PILDA TALANTILOR. Predicile Parintilor Gh. Calciu, Arsenie Boca si a episcopului Sebastian al Slatinei: “Dumnezeu ne-a creat pentru IMPREUNA-LUCRARE, iar nu pentru decor”

9-02-2013 Sublinieri

p_talantilor

Predica parintelui Gheorghe Calciu

Asa spune Evanghelia: a dat fiecaruia dupa puterea lui. Unuia dintre noi i-a dat cinci talanti. Presupunem ca acesta e summum-ul de calitati pe care Dumnezeu poate sa-l ofere cuiva, la limita noastra omeneasca. Altuia i-a dat doi talanti, mai putin, altuia i-a dat un talant. Dar fiecare a primit ceva. Nu e nimeni in lumea aceasta care sa nu fi primit ceva de la Dumnezeu. Oricat ne-am socoti, ne-am umili si am spune noi ca n-avem nici un fel de har ori dar de la Dumnezeu, totusi daruri avem. Iar un talant nu inseamna un singur dar, pentru ca un talant era o moneda de o valoare foarte mare. Adica fiecare are un dar destul de mare. Sigur, unii au mai mult, altii au mai putin.

Ce inseamna inmultirea talantilor? pr. CalciuAcolo, in parabola spune sa-i fi negutatorit, sa fi luat dobanda. Aceasta inseamna a folosi darul tau pentru treburile pe care Dumnezeu ti le-a incredintat tie.Fiecare dintre noi traieste intr-o societate, intr-o biserica. Fiecare dintre noi face ceva pentru biserica, pentru comunitate, pentru aproapele sau. Aceste actiuni pe care le facem cu darurile pe care Dumnezeu ni le-a dat, ne castiga noua dublu.

Dar sunt unii intre noi care spun:

„Dumnezeu mi-a dat un dar, ce sa fac cu el? Il tin si il restitui la Judecata, pentru ca atunci ce e al Lui va fi al Lui”.

Acestia sunt oamenii care traiesc in neutralitate. In conceptia noastra crestina, raul nu are fiinta. Fiinta are binele. Acolo unde binele lipseste, se instaleaza raul. Nimeni nu poate sa spuna: nu fac bine, nu fac rau, nu ma intereseaza ce face vecinul meu, nu intru in nici un fel de comert spiritual cu el, nu-l ajut si nu-i cer niciodata ajutorul. A nu face bine inseamna a fi partas raului, caci unde lipseste binele, se instapaneste raul. Daca nu-ti pasa ca vecinul tau este bolnav, esti rau si faci voia satanei. Daca nu-ti pasa ca vecinul tau traieste in saracie si poate un mic ajutor din partea ta l-ar salva, ai facut voia celui rau. In materie de bine si de rau, de mantuire si de pierzanie, nu exista zona neutra, zona gri, pentru ca toti suntem facuti cu darul lui Dumnezeu si Dumnezeu ne cere sa fim lucratori.

Christ heals the multitudesCrestinismul e religie activa. Iisus Hristos a fost activ. El a venit in lume pentru ca a vrut sa ne mantuiasca pe noi toti. Şi a facut tot ceea ce trebuie: S-a ingrijit de cele spirituale, dar si de cele materiale. A vindecat pe cei bolnavi, a dat vedere orbilor, a curatat pe leprosi, a inviat morti, a ridicat din patul durerii pe cel pacatos si pe cel care era paralizat, a stat de vorba cu femeile pierdute, a stat de vorba cu pacatosii si cu vamesii. Pe toti i-a chemat la mantuire. Aceasta inseamna ca nu exista nici macar un singur om in lumea aceasta care sa nu aiba nici un talant de la Dumnezeu, prin care sa fie chemat de Dumnezeu la mantuire. Daca nu se mantuieste, este pentru ca el nu vrea sa se mantuiasca.

La slujirea Bisericii si la slujirea lui Dumnezeu fiecare este chemat. Fiecare a primit un talant si Dumnezeu iti cere sa folosesti talantul acesta spre inmultirea faptelor bune, spre sporirea ta duhovniceasca, spre inaltarea ta, spre mantuire, ca sa castigi iubirea lui Hristos, Care a venit in lume si S-a rastignit pentru noi. De aceea, va cer tuturor sa contribuiti la bunul mers al Bisericii cu fapta, cu cuvantul, cu prezenta la rugaciune, cu propovaduirea cuvantului lui Dumnezeu in afara Bisericii, cu lupta impotriva sectelor care cauta sa distruga adevarata Biserica a lui Hristos, cu iubirea fata de ceilalti si cu harul unitatii intre noi. Sa lasam deoparte vrajba! Sa lasam deoparte ura! Sa lasam deoparte critica! Fiecare este criticabil si fiecare este laudabil, dar noi nu cautam nici lauda, nici critica. Noi cautam sa-L slujim pe Hristos intr-o unitate deplina pentru ca, asa cum spune Sfantul Apostol Pavel, Biserica este Trupul mistic al lui Hristos. Capul Bisericii este Hristos si noi suntem madularele. Daca un madular sufera, tot Trupul sufera. Daca un madular se bucura, intreaga Biserica se bucura.

Acesta este talantul nostru, acestia sunt cei cinci talanti pe care i-am primit de la Mantuitorul si pe care trebuie sa-i inmultim. Biserica este a dumneavoastra, nu este a preotului, si va cer sa jertfiti pentru Biserica, sa folositi talantul pe care Dumnezeu vi l-a dat ca aceasta Biserica sa sporeasca, sa creasca, sa se afirme in fata lumii ca o Biserica in care Duhul lui Dumnezeu salasluieste, faptele bune rodesc, credinta se inalta si noi toti ne mantuim.

(din: Parintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii. “A sluji lui Hristos inseamna suferinta”, Editura Bonifaciu, 2009)

 ***

Parintele Arsenie Boca – TALANTII IMPARATIEI

Impărăţiile pământului îşi au banii lor. Şi împărăţia lui Dumnezeu îşi are talanţii ei.

„Omul de neam ales” din pilda talanţilor e Iisus. După învierea Sa din morţi Iisus „S-a dus într-o ţară îndepărtată” – „suirea la Tatăl”, cum i-a spus Mariei Magdalena la mormânt -, ca să pogoare oamenilor darurile Duhului Sfânt, Duhul Sfânt chiar. Când le-a spus Iisus, după înviere:

Datu-Mi-s-a toată puterea în Cer şi pe pământ… precum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi… Mergând învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Sfintei Treimi, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă… Cine va crede şi se va boteza se va mântui; cine nu va crede se va osândi” (Matei 28,19-20; Marcu 16,16).

Cuvintele acestea erau „întărirea crăiască”, împărţirea talanţilor, câmpul de negustorie şi răspunderile. Acesta era ceasul când Iisus a împărţit avuţia Sa lucrătorilor: cele zece daruri ale Duhului Sfânt. Cu aceşti talanţi, sau talente ale Duhului Sfânt, cei înzestraţi cu ele au să neguţătorească în lume, câştigând cu ele fii ai împărăţiei.

De-acum încep răspunderile: ajungi conştient că înzestrarea ta spirituală e de la Dumnezeu şi că spre slujirea Lui între oameni ţi s-a dat înzestrarea, sau te constitui un talentat care crezi că n-ai a da nimănui vreo socoteală, un iresponsabil?

Convertirea talentelor e un mare talent. Inzestrările lui Dumnezeu nu ne sunt date ca simple ornamente, de care să ne bucurăm numai noi. Talentele sunt înzestrări cu energie divină, spre scopurile ei anumite, energie pe care lumea nu o cunoaşte: aceasta dă îndrăzneala mucenicilor, răbdarea pustnicilor, darul cunoştinţei, curajul adevărului, nebunia pentru Hristos, interpretarea vieţii în perspectiva Luminii divine.

Dar zice pilda că

cetăţenii Săi îl urau şi au trimis solie în urma lui, zicând: «Nu vrem ca Acesta să domnească peste noi!»”

Aceştia sunt cei ce nu vor să primească peste ei domnia lui Hristos, ci domnia lui Antihrist. Dacă Iisus a suflat suflet viu, viaţă spirituală în Adam, în temeiul căreia Adam vedea pe Dumnezeu; dacă a suflat Duh Sfânt peste Apostoli şi toţi urmaşii lor, pentru iertarea păcatelor, spre reînvierea spirituală a oamenilor, şi dacă s-a întărit această reînviere prin „suflarea de vifor” a Duhului Sfânt în ziua Rusaliilor, a mai rămas totuşi şi o suflare a Duhului Sfânt, pe care Iisus n-a împărtăşit-o omului.

Pilda talanţilor vorbeşte de tăierea vrăjmaşilor acelora care n-au vrut să domnească Iisus peste ei. La Cartea Isaiei Proorocul, unde se înşiră darurile sau puterile lui Mesia, ultimul e suflarea de moarte, cu care va sufla pe cel fară-de-lege. (Isaia 11,4). Deci de două ori Duhul Sfânt a suflat spre viaţă: primului om şi la plinirea vremii, tuturor oamenilor, spre reînvierea lor spirituală; iar a treia oară va sufla Duhul Sfânt spre moarte spirituală în faţa unui singur om, omul fără-de-legii.

E ceva uimitor în Iisus; şi, ca orice uimire, e greu de prins în cuvinte omeneşti. Nu se poate ca Iisus să nu fie Dumnezeu adevărat, când în El erau: începutul şi sfârşitul, alfa şi omega existenţei, într-o continuă şi divină prezenţă… (Apocalipsă 1,8; 21,6; 22,13).

De altfel această prezenţă a lui Iisus în toate fragmentele timpului e ceea ce dă talanţilor valoarea lor de energii divine.

Prislop, Vineri XXVII

24.XI.49 Luca 19,12-28

NB. La o tâlcuire mai pe larg:

1. Legile negustoriei: cele două legi: iubirea de Dumnezeu şi iubirea de oameni.

2. Tot celui ce recunoaşte provenienţa de la Dumnezeu a talentelor sale vă mai primi. Şi tot celui ce i se pare că nu le are de la Dumnezeu, se va lua şi ceea ce i se pare că are.

3. Cu un singur talant, talantul Botezului, sunt dăruiţi toţi creştinii. Talantul îngropat şi de puţini dezgropat şi valorificat.

(din: Pr. Arsenie Boca, Cuvinte Vii, Editura Charisma, Deva, 2006)

***

Episcopul Sebastian la Clocociov

Predica PS Sebastian

DUMINICA A XVI-A DUPA RUSALII: Pilda talantilor – Mt. 25,14-30 

INECHITATE, CONLUCRARE SI RASPLATA

Drepmaritori crestini, in pericopa evanghelica de astazi, Domnul rosteste pilda talantilor. O pilda pe cat de simpla, pe atat de interesanta si care ne starneste mai multe nedumeriri. Sa lamurim mai intai cateva lucruri.

„Omul” care-Si „imparte avutia Sa” este Dumnezeu, Care numeste „talanti” diferitele daruri cu care Isi inzestreaza slujitorii, adica pe noi. Si, ceea ce ne frapeaza inca de la inceput este faptul ca Stapanul nu este la fel de „darnic” cu toti, caci nu-Si imparte avutia cu aceeasi generozitate. Dar, deopotriva fiecare dintre slujitori este chemat sa-si cultive aceste daruri, punandu-le in slujba celorlalti, caci cel ce „l-a ingropat”, se intelege, l-a tinut doar pentru el, traind in egoism si refuzand sa foloseasca vreodata pe cineva cu ceva din ceea ce primise.

Cand „a venit Stapanul”, fiecaruia dintre cei trei li s-a cerut socoteala si si-au primit, in mod corespunzator, rasplata: primii doi pentru lucru, iar al treilea pentru „viclenie si lene”. Ceea ce ne uimeste, insa, de data aceasta, este faptul ca talantul nelucrat, fiind luat pentru totdeauna de la cel viclean si lenes, nu a fost incredintat celui ce primise doi, ci tot celui cu cinci talanti, finalizandu-se evanghelia de astazi  cu cuvintele:

caci tot celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce n-are, si ce are i se va lua”.

Iubiti credinciosi,

Plecand  de  la  prima  nedumerire,  si  anume  ca Dumnezeu nu ne da tuturor la fel, trebuie sa spunem ca da, Dumnezeu creeaza inechitatea, adica inegalitatea. Oricat ar putea parea de „indraznet” sau chiar „periculos” cuvantul acesta el este real. Nu suntem „inzestrati” in mod egal de catre Dumnezeu: la fel de buni, la fel de frumosi, la fel de inteligenti, la fel de dotati cu diferitele daruri spirituale etc., si aceasta pentru ca nici El nu ne-a vrut un fel de „banca” umana uniforma, ci a considerat diversitatea mai frumoasa si mai interesanta decat uniformitatea. Numai omul plange dupa egalitatea startului, desi nu toti ne dam silinta la fel, in viata, pentru a ajunge la timp la linia de sosire. Ne plangem cu totii de inegalitatea sanselor, desi e clar ca nu toti ne folosim de acestea la fel de bine. In evanghelia de astazi, din trei, numai doi si-au folosit „talantii”, caci celalalt a refuzat lucrul si totul a ramas ingropat „in pamant”.

Ei bine, cunoscand Stapanul mai dinainte ca puterile si ravna oamenilor sunt diferite, de vreme ce ne-a lasat liberi si nu ne-a „programat” viata ca unor roboti, ne-a daruit fiecaruia talanti dupa aceste puteri si dupa ravna fiecaruia. Si pentru a nu incapea urma de suspiciune aici, cum ca Dumnezeu ar fi nedrept, luati aminte ca nu a cerut 10 talanti de la cel ce primise doar doi, si nici nu a pretins patru de la cel primise doar unul. Nu! Domnul a judecat cu dreptate, pe fiecare dupa cat a primit. Dar, nu se poate chiar nimic!… Cel viclean si lenes, si care nu si-a facut catusi de putin datoria, pentru nelucrare, ba inca si suspiciune si rautate, a fost „aruncat in intunericul cel mai dinafara”. 

De ce? Pentru ca Dumnezeu ne-a creat pentru impreuna-lucrare, iar nu pentru decor, ori pentru simpla trebuinta a cuiva. Pentru decor a creat firea lucrurilor inconjuratoare si florile, dupa felul si frumusetea lor, iar pentru hrana si trebuinta omului a creat verdeata cea hranitoare si animalele. Pe om, insa, l-a creat „sa creasca, sa se inmulteasca…. sa umple pamantul, sa-l supuna si sa-l stapaneasca” (Fac. 1,28), dar nu cu viclenie si lene, ori ingropandu-si talantii… Dumnezeu ne-a conceput impreuna-partasi la opera Sa de creatie a lumii, atunci cand a daruit femeii capacitatea de a fi „mama”, iar barbatului prerogativa de a putea deveni „parinte duhovnicesc”, daruri prin care si unul si altul se aseamana lui Dumnezeu — prin postura de creatori si proniatori — pentru aceasta si inzestrand pe fiecare dupa puterile si ravna dovedite.

Oricum, desi „darurile sunt felurite, (este) acelasi Duh” (I Cor. 12,4). „Cand va veni Fiul Omului intru slava Sa”… (Mt. 25, 31), pe niciunul nu-l va lasa necercetat si nerasplatit: pe cei buni „peste multe ii va pune” (stapani), iar „pe cei rai cu rau ii va pierde, iar via o va da altor lucratori, care vor da roadele la timpul lor” (Mt. 21, 41). Cat priveste soarta talantului dezgropat, acesta a fost incredintat celui cu zece talanti, ca cel ce a fost mai de incredere inca de la inceput, lucru pentru care a si fost harazit cu mai mult.

Dragii mei,

Lui Dumnezeu Ii pasa de creatia Sa si nu o poate lasa de izbeliste. L-a creat pe om din iubire si nu-Si poate uita atat de usor propria dragoste. De aceea, cauta atat catre cei ce si-au implinit cu sarg misiunea, rasplatindu-i ca atare, cat si spre cel ce nu si-a asumat destinul si nu si-a facut datoria, dezbracandu-l de har:

„Luati dar de la el talantul si dati-l celui ce are zece talanti”.

Desi ne daruieste in mod inechitabil cu daruri, Domnul ne cheama pe toti la impreuna-lucrare si rasplata. Aceasta este, pe scurt, concluzia evangheliei de astazi. Si, pentru a intelege foarte clar mesajul ei, trebuie s-o spunem foarte raspicat ca Dumnezeu nu este nedrept, chiar daca imparte in mod inegal daruri oamenilor, deoarece o face potrivit puterilor lor. Nu este nici „lacom”, “neintelegator” ori „aspru” — cum L-a numit „sluga vicleana si lenesa” —, de vreme ce Se multumeste cu lucrul inmultit dupa dreptate. Si, cu atat mai putin este rau sau nedrept, atata timp cat lasa, totusi, si celui de pe urma vreme de lucrare si de pocainta ca si celui dintai. Da! Dumnezeu procedeaza cu noi si intelept, si drept, si dovedeste aceeasi bunavointa si rabdare si cu cel lenes, ca si cu cel lucrator si harnic.

Sa invatam din evanghelie, asadar, ca avem cu totii un „Stapan” Care, chiar daca nu Si-a impartit in mod egal fiilor Sai avutia, i-a chemat, totusi, deopotriva la lucrare, pe fiecare dupa puterile lui si, mai ales, a cerut socoteala fiecaruia dupa dreptate atunci cand S-a intors. Sa luam aminte ca ne-am nascut fiecare cu un rost pe pamant, cu un destin si cu o misiune sfanta, si ca nu avem dreptul sa ne ignoram nici calitatea de „fii” (dupa har) ai lui Dumnezeu, nici pe aceea de „colaboratori” la lucrarea Sa sfanta, dar nici pe aceea de „responsabili” pentru tot ceea ce am lucrat in viata.

Asa stand lucrurile, sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne faca si pe noi fii si lucratori harnici in „via” Sa. Sa ne dea si noua putere sa ne ducem „lupta cea buna” (II Tim. 4, 7) pana la capat si sa ne invredniceasca si pe noi a sta „fara de osanda” inaintea judecatii Sale celei nemitarnice, ca sa nu fim rusinati ca sluga care si-a ingropat cu neintelepciune talantul.Sa ne luam in serios si sa ne purtam cu barbatie „sarcinile noastre”, sa ne facem datoria de crestini de pe pozitia sociala pe care ne aflam si din postura in care suntem fiecare, si bun va fi Domnul sa caute cu dragoste si bunavointa spre lucrarea si talantii inmultiti cu ravna de noi, Amin.

(din: †  Sebastian, Episcopul Slatinei si Romanatilor, Predici la Duminicile de peste an, Slatina, 2011)

The-Rich-man-detail-from-the-icon-of-the-parable-of-the-laborers-in-the-Vineyard1

Legaturi:

***


Categorii

Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Arsenie Boca, Parintele Gheorghe Calciu, Pilda talantilor, PS Sebastian

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

13 Commentarii la “PILDA TALANTILOR. Predicile Parintilor Gh. Calciu, Arsenie Boca si a episcopului Sebastian al Slatinei: “Dumnezeu ne-a creat pentru IMPREUNA-LUCRARE, iar nu pentru decor”

  1. “Multi parinti spun ca fiecare crestin trebuie sa se cerceteze pe sine,sa-si faca o analiza zilnica,sa vada cele bune si cele rele.Pe mine nu m-a ajutat asta,ci cu totul altceva.Spuneam:ce vrea Dumnezeu sa fac astazi?Puneam inaintea mea poruncile lui Hristos si insintam catre implinirea lor,dupa cuvantul Ap.Pavel:”uitand cele ce sunt in urma mea si tinzand catre cele dinainte,alerg la tinta,la rasplata chemarii de sus a lui Dumnezeu intru Iisus Hristos”(Filipeni 3,14),asa ca,in afara de caderile cele grave,pentru care trebuie o deplina pocainta si spovedanie,omul nu trebuie sa se autoanalizeze foarte mult,nici sa-si cerceteze gandurile pentru a vedea de unde provin.Si nici daca are har sau hrana duhovniceasca.
    Omul nu trebuie sa fie spion,ci sa aiba o pocainta adanca,desigur, pocainta adanca pentru clericul ce lucreaza in lume nu este pe deplin posibila,poate nici nu ii foloseste,deoarece atunci nu ar putea sa se ocupe de ceilalti si nu ar folosi pe multi.
    Pocainta adanca provine din smerenie si din lucrarea dumnezeiescului har.Cand smerenia se pierde,atunci se pierd toate,toata viata duhovniceasca se arata in Fericirile lui Hristos,cele care incep cu smerenia.Chiar si cunostintele teologice pot naste o satisfactie egoista,care le distruge pe toate.
    Cum ajungem la smerenie si pocainta?Avem inaintea noastra poruncile lui Hristos si incercam sa le implinim;intelegem insa ca nu putem sa ajungem la inaltimea poruncilor Sale,atunci intelegem ca suntem pacatosi,ca avem patimi,si incepem sa ne pocaim.Atunci vine si plansul.Si cerem doar mila lui Dumnezeu.
    Astfel viata crestinului este foarte simpla.”
    (“Cunosc un om in Hristos”-Hierotheos V.)

    “Cand credinta ta in Dumnezeu,fie ca-ti merg bine toate,fie ca ai cazut la pat,sau te afli in ceasul plecarii din urma,slabeste sau se lasa infranta de zadarniciile vietii,de boala,de amenintarea si spectrul mortii,ridica-ti ochii inimii spre cetele protoparintilor,patriarhilor,proorocilor si dreptilor,apostolilor,ierarhilor,mucenicilor,doctorilor fara de arginti,cuviosilor si ale tuturor sfintilor.Ia seama cum,atat in timpul vietii,cat si in ceasul plecarii lor din aceasta lume,si-au indreptat mereu gandul spre Dumnezeu si au murit in nadejdea invierii,a vietii vesnice;cauta si tu sa le urmezi pilda.
    Aceste vii exemple,atat de numeroase,pot intarii credinta sovaielnica in Domnul si in viata viitoare a oricarui crestin.”
    (“Viata mea in Hristos”-Sf. Ioan de Kronstadt)

  2. Pingback: Talanţi şi talente – Cuvinte de folos | Alex Rădescu
  3. De vreme ce pilda se refera la imparatia cerurilor, talantii nu trebuie interpretati ca talente, ci ca daruri duhovnicesti ale lui Dumnzeu, haruri ale Duhului Sfant. Darul Botezului este talantul minimal pe care multi il ingroapa. Multi, precum Sf. Siluan Athonitul, primesc mult har, altii putin, dar il inmultesc. Dumnezeu stie starea fiecaruia si da dupa putere si dupa nevoie.
    Iar cu acesti talanti ramanem in imparatia cerurilor, unii cu zece sau chiar cu unsprezece, altii cu patru, altii cu paguba. Cei cu multa putere primesc de lucru, iar cei lenesi nu sunt osanditi pentru ca li s-a cerut mult, ci pt ca n-au lucrat nici macar putin.
    Cred ca se mai poate spune si ca toti oamennii, chiar si nebotezati, au in suflet o aplecare spre credinta, o inclinatie, chemare spre vesnicie pe care cel mai ades n-o valorifica. Oricum, talentele omenesti nu constituie nici avantaje, nici dezavantaje in privinta mantuirii. Adica si cei talentati, si cei netalentati se pot mantui in functie de cata bunatate manifesta fata de semeni si credinta fata de Dumnezeu.

  4. Spuneam cele de mai sus pentru ca chiar si crestinii preiau usor si fara discernamant interpretarea laica prin care se justifica “inmultirea talantilor” cu referire la orice talent personal. De fapt, talantii din pilda sunt invataturile lui Hristos pe care fiecare trebuie sa le lucram si vom da socoteala daca am implinit poruncile Lui sau ne-am ingropat preocuparile sulfetesti in viata pamanteasca.

  5. Pingback: SFANTA SI MAREA MARTI. Pilda celor 10 fecioare si pilda talantilor. Cuvant despre cantarea: Iata, Mirele… -
  6. Pingback: PREDICI AUDIO ale Pr. Ciprian Negreanu la PILDA SEMANATORULUI despre importanta esentiala a ATENTIEI LA TINE INSUTI, a TREZVIEI NEINCETATE: “Orice stare pe loc si nepasare fata de suflet este de fapt o cadere, o coborare“. LUCRAREA LUI DUMNEZE
  7. Pingback: “DUMNEZEU CERE LA MASURA FIECARUIA. Mai mult decat a face ceva, lui Dumnezeu Ii place SA VREI! Sa incerci! Vrea sa te gaseasca in aceasta osteneala“ – PREDICI AUDIO pentru noi, cei chemati la Cina sau la Nunta Fiului -
  8. Pingback: CARTURARII FATARNICI SI VADUVA SARACA. Viciile ascunse ale inimii care falsifica si fac neroditoare viata noastra crestineasca. SA NU FIM CONCESIVI FATA DE PROPRIILE PACATE “MARUNTE” CARE NE SLABESC VOINTA SI NE TOCESC SENSIBILITATEA CONSTIINT
  9. Pingback: “LAZARII VEACULUI ACESTUIA” si IADUL CONSTIINTEI. Predici audio ale Pr. Ciprian Negreanu la PILDA BOGATULUI NEMILOSTIV SI A SARACULUI LAZAR | Cuvântul Ortodox
  10. Pingback: “ADU-TI AMINTE DE DRAGOSTEA CEA DINTAI” – Parintele Zaharia despre “AVENTURA” CREDINTEI si ETAPELE LUCRARII LUI DUMNEZEU cu noi si in noi (I) | Cuvântul Ortodox
  11. Pingback: CARTURARII FATARNICI SI VADUVA SARACA. Viciile ascunse ale inimii care falsifica si fac neroditoare viata noastra crestineasca. “Deprinde-te sa biruiesti cele mici daca vrei sa le birui pe cele mari”. SA NU FIM CONCESIVI FATA DE PROPRIILE PACA
  12. Pingback: “Iisuse, ramai bucuria mea! – Lidia Staniloae despre INMULTIREA TALANTILOR si marele pianist DINU LIPATTI. Dincolo de arta, acolo unde este Esentialul vietii… | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate