8 ani de la ultimul razboi si un alt “casus belli” scos din joben. Victima: LIBIA/ Se creeaza un precedent periculos pentru atac la suveranitatea oricarui stat / UPDATE: Ultimele evolutii ale situatiei din zona

• UPDATE: CSAT a decis implicarea României în operaţiunile din Libia. România trimite în Marea Mediterană, la solicitarea NATO, o fregată cu 207 militari la bord

• EuroDale: Libia – aspecte ale legilor internationale in ceea ce priveste rezolvarea conflictelor (articol in engleza, traducerea in continuare)

La momentul la care scriem, fortele aliate militare, oficial conduse de Franta si Regatul Unit al Marii Britanii, au initiat un atac asupra capacitatii de lupta aeriene a liderului libian Moammar al lui Qadhafi. Atacul este larg sprijinit de catre lumea occidentala, este sustinut de rezolutia 1973 a Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite (CSONU) si este primit cu apreciere de catre guvernul de tranzitie libian, înfiintat de opozitie. Cu toate acestea, rezolutia CSONU, cat si atacul ce i-a urmat, s-a întâlnit, de asemenea, cu critici pe scara larga. Aceste critici au fost, totusi, în mare parte ignorate sau chiar evitate complet in rapoartele vehiculate în tarile care au venit în sprijinul atacului. Sunt, lumea occidentala si aliatii sai arabi, atât de orbiti de valorile lor post-moderne, incat dreptul international nu mai este de interes?

Dreptul International Public, legea cu privire la dreptul unei natiuni suverane de a guverna pe teritoriul sau si de a încheia acorduri juridice cu partenerii sai, precum si normele ce reglementeaza razboiul cu alte natiuni, a început cu pacea din Westfalia din 1648. Legea este alcatuita în principal din norme care împartasesc un anumit consens, desi lumea post-razboi mondial a facut eforturi considerabile în ratificarea acesteia în forma scrisa. “Tratatul Tratatelor“, Conventia de la Viena privind Dreptul Tratatelor, din 1969, este, împreuna cu Carta Natiunilor Unite, principalul fundament legal pentru dreptul international în 2011. Regulile cele mai fundamentale sunt, în mare masura, neschimbate de la 1648.

Aceste reguli, fie scrise într-un cadru legal sau asupra carora exista un acord comun, sunt împartite în doua categorii diferite, JUS GENITUM si JUS INTER GENTE, Legea între natiuni si Legea între popoare. JUS GENITUM are doua concepte principale care sunt legate de ceea ce se întâmpla în Libia, ca natiunile nu ar trebui sa atace alte natiuni fara o declaratie de razboi si ca natiunile ar trebui sa respecte armistitiul, tratatele de pace si granitele. Pe baza cadrului stabilit în cadrul JUS GENITUM, este foarte dificil sa se motiveze legal atacul asupra Libiei, în mod clar un atac fara o declaratie de razboi si care nu respecta frontierele.

Si cu ce Casus Belli ar fi putut fi acolo o declaratie de razboi? Casus Belli-urile istorice, justificarile pentru razboi, cuprind o gama larga: de la inversarea tratatelor internationale (al doilea razboi mondial, 1939) pana la a razbuna infrangerea echipei nationale de fotbal în preliminariile Cupei Mondiale (“Razboiul Fotbalului“, 1969). Oricat de diferite pot parea, toate aceste Casus Belli au fost centrate în jurul unui interes national sau de pastrare a ordinii internationale (vezi Razboaiele Napoleoniene). Situatia în Libia, în schimb, nu priveste pe nimeni, in afara de cetatenii libieni si conducatorul lor, care, în practica comuna, nu da altor natiuni dreptul de a interveni.

Desigur, este mult mai complicat decât atat. JUS INTER GENTES, spre deosebire de JUS GENITUM, include drepturile omului ca un concept juridic în dreptul international. Se solicita natiuniunilor sa respecte drepturile omului recunoscute pe plan international, si considera o încalcare a drepturilor omului, ca o încalcare a dreptului international. Cu toate acestea, NU anuleaza JUS GENITUM, nu precizeaza organismul de conducere pentru a considera actiuni juridice si nu da o instanta de judecata care sa transfere judecata in cadrul instantelor, în cazurile în care JUS INTER GENTES este încalcat. Având în vedere ca rezolutia CSONU 1973 este centrata în jurul conceptului de protejare a populatiei civile din Libia de propriul liderul, pe teritoriul lor, JUS INTER GENTES trebuie sa fie considerat fundamentul juridic pentru un atac. Acest lucru nu are insa în vedere faptul ca numeroase tari nici macar nu recunosc JUS INTER GENTES, legile între popoare, ca un concept, si accepta doar JUS GENITUM, legile între natiuni.

Corpul de guvernare, cat si curtea de judecata legala, în acest caz, a fost CSONU. Acesta este recunoscut pe scara larga din cauza Cartei Natiunilor Unite, în care natiunile sunt de acord sa faca abstractie de Dreptul International Public, in cazul unei rezolutii a CSONU. Libia, fiind membru al Organizatiei Natiunilor Unite, a recunoscut, de asemenea, acest lucru. Atunci, care este problema?

Recunoasterea dreptului CSONU de anulare a Dreptul International Public a fost convenit în 1945. Situatia internationala la acea vreme nu privea reglementarea relatiei dintre popoare, ci între natiuni. Conceptul drepturilor omului nu era recunoscut pe scara larga. Nu exista la acel moment nici o Carta a Drepturilor Omului. Motivatia si întelegerea referitoare la privilegiul CSONU a fost acceptata pentru ca CSONU sa fie capabil sa previna un conflict international si pentru a pastra ordinea internationala. Ori de câte ori CSONU decide sa anuleze Dreptul International Public, bazat pe JUS INTER GENTES, merge dincolo de acest privilegiu si inventeaza o un nou Casus Belli.

Asta nu înseamna ca rezolutia CSONU 1973 nu este justificata si nu are un fundament juridic. De fapt, s-a mai facut abstractie de Dreptul International Public si in alte cazuri anterioare, de dragul drepturilor omului. Cu toate acestea, aceasta este prima data cand CSONU intervine într-un razboi civil care inca nu a produs vreo încalcare majora a JUS INTER GENTES, singura justificare fiind faptul ca unul dintre combatanti este mai bine dotat si organizat decat opozantul sau. Comunitatea internationala a ales unul din combatanti si a decis sa-l sprijine cu mijloace militare.

Acesta este un drum periculos.

• O analiza aparuta in Time si preluata de Hotnews: Cum a devenit razboiul din Libia o afacere franco-britanica

De ce Franta si Marea Britanie se afla in fruntea operatiunii militare impotriva Libiei? De ce fortele armate fraceze si britanice iau parte la aceste operatiuni militare si de ce diplomatii celor doua tari au facut tot posibilul sa conduca negocierile inspre adoptarea Rezolutiei 1973 de catre Consiliul de Securitate al Natiunilor Unite? Cum se poate explica politica franco-britanica? Revista Time incearca sa gaseasca raspunsurile la aceste intrebari.

Premierul britanic David Cameron a declarat că actiunea militara impotriva lui Muammar Gaddafi este “necesara, legala si corecta”. Cameron crede ca Marea Britanie “nu ar trebui sa stea deoparte in timp ce acest dictator isi ucide propriul popor“. Presedintele Frantei Nicolas Sarkozy a explicat: “Vom interveni datorita unei constiinte universale, care nu poate tolera astfel de infractiuni”.

Este ceea ce se intampla acum in Libia de interes national direct pentru Marea Britanie si pentru Franta?

Libia are deschidere la Marea Mediterana, de partea cealalta de Europa. Natiunea numara doar 6,5 milioane de oameni: un pic mai mult decat El Salvador si un pic mai putin decat Honduras.

Libia are petrol si gaze – insa aceste resurse reprezinta mai putin de 2% din rezervele de petrol din lume, iar tehnologia actuala este pe cale de a face gazele disponibile din abundenta, astfel incat conteaza mai putin ce tara le detine. Este dificil de pus masurile actuale luate de catre Franta si Marea Britanie pe seama unor motive comerciale.

Imigratie? Intr-adevar, instabilitatea din Maghreb tinde sa produca fluxuri de imigranti inspre nord. In cazul Libiei, cei care au fugit din calea revoltelor au ajuns initial in Italia, de unde li s-a deschis drumul spre celelalte tari membre ale Uniunii Europene. Insa, este greu de imaginat ca ar putea fi vorba despre o criza a refugiatilor greu de gestionat, in cazul in care Muammar Gaddafi ar ramane la putere. Marea Mediterana nu este o granita peste care se poate trece cu usurinta.

Istorie? Marea Britanie, in ciuda apropierii sale de Gaddafi sub guvernul lui Tony Blair, are putine motive sa aiba incredere in liderul libian. In anul 1984, Yvonne Fletcher, o politista britanica, a fost impuscata mortal in piata St James din Londra, in fata ambasadei libiene. Ambasada a fost sub asediul politiei timp de 11 zile, iar incidentul a dus la ruperea relatiilor diplomatice dintre cele doua tari. In decembrie 1988, zborul Pan Am 103 de la Londra la New York este atacat deasupra Scotiei: 259 de persoane si-au pierdut viata la bord si 11 la sol, in Lockerbie. Pe 22 februarie 2011, in timpul protestelor libiene, fostul Ministru al Justitiei, Mustafa Mohamed Al Abud Jeleil, a declarat intr-un interviu pentru ziarul suedez “Expressen” ca Muammar al-Gaddafi a ordonat personal atentatul. Insa, memoria acestor doua episoade nu este un motiv suficient pentru inceperea operatiunilor militare.

Sarkozy s-a situat de partea gresita a baricadei la inceputul Primaverii Arabe, cand l-a sustinut pe dictatorul Ben Ali chiar si dupa ce tunisienii se ridicasera impotriva lui. Presa sugereaza ca Sarkozy isi doreste sa conduca acum operatiunile militare din Libia pentru a recupera reputatia Frantei in Lumea Araba si pentru a intra in cartile de istorie. Succesul operatiunii militare din Libia nu este insa garantat, cu atat mai mult cu cat initiativa nu se bucura de popularitate uniforma in tarile arabe.

Exista voci care spun ca Franta si Marea Britanie isi alimenteaza in Libia iluziile de grandoare, vrand sa demonstreze ca inca mai sunt “mari puteri”. Totusi, Franta si Marea Britanie sunt democratii si in niciuna dintre cele doua tari alegatorii nu apreciaza “avantul” militar.

Gaddafi si prietenul Blair

Cum se poate explica politica franco-britanica?

In primul rand, este posibil sa existe o credinta autentica in ambele guverne, potrivit careia Statele Unite – “natiunea indispensabila” – nu pot face totul, iar lumea ar fi un loc mai sigur daca alte tari ar ajuta Statele Unite sa asigure stabilitatea globala. Britanicii ar putea spune ca o astfel de politica este dezastruoasa, daca luam in considerare exemplul aliantei americano-britanice din Irak. Asta nu inseamna insa ca principiul este lipsit de valoare.

Gaddafi si prietenul Sarkozy

In al doilea rand, este posibil ca ambele guverne sa fi ajuns la concluzia pe care a elaborat-o Tony Blair intr-un articol publicat in cotidianul londonez “The Time” si, mai apoi, in Wall Street Journal. Blair a argumentat ca, atunci cand ne confruntam cu o criza similara celei din Libia, “inactiunea este o decizie, o politica ce are consecinte”.

Daca Marea Britanie, Franta si SUA nu ar fi facut nimic, aceasta ar fi fost o decizie in sine. Privita din aceasta perspectiva, decizia de a incepe o operatiune militara in Libia pare mai usor de inteles.

Nota noastra

O analiza (ce trebuie privita cu scepticismul de rigoare intrucat ne e greu sa credem ca poate fi pur obiectiva – mai ales dupa ce am citit-o de la cap la coada) care incearca sa gaseasca o explicatie si o justificare a razboiului purtat de coalitia condusa de francezi si britanici. Sigur, si aici, ca si in alte parti, se evita discutia asupra aspectelor pur legale asupra carora v-am oferit o privire in detaliu mai sus.

Gaddafi si amicul Obama

Ar merita totusi subliniate cateva aspecte: se spune ca Libia nu detine decat 2% din rezervele (cunoscute) de petrol insa nu se spune ca este cel mai mare producator din zona Africii. Se mentioneaza pericolul imigratiei pe fondul razboiului civil insa nu se spune nimic despre faptul ca aceasta tara are o populatie de circa 6 milioane de locuitori la o suprafata de vreo doua ori cat a Frantei. Nu se mentioneaza nimic despre structura tribala a populatiei si nici despre istoric sau despre relatiile cu tarile vecine.

Dincolo de acestea, sa ne aducem aminte ca, totusi, Gaddafi a fost prietenul liderilor occidentali de-a lungul ultimilor zeci de ani. Si asta, in ciuda suspiciunilor in ceea ce priveste sustinerea sau participarea sa la atentate impotriva chiar a acestor state. Imaginile sunt graitoare in acest sens.

Gaddafi si Berlusconi

 

Iar acum, dupa zeci de ani de pupaturi si imbratisari, si culmea coincidentei, chiar in mijloc de “revolutii ale iasomiei” sau de “zile ale furiei”, Gaddafi se transforma din El Lider Maximus in “caz clinic de nebunie” (“nut case”). Adica statele occidentale nu au luat masuri impotriva liderului libian atunci cand il suspectau de actiuni teroriste impotriva lor si a cetatenilor lor si iau acum cand acesta isi regleaza conturile cu cei din propria ograda?

Culmea ipocriziei.

• Si o mostra de propaganda si manipulare bruta, pe blogurile Washington Post (din februarie cand inca se lucra la a construi imaginea unui “nut-case” in ceea ce il priveste pe Gaddafi) http://voices.washingtonpost.com/postpartisan/2011/02/gaddafi_time_to_stand_up_to_li.html

• Sinteza Hotnews: Cine este Gaddafi ?

• Hotnews: Gaddafi si Occidentul: de la “forta a moderatiei in Africa” la “tiran nemilos”

• Date despre Libia intr-un articol Money.ro: Libia, perla Africii

• Sinteza Hotnews: Care sunt tarile coalitiei si ce trupe au trimis in zona

• O analiza STRATFOR, preluata pe Hotnews: despre razboiul din Libia, scopul operatiunii si cat de departe sunt dispusi sa mearga aliatii

Statele Unite

Obama: NATO “va juca un rol” in noile operatiuni militare din Libia. Presedintele american Barack Obama a declarat luni, in cadrul unei conferinte de presa sustinute cu ocazia unei vizite efectuate la Santiago de Chile, ca “NATO va juca un rol” in operatiunile militare din Libia. Obama a adaugat ca acest lucru se va intampla in termen de cateva “zile, nu saptamani”. “Evident, situatia este pe cale sa evolueze pe teren. Obiectivul nostru initial este sa neutralizam apararea antiaeriana libiana, pentru ca zona de interdictie aeriana sa poata functiona eficient. Trebuie sa ne asiguram ca obiectivele umanitare ale misiunii pot fi indeplinite. NATO va fi implicata intr-o functie de coordonare datorita capacitatii extraordinare a acestei Aliante. Tranzitia se va realiza in cateva zile, nu este o chestiune de saptamani”, a afirmat Obama, citat de Reuters.

Hotnews: Politicieni americani sugereaza ca presedintele Barack Obama ar putea fi suspendat, din cauza atacurilor impotriva Libiei

Cativa politicieni americani, atat republicani, cat si democrati, au sugerat ca ar putea sa solicite suspendarea din functie a presedintelui Barack Obama, pe care-l acuza ca nu a solicitat aprobarea Congresului inainte de a ordona atacuri aeriene impotriva Libiei, relateaza talkingpointmemo.com. Democratul Dennis Kucinich a spus ca liderul de la Casa Alba “a actionat impotriva Constitutiei”. Fostul candidat la prezidentiale, Ralph Nader, a declarat si el ca Obama este “un criminal de razboi”.

Pozitia Rusiei

• Hotnews:
  

Vladimir Putin: Rezolutia ONU privind Libia seamana cu chemarile din Evul Mediu la cruciade. Clinton a bombardat Iugoslavia, Bush a trimis trupe in Afghanistan si Irak, acum e randul Libiei

Rezolutia ONU, care a dat unda verde interventiei militare, a fost catalogata de Putin drept „pagubitoare si lipsita de perspective”. „Daca citim tot ce este scris acolo, devine evident ca textul permite tuturor sa intreprinda orice actiuni in privinta unui stat suveran. In general, toate astea amintesc de un apel la Cruciada, cand cineva indeamna sa se mearga intr-o anume directie pentru a salva nu se stie ce”.

Reactia lui Medvedev a fost prompta. El a avertizat ca „in nici un caz nu pot fi folosite expresii care, in esenta, conduc la o ciocnire intre civilizatii de tipul <> si asa mai departe. Este inadmisibil. In caz contrar, finalul poate fi mult mai rau decat ceea ce se intampla in prezent. Nimeni nu trebuie sa uite acest lucru”, a spus Medvedev, aparand, apoi, rezolutia ONU.

Politologii rusi comenteaza schimbul dur de replici intre Medvedev si Putin: “Granitele admise in disputele dintre cei doi s-au largit”

Kommersant: Efectele razboiului din Libia: Afacerile gigantilor energetici rusi sint periclitate

Razboiul din Libia poate amana pentru multi ani realizarea proiectelor angajate de companiile petroliere rusesti in aceasta tara, scrie Kommersant. In sase ani, Tatneft a investit in zacamintele libiene 43 milioane de dolari, iar Gazprom a convenit preluarea participatiunii grupului italian ENI in proiectul petrolier Elephant cu 163 milioane de dolari, dar nu a avut timp sa obtina aprobarea autoritatilor locale.

Pozitia Chinei

China a cerut din nou, marti, incetarea focului in Libia, sustinand ca acest conflict duce la victime in randul civililor si la o posibila criza umanitara.

“China se opune utilizarii fortei, lucru care poate fi in dezavantajul civililor si poate duce la o criza umanitara” in Libia, a declarat un purtator de cuvant al Ministerului chinez de Externe. “Cerem incetarea imediata a focului“, a adaugat el.

Pozitia Indiei

Ministrul indian al Afacerilor Externe, S.M Krishna, a cerut luni oprirea raidurilor aeriene asupra Libiei, estimand ca acestea risca sa afecteze “civili inocenti, cetateni straini si misiuni diplomatice“.

“Regretam ca raidurile aeriene sunt in curs” de derulare”, a declarat ministrul citat de agentia Press Trust of India, preluata de AFP.

Pozitia Germaniei

• Euractiv.ro: Germania se foloseste de Liga Araba ca sa isi justifice neimplicarea in operatiunea militara din Libia

Pozitia Turciei

Nu intelegem de ce Franta actioneaza ca si cum ar detine conducerea operatiunilor militare. Turcia nu intelege de ce Franta se comporta ca si ar detine conducerea operatiunilor militare din Libia, a afirmat luni ministrul turc al Apararii, Vecdi Gönül, citat de AFP. “Ne este dificil sa intelegem faptul ca Franta s-a situat prea avansat in aceste operatiuni”, a spus el. “Nu intelegem de ce Franta actioneaza ca si cum ar fi principalul executant al rezolutiei” 1973, votata de Consiliul de Securitate al ONU.

• Hotnews: Premierul Turciei: Nu vom indrepta niciodata armele impotriva Libiei
  

Pozitia Bulgariei

• Hotnews: Boiko Borisov – Loviturile aeriene ale coalitiei internationale in Libia, o aventura motivata de exploatarea petrolului

Pozitia Romaniei

• Hotnews:
  

(exprimata de presedintele Traian Basescu la TVR) Cand NATO va lua o decizie, Romania va fi acolo… Oricum nicio armata nu se preda in fata unui avion, oricat de performant ar fi avionul

Relatia economica Romania – Libia, datorii ale Libiei catre Romania

Raspunsurile lui Gaddafi

• Hotnews: Gaddafi, catre occident: “Nu va vom permite sa exploatati petrolul nostru”

Pozitia Iranului

• Hotnews: Liderul suprem iranian, ayatollahul Khamenei: Infrangerile SUA in regiune vor continua. El a adaugat ca Iranul “sprijina” poporul libian care s-a razvratit impotriva liderului libian Muammar Gaddafi.

Ultimele dezvoltari ale situatiei din zona:

• Hotnews:

Libia, a patra zi de razboi: SUA vor transfera comandamentul operatiunii, NATO urmand sa aiba rol coordonator * Locul unde se ascunde Muammar Gaddafi, in continuare necunoscut * China cere incetarea imediata a focului

Nu se mai recunosc nici cererile de armistitiu, sunt ignorate. (“A la guerre comme a la guerre“, nu-i asa?- n.n.)

Aliatii ar putea sa fie nevoiti sa utilizeze trupe terestre in Libia (desi rezolutia, adoptata fara baza legala, nu le da acest drept; mai multi experti, inclusiv din zona militara, par sa incline spre ideea unei invazii terestre ce ar urma atacurilor aeriene – n.n.)

Filmul zilei de luni si reactiile tarilor implicate