Dregatorul bogat – paza poruncilor. PREDICI AUDIO SI VIDEO: “Suntem robiti de cotidianul efemer, traim in aceasta alergatura bezmetica si nu mai reusim sa ne bucuram de ceea ce Dumnezeu ne-a daruit”

24-11-2012 Sublinieri

DUMINICA A XXX-A DUPA RUSALII

***

Predica parintelui Gheorghe Holbea (2009)

Zis-au lui cei care-L ascultau: “Si cine poate sa se mantuiasca? Cele ce sunt cu neputinta la oameni, sunt cu putinta la Dumnezeu”.

– Intalnirea dintre Mantuitorul Iisus Hristos si dregatorul din Evanghelia de astazi este o intalnire in care se verifica cea mai profunda realitate a vietii omului.

– Dregatorul a implinit toate poruncile inca din tineretile sale, un singur lucru ii mai lipsea. El si-a dat seama in adancul fiintei sale ca tot ceea ce are nu este de ajuns si, desi averea sa ii oferea un anumit confort, el realizeaza ca ceva ii lipseste, voia mai mult, voia cu adevarat sa mosteneasca viata vesnica.

– Suntem cufundati in grija cotidiana si in activitatea noastra zilnica si credem ca prin asta ne implinim scopul si sensul vietii. Nimic mai fals decat acest lucru. Mantuitorul Iisus Hristos ne atrage atentia ca nu “a avea” este vocatia omului, ci prin “a avea” el trebuie sa fie cu adevarat chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Prin “a avea” el trebuie sa ajunga la “a fi”, dupa pecetea Sfintei Treimi, adica sa fie dragoste, comuniune si iubire, mai intai cu Dumnezeu si apoi prin Harul lui Dumnezeu sa fie in comuniune cu ceilalti.

– Este vorba despre o devotiune esentiala pentru viata noastra: “Ori de mancati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate sa le faceti spre slava lui Dumnezeu”. Sfantul Apostol Pavel reia acelasi motiv in Epistolele sale, aratand ca toate activitatile vietii noastre trebuie sa fie directionate intr-un singur scop: intalnirea cu Dumnezeu, si mai mult decat atat, comuniunea cu Dumnezeu. Deci este mai mult decat o simpla intalnire, decat o simpla constatare a faptului ca viata mea este legata de darul lui Dumnezeu, este vorba despre comuniunea cu Dumnezeu, care inseamna predarea in mainile lui Dumnezeu. Dregatorul din Evanghelia de azi trebuia sa faca acest exercitiu esential in viata fiecaruia dintre noi. El trebuia sa se arunce in bratele lui Dumnezeu, sa renunte la tot ceea ce credea el ca poate sa-i asigure stabilitatea in aceasta viata, satisfactia si bucuria vietii.

Sa fim in stare sa renuntam la tot ceea ce credem ca da sens vietii noastre, sa fim in stare sa le rastignim, sa le lasam, transformandu-le in cale de comuniune si dragoste. Insa acest lucru e foarte greu de savarsit de fiecare dintre noi. Suntem atat de robiti de acest cotidian efemer, suntem atat de prinsi in acest mecanism social si economic, incat uitam complet de chemarea pe care Dumnezeu ne-o face din momentul in care ne nastem, chemarea spre comuniunea cu El: Eu am venit ca lumea viata sa aiba si sa aiba din belsug.”

– Materia trebuie sa devina “Ale Tale, dintru ale Tale”, trebuie sa fie adusa lui Dumnezeu ca jerfta.

– Toate aceste bogatii ne sunt date de Dumnezeu: “Ce ai tu sa nu-ti fi dat Dumnezeu?”

Toate aceste daruri materiale, lumea aceasta si cosmosul acesta au ca preot pe omul care este numit de Sf. Maxim Marturisitorul “microcosmos”. Tot ceea ce exista, exista prin darul lui Dumnezeu, din dragostea lui Dumnezeu.

– Ce inseamna mantuirea? Mantuirea este implinirea vocatiei pentru care ne-am nascut in aceasta viata, implinirea chemarii pe care Dumnezeu a lasat-o in fiecare dintre noi, implinirea si desavarsirea fiintei noastre trupesti si sufletesti, aceasta implinire pe care sfintii parinti o numesc “indumnezeirea omului”. Aceasta indumnezeire o savarseste Dumnezeu dar cu voia noastra. Dumnezeu ne cheama sa ne mantuim intr-un timp si intr-un spatiu al nostru, fara sa ne gandim ca inainte s-ar putea sa fi fost vremuri mai bune pentru mantuire sau ca s-ar putea sa vina vremuri mai bune. Clipa de fata este o clipa mantuitoare pe care va trebui sa nu o ratam.

– Fiecare vreme pe care Dumnezeu o ingaduie si o daruieste fiecarei generatii, este o vreme mantuitoare, iar materia este prilej de indumnezeire, prilej de mantuire, dar nu trebuie sa ne poticnim in ea, ci sa o transformam prin vocatia noastra de “preoti” ai creatiei, de impartasire de Dumnezeu.

– Prin Tainele Bisericii, materia devine prilej de sfintire si prilej de Sfanta Impartasanie.

Mantuitorul nu condamna bogatia, materia, ci faptul ca noi ne poticnim in ele si nu-L mai vedem pe Dumnezeu. Traim in aceasta alergatura bezmetica, cotidiana, si nu mai reusim sa ne bucuram de ceea ce Dumnezeu ne-a daruit. Nu mai avem timp sa ne bucuram, sa ne miram si devenim robi ai cotidianului care ne arunca in monotonie si in ultima instanta in deznadejea lipsei de sens a vietii noastre.

– Noi nu suntem niciodata singuri.

Cea mai mare incercare pe trebuie sa o trecem este aceasta: sa ramanem cu noi insine. Cand ramanem cu noi insine, vedem cat de bogati sau cat de saraci suntem. Au ramas cu ei insisi cei care au suferit in inchisori, ramanem cu noi insine cand suntem in boala si suferinte, in momentul in care averile materiale nu mai au nicio valoare, pentru ca ele nu pot contribui la aceasta vindecare launtrica, sufleteasca.

Lectia pe care Mantuitorul Iisus Hristos incearca sa o ofere dregatorului este aceasta: Degeaba esti bogat, esti sarac, pentru ca n-ai ramas niciodata cu tine insuti sa vezi ceea ce esti. Si daca vrei sa ramai cu tine insuti, sa vezi ceea ce esti cu adevarat, atunci vinde tot ceea ce ai, vinde tot ceea ce crezi ca reprezinta viata ta si vino si urmeaza-Mi Mie. Atunci ramai cu tine insuti si vezi cat esti de gol de Dumnezeu si cat esti de plin de tine insuti. Si daca esti plin de tine insuti si gol de Hristos, atunci nu vei ajunge decat la disperare. Esti cel mai sarac, chiar daca esti bogat.

Logica lumii de astazi este o logica falimentara: vrem sa devenim “cei mai bogati oameni din cimitir”, dar nu bogati in Imparatia cerurilor.

– Sfanta Evanghelie de astazi ne arata ca mantuirea este aici, in noi insine, ne arata ca bogatia este, de fapt, bogatia launtrica, cea cu care putem merge oriunde, putem merge prin pustia lumii acesteia, putem merge prin aceasta pustiire cu care diavolul incearca sa ne descurajeze: cu boli, cu suferinte si cu tot ceea ce inseamna aceasta descurajare pana la moarte. Insa in momentul in care noi constientizam ca Il avem pe Dumnezeu intotdeauna ca Parinte, ca indraznim sa-L rugam sa fie impreuna cu noi, sa ne tina de mana in calitatea Sa de Parinte.

– Mantuirea este darul lui Dumnezeu si oricat ni s-ar parea de imposibil, de greu: “Cele ce sunt cu neputinta la oameni, sunt cu putinta la Dumnezeu” . Sa indraznim sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne daruiasca aceasta bogatie launtrica si aceasta constiinta: “Doamne, unde vom pleca de la Tine, ca la Tine sunt cuvintele vietii vesnice!”. Sa-L cautam pe Dumnezeu indiferent de vremuri, pentru ca El este aici, inlauntrul nostru.

***

Predica parintelui Hrisostom de la Putna (2009)

“Invatatorule bun, ce bine sa fac ca sa mostenesc viata de veci?”

– Fericit este acela care intelege ca nu are nimic bun intru el, ca nu este nimic prin sine insusi, ca tot ceea ce are, are de la Dumnezeu.

– Noi am fost creati de Dumnezeu din iubire. Am fost adusi de la nefiinta la fiinta ca sa ne impartasim de Tainele Lui.

– Tot ceea ce avem, inclusiv viata, nu ne apartine pentru ca nu noi am creat-o, ci Dumnezeu. Tot ceea ce avem, tot ceea ce suntem, este dragostea. Aceasta avere pe care atunci cand crezi ca o ai in mana si o tii mai strans, atunci iti scapa printre degete. Cand spui “Este a mea”, ai pierdut-o. Dragostea este singura avere care ne este incredintata numai spre folosul celorlalti. Numai atunci cand o daruiesti, cand o imparti, poate deveni un urcus spre desavarsire, poate ramane in tine. Dar a ta nu va fi, ci a celorlalti prin tine.

– Nu este rau sa cauti sau sa lupti pentru desavarsire, insusi Hristos ne indeamna sa fim desavarsiti. Ceea ce este rau e faptul ca noi cautam desavarsirea in noi insine si prin noi insine.

– Singur Dumnezeu este bun, dar este atat de bun, incat aceasta bunatate El ne-o incredinteaza, aceasta este averea si bogatia noastra, aceasta este chemarea cea dintai. Noi nu reusim sa implinim poruncile, daramite desavarsirea, si acest lucru se intampla pentru ca noi nu tratam aceasta chemare a lui Dumnezeu cu suficienta seriozitate, nu incercam sa o intelegem mai adanc. Ni se pare ca putem mosteni viata de veci, dormind, umbland pe cai laturalnice sau ramanand nepasatori. Indiferenta este cea care se opune iubirii, nu ura.

– Poruncile lui Dumnezeu nu trebuie sa fie intelese ca niste limitari, ca niste poveri. Dumnezeu insa nu obliga pe nimeni, pentru ca nu are nevoie de niste masini, de niste sclavi. Daca privim astfel lucrurile vom putea cauta spre ceea ce avem nevoie, adica spre viata, pace, liniste, bucurie, avem nevoie sa ne fie bine si binele este Dumnezeu. Deci de Dumnezeu avem nevoie. El este viata, pe El trebuie sa-L cautam. Pe Dumnezeu Il gasim in porunci dar si in depasirea lor.

– Daca vrem sa mergem catre viata, trebuie sa ne luptam sa smulgem tot ceea ce se opune vietii. Toate acestea ne impiedica sa ne asemanam cu Dumnezeu, ne impiedica sa mostenim viata vesnica.

– Pacatul ne opreste de a mai fi familiari cu Dumnezeu.

– Ar trebui sa ne intrebam fiecare ce bogatie avem noi, ce imbratisam cu atata ardoare, incat nu am renunta nici pentru Imparatia lui Dumnezeu. Bogatia nu numai ca ne inrobeste, dar ne departeaza si de fratele nostru.

– Sfantul Evanghelist Marcu ne spune ca acest tanar a alergat catre Hristos, ba chiar a cazut in genunchi. Era ravnitor. Avea in sine o bogatie pe care fiecare o avem, dar pe care o minimalizam, cautand mereu ceva mai inalt. Aceasta bogatie era dorinta inimii. Ea singura este in stare sa coboare cerul pe pamant si ne poate aduce mila lui Dumnezeu atat de aproape.

– “Dumnezeu priveste cu ochii milostivirii Sale nu spre ceea ce ai fost, nici spre ceea ce esti, ci spre ceea ce vrei sa fii”. Aceasta dorinta trebuie sa o pazim curata in noi, orice ar fi, caci ea nu este altceva decat samanta pe care Dumnezeu a sadit-o in sufletul nostru. Iata ce spune proorocul Isaia: “Precum se pogoara ploaia si zapada din cer si nu se mai intoarce pana nu adapa pamantul si-l face de rasare, si rodeste, si da samanta semanatorului si paine spre mancare, asa va fi Cuvantul Meu, care iese din gura Mea. El nu se intoarce catre Mine fara sa dea rod. El face voia Mea si isi indeplineste rostul lui.”

– Asadar, cand vom vedea pe fratele nostru cazut, lovit, descurajat, dar inca zbatandu-se, sa nu ne grabim sa tragem concluzia ca este pierdut si sa intelegem ca acest suflet este in mana lui Dumnezeu. De acest suflet Dumnezeu se ocupa personal, cu cea mai mare atentie, cu cea mai atenta purtare de grija. El este doar intr-o faza a urcusului sau, inca nu s-a sfarsit tot. Dumnezeu lucreaza chiar atunci la sufletul sau, caci este o samanta in sufletul sau care creste, chiar daca mai incet, dar creste si va aduce rod. La fel este cu fiecare dintre noi.

– Traditia ne spune ca tanarul din Evanghelia de azi, si-a vandut averea, a ajuns chiar episcop si L-a urmat pe Hristos intr-atat incat a suferit si moarte muceniceasca. Iata cum samanta a adus rod si inca rod bogat.

– Nu spune Sfanta Evanghelia ce s-a intamplat cu tanarul, insa nu spune nici ca Hristos i-ar fi adus vreun repros acestui tanar.

– Vom pleca si noi intristati, fie pentru ca nu suntem in stare sa implinim poruncile, fie pentru ca avem o bogatie la care nu suntem gata sa renuntam. Insa, atata timp cat suntem in viata, mai este timp de pocainta, de intoarcere. Atat timp cat noi cautam mantuirea, sa indraznim, ca nu vom muri, pentru ca Insusi Dumnezeu se ocupa de fiecare dintre noi, asa cum spune si Sfantul Pavel: “Sunt incredintat de aceasta, ca Cel ce a inceput in voi lucrul cel bun, il va duce pana la capat, pana in ziua lui Hristos Iisus“. El ne cheama, sa nu intarziem.

Daca inca ne-am trezit dimineata, insemna ca Dumnezeu stie ca putem mai mult, mai avem inca ceva in noi care se poate schimba. Este timp, dar timpul acesta este inselator, trece, zboara si nu se mai intoarce.

– Sfantul Ioan Gura de Aur, spune ca Hristos, privind la noi cu dragoste, ne spune:

“Eu sunt tata, Eu iti sunt frate, Eu iti sunt mire, Eu iti sunt casa, Eu iti sunt hrana, Eu iti sunt hrana, Eu iti sunt radacina, Eu iti sunt temelie, sunt tot ce vrei. Ca sa n-ai nevoie de nimic Eu iti voi si sluji, caci am venit sa slujesc, nu sa Mi se slujeasca. Eu iti sunt si prieten, si madular, si cap, si frate, si sora si mama. Eu sunt totul. Un singur lucru iti cer: sa-Mi fie apropiat Mie. Eu sunt sarac pentru tine, cersetor pentru tine, pe cruce pentru tine, in mormant pentru tine. Sus, pentru tine mijlocesc, jos, solitor am venit pentru tine de la Tatal. Tu esti totul pentru mine: si frate, si impreuna-mostenitor, si prieten, si madular. Ce vrei mai mult? Pentru ce intorci spatele Celui ce te iubeste? Pentru ce te ostenesti pentru lume? Pentru ce torni apa intr-un vas gaurit? Ca aceasta faci cand te ostenesti pentru viata aceasta pamanteasca. Pentru ce-ti bagi mana in foc? Pentru ce dai pumni in aer, pentru ce alergi in zadar?”

Aceasta este nadejdea. La oameni este cu neputinta, dar Dumnezeu poate si nu numai ca poate, El vrea. Dumnezeu este cu noi si atunci nimic nu este prea mult, nimic nu este prea greu. Amin.

***

Predica IPS Bartolomeu Anania (2000)

– Nu materia sau bogatia in sine este pacat, dar bogatia devine pacat intrucat este un fel de drog, ne face sa ne pierdem libertatea (analogia banului cu vinul si betia). Este ispititor, ofera tentatii si foarte putini ii rezista, in realitate.

– Viciile ne fac sa ne pierdem libertatea, intrucat ajung sa ne stapaneasca; nu omul este stapanul averii, ci averea il stapaneste pe om, iar in momentul in care omul si-a pierdut libertatea, si-a pierdut si mantuirea, pentru ca nu mai are puterea de optiune, el nu mai poate deosebi binele de rau, incepe sa orbeasca.

– Dar “Ceea ce este cu neputinta la oameni este cu putinta la Dumnezeu”. Dumnezeu poate sa mantuiasca si pe cei bogati, daca acestia se indreapta spre Dumnezeu ca sa le lumineze mintile si sa se reechilibreze.

– A tinde catre desavarsire inseamna a-ti redobandi libertatea pe care ti-a daruit-o Dumnezeu, a renunta la ceea ce te stapaneste pentru a fi un om liber, pentru ca daca nu esti un om liber nu esti capabil de mantuire.

“Nimeni nu este bun, fara numai Unul Dumnezeu”exista o strategie a dialogului pe care a folosit-o Mantuitorul Hristos, aceea de ingloba raspunsul intr-o intrebare. Logica interioara a acestui scurt dialog ne face sa intelegem urmatoarea situatie: omul crede ca Iisus este un Om bun; Iisus afirma ca bun este numai Dumnezeu, ceea ce inseamna ca El se recomanda pe Sine drept Dumnezeu. Astfel, daca omul e dispus sa-i acorde acest credit, atunci este dator sa faca tot ceea ce-i spune Cel din fata lui, adica “Bunul Dumnezeu”.

– Tanarul a plecat intristat nu doar pentru ca nu era in stare sa renunte la avere, ci si pentru ca nu putea sa asculte o povata, o porunca de la Dumnezeu.

– Acest om nu era doar bogat, era si dregator, nu era un om de rand, nu facea parte din multime. Era un om puternic, detinea o anumita putere la un anumit nivel. Puterea in sine este neutra, depinde cum este folosita. Cand zicem un om puternic, zicem un conducator cu mana de fier.

– Daca in puterea monarhica absoluta puterea venea de sus in jos, in democratie puterea vine de jos in sus, este ceea ce facem noi astazi mergand la urne. La noi exista inca aceasta mentalitate: “Cine vine la putere?”, “Cine preia puterea?”, “Cine ne va conduce?”. Iar noi, care de-abia de 10 ani am iesit de sub un lung sir de dictaturi, inca nu ne-am insusit mentalitatea democratica si anume, ca puterea vine de la noi, de la cei care votam,vine de jos si ca dregatorul pe care-l trimitem in Parlament nu este altceva decat delegatul nostru, imputernicitul nostru ca sa conduca in numele nostru si pentru noi, pentru binele nostru. Oare sunt multi cei ce stiu ca cuvantul “ministru” inseamna “slujitor”? Pana si doi dintre cei mai apropiati ucenici ai Domnului, Iacob si Ioan, au fost ispititi de perspectiva puterii si L-au rugat pe Mantuitorul ca atunci cand va fi imparat, sa-i puna unul de-a dreapta si unul de-a stanga Sa, adica sa fie primii Sai dregatori, mai sus decat ceilalti frati ai lor. Hristos a dat urmatorul raspuns: “Cel ce va vrea sa fie primul intre voi, sa va fie voua sluga, iar cel ce va vrea sa fie mai mare peste voi, sa fie sluga tuturor.” Principiul crestin elaborat de Mantuitorul Hristos in aceste cuvinte, este acela ca un inalt demnitar este servitorul poporului, este in slujba celor care l-au ales.

– Sa asezam la temelia vietii noastre sociale si politice principiul crestin, acela de slujire. In virtutea acestui principiu nu se mai poate vorbi de setea de putere, ci de setea puterii de a sluji.

– Cel care a venit la Iisus era si bogat si puternic. Nu intotdeauna bogatia este asociata puterii, insa deseori se intampla sa fie asa. Deseori un om bogat se intampla sa obtina puterea tocmai prin bani, prin bogatia lui si se intampla ca un om odata ajuns la putere sa-si propuna sa devina bogat si devine foarte bogat. Nu aceasta este porunca Evangheliei.

– Sa-L rugam pe Dumnezeu ca mai cu seama astazi cand ne alegem noi conducatori pe care ii delegam si ii trimitem acolo sus sa ne carmuiasca tara, sa le daruiasca Dumnezeu intelepciune, daruire si daca se poate, jertfa. Sa nu uite niciodata ca sunt si ca trebuie sa fie in slujba tarii, in slujba poporului, in slujba societatii, in slujba binelui obstesc. Un om pe care-l trimitem acolo si care uita de aceste principii sau nu va fi dispus sa le ia in seama, nu merita respectul si increderea noastra.

***

Predici ale Parintelui Ciprian Negreanu – Cluj-Napoca (2009-2011):

(sursa: ASCOR CLUJ)

Predica din 2009 (audio):

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

***

Predica din 2011 (audio)

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

***

Predica din 2010 (audio si video):

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Va mai recomandam pentru aceasta Duminica:


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, 1. SPECIAL, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Dregatorul bogat si Pazirea poruncilor, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, IPS Bartolomeu Anania, Parintele Ciprian Negreanu, Parintele Gheorghe Holbea, Parintele Hrisostom de la Putna, VIDEO

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

11 Commentarii la “Dregatorul bogat – paza poruncilor. PREDICI AUDIO SI VIDEO: “Suntem robiti de cotidianul efemer, traim in aceasta alergatura bezmetica si nu mai reusim sa ne bucuram de ceea ce Dumnezeu ne-a daruit”

  1. Ne-a dăruit Dumnezeu daruri
    Şi calitătăţi nepreţuite
    Ca unor fii ce-i suntem (încă)
    Cât le păstrăm nepângărite.

    Ne-a dăruit divina-i cinste
    Şi Adevărul Lui cel sfânt,
    Să fim cunstiţi (precum e Tatăl)
    Şi să ne ţinem de Cuvânt.

    Ne-a dăruit nepreţuita
    Şi sfânta nevinovăţie,
    Pecetluită, sigilată
    În duh şi trup (prin feciorie).

    Ne-a dat o inimă divină
    Să fim în stare să iubim,
    (Ca fii), pe Tatăl cel din ceruri,
    Şi între noi fraţi sfinţi să fim.

    Ne-a dărut puterea minţii
    Şi duh ceresc (din Duhul său),
    Să fim (păstrându-ne valoarea)
    Asemenea Lui Dumnezeu.

    Avem (în noi) atâtea daruri
    Şi’atâtea însuşiri cereşti,
    Ce-s cu puţin mai jos de îngeri
    Şi de puterile cereşti.

    În adâncimile din suflet,
    Avem comori de’nţelepciune,
    De sfânt, de viu şi de iubire,
    Ce nu ţin de această lume.

    Avem lumina, avem mila,
    Avem divina bunătate,
    Avem puterile iubirii,
    Care trec dincolo de moarte.

    Sunem capabili să dăm totul
    Ca dăruind să dobândim,
    Desăvârşirea de la Tatăl,
    (Prin Har şi preot), de… voim.

    Comoara sufletului nostru,
    E’n cinste’n sfânt în curăţie,
    În lacrima ce’curs şi curge
    Din dorul pentru veşnicie.

    Suntem capabili să dăm totul,
    La cei din jur. Să ne sfinţim,
    (Iubind pe Dumnezeu şi semeni),
    Şi’asemeni Tatălui să fim.

    Ni s’au dat daruri, har şi milă
    Şi căile desăvârşirii,
    Biserica ce ne renaşte,
    Şi ne redă, darul iubirii.

    Dar unde-s darurile noastre?
    Pe ce le dăm, cum le păzim,
    Ce mai avem noi de la Tatăl,
    Ce-am câştigat şi ce iubim?

    Unde ni-i cinstea, fecoria ???
    Unde-i curatul, viul, sfântul?
    Cât Adevăr am spus şi spunem,
    Cât îl iubim, (plinind),Cuvântul?

    Ce-a mai rămas oare în suflet
    Ne pângărit şi ne’ntinat ???
    Ce mai e sfânt, (să ne mai smulgă
    Din spurcăciune şi păcat) ?

    Ce ne mai leagă (prin iubire,
    Prin sfânt şi prin curat) de cer ?
    Câti mai avem Tată pe Tatăl
    Şi câţi minţim ca Lucifer ?

    În noi s-a stins (de grneraţii),
    Curatul, Adevărul, sfântul
    Şi cerul ni-i străin, că nimeni
    Nu îşi mai ţine azi Cuvântul.

    Nu stim nici ce-i ortodoxia,
    Nu ştim nici ce-am fagăduit,
    Când am primit (prin Har) botezul,
    Nici ce avem de împlinit.

    Cuvântul nostru nu mai poartă,
    Valoarea sa mântuitoare,
    Că nu mai este Adevărul,
    Ci-i cursă şi manipulare.

    Cuvântul azi nu mai însesmnă,
    Ce-i mai de preţ şi ce-i mai sfânt.
    Azi nimeni nu mai vrea să moară,
    Pentru’Adevăr, pentru Cuvânt.

    Azi nimeni nu mai împlineşte,
    Nici ce promite nici ce-a spus.
    Findcă cuvântul ni-i minciună,
    Şi-i răstignirea Lui Iisus.

    Ne vindem tot, minţind în toate
    Şi spurcăm tot ce avem sfânt,
    Cât ne’ncălcăm făgăduinţa
    Şi nu ne ţinem de Cuvânt.

    Cuvântu-i plin de spurcăciune,
    De’aluzii, de’nţeles ascuns,
    De adâncimile trufiei,
    Ce-l bat în cuie pe Iisus.

    De mici minţim, (fără de frică).
    De prunci ne încălcăm Cuvântul
    Şi (bucuroşi), ne spurcăm totul.
    (Curatul, cinstea, viul, sfântul)

    Cum vrem să fim pe lume vrednici ???
    Ori…, poate omul mincinos
    Să se păstreze’n curăţie,
    Sau să se’ncreadă în Hristos ?

    Pot cei ce mint să dovedească
    Că nu există Dumezeu ???
    Ori cei “deştepţi” să ne salveze,
    Minţind, curvind şi trăind rău ?

    Mincuna a ucis Cuvântul
    Şi a dus omul la pierzare.
    Azi cinsea-i banul, (care minte
    Şi scoate totul la vânzare).

    Ne vindem sufletul (şi ţara).
    Ne vinem cinstea şi Cuvântul
    Pentru averi şi desfrânare,
    C’am răstignit, (în noi), tot sfântul.

    Ne’aşteptă Tatăl să ne’ntoarcem,
    La Adevăr, la bunătate,
    Ieşind din fals şi din minciună,
    Din necinstit, din nedreptate.

    Ne-asteaptă’n noi taina iubirii.
    Ne’aşteaptă Răstignitul, sfântul,
    Să ne renaştem, să fim vrednici,
    Să nu mai încălcăm Cuvântul.

    Să fim cunstiţi curaţi şi vrednici,
    Să fim în stare să iubim,
    Şi să ne respectăm Cuvântul
    De’ar fi (păzindul) să murim.

  2. Pingback: PREDICI AUDIO LA DUMINICA PILDEI CELOR POFTITI LA CINA. Pilda pretextelor. “Sa ne impartasim cu Dumnezeu, sa ne cuminecam unii de altii!” -
  3. Pingback: INVITATIA LA NOBLETE SI TRAGICUL NOSTRU REFUZ COTIDIAN/ Care este cel mai puternic cuvant?/ RUGACIUNEA LUI IISUS – SCUT VITAL SI LEAC DUMNEZEIESC/ De cate ori sa ne spovedim?/ INIMA DE MAMA SAU DUREREA DE A IUBI (Recomandari duhovnicesti) - Razboi
  4. Pingback: PILDA TALANTILOR. Predicile Parintilor Gh. Calciu, Arsenie Boca si a episcopului Sebastian al Slatinei: “Dumnezeu ne-a creat pentru IMPREUNA-LUCRARE, iar nu pentru decor” -
  5. Pingback: “Crestinul ortodox in fata crizei economice”: PILDA UNUI CONDUCATOR IMPREUNA-PATIMITOR CU POPORUL SAU. Cum sa ne raportam la criza? (I) -
  6. Pingback: BOGATUL NEBUN DIN NOI IN FATA SARACIEI LUMII: “Cum poti sa dormi li­nistit daca cel de langa tine, semenul tau, nu are ce manca? Rusine sa ne fie!” -
  7. Pingback: PAZIREA PORUNCILOR: Ce este iubirea de Dumnezeu si ce inseamna cu adevarat iubirea fata de om? SFANTUL IUSTIN POPOVICI despre dragostea mincinoasa si ucigasa VS. iubirea izvorata din Hristos -
  8. Pingback: INSELACIUNEA BOGATIEI CONSUMISTE SI BINELE DIN RAUL CRIZEI ECONOMICE. Cum sa ne raportam la criza? (II) Saracie si cugetare duhovniceasca -
  9. Pingback: PREDICI AUDIO la Evanghelia dregatorului bogat (Arhim. Policarp si Nichifor): “Mantuitorul nu a venit sa asigure succesul in lume, nu a venit sa ne asigure pamanteste. SA NU CASTIGAM OBIECTE SI SA PIERDEM OMUL!” -
  10. Pingback: BOGATIA SI HOTIA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE/ Evanghelia dupa Mamona si “facatura” ortodoxiei confortabile/ DESPRE CE ESTE POSTUL, DE FAPT?/ Ce fel de “sare a pamantului” mai suntem noi, astazi? | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate