BOTEZUL DOMNULUI (TEOFANIA). Omilie a Sfantului Vasile si PREDICI AUDIO cu Pr. Ciprian Negreanu si Arhim. Nectarie: ARATAREA SMERENIEI LUI DUMNEZEU

5-01-2013 Sublinieri

Despre ape şi despre Sfântul Botez[1]

După ce m-am ocupat ieri de cuvântul despre prooroci şi patriarhi, au rămas puţine din creaţiile lui Dumnezeu. Căci toate se spală prin ape şi se adapă şi se curăţă. Şi, într-adevăr, firea apelor e una, dar se împarte în multe părţi prin zidiri: în viţă se face acritură, în untdelemn unduioasă; în crin albă, roşie în trandafir; în roade hrănitoare, în lemne crescătoare; patrupedele le adapă şi pe peşti îi hrăneşte; trupurile oamenilor le curăţă. Oricând trăim, prin ape trăim; oricând ne îmbogăţim, prin ape ne îmbogăţim; oricând ne odihnim, prin ape ne odihnim. Prin urmare să nu ţi se pară mică puterea apelor! Ci acestea toate le trec pentru lungimea cuvântului. De fapt, oricât vom tălmăci, pe cele mai multe le sărim; căci nu ajunge cuvântul omenesc să tâlcuiască cu de-amănuntul darul cel îndestulat al apelor, precum nu se poate măsura marea cu cuvântul, nici câte bunătăţi ale apelor mărilor se distribuie oamenilor prin înţelepciunea lui Dumnezeu.

Şi iarăşi mă grăbesc spre Legământul cel Nou, căci, vorbind multe despre ape, nu ştiu de unde am însetat şi, înotând în apele celui de faţă, iarăşi însetez. Dar îmi voi aduce aminte de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care propovăduieşte în Evanghelii şi spune:

„De însetează cineva, să vină la Mine şi să bea; căci cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui” (In. 7:37-38).

Aşadar să alergăm la El şi să ne tămăduim setea noastră, adăpându-ne cu curgeri duhovniceşti şi irigându-ne cu ape cereşti! Nu cumva voi afla că port în mine chiar un râu şi, căutând numai un râu, mă voi afla câştigând tot izvorul? Căci Iisus Hristos este avuţia fără de moarte a sufletelor noastre şi izvor ceresc. Însă unde voi alerga? Cine e Cel ce mă conduce de mână? Cine e Cel Care să-mi arate paharul acesta al vieţii? Conduceţi-mă de mână pe mine, străinul, la ape, călăuziţi-mă la izvorul, la râul şi la curgerile care izvorăsc sus, în cer, şi de acolo plouă, iar pe cei ce beau cu credinţă îi trimite în împărăţia cerurilor! Căci poftim foarte de aceste ape ca să aflăm mântuirea.

Vino, fericite între apostoli Ioane, cheamă-ne pe noi la Iordan! Căci, multe ape cutreierând, de la tine vom primi cununa cea dumnezeiască. De fapt, ştiu că proorocii şi patriarhii prin ape s-au mântuit [în chip simbolic] şi că zidirea întreagă s-a spălat prin ape, iar Dumnezeu cel fără de păcat S-a botezat cu apă. Acesta vine la Iordan să Se boteze şi să înfăptuiască minunea cea mare şi străină. Dumnezeu Unul-Născut[2], Care este în sânul Tatălui, Cel ce este din început la Dumnezeu, Dumnezeu, Cuvântul şi Fiul lui Dumnezeu, Cel închinat de îngeri şi slăvit de arhangheli, pe Care-L laudă heruvimii şi-L slăvesc serafimii, întinzând mare curăţire şi bună-vestire lumii, învaţă neamul oamenilor să nu dispreţuiască harul acesta ceresc. Şi Se botează Cel fără de păcat şi apele lumii le sfinţeşte. Căci Domnul este peste ape multe, însă îi plineşte pe cei de faţă Cel ce Se botează; căci şi Duhul Sfânt S-a pogorât peste El în chip de porumbel. Şi Tatăl de sus, din ceruri, a strigat:

„Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Mt. 3:17).

Adevărată e proorocia care spune:

„Domnul peste ape multe. Dumnezeul slavei a tunat” (Ps. 28:3).

Oare cine nu crede după o astfel de slavă[3]? Cine se mai îndoieşte de harul acesta ceresc? Nu se poate ca cineva să vadă împărăţia cerurilor fără a se învrednici de botez, nici nu poate să se afle desăvârşit, chiar de va petrece ca îngerii, fără a lua cununa darului acesta. Însuşi Mântuitorul şi Domnul nostru Iisus Hristos a arătat-o, spunându-ne:

„De nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate intra în împărăţia cerurilor” (In. 3:5).

Ba şi de-şi va duce viaţa îngereşte şi după apostoli se va dărui pe sine lui Dumnezeu, dar va dispreţui harul botezului, nu poate să se afle desăvârşit. Aşa a spus fericitului Corneliu:

„Corneliu, rugăciunile tale şi milosteniile tale s-au suit spre pomenire înaintea lui Dumnezeu” (FA 10:4).

Însă peste acestea este cununa cea desăvârşită, darul cel din credinţă prin ape. De aceea a trimis pe întâi-stătătorul apostolilor, pe Petru, şi a plinit restul. A venit, a îndrumat, a botezat, a încununat. S-a pus de acum pe credinţă neclintit͵ rămâne întemeiat pe harul apelor.

Nu te uita la ape şi să te îndoieşti iarăşi! Vezi cum îţi dăruieşte Dumnezeu prin ape iertarea păcatelor! Nu te uita la ape şi să iei spre defăimare uşurinţa darului! Când vezi apele, aleargă cu credinţă, căci aceste ape îţi sting gheena, acestea te rourează pentru râul cel înfocat, acestea singure ruşinează cugetarea gheenei. Aşa a spus bogatul cel din Evanghelii care căuta şi vedea pe Lazăr odihnind în sânurile lui Avraam:

„Miluieşte-mă, părinte Avraame, şi trimite pe Lazăr ca să-şi moaie degetul său în apă şi să răcorească limba mea, că mă chinuiesc rău în văpaia aceasta! (Lc. 16:24).

De aceea, când vezi apele, aleargă cu sârguinţă! Căci aceste ape îţi deschid cerul, aceste ape te strămută de la robie la libertate; aceste ape îţi deschid raiul şi-ţi dăruiesc ochi duhovniceşti; aceste ape te înalţă la tainele cele cereşti, la care îngerii doresc să privească. Te-ai întraripat de acum cu gândirea la ceruri; ai văzut pe Dumnezeu sfinţind firea apelor, ai văzut nedespărţita potrivire a Sfintei Treimi deasupra apelor, ai luat de la Dumnezeu făgăduinţele prooroceşti, care binevestesc mântuirea ta; cununa sufletului e vădită, iertarea păcatelor celor de multă vreme e aproape. Rânduieşte-le pe toate în chip curat şi întărit spre gătire: credinţă curată, gând nerănit, frică dumnezeiască, închinare adevărată, veşmânt îngeresc, adu-le pe toate desăvârşite Celui desăvârşit, căci va să fii slujit de leviţi, să fii dus de mână de preoţi, de îngeri să fii înarmat, de ape să fii curăţit, la Dumnezeu şi Tatăl să fii încununat, că Lui se cuvine slava împreună şi Fiului şi Duhului Sfânt în vecii vecilor. Amin.


[1] Text tradus după Sf. Vasile cel Mare, Homilia in aquas în Ps. Basilii, Ες τ δατα κα ες τ γιον βάπτισμα, S. Constanza (ed.), Peloritane Editrice, Messina, 1967, pp. 39- 44.

[2] Cf. In. 1: 18. În versiunile manuscrise ale Noului Testament se găseşte şi varianta „Dumnezeu Unul-Născut”, spre care înclină Sfântul Vasile şi face uz de ea de patru ori în Tratatul despre Sfântul Duh, VI, 15; VIII, 17, 19; XVIII, 45. Această variantă mai este menţionată şi de alţi Părinţi bisericeşti precum: Clement Alexandrinul, Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Epifanie al Salaminei, Eusebiu al Cezareei, Teodoret al Cyrului, Sfântul Chiril al Alexandriei.

[3] Deşi nu este explicit din text la care slavă se referă pentru că nu o descrie, se subînţelege că e vorba de slava Noului Testament. Având în vedere că la Bobotează Hristos a fost adumbrit de Duhul Sfânt în chip de porumbel şi a fost mărturisit de Tatăl şi cerurile s-au deschis, lucruri care arată tainele ce sunt primite prin Botezul creştin, nimeni n-ar trebui să refuze să devină creştin prin Botez.

(din: Sfantul Vasile cel Mare, Omilii inedite. Două cuvinte despre botez, Editura Doxologia, 2012)

***

Predici audio ale Parintelui Ciprian Negreanu (Cluj) la Boboteaza (Botezul Domnului):

Predica din 2012 – recomandare speciala (mai ales ultima parte):

“Dumnezeu Isi pune obrazul pentru noi”

Noi suntem innebuniti a ne evidentia, in a fi cinstiti de oameni, in a demonstra ca suntem ceva/cineva, Dumnezeu dimpotriva

Schimbarea “piramidei” existentiale de catre Dumnezeu

Descoperirea Mielului lui Dumnezeu: “a venit pentru cei care aveau nevoie de El, pe care ii durea si ii ardea sufletul pentru pacatul lor…

Pentru ce mai tine Dumnezeu lumea? Despre “uraciunea pustiirii”, incetarea jertfei Mielului junghiat, Hristos, pe sfintele altare la sfarsitul lumii:

[…] Sangele Lui Hristos tine lumea. Parintele Arsenie [Boca] spunea ca Sfanta Liturghie mai tine lumea si nu e o vorba oarecare, aruncata asa, pentru ca suna frumos. Asa este, sangele Lui care se varsa neincetat, Mielul lui Dumnezeu care se jertfeste, S-a jertfit si atunci si se jertfeste si acum neincetat, aceasta mai tine lumea.

De aceea se zice la sfarsitul veacurilor, ca atunci cand veti vedea “duhul pustiirii” in locul cel sfant, atunci sa stiti ca vremea este aproape. Adica, locul cel sfant, cele mai sfinte locuri de pe pamant sunt altarele, sunt bisericile, iar cel mai sfant loc dintr-un altar este locul in care se tine Sfanta Impartasanie. Cand trecem pe langa o biserica pentru asta ne inchinam, lui Hristos, care este acolo, pe sfanta masa. Ne inchinam pentru Hristos, nu zidurilor, nici macar icoanelor, ci lui Hristos, Il salutam pe Hristos, ne inchinam Lui care este acolo, este Viu. Locul cel sfant este acesta si cand veti vedea “uraciunea pustiirii” in locul cel sfant, sa stiti ca a venit sfarsitul. Atunci cand Sfanta Liturghie nu se va mai face sau nu va mai fi placuta lui Dumnezeu, sau cate se vor mai scoate si cate se vor adauga, sau ce se vor mai spune acolo, incat Dumnezeu nu va mai primi aceasta jertfa, sau cand uraciunea pacatelor oamenilor va fi atat de mare incat Dumnezeu nu va mai primi aceasta jertfa, si nu o va mai primi in general, nu neaparat in sensul in care noi o vom face in continuare si nu vom sti ca ea nu mai e primita. Nu, ci nu va mai lasa pe acei preoti, pe acei slujitori, sa slujeasca, sau vor sluji formal, de fatada, asa cum aud ca se fac Liturghii in multe parti, cu potirul gol si cu discul gol, pentru ca nu se impartaseste nimeni. Se intampla in putine locuri, dar se intampla, iar aceasta e “uraciunea pustiirii” deja aratata in anumite locuri. Dar, cand se va vedea asta in locul cel sfant si peste tot, cand in general nu se va mai face aceasta Liturghie in care Mielul lui Dumnezeu Se jerfeste pentru lume, atunci, balaurul cel din vechime legat in adancuri, care e legat prin puterea Mielului, nu prin puterea noastra, ci legat prin jertfa Lui si prin coborarea Sa in adancul iadului, se va dezlega. Si atunci, sfarsitul este aproape.

Dar pana atunci, sa ne intarim si sa-L primim pe Hristos, Cel care Se jertfeste pentru noi, sa-L iubim pe Hristos, Cel care pune pentru noi sufletul Sau. Vorba Lui nu e goala cand zice: “Cel ce se rusineaza de Mine inaintea oamenilor, si Eu ma voi rusina de el inaintea ingerilor lui Dumnezeu sau inaintea Tatalui. Iar cel ce va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor si Eu voi marturisi pentru el…” El da marturie despre noi, El ne iubeste, El se pune inaintea Tatalui, inaintea cerurilor pentru noi, pacatele noastre ard in obrazul Lui. Ii e rusine de greseala noastra. Lui Ii e rusine inaintea Tatalui si inaintea ingerilor! El se face una cu noi, nu S-a facut numai atunci in Botez, cand a coborat cu ceilalti pacatosi, ci Se face neincetat. N-a coborat numai o data in iad si dupa aceea nu se mai coboara… Se coboara cu fiecare in iadul sufletului sau. Si Il arde pacatul nostru pe obraz, si Il doare, si iese inaintea Tatalui si a cerurilor ca si cum El ar fi pacatos, ca si cum El ar fi blestemat.

Si sa stiti ca poate […] greutatea cea mai mare pe care o vom avea la A Doua Venire, nu va fi judecata Lui cea aspra, pentru ca cuvintele Lui ne vor judeca si ne judeca de acum, nu vor fi cine stie ce judecati aspre ale lui Dumnezeu atunci, ci rusinea inaintea lui Dumnezeu, rusinea in fata Celui care ne-a purtat pacatele, a Celui care a raspuns pentru pacatele noastre zi de zi, clipa de clipa, in fata Celui care ne-a iertat din nou si din nou, si a avut incredere in noi pana la sfarsit, dand, si lasand, si rugandu-L pe Tatal sa ne mai dea vreme: Mai lasa-l si la anul, mai lasa-l inca o data… Lasa, ca acum o sa si sap in jurul copacului si o sa pun si balegar. Poate o sa rodeasca…Mai lasa-l, mai lasa-l…

Dumnezeu Isi pune obrazul pentru noi, Hristos face acest lucru. Si rusinea aceasta, in fata lui Dumnezeu cand noi am trait o viata stearpa pana la sfarsit si Dumnezeu Si-a pus totusi obrazul pentru noi, rusinea aceea e de nesuportat, aceea e inceputul iadului. Si de aceea spune in proorociile despre sfarsitul lumii, in Noul Testament, ca atunci cand Il vor vedea pe Mielul injunghiat, pe Fiul lui Dumnezeu pe tron, vor plange toate neamurile pamantului. Vor plange pentru ca vor vedea realitatea, cum a fost Dumnezeu cu ei, ce a facut Dumnezeu pentru ei si cum Si-a pus sufletul pentru ei. Si vor vedea viata lor, si in clipa aceea ce sa mai spui? Ce poti sa spui? Nu mai exista “Voi face acum, fug repede acum”. Nu mai poti rezolva nimic, ceea ce trebuia sa faci a trecut, ceea ce trebuia sa spui n-ai spus, nimic nu se mai poate inlocui…”

*

Predica din 2010:

De ce si pana unde s-a coborat Hristos pentru noi?

*

Predici din 2009:

prima parte:

ARATAREA/DESCOPERIREA LUI HRISTOS IN LUME SPRE TREZIREA NOASTRA

Toata dreptatea lui Dumnezeu era smerenia Lui”

a doua parte:

SMERENIA LUI DUMNEZEU SI “VREMEA CERCETARII NOASTRE”

sursa: ASCOR Cluj

***

Predica Parintelui staret Nectarie de la Sihastria Putnei la Botezul Domnului:

Va mai recomandam:

***

Audio: CANTARI PSALTICE SI CUVINTE DUHOVNICESTI la Boboteaza:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.


Categorii

1. SPECIAL, Botezul Domnului si ajunul sarbatorii, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Ciprian Negreanu, Parintele staret Nectarie Clinci, Sfantul Vasile cel Mare, Taina Botezului si Taina Mirungerii

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

13 Commentarii la “BOTEZUL DOMNULUI (TEOFANIA). Omilie a Sfantului Vasile si PREDICI AUDIO cu Pr. Ciprian Negreanu si Arhim. Nectarie: ARATAREA SMERENIEI LUI DUMNEZEU

  1. Pingback: SEMNIFICATIA SI INSEMNATATEA BOBOTEZEI/ Sfintenia primita ca dar/ Ziua in care CERURILE SE DESPICA (Recomandari duhovnicesti I) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  2. Buna ziua!
    am si eu o intrebare, se spune ca de Boboteaza se sfintesc toate apele din lume,este adevarat?

  3. Se sfintesc toate apele, dupa cum scrie si Sf. Vasile, dupa cum se spune si in rugaciunile de la slujba Aghiazmei Mari de astazi, dar asta nu inseamna ca sunt aghiazma. De orice Praznic imparatesc se pogoara binecuvantarea acelui eveniment (Teofanie, Schimbarea la Fata, Nasterea Mantuitorului, Inviere…) asupra lumii duhovniceste, dar o resimt doar cei simtitori cu duhul, care sunt fii ai imparatiei, dupa cum marturiseste un isihasta anonim in cartea sa, “Vedere duhovniceasca”. Intoarcerea Iordanului, lumina de la Ierusalim, norul de pe Tabor sunt niste marturii materiale.

  4. Pingback: Cenusa sau tarana? Crematoriu sau mormant? RASPUNSURILE BISERICII IN FATA ASALTULUI INFOCAT AL CELOR CARE O VOR “REFORMATA” DUPA MODA LUMII - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  5. In pericopa evanghelica ce s-a citit astazi in biserica s-a spus ca “Ioan a vazut Duhul Sfant in chip de porumbel” pogorandu-se peste Iisus. Asa cum atunci Ioan a vazut, si astazi cei credinciosi au simtit ca s-a coboarat acelasi Duh Sfant peste apa si a prefacut-o in Agheazma Mare. Cum atunci nu tot poporul a vazut pe Duhul, asa si astazi, nu toti cei botezati L-au simtit. Altfel, intregul popor ortodox roman L-ar fi slavit pe Dumnezeu si nimeni nu ar fi indraznit sa aduca critici Bisericii lui Hristos asa cum inteleg ca s-a intamplat intreaga zi.

  6. Pingback: Duminica dinaintea Botezului Domnului. CEA MAI BUNA DINTRE VESTI. Talcuirea Sfantului Vasile al Kinesmei la inceputul Evangheliei dupa Marcu si predica audio a Parintelui Ioanichie Balan -
  7. Pingback: Predica si talcuire la BOTEZUL DOMNULUI a Sfantului Nicolae Velimirovici: MINUNATA SMERENIE A LUI DUMNEZEU. “Hristos a intrat in apa nu ca sa Se curateasca pe Sine, ci ca sa inece simbolic pe omul cel vechi” -
  8. Pingback: Predici audio la BOTEZUL DOMNULUI. Smerita Aratare a Domnului in lume – VESTIREA NASTERII DIN NOU si MINUNEA INFIERII NOASTRE. Folosul apei sfintite -
  9. Pingback: SFÂNTA EPIFANIE a Domnului şi Mântuitorului Iisus Hristos | Cuvântul Ortodox
  10. Pingback: DESCHIDEREA CERURILOR si SANSA “RESTARTARII” VIETII. Taina “Aratarii” celei ascunse si a “Dreptatii” celei scandaloase a Dumnezeirii pogorate. SMERENIA CHEAMA HARUL | Cuvântul Ortodox
  11. Pingback: “Veseleste-te, pustie insetata!” – OMILIE LA TEOFANIE a Arhim. Emilianos Simonopetritul | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate