Pastorala de Nasterea Domnului a IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei: HRISTOS – SINGURA NADEJDE SI SINGURUL SENS. URMA-VOM SI NOI STEAUA LUI?

24-12-2009 Sublinieri

“Magii au urmat directia indicata de stea si au inteles rostul existentei lor. Are, oare, romanul de azi, fie el om obisnuit sau responsabil in viata economica ori politica a tarii, sau intelectual de clasa, taria, curajul, smerenia sa asculte glasul Scripturii, al Sfintilor Parinti, sa urmeze drumul aratat de Biserica?”

Nativity

NASTEREA DOMNULUI, NADEJDEA LUMII

Scrisoare pastorala la Sarbatoarea Nasterii Domnului

Iasi, anul mantuirii 2009

† TEOFAN

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU

ARHIEPISCOP AL IASILOR SI

MITROPOLIT AL MOLDOVEI SI BUCOVINEI

Iubitilor preoti din parohii, cuviosilor vietuitori ai sfintelor manastiri si dreptcredinciosului popor al lui Dumnezeu din Arhiepiscopia Iasilor: har, bucurie, iertare si ajutor de la Dumnezeu Cel in Treime preaslavit – Tatal, Fiul si Duhul Sfant!

Dumnezeul nadejdii sa va umple pe voi de toata bucuria si pacea in credinta, ca sa prisoseasca nadejdea voastra, prin puterea Duhului Sfant (Rom. 15, 13)

Iubit popor al lui Dumnezeu din Moldova,

Suntem spre sfarsitul anului 2009. A fost un an greu pentru toti, iar pentru unii dintre semenii nostri chiar foarte greu. Multi dintre confrati si-au pierdut locurile de munca, altii au ramas indatorati la banci, pierzandu-si casele si alte bunuri. Drama plecarilor la munca in strainatate a continuat sa faca victime in numeroase familii. Despartirile dintre soti s-au inmultit spre disperarea copiilor. O anumita stare de neliniste s-a strecurat in sufletele multora.

lrg-9390-icoane_nasterea_domnului_000019_Aceasta a fost, in general, atmosfera care a dominat viata noastra si a celor din jur in anul care tocmai se incheie. Apropierea sarbatorilor legate de Nasterea Domnului, Anul Nou si Boboteaza aduce, parca, o anumita relaxare. Cel putin la suprafata lucrurilor o anumita stare de optimism se face simtita. Ce se intampla in adancul sufletului, singur Dumnezeu cunoaste.

Din pricina contextului dificil care defineste viata omului de un anumit timp incoace se observa la multi o anumita predispozitie spre deznadejde. Tristetea, resemnarea, plictiseala isi fac loc tot mai mult in sufletele multora.

In aceasta ambianta incarcata de tensiune apar la usa preotul cu icoana sau un grup de colindatori. Are vreun rost venirea lor in casa mea, ma intreb? Ce poate sa-mi spuna preotul? Pot, oare, colindatorii sa-mi ofere ceea ce-mi lipseste, sa-mi raspunda la atatea nelinisti pe care le simt?

Nasterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, rasarit-a lumii lumina cunostintei (1), rosteste preotul in casa crestinului. Iar colindatorii explica:

La Betleem Maria

In sarac locas

Lang-acel oras

A nascut pe Mesia.

Pe Fiul Cel din vecie

Ce L-a trimis Tatal mie,

Sa se nasca si sa creasca

Sa ne mantuiasca (2).

lrg-9370-icoane_nasterea_domnului_annuncio_ai_pastori_ch_s_demetrio_pec_serbia_Din imnul Nasterii rostit de preot si din mesajul colindatorilor, omul afla ca acum 2009 ani Dumnezeu a coborat pe pamant, a locuit printre oameni, le-a cunoscut durerea si a luat asupra Sa povara pacatelor lor. Oameni obisnuiti, precum pastorii, si intelepti de seama, precum magii, au trait atunci un eveniment exceptional: a avut loc intalnirea lor cu Dumnezeu. In viata lor a ramas lumina adevaratei cunoasteri, singura mantuitoare: Hristos Dumnezeu. Precum multi dintre cei de azi, pastorii si magii, inainte de a-L intalni pe Hristos, aveau cautarile, incercarile, durerile si nemultumirile lor. Pastorii traiau greu. Pamantul arid din jurul Betleemului intretinea cu dificultate turma de oi, care, la randul ei, constituia izvor de hrana pentru familiile lor numeroase. Grija pentru hrana pruncilor, impozitele cerute de ocupantul roman, luptele interne din sanul propriului popor, libertinajul moral al societatii vremii faceau nesigura, trista si grea viata oamenilor obisnuiti ai acelor timpuri.

lrg-9307-icoane_nasterea_domnului_pz8_Magii de la Rasarit erau oameni bogati, dar nelinistiti in sufletul lor. Un imens gol se instalase inlauntrul lor. Cautau cu disperare adevarul si nu-l gaseau. Precum Solomon de altadata ajunsesera la convingerea ca totul este desertaciune (3). Viata le era, credem, o muceda, cumplita lancezeala, deschisa spre o vesnicie neteda si goala (4).

Iubiti credinciosi,

Observam ca viata pastorilor din Betleem si a inteleptilor magi din Rasarit se aseamana uimitor de mult cu viata romanilor de azi. Omul sarac se framanta pentru painea copiilor pe care n-o are sau nu o are la nivelul asteptarilor sale din ce in ce mai mari. Cel bogat se simte tot mai amenintat de criza, de nemultumirea celor din jur, iar multi dintre cei cu multa carte traiesc tot mai adanc drama singuratatii, a golului launtric, a nedescoperirii sensului vietii.

Glasul ingerilor a vestit pastorilor la Betleem ca S-a nascut Mantuitor Hristos Domnul (5) si, prin aceasta, viata lor s-a schimbat. Nu mai considerau saracia si pozitia lor umila in societate ca un blestem, ca o nesansa a vietii lor. Steaua a aratat inteleptilor magi drumul catre Betleem. Intalnirea cu Hristos la Betleem aduce bogatilor magi lumina cunoasterii Adevarului. Simt ca Hristos este Adevarul, ca Adevarul ii face liberi (6). Spre casa lor se intorc pe alta cale (7). Venisera pe drumul zbuciumului launtric, al indoielilor de tot felul, al framantarii traita intens la fiecare pas. Se intorc la casa lor pe drumul bucuriei ce o daruieste aflarea Adevarului, pe drumul certitudinii ca Hristos este Lumina lumii (8), Calea, Adevarul si Viata (9).

lrg-9371-icoane_nasterea_domnului_dscf1791_Pastorii de altadata au ascultat glasul ingerilor: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire (10)! Magii au urmat directia indicata de stea si au inteles rostul existentei lor. Are, oare, romanul de azi, fie el om obisnuit sau responsabil in viata economica ori politica a tarii, sau intelectual de clasa, taria, curajul, smerenia sa asculte glasul Scripturii, al Sfintilor Parinti, sa urmeze drumul aratat de Biserica?

In lume necazuri veti avea, dar indrazniti. Eu am biruit lumea (11). Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi (12), zice Hristos. Sa nu fim robii unor sperante desarte, spune Sfantul Ioan Gura de Aur, caci speranta noastra (Hristos) este sigura si nemiscata (13). Toata faptura…, zice cantarea Bisericii, lauda pe Cuvantul (Hristos), Cel ce S-a smerit si-L slaveste cu frica; stricata fiind, dar tot nadajduieste (14).

lrg-9355-icoane_nasterea_domnului_34_De multe ori omul nu se deschide spre Dumnezeu si spre Biserica Lui, din cauza preamultelor sale pacate si a ceea ce se intampla in jurul sau. Impovarat de pacate, omul se crede nevrednic de iertarea lui Dumnezeu si cade in cea mai cumplita boala: deznadejdea. Sfintii Parinti marturisesc in modul cel mai categoric ca nimic nu este mai daunator ca deznadejdea. A gresi este lucru omenesc, a deznadajdui e lucru dracesc (15), spune Sfantul Nil Sinaitul, iar Sfantul Efrem Sirul indeamna: Cu succesele sa nu te lauzi si nici in vremea greselilor sa nu te deznadajduiesti (16). Tine mintea ta in iad si nu deznadajdui este cuvantul Sfantului Siluan Athonitul, adresat omului contemporan. Aceasta pentru ca niciun pacat, oricat de greu ar fi, nu poate coplesi iertarea si iubirea lui Dumnezeu.

Nici ceea ce se intampla in jur nu trebuie sa-l descurajeze pe om. In pofida aparentelor, sunt atatea lucruri minunate in jur, atatea momente traite in mod adevarat in apropiere de noi. Este necesar putin efort, putin curaj, putina onestitate pentru a sesiza frumusetea din sufletul multor oameni, frumusete traita ca rugaciune, verticalitate, putere de jertfa. Aceste persoane, chiar daca nu sunt prea multe la numar, constituie Romania cea reala, Biserica cea adevarata pe care nimic nu le poate distruge.

Dreptslavitori crestini,

De sarbatoarea Nasterii Domnului, Biserica adreseaza cuvant de binecuvantare, mesaj de imbarbatare, indemn de nadejde catre toti fiii si fiicele ei, catre intreaga lume. Biserica indeamna lumea sa se apropie de marea taina a venirii lui Dumnezeu printre oameni, a coborarii Lui la oameni, in oameni si pentru oameni. Suflete si inima, spune cantarea Bisericii, gatiti-va cu bucurie si cu toata frica. Acum vine Imparatul Cel fara de inceput (17). Sufletul omului, mintea si inima lui sunt chemate sa inteleaga taina Betleemului, sa se deschida spre Hristos, Cel ce ne-a nascut din nou, spre nadejde vie (18). Nu orice fel de nadejde, precum cea pe care o ofera un pamantean altui pamantean, ci nadejdea cea vie este cea pe care Dumnezeu o daruieste: Eu, Eu sunt Cel ce da nadejde!, zice Domnul (19).lrg-9294-icoane_nasterea_domnului_00151_

Ramanand intemeiati in credinta, intariti si neclintiti de la nadejdea Evangheliei (20), crestinii sunt chemati sa traiasca in duhul Scripturii si sa-L marturiseasca pe Hristos, Cel nascut la Betleem, mort si inviat pentru mantuirea lumii.

Marturisirea lui Hristos implica o viata personala de rugaciune, post si spirit de jertfa. A fi marturisitor al lui Hristos inseamna viata curata de familie, implicare responsabila in societate si onestitate in relatia cu celalalt.

Sarbatoarea Nasterii Domnului este moment potrivit pentru o constientizare mai vie a demnitatii de crestin, a identitatii de roman, a calitatii de om. Acestea toate se arata atat in marturisirea credintei celei adevarate, cat si intr-o atitudine corespunzatoare fata de ceea ce se intampla in jur.

Rog pe Dumnezeu, Cel nascut dupa trup in Pestera Betleemului, sa aiba pe fiecare in parte si pe toti laolalta in binecuvantarea, iubirea si iertarea Sa cea milostiva. Sa aveti cu totii parte de clipe frumoase, clipe adanci, clipe adevarate in rastimpul dintre sarbatorile Nasterii si Botezului Domnului, clipe care, apoi, sa se prelungeasca in tot anul care vine. Zilele anului 2010 de la Nasterea lui Hristos sa fie impodobite cu mai multa curatenie sufleteasca, mai multi prunci nascuti in familii, mai multa intelegere intre romani, mai multa pace in lume.

Cu inima de parinte duhovnicesc si frate intru Hristos, imbratisez cu dragoste sfanta pe fiecare, rostind cuvant de colindator:

Hristos Se naste, slaviti-L!

Hristos din ceruri, intampinati-L!

Hristos pe pamant, inaltati-va!…

Sarbatori sfinte si pline de bucurie!

† TEOFAN

Mitropolitul Moldovei si Bucovinei

IPS_Teofan

Note bibliografice:

1 Troparul Nasterii Domnului.

2 Colind „O, ce veste minunata…”.

3 Ecclesiastul 1, 14.

4 Zorica Latcu Teodosia, Poezii, editia a doua, cuvant inainte de Arhim. Teofil Paraian, Ed. Sophia, Bucuresti, 2008, p. 95.

5 Luca 2, 11.

6 Ioan 8, 32.

7 Matei 2, 12.

8 Ioan 8, 12.

9 Ioan 14, 6.

10 Luca 2, 14.

11 Ioan 16, 33.

12 Matei 11, 28.

13 Omilii la Epistola catre Romani, traducere de PS Teodosie Athanasiu, revizuita si ingrijita de Cezar Pavalascu si Cristian Untea, Ed. Christiana, Bucuresti, 2005, p. 154.

14 Mineiul pe Decembrie, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2005, p. 444.

15 Ignatie Monahul, Viata in duh filocalic. Antologie filocalica, Editata de Manastirea Pissiota, Bucuresti, 1999, p. 19.

16 Ibidem.

17 Mineiul pe Decembrie, p. 361.

18 I Petru 1, 3.

19 Isaia 51, 12.

20 Coloseni 1, 23.

icoana-nasterii-domnului

Cititi si:


Categorii

Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Cuvantul ierarhilor, IPS Teofan, Nasterea Domnului (Craciunul), Pastorale

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

32 Commentarii la “Pastorala de Nasterea Domnului a IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei: HRISTOS – SINGURA NADEJDE SI SINGURUL SENS. URMA-VOM SI NOI STEAUA LUI?

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Dragi admini, dragi frati intru Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos
    Am aflat in postul acesta al Craciunului, prin citirea in Vietile Sfintilor pe luna martie, un cuvant la Buna Vestire de o deliactete si o profunzime nemaiintalnita, inspaimantator de frumos si de plin de Viata , daruit prin Harul Duhului Sfant, spre a ne bucura inimile, vazul si auzul, spre a ne statornici in credinta, precum oarecand , toate Puterile ceresti s-au statornicit, langa Tronul Tatalui Ceresc.

    As vrea sa v-il transmit si dumneavoastra, pentru cei, care ca si mine nu stiam mai in adancime, despre taina neasemuita a Maicii Domnului, si pentru ce a fost ea cea mai slavita spre a fi aleasa ca Maica a Cuvantului fara de sfarsit.
    L-am copiat cuvant cu cuvant cu neasemuita dragoste, si sper ca fara mandrie, cu gandul ca toti cei dragi mie, se vor impartasi cu bucurie din cuvinte datatoare de viata
    Este ajunul Craciunului, va multumesc pentru acest izvor de binefaceri care ni l-ati deschis celor care insetati cautam apa vie atat de greu de gasit in ziua de azi, fratilor admin(i), dar si toti cei care scrieti cu frica si dragoste, si va urez tuturor pace si credinta

    <<<
    <<<
    Vietile Sfintilor
    Pe Luna martie

    Retiparite si adaugite cu aprobarea Sfantului Sinod
    al Bisericii Ortodoxe Romane

    Editia a II-a Editura Manastirea Sihastria – 2005

    Luna martie Ziua a douazeci si cincea

    Cuvant la Buna Vestire
    A Preasfintei >>>
    >>>>

  2. @ Cristina:

    Va multumim din suflet pentru gandul bun. Nu s-a copiat tocmai cuvantul la Bunavestire. Incercati sa-l trimiteti fara semnele respective de citare .

  3. Vietile Sfintilor
    Pe Luna martie
    Retiparite si adaugite
    cu aprobarea Sfantului Sinod
    al Bisericii Ortodoxe Romane
    Editia a II-a Editura Manastirea Sihastria – 2005

    Luna martie Ziua a douazeci si cincea

    Cuvant la Buna Vestire
    A Preasfintei <stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoarea
    si Pururea Fecioara Maria
    Adunata din dumnezeiasca Scriptura si de la Sfintii Parinti, precum si de la istoricii vrednici de credinta.

    Cand s-a implint si s-a apropiat vremea izbavirii neamului omenesc, care avea sa fie prin intruparea Fiului lui Dumnezeu, era trebuinta in tot chipul, sa se afle o fecioara curata, fara prihana si sfanta, fecioara care ar fi vrednica sa intrupeze pe Hristos Dumnezeu, Cel fara de trup, si sa slujeasca tainei mantuirii noastre.
    Deci, s-a aflat o Fecioara mai curata decat toata curatia, mai fara prihana decat toata zidirea cea gandita, mai sfanta decat toata sfintenia, Preacurata Fecioara Maria, odrasla radacinii celei sterpe a Sfintilor si dreptilor, dumnezeiestilor parinti Ioachim si Ana, rodul rugaciunilor si al postirilor parintesti, fiica cea imparateasca si arhiereasca. Si s-a aflat la loc sfant in templul lui Solomon aceea care avea sa fie biserica insufletita a lui Dumnezeu.
    Fecioara care avea sa nasca pe Cuvantul cel mai sfant decat sfintii, s-a aflat in altarul templului ce se numea Sfanta Sfintelor, pentru ca acolo a cautat Domnul din inaltimea slavei Sale, spre smerenia roabei Sale. Si a ales-o pe cea mai aleasa din toate neamurile; a ales-o ca Maica a Cuvantului Sau Cel mai inainte de veci, pentu a Carui intrupare dintru dansa, inca mai ininte de buna-vestirea arhanghelului, cu taina a instiintat-o pe ea, precum adeverim despre aceasta prin istoriile vrednice de credinta ale sfintilor.
    Pentru ca fiind Preacurata Fecioara in templu de doisprezece ani, se indeletnicea nu numai in neincetata rugaciune catre Dumnezeu si cu lucrul mainilor din toate zilele, ci si cu citirea dumnezeiestilor carti, cugetand la legea Domnului ziua si noaptea. Caci asa scriu depspre dansa Sfantul Epifanie si Sfantul Ambrozie, ca era foarte isteata la minte si iubitoare de invatatura si se indeletnicea cu citirea dumnezeiestilor Scripturi. Iar istoricul bisericesc Gheorghe Chedrinul spune despre dansa ca, inca in vremea sfintilor sai parinti, a invatat bine cartea evreiasca. Si citind adeseori in proorocia lui Isaia acele cuvinte: Iata fecioara va zamisli in pantece si va naste Fiu si se va chema numele lui Emanuel, care se talcuieste, Cu noi este Dumnezeu, Sfanta fecioara Maria se aprindea cu osardnica dragoste, nu numai spre Mesia Cel asteptat, Care avea sa vina, ci si sprea fecioara aceea care era sa zamisleasca si sa nasca pe Mesia. Pentru ca se gandea, cat de mare vrednicie este a fi Nascatoare a lui Emanuel, Fiul lui Dumnezeu, si cat de negraita este taina aceea, ca sa fie o fecioara maica.
    Insa, stiind din proorocii ca s-a apropiat vremea venirii lui Mesia – precum ca acum se luase sceptrul de la Iuda si saptamanile de ani ale proorocului Daniil se sfarsisera-, socotea ca negresit acum va fi nascuta in lume aceea fecioara, pentru care mai inainte a vestit Isaia si, suspinand adeseori in adancul inimii, se ruga in sine ca s-o invredniceasca Dumnezeu sa vada pe acea fecioara si, de s-ar putea, sa fie la dansa slujnica cea mai de pe urma.
    Iar odata, stand Fecioara Maria dupa a doua catapeteasma la rugaciunea de miezul noptii, dupa obicei, si cu fierbinte dorinta rugandu-se lui Dumnezeu, deodata a rasarit o lumina mare si a stralucit peste ea. Iar din mijlocul luminii s-a auzit un glas catre dansa astfel : « Tu vei naste pe Fiul Meu ! » Atunci de ce fel de bucurie s-a umplut Preacurata Fecioara si ce fel de multumire a dat, inchinandu-se pana la pamant lui Dumnezeu, Facatorul ei, nu se poate spune ! Astfel a cautat Domnul spre smerenia roabei Sale. Pentru ca, aceea care dorea pentru dragostea lui Dumnezeu sa slujeasca Pracuratei Nascatoare a lui Mesia, aceea singura s-a invrednicit a fi Maica a lui Hristos si stapana a toata zidirea. Si i-a fost ei acea descoperire in anul al doisprezecelea de la nasterea sa, cu doi ani mai inainte de logodirea ei cu Iosif si la nimeni n-a spus taina aceea pana la Inaltarea lui Hristos. Deci, de atunci se instiintase ca o sa fie in feciorescul ei pantece acea tainica zamislire si astepta vremea implinirii tainei.
    Iar dupa ce s-a sfarsit anul al unsprezecelea – dupa marturia Sfantului Evod – al petrecerii ei in templul lui Solomon, si sosind al doisprezecelea, iar de la nasterea ei – dupa marturia lui Gheoarge Chedrinul- al paisprezecelea , i s-a poruncit ei de catre arhierei si de catre preoti ca, dupa obiceiul Legii, sa iasa din bisericeasca locuinta, precum si celelalte fecioare de varsta ei, si sa se marite dupa barbat. Ea insa le-a raspuns ca din scutece este data lui Dumnezeu de parinti si Lui I-a fagaduit sa-si pazeasca a sa feciorie in veci. Deci, nu-i este cu putinta sa fie maritata cu om muritor, nici nu poate ca s-o sileasca spre nunta, fiind fecioara a lui Dumnezeu Cel fara de moarte.
    Deci, arhiereii se minunau de acel lucru nemaiauzit, pentru ca nici o fecioara n-a mai fost vreodata care sa-I fi fagaduit Domnului candva a sa feciorie in veci, ci numai MARIA cea dintai in lume s-a aratat astfel. Deci, se sfatuiau pentru dansa ce sa faca, pentru ca petrecea in biserica Domnului, iar dupa catapeteasma cea mai dinauntru nu voiau sa-i lase intrarea mai mult, venindu-i vremea de logodit ; dar nici nu cutezau sa dea dupa barbat pe fecioara lui Dumnezeu. Si nu se pricepeau cum sa randuiasca cu placere dumnezeiasca, viata ei fecioreasca fara de barbat, ca sa nu manie pe Dumnezeu in ceva, pentru ca amandoua acelea se stiau ca sunt mare pacat ; adica si spre nunta a sili pe fecioarã care si-a fagaduit lui Dumnezeu fecioria vesnica, si a tine parte femeiasca in Sfanta Sfinelor, fiind in varsta desavarsita.
    Despre aceasta graieste Sfantul Grigorie de Nyssa, astfel : « Preotii, cat a fost mica Sfanta Fecioara, dupa spusele proorocului Samuil, o lasau in biserica Domnului. Dar dupa ce a sosit varsta anilor ei, s-au sfatuit intre dansii, ce ar putea face cu dansa, ca sa nu manie pe Dumnezeu intru ceva ». Si Nichifor Calist, scriitorul istoriei bisericesti, graieste despre dansa astfel : « Dupa ce a crescut Fecioara Maria, preotii au facut sfat, cum sa randuiasca pentru dansa, ca sa nu se arate facatori de nedreptate sfantului ei trup. Pentu ca socoteau ca vor face pacatul furarii de cele sfinte, de o vor marita pe ea dupa barbat si de vor supune la legea insotirii pe aceea ce odata se incredintase lui Dumnezeu. Dar iarasi graiau ei asa : « Ca sa fie o fecioara de atatia ani in Sfanta Sfintelor, nici Legea nu da voie si nici nu este acel lucru cinstit si vrednic de sfintenie ».
    Deci, apropiindu-se de Chivotul Legii si facand rugaciune cu dinadinsul, au luat – precum spune Ieronim -, raspuns de la Domnul, ca sa caute un barbat vrednic, caruia sa i se incredinteze Sfanta Fecioara, sub randuiala si chipul insotirii, pentru pazirea fecioriei. Iar cum s-ar fi putut afla un barbat ca acela, sfatul Domnului se facu intru acest fel : din casa si semintia lui David sa se aleaga barbati fara femei si toiegele lor sa le puna in altar ; si al carui toiag va inverzi, aceluia sa i se dea Fecioara Maria.
    Si atunci era praznicul sfintirii bisericii, cel asezat de Macabei. Iar inceputul acelui praznic era in douazeci si cinci zile ale lunii noiembrie si sfarsitul in trei decembrie. Si s-au adunat in biserica multime de popor din cetatile de primprejur ; iar barbatii care venisera la praznic, erau si din neamul lui David, rudenii si vecin ai Fecioarei Maria.
    Deci arhiereul cel mare, Zaharia, tatal Mergatorului Inainte, adunand doisprezece barbati fara femei, din semintia lui David, intre care era si Sfantul Iosif, barbat drept si batran de ani, a luat toiegele lor si le-a lasat peste noapte in Sfantul Altar, zicand : « Arata, Doamne,, pe barbatul cel vrednic, cu care se cuvine a logodi pe Fecioara ». Iar a doua zi, preotii impreuna cu cei doisprezece barbati, intrand in biserica, au gasit toiagul lui Iosif inverzit si inca si o porumbita s-a vazut – cum marturiseste despre aceasta Ieronim -, zburand de sus si sezand pe toiagul lui Iosif. Si au cunoscut bunavoirea lui Dumnezeu, ca lui Iosif i se va incredinta Fecioara spre paza.
    Si sunt unii care socotesc ca si Preacurata Fecioara, lepadandu-se de logodire si mahnindu-se foarte mult pentru curatia fecioriei sale, ca sa nu i se faca ei vreo strambatate, a primit de la Dumnezeu deosebita descoperire si incredintare, ca sa nu se indoiasca a merge la Iosif, rudenia si logodnicul sau – adica barbatul cel drept si sfant, placut lui Dumnezeu -, nu spre insotire trupeasca, ci spre paza fecioriei sale ; randuit fiind, de purtarea de grija a Celui Preainalt.
    Si savarsindu-se logodna, Sfantul Iosif a luat pe Preacurata Fecioara din templul Domnului, din mainile arhiereului Zaharia si ale celorlalti preoti, intru curata si neprihanita vietuire, neatingandu-se nici macar in gand de floarea fecioriei ei. Si era Sfantul Iosif barbatul ei numai cu parerea, dar cu lucrul era curat pazitor al fecioriei ei si slujitor al vietii Preacuratei Fecioare celei pline de mare sfintenie.
    Deci vietuind Preasfanta Fecioara in casa logodnicului, nu si-a schimbat viata sa cea mai dinainte, pe care o avea in Sfanta Sfintelor. Caci nu se indeletnicea cu altceva, fara numai in rugaciunea cea de Dumnezeu ganditoare, in citirea dumnezeiestilor carti si in obisnuita si cuviincioasa ei lucrare de maini. Si-i era ei casa lui Iosif ca o biserica de rugaciune, din care nicaieri nu iesea. Ci totdeauna, inchizandu-se, trai in post si tacere, nevorbind cu nimeni, decat numai cu cei din casa lui Iosif. Pentru ca povesteste despre dansa Gheorghe Chedrinul astfel : « Maria, postind in casa barbatului sau si ferindu-se de iesirea in popor, petrecea cu cele doua fecioare ale lui Iosif si numai cu acelea, uneori, graia cate un cuvant si acesta, numai daca era de trebuinta a vorbi si cat de scurt ».
    Asa petrecand ea patru luni – dupa marturia Sfantului Evod -, a sosit ceasul intruparii Cuvantului lui Dumnezeu, ceasul cel din veci dorit de toata lumea, ceasul in care avea sa se inceapa mantuirea noastra. Si a trims Dumnezeu pe Gavriil, arhanghelul duhurilor ceresti care stau mai aproape de scaunul Sau, cu taina cea din veac ascunsa si nestiuta de ingeri, ca bine sa vesteasca Preacuratei Fecioare zamislirea cea straina a Fiulul lui Dumnezeu, care covarseste firea omeneasca si toata mintea, lucru de care Sfantul Evanghelist Luca scrie astfel : In luna a sasea a fost trimis ingerul Gavriil de la Dumnezeu.
    Acea luna a sasea era de la zamislirea Sfantului Ioan Inaintemergatorul, si ingerul, cel ce bine a vestit lui Zaharia zamislirea lui Ioan, a fost trimis ca bine sa vesteasca si Preacuratei Fecioare zamislirealui Hristos. Iar in luna a sasea s-a trimis, pentru ca Inaintemergatorul fiind in pantecele maicii sale de sase luni, sa poata salta de bucurie la venirea Maicii Domnului. Ingerul a fost trimis in cetatea Galileii, al carei nume era Nazaret.
    Latura Galileii era a neamurilor, desi o parte rea locuita de israeliteni, insa mai multe popoare pagane erau intr-insa. Pentru aceasta si in Sfanta Scriptura se graieste despre Galilea neamurilor. Latura aceasta, la israeliteni, era ea mai de pe urma si nebagata in seama, ca cea locuita de oameni pacatosi, de alta limba si necredinciosi. De aceea era ocarata de iudei, pentru ca ziceau : Au doar din Galileea vine Hristos ? Cearca si vezi, ca prooroc din Galilea nu vine ! Asemenea si Nazaretul, cetatea Galileii, era de dansii intru nimic socotita, ca ceea ce era mica si cea mai de pe urma. Si asa vorbeau intre dansii : Din Nazaret poate sa fie ceva bun ?
    Dar sa socotim vointa lui Dumnezeu. Unde a voit sa aiba pe Preacurata Maica Sa ? Nu in latura Iudeii, nici in Sfantul Ierusalim, cetatea cea mare, ci in Galileea cea pacatoasa si in micul Nazaret, ca intai sa arate adevarul, ca pentru pacatosi a venit pe pamnat : « N-am venit, zice Domnul, sa chem dreptii, ci pe cei pacatosi la pocainta ; si din neamuri necredincioase sa-Mi fac Mie Biserica credincioasa», iar al doilea, sa arate lucrul, ca spre cei smeriti, lepadati si defaimati, priveste Hristos cu milostivire, iar nu spre cei mandri si slaviti. Caci Cuvantul lui Dumnezeu, cand a voit sa plece Cerul si sa se pogoare la pacatosi, privea din inaltimea slavei Sale, unde este mai multa multime de pacatosi. Si vazand in Iudeea pe ierusalimiteni, care pareau a fi drepti inaintea oamenilor, iar pe galileeni vazandu-i trecuti cu vederea de toti si socotiti a fi mai pacatosi decat toti, a trecut Iudeea care parea sfanta si a venit in Galileea, care parea pacatoasa. A trecut si Ierusalimul, cetatea cea mare, cinstita si slavita, si s-a dus in Nazaret, cetatea cea mica si necinstita, alegandu-si in aceasta lume locul cel mai de pe urma, smerindu-se pana la chipul de rob si de pacatos.
    Mica cetate a fost Nazaretul, insa de mare dar s-a invrednicit, de care nu s-au invrednicit toate cetatile mari ale lui Israel, care se inaltasera mult. In Nazaretul cel mic locuieste Fecioara Maria, cea mai inalta deact toti sfintii ingeri, al carui pantece era mai desfatat decat cerul. Acolo se trimite Gavriil, acolo umbreste Duhul Sfant, acolo Se intrupeaza Dumnezeu Cuvantul. Cetatile cele mandre sunt vrajmase lui Hristos, Domnul nostru, iar slavitul Ierusalim L-a rastignit ! Micul Betleem l-a nascut, iar marele Ierusalim Il cãuta spre moarte ! In cei smeriti Dumnezeu Se salasuieste, iar de la cei mandri Se indeparteaza.
    Deci spre latura cea nebagata in seama, la saracul Nazaret, si la fecioara cea smerita, care locuia intr-insul, s-a trimis ingerul de la Dumnezeu. Pentru aceasta trimitere, Sfantul Andrei Criteanul vorbeste astfel : « Unuia din cei mai dintai ingeri, Dumnezeu i-a poruncit sa implineasca vestirea tainei si cu aratarea maririi Sale, precum socotesc, i-a zis : « Asculta Gavriile ! Du-te in Nazaret, cetatea Galileii, in care locuieste fiica fecioara, cu numele Maria, fiind logodita cu barbat, al carui nume este Iosif. Mergi – zice in Nazaret ! » Dar pentu ce ? Ca frumusetea fecioriei cea preaiubita, ca pe un trandafir cu bun miros, din latura cea spinoasa s-o primeasca Atotputernicul. « Mergi in Nazaret », ca sa se implineasca proorocia care zice : Nazarinean se va chema. Dar cine se va chema Nazarinean ? Acela Care de catre Natanail se va numi dupa aceea Fiu al lui Dumnezeu si Imparat al lui Israel ».
    Gavriil se trimite, pentru ca este obicei al lui Gavriil ca sa fie slujitor in dumnezeiestile taine, precum este aratat in cartea lui Daniil. « Deci mergi in Nazaret, cetatea Galileii – zice Dumnezeu lui Gavriil -, si ajungand acolo, sa aduci mai intai Fecioarei buna-vestire de bucurie, pe care Eva a pierdut-o odata. Insa, sa te fersti sa n-o tulburi, pentru ca de bucurie, iar nu de mahnire, este semnul acesta ; de mangaiere, iar nu de tulburare, este inchinarea aceasta. Pentru ca, ce bucurie mai mare poate sa fie neamului omenesc decat aceea, ca firea omeneasca cu dumnezeiasca fire de obste sa se faca si una cu Dumnezeu intr-o fata ? »
    Si ce paote sa fie mai de mirare, decat a vedea pe Dumnezeu pana la atata smerindu-Se, ca in pantece de femeie sa Se poarte ? O, lucruri foarte de mirare tuturor ! Dumnezeu, caruia cerul Ii este scaun, iar pamantul asternut picioarelor Lui, pe Care cerul nu-L incape, Cel ce are scaun vesnic impreuna cu Tatal, incape in pantece de Fecioara ! Ce lucru vrednic de mai mare mirare, decat a vedea pe Dumnezeu in chip omenesc, nedespartindu-Se de fireasca dumnezeire, si a vedea omeneasca fire asa de unita cu Ziditorul sau, ca intru tot intreg omul, sa Se savarseasca Dumnezeu ?
    Iar Gavriil, auzind acestea si porunca lui Dumnezeu cea intarita covarsindu-i puterea, era in nedumerire, intre spaima si bucurie, nici nadajduind, nici cutezand a nu asculta pe Cel ce-i poruncea. Deci, implinind poruncile lui Dumnezeu, a zburat la Fecioara si, mergand la Nazaret, a stat langa casa.
    Si cugetand si nepricepand acestea in sine, precum se pare – spune Sfantul Andrei -, zicea : « Cum voi incepe a savarsi cele poruncite de Dumnezeu ? Sa intru indata in camara ? Ii voi tulbura gandul Fecioarei. Sa intru mai cu zabava ? Fecioara, simtimdu-mi venirea, va voi sa se ascunda. Sa bat la usa ? Dar pentru ce ? Deoarece acest lucru nu este al firii ingerilor, pentru ca nimic din cele ce inchid sau se inchid nu poate opri intrarea celor fara de trup. Sa deschid usile ? Dar fiind si usile incuiate, eu pot sa intru. Sa chem pe fecioara pe nume ? Ma tem ca o voi infricosa.
    Dar asa voi face : dupa voia Celui ce m-a trimis, mergerea mea o voi face lina. Dar cum voi incepe a grai catre Fecioara ? Oare, bucurie sa-i binevestesc mai intai ? Sau sa-i zic ca Domnul este cu dansa ? Sau sa-i vestesc venirea Sfantului Duh, si umbrirea puterii Celui Preainalt ? Deci ii voi vesti mai intai bucurie ; apoi ii voi spune taina cea minunata, ma voi inchina si voi canta glasul acela : « Bucura-te, veseleste-te, mangaie-te ! » Caci, cuviincioasa de indraznire este incepatura inchinaciunii celei de bucurie si acest cuvant imi va face lesnicioasa apropierea spre vorbirea Fecioarei, pentru ca n-o va infricosa cat de putin, ci ii va linisti gandul. Deci asa voi incepe : intai ii voi aduce vestire de bucurie si veselie, caci cu acest fel de cuvinte se cade a se inchina cineva imparatesei. Ca acesta este lucru de bucurie, vreme de veselie a imparatiei, sfatul mantuirii, incepatura mangaierii ». Acestea le-a gandit in sine Arhanghelul.
    Ia seama, cu cata cucernicie Arhanghelul Gavriil vine la dumnezeisca fiica ! Cu cat de mare frica si cinste se pregateste inainte, ca sa se apropie de stapana a toata lumea !
    Cat se invata sa graiasca catre dansa cuvintele cele pline de bucurie ale Bunei Vestiri !
    Dar si de acestea se cade a ne minuna, ca a gasit-o nu afara din casa si de camara sa, nu pe ulitele cetatii, prin popor, si prin vorbe mirenesti, nici galcevindu-se in casa pentru grijile vietii, ci la liniste, in rugaciune si in citirea cartilor indeletnicindu-se, precum si inchipuirea cea de pe icoanã a Bunei Vestiri o arata, fiind inchipuita inaintea ei carticica pusa si deschisa spre citire si in dumnezeiasca gandire.
    Si este bunaîntelegere a celor de Dumnezeu ganditori, ca intr-acea vreme, cand era sa vina la ea cerescul arhanghel, avea in minte acele cuvinte mai sus pomenite, ale Sfantului Prooroc Isaia : Iata fecioara in pantece va zamisli. Si gandea cum si cand va fi acea straina si la fecioreasca fire neobisnuita zamislire si nastere ».
    Insa instiintata fiind – precum s-a zis mai inainte de Gheoarghe Chedrinul -, prin descoperire de la Dumnezeu, ca nu o alta fecioara, ci ea insasi va fi slujitoare acelei taine si nascatoare a lui Mesia Celui dorit, ardea cu dragoste de serafim catre Dumnezeu, Facatorul ei, si ruga bunatatea Lui ca a Sa dumnezeiasca fagaduinta si proorocia lui Isaia degraba s-o implineasca. Si graia in sine cu dorinta : « Cand va veni acea vreme dorita de mine, in care Ziditorul meu, plecand cerurile, Se va pogorî si se va salasui in mine, voind sa ia trup din mine ? Cand voi veni la o fericire ca aceea binecuvantata, ca sa ma arat Maica a Dumnezeului Meu ? Iar pana ce voi veni la aceasta, lacrimile imi sunt ca paine, ziua si noaptea, pentru ca la cei ce asteapta lucruri preaiubite, chiar si cea mai scurta vreme, o, cat de lunga i se pare a fi ! »
    Astfel cugetand Fecioara in sine, in taina inimii sale, cu rugaciune de Dumnezeu ganditoare, si prin dragoste arzatoare ca vapaia rugandu-se catre Domnul Savaot, deodata cerescul binevestitor, Arhanghelul Gavriil, venind incetisor, a stat inaintea ei, precum despre aceasta vorbeste amintitul invatator, Sfantul Andrei, scriind astfel : « Apoi Arhanghelul a intrat in cea dinauntru camara, in care locuia Fecioara si, apropiindu-se incetisor a venit la usa ; si dupa ce a intrat inauntru, vorbind cu linistit glas catre fecioara, a zis : « Bucura-te, ceea ce esti cu dar daruita, Marie, Domnul este cu tine ! Cel ce este mai inainte de tine, acum este cu tine ! Si putin mai pe urma va iesi din tine ! Deci El mai inainte de toti vecii a fost , iar acum, sub vreme ! » O, nemasurata iubire de oameni ! O, nespusa milostivire ! Nu se indestula sa-i arate bucuria – zice Sfantul Andrei -, ci si sa-i vesteasca pe Facatorul bucuriei, Cel ce locuia in Fecioara. Ca arhanghelul zicand Domnul este cu tine !, venirea Imparatului Hristos aratat o insemneaza ; Domnul care dintr-însa a luat astfel trup omenesc, intru nimic nu S-a departat de fireasca slava. « Bucura-te cea cu dar daruita, Domnul este cu tine ! Bucura-te organul bucuriei preacinstit, prin care hotararea blestemului celui de mahnire se schimba in veselie si bucurie ! Bucura-te, Fecioara preaaleasa ! Bucura-te, preafrumoasa Biserica a slavei ceresti ! Bucura-te, sfintitul palat al Imparatului ! Bucura-te camara in care Hristos Si-a logodit si Si-a insotit ca mireasa omenirea. Binecuvantata esti tu intre femei, pe care Isaia cu ochi proorocesti mai intai socotindu-te, te-a numit proorocita, fecioara, loc si carte cu taina pecetluita ! Binecuvantata esti tu cu adevarat, pe care Iezechiel te-a numit luceafar si usa incuiata, prin care Dumnezeu a trecut ! Tu una cu adevarat esti binecuvantata, pe care barbatul doririlor, Daniil, munte te-a vazut, si Avacuum cel minunat, munte umbrit te-a chemat ; si munte al lui Dumnezeu, munte gras, munte inchegat, munte in care a binevoit Dumnezeu a locui !
    Pe tine, starmosul tau si imparatul David, prooroceste te-a laudat. Binecuvantata esti tu intre femei, pe care Zaharia, vazatorul dumnezeiestilor taine cel ales, sfesnic de aur cu sapte faclii te-a vazut, adica cu sapte daruri ale Sfantului Duh impodobita. Tu cu adevarat esti binecuvantata ; ca un rai ai inauntrul tau pomul Raiului, pe Hristos, Care cu negraita si multa putere, din pantecele tau iesind ca un rau de apa vie, prin cele patru curgeri ale Evangheliei adapa fata a tot pamantul ! »
    O inchinciune ca aceasta a ingerului auzind-o Fecioara cea fara de prihana, s-a mirat de cuvantul lui si gandea : In ce fel va fi inchinarea aceasta ? S-a tulburat, dar nu s-a infricosat tare, ci s-a minunat de lucurl cel nou, neasteptat si fara de veste. Pentru ca nu avea de ce sa se inspaimante ea de ingereasca aratare, cu care avea obisnuita prietenie inca din Sfânta Sfintelor cand, din maini ingeresti – dupa marturia Sfantului Gherman -, primea hrana cea de toate zilele. Dar de aceasta s-a tulburat cu mirare, caci mai inainte nu venise la dansa niciodata cu atat de mare slava cereasca si cu atat de vesela fata si cu astfel de inchinaciune, facatoare de bucurie. Deci pentru acel lucru nou s-a tulburat si, mai ales, pentru cuvintele lui, caci noua si neobisnuita inchinare ii aducea, si cum fiind fecioara, o pune pe ea in ceata femeilor de obste, caci zicea : Binecuvantata esti tu intre femei !
    Atunci s-a tulburat ca o foarte intemeapta, dar ca o viteaza si bine chibzuita nu s-a infricosat, ci gandea in sine : In ce fel va fi inchinarea aceasta ? Ce va grai catre mine ingerul, dupa aceasta inchinare ? Au doara iarasi in biserica Domnului ma va lua pe mine ? Sau o hrana noua din cer mi-a adus ? Sau un lucru nou imi va vesti de la Dumnezeu si ma va invata pe mine, care cuget mult si nu pricep cum fecioara in pantece va lua si va naste Fiu ? In ce fel va fi inchinarea ? Si a zis ingerul : « Nu te teme Marie ! Nu te indoi de fecioara cea mai inainte vestita prin proorocul Isaia. Chiar tu esti acea fecioara care ai aflat dar, ca sa zamislesti fara de samanta pe Emanuel, si sa-L nasti negrait, precum Acela Insusi stie !
    Ai aflat dar de la Dumnezeu prin multele tale fapte bune, dar mai ales prin aceste trei virtuti : Prin smerenia ta cea adanca, pentru ca celor smeriti Dumnezeu le da darul Sau, zicand : Spre cine voi cauta, decat numai spre cel bland si smerit cu inima ! Ai aflat dar prin fecioreasca ta curatie, caci Preacuratul din fire Dumnezeu, din Preacurata fecioara cauta a Se naste ! Ai aflat dar de la Dumnezeu, prin dragostea cea aprinsa catre El, pentru ca zice : Eu pe cei ce Ma iubesc pe mine ii iubesc si cei ce Ma cauta vor afla dar. Si de vreme ce tu L-ai iubit si L-ai cautat pe El cu toata inima, ai aflat dar de la El si vei naste Fiu, insa nu fiu de rand, ci Fiu dumnezeiesc, Fiul Celui de sus, pe Dumnezeu din Dumnezeu, pe Cel mai inainte de veci din Tatal fara de maica nascut, iar la sfarsitul veacurilor din tine, care esti Maica Fecioara, fara (tata,)Dumnezeu e tata o sa iasa si al Carui nume este minunat si negrait. Tu, Aceluia Ii vei da numele Iisus, care se talcuieste « Mantuitor », pentru ca Acela va mantui toata lumea si va imparati mai preaslavit, fara de asemaanre, decat stramosul tau David si decat toti imparatii cei ce au fost din casa lui Iacob ; iar imparatia Lui nu va fi vremelnica, ci vesnica, neavand sfarsit intru nesfarsitele veacuri ».
    Iar Maria a zis catre inger : « Cum va fi aceasta, fiindca de barbat nu stiu ? » Nu ca nu credea Preacurata Fecioara celor zise ei de inger. Ci cu adeverire, dupa darul lui Dumnezeu de care era plina, stia ca va naste pe Cel ce bine i se vestea, luand instiintare de la Insusi Dumnezeu, precum mai inainte s-a zis. Dar numai aceasta nu-i era stiuta, adica cum si in ce chip va naste, fiind Fecioara care nu stia de barbat. Pentru aceea a intrebat pe inger : « Cum va fi aceasta ? »
    Despre acest lucru Sfantul Grigorie de Nyssa, ca din partea ei, zice catre inger : « Spune-mi chipul nasterii, o, ingere, si vei afla inima mea gata spre voia lui Dumnezeu ; pentru ca eu doresc un rod ca acesta, ci fara vatamarea fecioriei ». Iar Sfanul Ambrozie, despre aceeasi, vorbeste astfel : « Bine a intrebat pe inger, cum ii va fi aceasta, pentru ca ea mai inainte citise, precum s-a zis ca, o fecioara va zamisli, dar nu citise in ce chip fecioara aceea va zamisli. Citise cu adevarat proorocescul cuvant : Iata fecioara in pantece va lua, dar cum va lua, ingerul ii vesteste acum prin « Buna Vestire ».
    Deci, ii spune ei ingerul chipul zamislirii, nu dupa firea si obiceiul omenesc facandu-se, ci mai presus de fire, pentru ca unde voieste Dumnezeu se biruieste randuiala firii. Zamislirea ei este dupa lucrarea Sfantului Duh : « Duhul Sfant va veni peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri ! De la Acela in pantece vei lua. Acela va savarsi intru Tine zamislirea cea nestiuta. Pentru ca Cel ce a putut sa zideasca din tina neinsufletita pe Adam viu, oare nu va putea mai ales din Fecioara cea vie, ca sa alcatuiasca pe pruncul cel viu ? Daca cu inlesnire a fost lui Dumnezeu, ca din coasta lui Adam sa inchipuiasca femeie, apoi oare cu neinlesnire ii va fi Lui, ca in pantecele Fecioarei sa inchipuiasca pe om ? Duhul Sfant, Cel ce toate le face, intru Tine, o, Preasfanta Fecioara, o va lucra aceea, ca in preacuratul tau pantece, din trupul tau, trupul Cuvantului lui Dumnezeu, Celui fara de trup se va randui, fara de samanta. Pentru ca tu fiind usa, cu curatia pecetluita si cu fecioria pazita, Domnul va trece ; nu intr-alt chip, ci precum raza soarelui trece prin sticla si prin cristal, sfintindu-te si luminandu-te cu dumnezeiasca slava, ca sa fii maica adevarata lui Dumnezeu, nascand Dumnezeu desavarsit ; si ramanand Fecioara, precum mai inainte de nastere, la fel intru nastere si dupa nastere.
    Aceasta o va lucra intru tine putere Celui Preainalt, prin venirea Sfantului Duh. Iar cum ca aceasta este adevarata, acest lucru sa-ti fie ca semn vrednic de credinta, caci rudenia ta Elisabeta, fiind stearpa din tinerete si acum imbatranita cu anii, a zamislit fiu, Dumnezeu voind astfel, facand din cele neputincioase, lucruri putincioase. Pentru ca, ce este cu neputinta la oameni, ca fecioara cea fara barbat si femeia cea neroditoare, stearpa si imbatranita, sa zamisleasca si sa nasca, la Facatorul si Atotputernicul Dumnezeu toate sunt cu putinta, pentru ca tot lucrul la Dumnezeu este cu putinta, caci si batrana cea neroditoare a zamislit, si tu, fecioara, vei zamisli ! »
    Auzind Preacurata de la ingerul Gavriil o buna-vestire ca aceasta, s-a supus la voia Domnului Sau si, prin smerenia cea adanca, din inima cea prea iubitoare de Dumnezeu, a raspuns : Iata roaba Domnului ! Fie mie acum dupa cuvantul tau ! Si indata in sfantul ei pantece, prin lucrarea Sfantului Duh, s-a facut zamislirea cea nespusa, fara indulcirea trupeasca, dar nu fara de indulcirea cea duhovniceasca, pentru ca, mai ales atunci, se topea de dumnezeisca dorire inima cea fecioreasca si duhul ei ardea cu vapaie prin dragoste de serafim, si toata mintea ei intru Dumnezeu se inalta si se indulcea cu dragostea de Dumnezeu cea negraita. Deci intru acea duhovniceasca indulcire a iubirii de Dumnezeu si intru dumnezeiasca vedere a mintii S-a zamislit Fiul lui Dumnezeu, si Cuvantul s-a facut trup, si s-a salasuit intru noi, prin intrupare.
    Iar ingerul implinindu-si buna vestire dupa porunca lui Dumnezeu si cinstind pe Hristos, Care S-a intrupat in pantece de fecioara, asemenea a cinstit cu cuviincioasa inchinaciune dupa vrednicie si pe Fecioara Maria, care L-a intrupat. Si cu buna cucernicie si cu frica cinstind-o s-a dus de la dansa, ca sa stea inaintea Scaunului Domnului Savaot, slavind taina Intruparii lui Dumnezeu, impreuna cu toate cerestile puteri, intru nespusa bucurie, in veci. Amin

  4. E zi de sărbătoare

    Ezi de sărbătoare
    şi ţara-i în lumini,
    şi-n cîntec de colinde,
    c’aşa e la români.

    Biserica e plină.
    Şi toţi cu mic cu mare,
    cu inimă curată,
    trăiesc în sărbătoare.

    Iar cerurile cîntă
    în slavă şi-n lumină
    şi-n neştiute taine,
    prin dragostea divină.

    Esărbătoare-n lume
    şi-n orişice cătun,
    e pace şi lumină
    şi cîntec de Crăciun.

    În inimile noastre
    deschise spre-nălţime,
    iubirea cîntă-n lacrimi,
    prin tainele divine.

    S-a dezlegat blestemul,
    şi cerul ne-a iertat,
    Iisus pruncul ne scote,
    din moarte şi păcat.

    E zi de mare taină,
    de pace şi’mpăcare,
    de dragoste curată.
    E zi de înalţare.

    Ezi în care duhul
    se-nalţă către cer,
    desprins de legătura
    din cele care pier.

    O tainică chemare
    şi-un dor ne cheamă sus,
    iar pacea şi lumina
    l-anunţă pe Iisus.

    O.. ce frumos e totul.
    Azi totul este sfînt,
    că-n clipele acestea
    Iisus e pe pămînt.

  5. Craciun fericit,frati de la razbointrucuvint si tuturor celor care s-au intilnit aici!Si un 2010 inaintind,impreuna,imbunatatiti pe aceiasi cale.

  6. Vine Moşul iar

    Vine Moşul iar copii,
    cu desaga-n spate,
    şi colindători la geam,
    în această noapte.

    Vine să v’aratre iar
    pe cerul cu lună,
    staua ce-a condus pe magi,
    în vremea străbună.

    Cum demult,…. demult de tot…
    în ţara cea sfîntă,
    s-a născut Pruncul Iisus,
    -cum colindul cîntă-.

    Şi cu tactu-i nentrecut,
    -mai spune batrinul-,
    cîte veacuri a vestit,
    la copii Crăciunul

    Şi cum sa născut Iisus,
    pentru mîntuire,
    pentru cruce şi calvar,
    pentru răstignire,

    cum ne-a dat Crăciunu- dar,
    şi învierea-i sfîntă
    şi cum ingerii acum,
    cu copii cîntă.

    Cum Iisus la pieptul său,
    ne-a cules din moarte,
    cum vă ştie paşii toţi,
    colindaţi în noapte.

    – Să-l iubiţi pe Iisus,
    şi-oricâd pe oricine,
    şi’învăţaţi să’nfăptuiţi ,
    numai ce e bine.

    Apoi scoate bucuros ,
    din desaga-i plină,
    daruri multe ,jucării,
    globuri cu lumină,

    iese-apoi neobservat
    -că lumea e mare-
    şi-are multe de-mpărţit ,
    pentru sărbătoare.

    Iar în urma lui rămân,
    cânt şi voioşie,
    brazi cu ramuri scînteind…
    vis de mîntuire.

  7. Scrisoare lui Moş Crăciun

    Moş crăciun îţi scriu, – din lume –
    din sărmana-mi locuinţă,
    tremurînd, aceste rînduri,
    cu durere şi căinţă.

    Eu sunt mic şi am şi-o soră
    şi mai mică decît mine,
    tata a rămas pe drumuri
    şi mămica nu mai vine.

    A plecat demult, departe,
    într-o ţară… şi n-o ştim.
    Decînd tata–i fără muncă,
    noi tot timpul suferim.

    Ne e frig şi ne e foame,
    n-avem haine n-avem pîine,
    noi nu ştim de sărbătoare,
    ce ne facem Moş Crăciune ?

    În oraş pe stăzi, oriunde ,
    sunt ghirlande sunt lumini,
    bucurie, brazi şi daruri,
    numai noi suntem stăini.

    ca şi alţi copii din stradă,
    -sunt şi oameni ca şi noi-
    care cer şi n-au de muncă
    şi-şi strîng bunuri…. din gunoi.

    Am văzut şi domni şi doamne,
    cum îşi duc câinii pe stadă,
    cum şi ce le dau de hrană,
    -dar n-au ochi ca să ne vadă-.

    De ce oare Moş Crăciune
    se -ngrijesc aşa de cîini
    şi-n maşini îi duc şi-n case
    mulţi,… şi tineri şi bătrîni ?

    Eu şi sora mea desculţă,
    am fi vrut un colţ de pîine,
    dar creştinilor li-e silă
    ei dau bunătăţi la cîine.

    au maşini de lux şi case,
    cu averi şi cu de-toate,
    iar tu mergi mereu la dînşii
    şi pe noi ne laşi deoparte.

    Ştii….. am merge cu colinda,
    dar murdari şi goi, noi ştim ,
    că tot omul ne alungă,
    şi cu lacrimi azi cerşim.

    Ce să facem Moş Crăciune
    dacă mama nu mai vine,
    dacă tata n–are muncă,
    dacă şi tu fugi de mine..?

    Ce să fac..? şi de ce oare
    ne-am născt să suferim
    să ne-alunge ca pe fiare
    cei ce-şi zic că sunt creştini..?

    Vrem de poţi ..o , Moş Crăciune,
    să ne-aduci macar o pîine
    şi-ncălţări şi o hăinuţă,
    pentru sora , pentru mine.

    Şi aş vrea să schimbi în lume,
    ura-n dragoste şi-am vrea,
    să dai oamenilor milă,
    de-o ai în desaga ta.

    Fă-i să vadă-n noi durerea,
    ce ne macină din greu,
    şi alungă-le trufia.
    Dă-i servici tatălui meu .

    Fă să fim şi noi pe lume
    îngrijiţi , că azi mulţi cîini,
    stau în lux, pe bani şi-n vile
    pe la foarte mulţi crştini.

    Moş Crăciun î-ţi cer iertare,
    că ţi-am spus.-Poate nu ştii-.
    Noi te aşteptăm la anul,
    de nu poţi acum să vii.

    Vom cerşi din nou şi pînea
    şi-o hăinuţă şi-n covrig
    de Crăciun cu ochi–n lacrimi
    tremurînd uitaţi în frig.

    Goi , flămînzi ,străini pe lume,
    din gunoaie ne hrănim,
    suntem goi dar SUNTEM OAMENI
    şi n-am vrea aşa să fim.

  8. Pingback: Pastorala increderii, a sperantei » Alex Rădescu
  9. Va doresc tuturor Craciun fericit si linistit si un an nou cu multa pace bucurie si realizari duhovnicesti. Frati crestini, Dumnezeu sa va daruiasca tuturor tot ceea ce stie El ca va este de trebuinta pentru mantuire! Sa realizati ceea ce va doriti in plan duhovnicesc si material, tot binele, pe care v-ati propus sa-l savarsiti in 2010, sa-l duceti la bun sfarsit, cu harul lui Dumnezeu. “Hristos sa Se salasluiasca, prin credinta, in inimile voastre.”
    Urez, de asemenea, multa pace si sanatate tuturor celor, care poarta numele de Cristian, Cristina si derivatele acestora.
    La multi ani tuturor!
    “Hristos pe pamant, inaltati-va!”
    Doamne-ajuta!

  10. HRISTOS S-A NASCUT! SLAVITI-L SI URMATI-L,INTR’UN CRACIUN FERICIT!

  11. Doamne ajuta,

    dragii mei mai terminati cu aceste urari … “Craciun fericit”, n-am nimic, sa fie si el fericit dar sa fiti voi fericiti “ca vi s-a nascut Mantuitor” si daca se cuvine a ne ura ceva de aceste Sfinte Sarbatori, va spunem si noi: “Nasterea lui Hristos sa va fie cu folos” si va dorim Sfinte Bucurii.

  12. Fratilor de la Razboi intru Cuvant si tuturor,Nasterea Mantuitorului Hristos sa aduca pace in suflete,binecuvantare,sanatate si minte luminata!Sfintele Sarbatori cu bucurie!

  13. Pingback: Război întru Cuvânt » “Toiag din radacina lui Iesei, si floare dintr-insul, Hristoase, din Fecioara ai odraslit” – DOUA SCRISORI ALE STARETULUI AMBROZIE DE LA OPTINA LA NASTEREA DOMNULUI
  14. Nasterea Domnului Hristos sa aduca bucurie,pace si nadejde tuturor crestinilor
    din lume,ma bucur de comuniunea cu fratii nostrii prin acest site si doresc sa le urez tuturor un an nou binecuvantat si dragostea Domnului Hristos sa ne uneasca
    si sa ne ajute sa ducem lupta cea buna.

  15. Pingback: Război întru Cuvânt » IPS TEOFAN marturisind despre necesitatea apararii credintei si de catre mireni
  16. Pingback: Război întru Cuvânt » Pastorala mangaietoare de Nasterea Domnului (2010) a IPS TEOFAN, Mitropolitul Moldovei: SA NE REGASIM VESMANTUL DE FII AI LUI DUMNEZEU, CA SA INFRUNTAM CU HRISTOS MULTELE GREUTATI CARE NE ASTEAPTA IN NOUL AN!
  17. Pingback: Război întru Cuvânt » ASTAZI S-A NASCUT HRISTOS!
  18. Pingback: Război întru Cuvânt » Sf. Teofan Zavoratul: CUM TRAIM NASTEREA DOMNULUI, CUM SI PENTRU CE NE BUCURAM?
  19. Pingback: Război întru Cuvânt » MESAJ DE IMBARBATARE DUHOVNICEASCA LA INCEPUTUL LUI 2011 DE LA IPS TEOFAN PENTRU “O ROMANIE CARE PARE CA SE SCUFUNDA”
  20. Pingback: Război întru Cuvânt » DE CE ERA TRIST IISUS? DE CE AR FI TRIST SI ASTAZI? CUM A FOST INTELES MESAJUL LUI? – Predica puternica a IPS Teofan in Duminica Floriilor (video, 2011)
  21. Pingback: Razboi întru Cuvânt » “Sa fim oameni chiar in vremuri inumane!” PASTORALA DE CRACIUN (1999) SI TESTAMENTUL PROFETIC AL PATRIARHULUI PAVLE, calcat cu totul in picioare, in modul cel mai tragic, dupa mutarea sa la ceruri. DAR VESNIC VALABIL!
  22. Pingback: Război întru Cuvânt » IPS TEOFAN – 3 ani de slujire ca Mitropolit al Moldovei si Bucovinei. Intru multi ani!
  23. Pingback: ASTAZI S-A NASCUT HRISTOS!
  24. Pingback: NASTEREA DOMNULUI. Predica Parintelui Iachint Iunciuleac si cuvinte ale Sfantului Ioan Gura de Aur la marele praznic al inomenirii Fiului lui Dumnezeu
  25. Pingback: Pastorala de Craciun pro-viata si pro-familie a IPS TEOFAN, MITROPOLITUL MOLDOVEI SI BUCOVINEI
  26. Pingback: Pastorala exceptionala de Craciun a IPS ANDREI, Mitropolitul Clujului: PRECUM MAGII, SA NU NE INTOARCEM LA “IROD”, LA OMUL LUMESC, “CIVILIZAT”, CI SA O APUCAM “PE ALTA CALE”, CEA STRAMTA, A LUI HRISTOS! -
  27. Pingback: PASTORALA DE CRACIUN A IPS TEOFAN, MITROPOLITUL MOLDOVEI (2012). Cum se lucreaza taina Nasterii lui Hristos in sufletele noastre? Viata ca Betleem -
  28. Pingback: Pastorala de Craciun (2012) a IPS Laurentiu Streza, Mitropolitul Ardealului – PASTORALA APARARII FAMILIEI ORTODOXE - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  29. Pingback: Sf. Teofan Zavoratul: CUM TRAIM NASTEREA DOMNULUI, CUM SI PENTRU CE NE BUCURAM? -
  30. Pingback: PASTORALE IMPORTANTE ALE CRACIUNULUI 2013. Chemare la solidaritate cu crestinii prigoniti ai Siriei si la propovaduirea adevarurilor de credinta - Recomandari
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate