PR. GH. CALCIU: Ortodoxia si ecumenismul

ARTICOL AL PR. GH. CALCIU din 1997, aparut in cartea “Rugaciune si Lumina Mistica – Eseuri si meditatii religioase”, Editura Dacia, Cluj, 1998.

Revista “Nouvelle du Monde Orthodoxe”, Seria Nouă, nr. 28 din octombrie 1997, publică o stire îmbucurătoare pentru ortodocsii care înteleg erezia pe care o reprezintă miscarea ecumenică din vremea noastră:

“Sfântul Consiliu al Episcopilor Bisericii Sârbe, cu ocazia sesiunii normale din lunile mai-iunie 1997, a hotărât ca Biserica Ortodoxă Sârbă să iasă din Consiliul Ecumenic al Bisericilor, a cărui membră a fost din 1965. Bazându-se pe concluziile Comisiei pentru reexaminarea relatiilor cu C.E.B. si luând în consideratie marea neliniste a poporului credincios din Serbia, ca si Apelul adresat de circa 300 de preoti si monahi sârbi Sfântului Sinod al Episcopilor, Sinodul a luat această hotărâre de a iesi din C.E.B.

Argumentele pe care Sinodul Ortodox Sârb le aduce în favoarea deciziei se referă la faptul că miscarea ecumenică are ca punct de plecare dorinta specifică a cultelor protestante de a reface unitatea Bisericii, începând cu anii 1910. Bisericile ortodoxe au participat la această miscare zisă ecumenică, fiecare in felul ei, mai ales după 1920, spre a pune în lucrare cuvântul lui Iisus: “Ca toti să fie una”. Teologii ortodocsi cei mai eminenti si-au avut contributia lor la această miscare.

Pozitia fundamentală a acestor teologi a fost si este că fără unitate în credintă nu poate exista unitatea în biserică, în calitatea ei de organism divino-uman. În activitatea sa, Consiliul Ecumenic al Bisericilor a neglijat tot mai mult această pozitie originală, în special începând cu anii ‘70. De aceea, Biserica Ortodoxă Sârbă, împreună cu alte biserici locale, mărturisind credinta si etosul Bisericii, una, sfântă, universală si apostolică a lui Hristos, anuntă iesirea din C.E.B. si renuntarea la calitatea de membru organic al acestei organizatii. (Asa cum deja au făcut Patriarhatul din Ierusalim si Biserica din Georgia.)

Acest pas fiind de o mare importantă, care nu priveste numai viata si misiunea Bisericii Sârbe, ci întreaga Ortodoxie în misiunea ei salvatoare, înainte de a părăsi definitiv C.E.B. Sinodul Episcopilor a decis să-si expună punctul de vedere fată de hotărârea luată, notificând Patriarhului Ecumenic de Constantinopol decizia si motivele, ca si tuturor Bisericilor locale, cerându-le convocarea cât mai curând posibil a unui Sinod Panortodox, pentru a se discuta continuarea sau necontinuarea participării Ortodoxiei la C.E.B.”.

Această decizie ni se pare de bun augur pentru purificarea Ortodoxiei. De peste 70 de ani, Ortodoxia participantă la miscarea ecumenică se face părtasă la rătăcirea protestantă si la secularizarea bisericii. Miscarea ecumenică a sustinut toate guvernele de stânga, cele mai criminale si distrugătoare de biserici, s-a ferit să ia apărarea preotilor si a credinciosilor care au luptat pentru credintă si pentru libertătile religioase si, ceea ce este cel mai periculos, este faptul că această miscare promovează drepturile religioase ale asa-ziselor “minorităti”: homosexuali, lesbiene, face femei preoti si exclude pe cât posibil, numele lui Iisus din slujbele lor religioase. Ca să nu mai amintim de faptul că dintre membrii acestei miscări se recrutează toti teologii care contestă adevărul Bibliei, neagă dumnezeirea lui Iisus si declară Noul Testament o “colectie de legende create ulterior, spre a se putea răspândi crestinismul în lume”.

Teologii greci numesc miscarea ecumenică cea mai mare erezie a secolului nostru. Din nefericire, Biserica Ortodoxă Română s-a angajat adânc si într-o măsură iresponsabilă în această miscare. A trimis studenti la seminariile teologice ecumeniste din Elvetia, unde acestia au învătat laxitatea fată de principiile crestine, nerespectarea sfintelor liturghii, inutilitatea posturilor, amestecarea învătăturii divine cu învătăturile umane si rationaliste ale protestantismului.

Cu trei ani în urmă I.P.S. Daniel al Moldovei, unul dintre absolventii seminarului ecumenic si fost profesor la acest seminar, si-a dat binecuvântarea pentru tipărirea unei “Cărti de slujbă ecumenică” – versiunea românească editată de Mitropolia lasului – în care se face un amestec neîngăduit între Sfânta Liturghie Ortodoxă si inventiile protestante eretice. În timpul acestei “liturghii” participantii schimbă între ei, la un moment dat, “un semn al păcii”! Oare ce înteleg editorii cărtii prin acest termen? Înainte de împărtăsire, tipicul liturgic ortodox prevede sărutul păcii pentru slujitori. Se rusinează ei de termenul ortodox? Sau “semnul păcii” o fi vreo insignă masonică? Si preotul care redactează această carte plină de erezii, el însusi fiind un absolvent al seminarului ecumenic, nu se teme oare de pedeapsa divină?

Pentru multele noastre păcate, Biserica noastră a ajuns tinta atacurilor satanice mai mult decât alte biserici. Treziti-vă credinciosi! Treziti-vă preoti ai lui Hristos! Treziti-vă, ierarhi, loctiitori ai Domnului pe pământ! Puneti capăt acestor erezii mai rele decât cea a lui Arie!

Nădejdea noastră este că preoti si monahii, împreună cu credinciosii, vor cere Patriarhiei Române Ortodoxe să părăsească miscarea ecumenică si toate rătăcirile legate de ea, în care se prăbusesc unii preoti si chiar ierarhi, punînd deasupra celor dumnezeiesti ideile ecumenice, căci ei caută mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.

Pentru o mai bună lămurire a cititorilor, dăm mai jos schema Liturghiei Ecumenice din brosura “Reconcilierea – dar al lui Dumnezeu si început de viată nouă”, publicată la Editura Trinitas din Iasi, în 1995, după originalul englez, cum afirmă editorii. Cei care au redactat documentul sunt: Preot Prof. Dr. Viorel Ionită (care nici măcar nu-si pune titlul de preot), P. Dr.Langcedorfer SJ si Dr. Roger Williamson. Celelalte nume nu ne mai interesează.

LITURGHIA ECUMENICÃ A RECONCILIERII

(S= Sãvârsitorul slujbei, A= Adunarea credinciosilor)

1. BINECUVÂNTAREA DE DESCHIDERE S: Binecuvântat fii, Doamne Dumnezeul nostru, acum si pururea si-n vecii vecilor. Amin. 2. INVOCÃRI A: Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fãrã de moarte, miluieste-ne pe noi (de trei ori). S: Slavã Tatãlui si Fiului si Sfântului Duh, si acum si pururea si în vecii vecilor. Amin. A: Dumnezeule în Treime, miluieste-ne pe noi; Doamne, curãteste pãcatele noastre; Sfinte Dumnezeule, vino si curãteste pãcatele noastre pentru Sfânt numele Tãu. S: Tatãl nostru… 3. CITIREA EVANGHELIEI (vezi textele din Vechiul si Noul Testament enumerate mai sus) (De când o Evanghelie din V.T. se citeste la liturghie? – n.n., pr. Gh.C.) 4. RUGÃCIUNI SPONTANE PENTRU RECONCILIERE în tãrile unde sunt conflicte, cu urmãtoarea Încheiere: A: Dumnezeule vesnic si atotputernic, adunã ceea ce a fost despãrtit si condu-ne spre unitate; priveste cu dragoste la Biserica Fiului Tãu. Te rugãm ca, întru unitatea credintei si prin legãturile iubirii dintre oameni, sã unesti toti oamenii care s-au sfintit prin unul singur Botez, prin Iisus Hristos, Fiul Tãu si Domnul si Dumnezeul nostru, care împreunã cu Tine si cu Sfântul Duh va trãi si va împãrãti, acum si pururea si-n vecii vecilor. Cu totii schimbã un semn al pãcii si împãcãrii. (!?)

5. MÃRTURISIREA PÃCATELOR SI RUGÃCIUNEA DE IERTARE: S: Doamne, Dumnezeul nostru, dragostea Ta este mai tare ca vina noastrã si Tu primeste-i pe toti cei care se întorc la Tine; priveste cu milostivire cãtre noi. Mãrturisim cã am gresit Tie. Sã sãrbãtorim acum taina milostivirii Tale si schimbã vietile noastre, astfel încât, împreunã cu Tine, sã ne putem bucura vesnic. Prin Iisus Hristos, Stãpânul nostru.

6. IMN: “Uneste-ne, Doamne, în pace si tine-ne cu dragostea Ta… ” (”Seigneur, rassemble nous dans la paix de ton amour”), de Dominique Ombrie.

7. RUGÃCIUNE: A: Doamne Iisuse Hristoase, ai venit sã-i împaci pe oameni cu Tatãl Tãu si al nostru, vrednic esti de toatã lauda! Miluieste-ne pe noi. Miluieste-ne pe noi. O, slujitor credincios, ai luat asupra Ta pãcatele acestei lumi, ca întru Tine sã ne putem mântui, mãrire tie! Miluiestc-ne pe noi. Tu esti alãturi de Tatãl Tãu si ne duci la El întru comuniunea Sfântului Duh, mãrire tie! Miluieste-ne pe noi.

8. RUGÃCIUNEA SFÂNTULUI FRANCISC: S: Doamne, fã-mã unealtã a pãcii Tale; Unde este urã, sã sãdesc dragoste; Unde este dezbinare, unitate; Unde este gresealã, adevãr; Unde este jignire, iertare; Unde este deznãdejde, sperantã; Unde este întuneric, luminã; Unde este întristare, bucurie; O stãpâne ceresc, fã mai mult sã mângâi decât sã fiu mângâiat; Sã înteleg decât sã fiu înteles; Sã iubesc decât sã fiu iubit; Cãci numai dãruind, noi primim; Numai iertând, suntem iertati; Numai murind, suntem nãscuti la viata vesnicã.

9. IMN 10. BINECUVÂNTAREA DE SFÂRSIT S: Pacea lui Dumnezeu, care e dincolo de întelegere, ne tine inima si mintea în cunoasterea si dragostea lui Dumnezeu si a Fiului Sãu, Domnul nostru Iisus Hristos; si binecuvântarea Dumnezeului Atotputernic, Tatãl, Fiul si Sfântul Duh, sã fie printre noi si sã rãmânã cu noi pururea.

În aceastã “Liturghie” desfiguratã, s-au strecurat cu viclenie unele rugãciuni frumoase si puternice, cum sunt: Sfinte Dumnezeule sau rugãciunea lui Francisc d’Assisi. Toate s-au fãcut însã cu intentia satanicã de a ne muia inima cu jumãtãti de adevãr si a ne face sã uitãm cã textul liturgic a fost mutilat ca într-o liturghie neagrã.

DOAMNE, TREZESTE INIMA DREPTCREDINCIOSILOR CRESTINI!

—————————————————————————————

• Cititi si concluziile CONFERINTEI INTER-ORTODOXE DE LA TESALONIC