PROBA INSELATORIEI!
REGRETUL SAU POCAINTA NU EXISTA!
INTERVIU NICOLAE CORNEANU – MINCIUNA CAINTEI!
Transcrierea inregistrarii audio, interviu Radio Romania Actualitati:
“Reporter: …Legat de momentul acesta, al Sinodului, cum primiti decizia Sf. Sinod, I. P.S. voastra?
Nicolae Corneanu: Cu toata smerenia si buna credinta…Sunt increzator in realitatea, obiectivitatea tuturor hotararilor Sf. Sinod si nu pot decat sa fiu cu recunostina pentru faptul ca Sf. Sinod apreciaza si bunele si relele asa cum se cuvine.
Reporter: A fost o greseala gestul pe care l-ati facut?
Nicolae Corneanu: Deocamdata Sfantul Sinod a fost, sa zic asa, cu obiectivitate critica fata de ceea ce am facut eu, dar e dreptul Sf. Sinod.[remarcati care a fost intrebarea si care e raspunsul! – nota noastra]
Reporter: Regretati lucrul acesta?
Nicolae Corneanu: Sigur ca imi pare rau ca s-a ajuns la asa situatie, dar imi pastrez credinta in bunul Dumnezeu”.
Cititi:
Doneaza pentru filmul "Scrum"
sa ne incredem in mila lui Dumnezeu … e singura cale
Sa nu uitam ca, desi ierarhii au facut compromisuri de-a lungul vremurilor, Biserica lui Hristos a dainuit si avem garantia Mantuitorului ca nu o vor birui nici portile iadului. NADEJDE !!! Ascultarea de ierarhi se face doar in cadrul Ordoxiei. Daca nu o sa mai avem ierarhi pamanteni, ramane pururi Marele Ierarh, de care nu trebuie sa uitam nici o clipa. Avem de partea noastra martirii, mucenicii, marii duhovnici, marturisitorii din clipele cumplite ale prigoanelor. Rugaciunile Maicii Domnului sunt cu noi. CAPUL SUS ! Intristarea e doar de la diavol ! Sa amintim in rugaciunile noastre pe ierarhii nostri, ca sa n calauzeasca pe Calea Mantuirii si nu a pierzaniei. Sa ne rupem de lume, daca e necesar. Nu ne trebuie comuniune cu apostatii, nu depinde de resursele materiale ale depravatilor din accident. Sa gustam din bogatiile Imparatiei lui Dumnezeu, sa iubim pe aproapele in Adevar, aratandu-i daca se afla in ratacire. Nu putem zice ca iubim pe cineva, nepasandu-ne de mantuirea lui. E doar o complezenta, e o fatarnicie. Cum ne dam sufletul pt aproapele, daca ne ferim, pentru a nu-l supara, sa-i aratam riscurile ereziei. E drept, ca nu trebuie agasat cu asa ceva. Dar cand suntem intrebati si vedem disponibilitatea sa de a cauta Credinta, trebuie marturisit numai Adevarul. Avem cea mai mare responsabilitate, cei care-L stim. De nu vom reusi prin vorba, sa-i plangem in rugaciunile noastre alaturi in primul rand de pacatele noastre. Dumnezeu ne vrea pe toti. Sa mergem cat mai multi la EL ! iertare si pomeniti-ma in rugaciunile voastre ! Milueste-ne pre noi, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu si Domnul Dumnezeul nostru, in veci. Amin !
Deja am alergie cand ii aud vocea aia fatarnica si tonul ala prefacut!!! De ce se mai preface?? ca e clar pentru toata lumea ca-i un FATARNIC!!!
Putem sa adunam toate probele posibile asupra fatarniciei lui, nu pricepeti ca NU CONTEAZA!!! Orice proba, oricat de evidenta, si fulger din cer sa cada direct intre coarnele lui Corneanu si tot vor gasi o explicatie prin care sa-l scoata fata curata!
Nu fii asa fatalista, Aura. S-a pierdut o batalie, dar nu tot razboiul! Adevarul NU TREBUIE TACUT!
@ AURA
Chiar de ni se pare ca nu conteaza pentru moment ,aici pe pamant, va conta la Hristos ,Cel care va fi cu noi pana la sfarsitul vecului!
@ AURA
Chiar de ni se pare ca nu conteaza pentru moment ,aici pe pamant, va conta la Hristos ,Cel care va fi cu noi pana la sfarsitul veacului!
Imi pare sincer rau ca nu avem decat un singur mitropolit cu verticalitate care spune intotdeauna adevarul despre credinta. Sunt foarte curios cum au fost convinsi toti ceilalti episcopi si mitropoliti ca sa voteze pro – Corneanu. Vad ca nu au fost suficiente toate scrisorile si memoriile depuse la patriarhie ale adevaratilor ortodocsi cu dovezile clare de caterisire ale celor doi. Intr-adevar “E vremea lui…”.
Asa e, trebuie sa avem incredere ca portile iadului nu vor birui Biserica lui Hristos, dar, atentie este vorba de Biserica lui Hristos in plenitudinea ei, nu e vorba de Bisericile locale… Sa nu uitam de vechile biserici locale care au cazut de la dreapta credinta… hm …cea mai notabila este bineinteles venerabila Biserica a Apusului, fatarnic auto-denumita acum catolica si romana… trist dar foarte adevarat… oricum facem o mare impietate sa punem egal intre vechea si venerabila patriarhie apostolica a apusului cu jalnica institutie “teocratica” din ziua de azi
@ admin
Nu sunt fatalista, sunt de-a dreptul furioasa. Si nu e vorba de manie, ci de puterea iritabila a sufletului care se razvrateste atunci cand simte raul in starea lui pura. Cred ca am simtit cu totii aceasta “manie” buna si o simtitm din ce in ce mai des in ultima vreme, ca tot apar ocazii.
Sunt convinsa ca inca n-am pierdut razboiul si normal ca trebuie in continuare sa aducem la lumina tot adevarul si sa fim cu ochii pe orice mica miscare care ameninta ortodoxia si unitatea Bisericii noastre.
Cand am spus ca nu conteaza, ma refeream ca nu conteaza pentru ei, caci nu vor tine cont nici de canoane, nici de semnaturi, nici de vocile noastre, nici de vocile altor Biserici Ortodoxe sau ale calugarilor de pe Muntele Athos.
Aceste actiuni pe care le-am luat cu totii in incercarea de a ne apara au fost foarte bune, dar parerea mea este ca nu functioneaza, sau cel putin nu cu eficienta cu care avem nevoie sa functioneze. Si, dupa principiul “daca ceva nu merge, incearca (si) altceva”, cred ca ar trebui sa gasim si alte maniere de “lupta” Nu stiu care ar fi alea, nu am nimic in minte, dar ma gandesc sa facem un brainstorming 🙂
pt Kamelia:
noi suntem in comuniune cu Biserica Ortodoxa Universala.. nu se poate vorbi de biserici locale sau de nationalism in Biserica. Hristos este UNUL, de “nationalitate” divina si cu “situat ca spatiu” in Imparatia Sa Cea Cereasca. De va cadea la noi, in Romania, Biserica, nu inseamna ca este sfarsitul Bisericii lui Hristos. Vom apartine mai departe de Biserica, oriunde s-ar afla ea ca spatiu geografic, dar ramasa in comuniune cu Cerul, in Rusia, in Grecia, in Serbia etc. Gloatei ii este sortit apusul…
“Nu vreau moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu”.Daca nu se intoarce (pocaieste)mai e viu?
O, Doamne, banuiam ca va fi asa, dar nu la un scor, cum scria cineva, ca la rugby. Dar macar lucrurile sunt clare, oaia s-a separat de tapi. Ispita intristarii si a deznadejdii e mare, inca sa nu uitam cuvintele Sf Pavel – cine ne va desparti pe noi de dragostea lui Hristos ?
Adevarul ca meritam ce se intampla, pentru ca, de 20 de ani, am ajuns in sangele copiilor avortati pana peste cap. Acum se platesc pacatele. Va trebui multa suferinta pana neamul nostru isi va reveni. Si vor fi chinuiti cei care nu se vor lepada de Adevar. Cititi cartea lui Ioan Ianolide – Intoarcerea la Hristos – si veti afla ca, uneori, cei putini (care nu sunt asa putini, doar prignitorii lor vor sa lase impresia) sufera pentru intreg neamul lor.
Asteptam sfatul duhovnicilor cu adevarat ortodocsi. Multa rugaciune a inimii, asata e solutia. Tot ce putem face pentru Ortodoxie e sa fie vie in noi. Dumnezeu sa ne ajute !
“Tot ce putem face pentru Ortodoxie e sa fie vie in noi”
Cred ca e mangaietor in aceste momente sa ne reamintim un mod de a pune problema pe care l-a aratat Pr Rafail Noica intr-un context similar:
Pe cand locuia in Anglia o ucenica i-a zis ca e foarte hotarata sa lupte pana la capat sa apere adevarul, sa marturiseasca dreapta credinta etc. Iar Pr Rafail i-a spus ca tot ce are de facut este sa lupte pentru a trai in ADEVAR, iar ADEVARUL insusi o va apara pe ea…
la o astfel de pocainta, un crestin nu se mai apropie de Sfanta Imparasanie!!!!
mai, ce pretentie de diplomatie la el!
vorba ceea : “mai catolici decat papa”. Asa au fost sinodalii nostri ieri. Fara pocainta si regret din partea “acuzatului”, ei l-au iertat de orice pedeapsa si consecinta a faptelor lui. De milostivi ce sunt, io stiu? Adica sunt mai milostivi si iertatori decat Biserica insasi, care iarta numai daca gaseste parere de rau si lasarea pacatului.
corect, pr. Ciprian!
avem ce meritam. si vom mai primi tot ce meritam.
@ Sorin:
Ca Ortodoxia sa ramana cu adevarat vie in noi, ea trebuie intrupata in fapte. Iar faptele care se cer includ inclusiv MARTURISIREA. Hai sa nu cream false opozitii intre trairea launtrica si marturisirea dreptei-credinte si sa nu fim partasi la diversiuni. Scoti din context cuvinte care s-au dat unui anumit om, intr-o situatie cu totul diferita decat cea de acum. Daca am lua stricto sensu ce insinuezi fratia-ta, am zice ca toti marturisitorii Ortodoxiei au gresit, pentru ca… nu s-au lasat ei aparati de Adevar, ci s-au apucat sa-L apere… Hm.
Nu am vrut sa sterg cu buretele tot ce s-a spus despre importanta faptelor in acest moment, doar voiam sa largesc putin orizontul. De aceea sensul postarii anterioare nu este absolut, dar ma gandesc ca trebuie sa fim cu adevarat adanciti in ADEVAR ca sa dam o marturie dreapta si ca sa avem cuvant cu putere (nu vreau deloc sa acuz prin asta pe cineva de aici, e doar o marturisire de pricipiu).
Ca dovada ca imi pun problema concreta a faptelor urmariti intrebarea mea si raspunsul primit de la Pr Savatie, printre comentariile la ultimul sau articol:
http://savatie.wordpress.com/2008/07/10/sinodul-bor-a-facut-un-pas-catre-popor/
Poate reusim sa gandim ceva pe termen mai lung, inainte ca cei care am semnat tot felul de petitii (zecile de acosiatii, manastiri, parohii) in aceasta perioada sa ne risipim fiecare la ale sale. Cred ca de acum ecumenistii vor actiona mai la fereala tocmai pentru a nu ne da ocazia sa ne mai mobilizam.
fratilor! Pentru Biserica Ortodoxa Romana cazurile celor doi ierarhi au fost foarte delicate. COnsider ca PF Daniel si Sf. Sinod au luat cea mai inteleapta si cumpatata decizie. S-au evitat extremele si s-a ales calea de mijloc, cea mai potrivita in aceasta situatie, dupa modelul Mantuitorului, a Sf. Apostoli si a Sf. Parinti. Nu vedeti ca unii doresc destabilizare bisriceasca pe linia de vest a tarii? Adica la granita cu Serbia si cu Ungaria. Cititi putina istorie si va veti convinge singuri de aceasta realitate din zilele noastre. Pentru ca Biserica este singurul liant national ce a mai ramas in picioare se incearca, pe toate caile distrugerea ei. Oare de ce au fost glasuri care au spus ca daca sinodul nu va hotari caterisirea celor doi se va rupe de Patriarhia Romana?
..sa aparam cu ravna ortodoxia si-acest pamant de sfinti si de eroi .. un cantec cutremurator care se potriveste acestui greu moment… http://www.youtube.com/watch?v=pgROs_hILTc&feature=related
Iata doua chestiuni care trebuiesc repede lamurite>
1) Intrebare oficiala, ce ar trebui sa vina din partea parintilor athoniti, daca Ips Nicolae REGRETA cu adevarat, ori se campeaza in raspunsul ambigu din scurtul interviu acordat presei, de dupa Sinod. Mie mi se pare, tinand cont de interviu, ca “a fost scuzat” si ca, de fapt, nu regreta nimic. Garantie 0.
2) Intrebare oficiala, din partea parintilor athoniti, privitoare la REDEFINIREA dogmelor. O lamurire cat se poate de clara..
http://www.rostonline.org/blog/razvan/2008/07/indecizia-sfntului-sinod.html
“… NU-MI PARE RĂU, DOAR CĂ REGRET…”
Tragicomedie în 5 acte
DUPĂ CĂDEREA CORTINEI
“Noi, “habotnicii” ăştia, care nu lăsăm Biserica să-şi vadă arhiereşte de treburile ei, ce şi pe cine să mai credem? Regretă cu adevărat ierarhul de la Timişoara, se va fi pocăit el efectiv măcar în faţa Sfîntului Sinod, sau “regretul şi pocăinţa… ca prim semn de în-dreptare” sînt doar un artificiu necesar în economia comunicatului oficial? Ca să nu mai fie suspiciuni după atîtea declaraţii contra-dictorii sau ocolitoare ale celui împricinat, n-ar fi fost mult mai firesc şi mai cinstit ca, în lipsa oricărei alte sancţiuni, să i se impună măcar o clară mărturisire publică de dreaptă credinţă, cu cerere de iertare faţă de credincioşii în rîndul cărora “a produs tulburare” şi pe care a fost totuşi dezlegat să-i păstorească mai departe?
Abia ieşit din şedinţa Sinodului care “a luat act de regretul şi pocăinţa” sa, prima declaraţie publică a Înaltului Nicolae a fost una de evidentă eschivă. Îi pare rău, dar nu pentru ceea ce a făcut, ci doar pentru situaţia care s-a creat. La întrebarea dacă regretă, ar fi putut răspunde simplu: “Da, regret” (sau, mă rog, “Nu, nu regret”); răs-punsul a fost însă unul evaziv, ocolindu-se cu obstinaţie şi termenul de “greşeală”, înlocuit prin sintagma “ceea ce am făcut eu”.
Gestul de eleganţă ultimă cu care ne-ar putea surprinde Înaltul Corneanu, dacă regretul şi pocăinţa sa n-ar constitui doar “pretexte de lucru”, ar fi acela de a se retrage din scaunul pe care l-a necinstit şi a-şi petrece ultimul lustru al vieţii în smerită rugăciune, în pacea vreunei mînăstiri dreptmăritoare, căinîndu-şi păcatele mai vechi şi mai noi, căci pe nemitarnicul Judecător nu-L va mai putea duce cu vorba, răspunzînd mereu pe alături de întrebare.
În lipsa unui asemenea gest, ca şi al unei mea culpa publice fără echivoc, impresia pregnantă rămîne aceea că ierarhul de la Timişoara nu regretă nimic din ceea ce a făcut, ci mai degrabă îşi rîde în barbă, cum îşi va fi rîs şi cînd a trecut de la angajarea legionară la angajarea comunistă, apoi de la angajarea comunistă la angajarea democratică. Biserica Ortodoxă este pentru el o pălărie bună la toate, iar Sfîntul Sinod se face complice în majoritate zdrobitoare (47-1!) la acest versatilism dizolvant, inventînd deunăzi, ca un fel de circumstanţă atenuantă, ceva ce nu s-a mai pomenit în nici o legislaţie religioasă sau laică de pe faţa pămîntului: avantajul celui care a păcătuit primul! Deşi recunoscut ca demn de caterisire, gestul este de data aceasta iertat, dar vai de cei care s-ar întîmpla să-l mai comită: aceia vor fi caterisiţi sau depuşi din treaptă, ca nişte banali păcătoşi la a doua mînă! “Tatăl minciunii” să rămînă în scaun, că de odraslele lui vom avea noi grijă de acum înainte!
“Biserica nu taie capete!”, a proclamat retoric P. S. Vincenţiu. Dar a omis să precizeze… pînă cînd. Noi ne-am fi aşteptat ca Biserica să-i taie Înaltului Nicolae nu capul, ci doar – pardon de expresie! – “ma-caroana”. Dar nici de atît nu s-a dovedit în stare”.
Asa popor, asa conducatori.
Cred ca cel mai corect si mai folositor e sa incepem cu noi, sa ne apropiem mai mult de Dumnezeu. Si sa indemnam pe cat ne sta noua in putinta sa se intoarca lumea cu fata la Hristos. Eu sunt convins ca daca noi am fi oameni smeriti, cu frica de Dumnezeu, cu dragoste unii fata de altii, cautand mantuirea mereu… Dumnezeu ar fi alaturi de noi.
Nu cred ca noi oamenii putem schimba ceva fara voia lui Dumnezeu!
De ce oare ingaduie Dumnezeu aceste necazuri?
De ce ne pedepseste?
Cum putem sa scapam de pedeapsa lui Dumnezeu? Oare luptandu-ne cu cei trimisi de Dumnezeu sa ne smereasca?
NU!
Trebuie sa punem cu totii inceput bun!
Sa ne amintim de intamplarea cu proorocul Iona si cetatea
Ninive. Ce a facut poporul cand le-a zis Iona ca inca 3 zile mai sunt si Dumnezeu va pierde cetatea? Oare sau apucat sa faca diguri impotriva inundatiilor (in caz ca vroia sa ii piarda prin apa)? sau si-au facut cumva rezerve de apa in caz de ii va pierde prin foc? NU!
Au alergat la pocainta!!! Sau cait, au cerut iertare! Au postit!
Rezultatul?
Dumnezeu a renuntat la pedeapsa!
Deci, consider ca a ne lupta pentru apararea Adevarului… e inutil.
Zice in Sf. Scriptura cam asa:
Cautati mai intai imparatia cerurilor si dreptatea lui Dumnezeu si toate celellalte se vor adauga voua.
Lasati-l pe Dumnezeu sa lucreze, stie El sa apere Adevarul. Daca Dumnezeu nu ar dori ca sa apara ratacirile astea, oare ar mai fi? Se intampla ceva pe lumea asta fara stirea si ingaduita Lui? Are nevoie Dumnezeu de o armata de oameni care sa apere Adevarul?
Intelepciune…
Da, Dane, doar ca Dumnezeu intotdeauna a lucrat si prin om, prin faptele lui. Si nu prin armate, ci prin “turma mica” si “ramasita” drept-credinciosilor.
Inca o data: e artificial si fals sa despartim pocainta de marturisirea adevarului. Sfintii n-au facut asa! Parintele Calciu ne-a indrumat clar: si rugaciune, si actiune, niciuna fara cealalta!
Dumnezeu NU DORESTE RATACIREA, sa nu fie! Ca o ingaduie e altceva, dar asta nu inseamna sa ne resemnam mioritic. Daca era asa… n-ar mai fi ajuns azi pana la noi Ortodoxia. A ajuns pentru ca, DA, au existat oameni care s-au luptat pentru ea!
Sfantul Marcu al Efesului:
„Prin urmare, fugiţi de aceşti lupi, fraţilor, ca şi de împărtăşirea cu ei, pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni. Nu este altceva de mirare dacă şi ispititorii lui Satana se preschimbă în îngeri ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor.”
„În materie de credinţă ortodoxă nu poate fi pogorământ. Stricarea credinţei obşteşti este pierzarea de obşte a tuturor. Toate cele ale credinţei ortodoxe nu îngăduie iconomia. Niciodată nu s-au îndreptat cele bisericeşti prin rezolvări de mijloc. Între lumină şi întuneric poate cineva să spună că este înserare sau amurg; dar mijloc între adevăr şi minciună nu poate nimeni să gândească, oricât s-ar strădui. Împăcare între adevăr şi minciună nu este! În cele ale credinţei nu încape pogorământul nici iconomia, deoarece pogorământul pricinuieşte puţinătatea credinţei. Aceasta este deopotrivă cu a spune: “Taie-ţi capul şi du-te unde vrei.” Noi de fapt am rupt toate legăturile cu latinii tocmai fiindcă sunt eretici. Pacea cu ei poate fi înfăptuită numai atunci când se vor lepăda de adăugirea la Crez şi vor primi învăţătura ortodoxă despre purcederea Duhului Sfânt. Pentru aceasta nu trebuie nicidecum să ne unim cu ei! Ne-am rupt mai înainte de ei, sau mai degrabă i-am tăiat şi i-am despărţit de trupul comun al Bisericii, ca având un cuget nepotrivit şi necuvios făcând adăugirea în chip nebunesc. Prin urmare, ne-am întors de la ei, de vreme ce erau eretici şi din cauza aceasta ne-am despărţit de ei.”
Dumnezeu sa ne lumineze pe toti!
pt Gabriel
Ai dreptate… cum vezi ma refeream la administrativ.
Biserica este una, iar nationalismul, cel putim ce ar putea insemna termenul in limbaj bisericesc, nu are ce cauta in Biserica.Este vizibil faptul ca unii teologi romani chiar au asa o placere extraordinara de a vorbi de o teologie romaneasca sau factorul romanesc chiar unii extremisti, de apropiere mai degraba greco-catolica/catolica-latinizanta(fortat) si de nu stiu ce trasaturi proprii romanilor in ce priveste credinta, am auzit chiar expresia de “rit ardelenesc”…
Sunt de parerea ca cine si-a gasit matca in ortodoxie, cine a renascut duhovniceste in Hristos face parte din “poporul cel sfant al lui Dumnezeu”, iar natiunea lui este Biserica lui Hristos si implicit cetatenia este de CRESTIN.
Probabil ca se exagereaza cu despartirea prea tare in Biserici nationale… mi se pare ca termenul depaseste un pic realitatea tainica Trupului Bisericii
Si pt ca veni vorba de latinizarea fortata a limbajului bisericesc de la noi…(lucru f vizibil pe pagina patriarhiei) cu totii pastram urme… datorate scolii pe care am urmat-o si doctrinei expuse privind istoria noastra… ca de …da la Râm ne tragem… si pt asta unii au trecut si la uniatie… si o data cu asta si limbajul s-a schimbat , de ex. nu mai avem obisnuinta de a zice dumnezeiesc ci divin, ca sa nu mai dam si alte exemple.
Tot adevarate ca in ziua de azi nu mai stim care cuvinte ar trebui reintoarse la matca lor… ce sa facem
un parinte imi zicea ca asa cum ni se schimba limbajul asa incep sa se schimbe si atitudinile si faptele… cuvantul si forma lui sunt f importante…
Asa si cum vorbeste corneanu …. imposibil sa nu-ti dai seama dupa forma ce e in spate…
Ma tot framinta gindul ca totul a fost o inscenare in sedinta Sinodului. Pai nu ziceati ca , din surse sigure, discutiile erau incinse inainte de hotarire? Ca sa fie incinse trebuie cel putin doua opinii contrarii, dar votul e aproape unanim…Cum, cine cu cine discutau in contradictoriu? Ca inteleg ca Prea sfintia sa Bartolomeu a parasit sala destul de curind…?!? Ciudat!
Si, dupa cum se observa, ei nu tin cont de noi, de cei care avem alta parere…De fapt, nu tin ei cont de Sfintii Parinti, ce sa mai zic de noi… Si asa se va face Unirea cu catolicii, fara sa le pese de noi…
Daca Dumnezeu asa a ingaduit ce putem face?
Sa ne impotrivim voii lui Dumnezeu?
PS
Admin, mai aveam un comentariu. Ce s-a intamplat?
Maximilian spune :
“S-au evitat extremele si s-a ales calea de mijloc, cea mai potrivita in aceasta situatie, dupa modelul Mantuitorului, a Sf. Apostoli si a Sf. Parinti.”
Acesta este modelul Sf Apostoli si Parinti ? Din cate am citit eu Sfantul Nicoale, desi avea reputatie de om blan si iertator, l-a plesnit pe Arie, pentru erezia lui ! Sfantul Ioan Gura de Aur era ingaduitor cu orice pacat, in afara de erezie ! Si exemplele ar putea urma cu zecile !
Care cale de mijloc ? Sa nu confundam Calea Imparateasca a cumpatarii, a echilibrului, cu acceptarea ereziei din “iubire” gresit inteleasa.
Din pacate, am impresia ca BOR devine din ce in ce un fel de “partid politic”. Yesmanii de ieri, care faceau sluj KGB-ului, astazi fac sluj la Bruxelles, ba chiar fac exces de zel, fiindca nimeni nu le cere sa se “papistaseasca”, este de buna voie, pentru avantaje lumesti, desigur :(((((
Dar oare Domnul nostru Iisus Hristos, Sfintii Apostoli si Parinti asa au facut ? Sau nu cumva au preferat sa fie huliti de lume, decat sa faca partasie cu ereticii ???
Ce tragedie … se pare că Sfantul Sinod in frunte cu PF Patriarh a uitat sa spuna ce sa intamplat cu Atanasie Anghel la 1700 cand, a fost “iertat” cu anatema si exclus din Biserica Ortodoxa. Oare are partasie lumina cu intunericul ???
PARINTELE ARHIMANDRIT ARSENIE BOCA (+1989):
“ECUMENISMUL? EREZIA TUTUROR EREZIILOR. CADEREA BISERICII PRIN SLUJITORII EI. COZILE DE TOPOR ALE APUSULUI. NUMAI PUTREGAIUL CADE DIN BISERICA ORTODOXA, FIE EI: ARHIEREI, PREOTI DE MIR,CALUGARI SAU MIRENI. INAPOI LA SFANTA TRADITIE, LA DOGMELE SI CANOANELE SFINTILOR PARINTI ALE CELOR SAPTE SOBOARE ECUMENICE, ALTFEL LA IAD CU ARHIEREI CU TOT. FEREASCA DUMNEZEU!” (TALANTII IMPARATIEI, P.197)