calugari) + FOTOGRAFII

Marele duhovnic de la Manastirea Petru-Voda si-a dat sufletul in mainile lui Hristos astazi, 16 iunie, in jurul orelor 22.40, dupa o cumplita si indelungata suferinta, la varsta de 94 de ani.

Parintele Iustin Parvu s-a nascut la 10 februarie 1919 in satul Petru Voda, com. Calugareni, jud. Neamt si a primit numele de botez Iosif, avand inca 4 frati mai mari. Intre 1926-1931 a facut scoala primara si a urmat mai bine de doi ani de scoala complementara. In 1936 a devenit frate la Manastirea Durau. In 1937 a fost trimis sa studieze la Seminarul Teologic de la Cernica si l-a continuat la seminarul de la Valcea si apoi la Roman. A fost tuns in monahism in 1940 iar in 1941 a fost hirotonit preot. In timpul razboiului, respectiv in perioada 1943-1944 a fost trimis preot misionar pe Frontul de Est, numai in zona Neamtului. In 1948 a fost condamnat la 12 ani de inchisoare pe motive politice si a trecut prin inchisorile comuniste de exterminare de la Aiud, Baia Sprie, Gherla si Periprava. In 1960, dupa ispasirea pedepsei de 12 ani, a mai urmat o prelungire a condamnarii – de 4 ani, la Aiud. A fost eliberat in 1964, prin decretul de eliberare a detinutilor politici. In perioada 1964-1966 a revenit in locurile natale, a locuit in casa parinteasca si a lucrat pe unde a gasit. Din 1966 pana in 1974 a fost preot monah la Manastirea Secu iar din 1974 in 1989 a fost preot monah la Manastirea Bistrita. In 1976 efectueaza calatoria (visata mereu, din copilarie) la Muntele Athos. In 1989 a revenit ca preot monah la Secu, pana in 1991. In 1991 a sosit la Petru Voda, impreuna cu monahii Ignat si Calinic, unde a inceput punerea temeliei Manastirii Petru Voda (de calugari), unde a fost si este staret si preot monah, pana in ziua de azi. In 2000 a inceput construirea schitului de maici de la Petru Voda, a cladirilor cu chilii, a azilului de batrane, a centrului de plasament pentru copii si a spitalului. Incepand din 2002 a ctitorit mai multe asezaminte monahale, dintre care amintim doua foarte importante, legate de martirii inchisorilor comuniste, respectiv Schitul de la Aiud, si in prezent este in constructie Manastirea de la Poarta Alba (in amintirea celor pieriti la Canalul Dunare-Marea Neagra).

(sursa)

Sa priveghem cu Psalmi pentru sufletul Parintelui Iustin si sa nadajduim ca Domnul sa-i dea indrazneala sa mijloceasca din ceruri pentru Biserica si neamul romanesc, pentru pastrarea in unitate, in dreapta-credinta si in Duhul Adevarului!

Cum l-am putea defini intr-o singura fraza pe parintele Justin? O usa vesnic deschisa a iubirii jertfelnice si a marturisirii si o eterna piatra de impiedicare pentru slujitorii veacului acestuia.

In loc de alte cuvinte de lauda, o singura chemare: ascultati glasul pastorului celui bun si puneti-l in inima, umblati in Duh si Adevar dupa dreptarul cuvantului si dupa pilda vietii sale!

Sa-l cinstim, fara sa ne folosim de el numai ca un “brand” duhovnicesc care vinde bine sau ca pe un portdrapel care sa ne poata legitima ideologic si pe care sa-l putem anexa la agenda intereselor noastre. Sa-l cinstim fara sa-l transformam in idol sau in talisman, fara sa-i facem de pe acum icoana, fara sa-i declaram indecent iubirea prin scandari pe strazi si, mai ales, fara sa-l confiscam in interese ideologice sau afaceristice. Sa-l cinstim si sa-l iubim, facand ceea ce ne spune, primind si ducand mai departe ceea ce ne invata, devenindu-i, fie si de la distanta, in duh, ucenici adevarati. Adevaratul ucenic nu este nici fanatic, nici carcotas si razvratit. Sa invatam de la parintele Justin cum se pot uni mila si bunatatea cu lipsa de compromisuri, cu indrazneala cea buna a marturisirii. Sa-i fim fii in adevar, in jertfa si in dragoste si pentru vrajmasi! Sa invatam sa traim mai intai noi duhovniceste, sa ne salvam pe noi si abia apoi sa ne apucam sa salvam “neamul”. Numai asa il vom bucura ii vom odihni inima brazdata de cumplite suferinte si de chinuitoare framantari pentru noi, poporul roman ortodox pe care il slujeste zeci de ani, zi si noapte, fara sa oboseasca!

Doamne, fa-ne vrednici de parintele Justin!