ILUZIA ANONIMITATII sau vremurile in care BIG BROTHER DEVINE DEPASIT/ Marea Britanie vrea CONTROL GLOBAL AL INTERNETULUI

• Trenduri economice: Iluzia anonimitatii

[…] Ce te faci însă în momentul în care datele din viața ta reală sunt integrate cu cele online? Crezi că mai ai scăpare? Puțin probabil. Dacă vă gândiți că ceea ce am afirmat este decupat dintr-un scenariu SF vă înșelați deoarece totul este pe cale să devină realitate. Cei doi giganți ai cardurilor, Visa și Mastercard, intenționează să intre pe piața publicității online. Pentru a-și asigura succesul vor pune la bătaie datele pe care le dețin. În cazul în care nu știați, fiecare tranzacție pe care o faceți cu cardul este înregistrată pe serverele unuia dintre cei doi giganți. Comercianții care vă vând un anumit bun sunt și ei categorizați, astfel încât devine foarte simplu pentru procesatorul tranzacției să-și facă o idee destul de clară despre ce ai făcut și despre preferințele și bugetul tău. Fără doar și poate, în acest moment organizațiile de carduri sunt deținătoarele unei bucăți generoase din istoricul vieții noastre personale. Având în vedere această realitate, intrarea lor pe piața publicității online se poate transforma într-un succes pentru ei și într-un coșmar pentru noi ceilalți.

Putem spune că, prin această strategie, iluzia anonimității este spulberată. Practic nu este vorba de un simplu transfer al informațiilor din lumea reală către cea virtuală. Este mai mult decât atât: profilul tău offline împreună cu cel online te reprezintă pe tine. Și, dacă până acum îți imaginai că în online poți avea o personalitate diferită de cea din offline, iată că băieții isteți legați la cardul tău vor ști exact cine ești și care-ți sunt preferințele. Și mai îngrijorător e faptul că tandemul VISA-Mastercard este practic un duopol, ceea ce-ți lasă extrem de puțin spațiu de manevră.

În final vă spun că sunt convins că lucrurile nu se termină aici. Tehnologia NFC permite integrarea cardurilor în dispozitivele mobile. Imaginați-vă ce se va întâmpla în momentul în care o entitate va putea integra datele financiare cât cu cele deținute de companiile de telefonie. Din acel moment, Big Brother va deveni un concept învechit, poate chiar hazliu.

• Presseurope: Europa împotriva Facebook

Este oare Facebook excesiv de interesat în privinţa colectării datelor personale ale utilizatorilor săi? O serie de reclamaţii iniţiate de un student austriac la drept au condus la demararea unui audit privind protejarea bazelor de date în Irlanda, ţara care găzduieşte sediul central european al site-ului cunoscutei reţele sociale.

Pamela Duncan

Prezentată în presa de limbă germană ca o luptă între David şi Goliat, ceea ce iniţial a constituit doar un simplu articol al unui student, publicat într-un ziar studenţesc, s-a transformat într-o adevărată provocare pentru autorităţile irlandeze în legătură cu confidenţialitatea informaţiilor postate pe Facebook, fapt ce ar putea afecta aproape 600 de milioane de utilizatori din întreaga Europă.

Reclamaţiile împotriva Facebook își au originea în solicitarea lui Max Schrems, un austriac de 24 de ani, student la drept, care, în baza unei legi europene, a cerut Facebook să-i prezinte informaţiile pe care reţeaua socială le-a înmagazinat în legătură cu propria sa persoană. Se pare ca a fost servit cu un CD conţinând 1 222 de pagini cu informaţii despre el, pe care reţeaua socială le-a păstrat în baza de date.

În cadrul dosarului personal Schrems a găsit anumite informaţii care l-au neliniştit. Postări, apelări și chiar prieteni, discuţii personale şi mesaje scurte, unele conţinând informaţii strict personale despre el însuşi și despre prietenii lui – apăreau toate acolo; erau informaţii pe care el ştia că le ştersese, dar care încă existau în baza de date.

Tânărul a fost în acelaşi timp îngrijorat de faptul că, în schimb, lipseau alte tipuri de informaţii. De exemplu, nu exista nimic în legătură cu folosirea opţiunii ”like”, care permite utilizatorilor să adauge link-uri către alte pagini web pe pagina lor de Facebook. De asemenea, nu erau nici un fel de detalii despre modul în care portretul său a fost folosit în procesul de implementare a noii tehnologii de recunoaştere a figurilor umane.

Europe-V-Facebook, pentru liniștea dvs

Drept urmare, Schrems și câţiva prieteni au înfiinţat așa numita “Europe-v-Facebook“, o campanie online care urmăreşte să clarifice ceea ce iniţiatorii ei consideră a fi probleme majore privind confidenţialitatea informaţiilor despre utilizatorii Facebook. Grupul a enunţat 22 de reclamaţii, care ulterior au fost trimise către Comisia Irlandeză de Protecţie a Informaţiilor. Deoarece sediul central european al Facebook se află în Dublin, toţi utilizatorii aflaţi în afara SUA și Canada intră sub jurisdicţia agenţiei irlandeze.

Printre plângerile înaintate există bănuieli precum că Facebook crează niște aşa numite profile din umbră ale utilizatorilor și non-utilizatorilor; mai mult, se consideră că schimbul de informaţii, inclusiv mesajele scurte, instant, nu se pierd complet nici măcar după ce sunt şterse de către utilizatori; în final se consideră că Facebook este implicat în ”procesarea excesivă” a informaţiilor.

Schrems susţine că această înmagazinare a informaţiei poate fi periculoasă. Teama lui este că Facebook, precum multe alte companii înaintea sa, poate deveni ţinta unor atacuri în scopul furtului de date personale sau că mici cantităţi de date aparent neînsemnate vor evolua în arhive complete și uşor de accesat privind vieţile unor oameni, informaţii ce vor putea fi folosite în mod abuziv de agenţii guvernamentale, servicii secrete și alţii.

Facebook doar predică, fără să aplice, transparenţa

Țelul urmărit de Schrems este, după cum susţine el însuşi, transparenţa – principiu pe care, crede el, Facebook doar îl predică, nu îl și aplică. Firmele care vehiculează cantităţi uriaşe de date personale trebuie să respecte întocmai legile privind confidenţialitatea informaţie, cu atât mai mult cu cât se știe că peste 800 de milioane de oameni folosesc Facebook. ”Noi nu intenţionăm să desființăm Facebook… eu însumi sunt un utilizator al Facebook”, susține Schrems, completând: ”cred că este o tehnologie nemaipomenită”. “Europe-v-Facebook” a mobilizat deja o mulţime de utilizatori. Din luna august, de când a fost iniţiată această campanie, Facebook a fost copleşită de cererile a mii de utilizatori dorind să-şi vadă propria bază de date. Înaintea lansării acestei campanii Facebook primea săptămânal doar câteva cereri de acest gen.

Auditul vine într-o perioadă în care companiile cu activitate on-line dintr-o serie de jurisdicţii, inclusiv Uniunea Europeană şi Statele Unite, se află tot mai des sub lupa oficialităţilor. În luna martie a acestui an Viviane Reding, comisarul european pentru justiţie, a afirmat că firmele care operează în Europa trebuie să se supună regulilor UE. În august, landul german Schleswig-Holstein a impus instituţiilor sale să dezactiveze funcţiunea ”like” din cadrul web site-urilor pe care le controlează, după ce comisarul responsabil cu protecţia informaţiilor, Thilo Weichert, a considerat că funcţia respectivă poate conduce la crearea unor profile de utilizatori, lucru ce contravine legilor germane şi europene. Tehnologia recunoaşterii feţei umane stârneşte de asemenea îngrijorări unor agenţii din Marea Britanie și Germania responsabile cu  păstrarea confidenţialităţii informaţiilor.

Ochiul Social Media, atotputernic

În rapida dezvoltare a societăţii on-line, guvernele şi consumatorii sunt deseori depăşiţi de evenimente. În lucrarea sa “Market Insight: Social Media Privacy Strategies” (Strategia respectului vieţii private în media sociale, nu încă tradusă în limba româna), publicată la începutul anului, de către compania de cercetare tehnologică Gartner, directorul de cercetare Brian Blau nota că ”nevoia de dezvoltare a tehnologiei de comunicare on-line depăşeşte interesul consumatorilor de a-şi proteja informaţiile personale postate pe web și că acestă lipsă este exploatată de furnizorii de reţele sociale, care împing limitele toleranţei consumatorilor în ceea ce priveşte obţinerea şi stocarea de date personale. ”

În prezent, adaugă Blau, Social Media – prin reţele sociale, bloguri, forumuri și servicii de comunicare  prin echipamente mobile – are acces, fără precedent, la o cantitate de informaţii în continuă creștere, date pe care oamenii le expun on-line. Când aceste date sunt colectate și analizate, ele pot furniza ”descrieri amănunțite ale indivizilor, despre locul unde se află aceștia, despre ceea ce le place sau nu, despre obiceiurile personale sau despre anturaj.”

Odată cu anunţarea lansării noii funcţiuni Facebook Timeline, se pare că cantitatea de informaţii pe care utilizatorii Facebook o vor pune la dispoziţie va creşte din nou. Mark Zuckerberg va invita utilizatorii să deseneze o imagine cronologică on-line a vieţilor lor şi pe care să o completeze cu detalii retroactive.

• Business Magazin: Noua ordine în comunicare: cine nu e în online nu există

Cine nu e în online nu există. Aceasta pare să fie lecţia pe care atât oamenii care lucrează în industria de comunicare, cât şi clienţii lor au învăţat-o în ultimii ani. Dovadă stau creşterile constante ale bugetelor de promovare în acest mediu. Drept urmare, pentru publicitarii din online succesul se află la doar un clic distanţă.

9, 16, 19, 26, 34. Nu sunt cinci dintre cele şase numere câştigătoare la Loto, ci milioanele de euro din bugetele de comunicare online ale companiilor din România, aferente ultimilor ani. Ultimul număr este estimarea pentru 2011, aşa cum o văd cei de la Initiative Media, care în fiecare an lansează raportul asupra pieţei de publicitate Media Fact Book.

Este singurul mediu care nu a scăzut în anii de criză şi singurul în care oamenii de comunicare îşi pun acum toate speranţele. Putea avea rezultate chiar mai bune de atât, având în vedere pragul destul de scăzut de la care a pornit creşterea, dar şi tendinţa generală de a “digitaliza” pe cât posibil comunicarea. Chiar şi cu această evoluţie timidă, internetul aruncă o provocare cutezătoare – într-un orizont de timp mediu, ar putea ajunge să echivaleze televiziunea în materie de bugete de publicitate atrase.

“În mediul urban, la o oră de consum TV, se consumă trei ore de internet“, argumentează pentru început Alex Cernătescu, preşedintele şi CEO al Infinit Solutions Agency, agenţie independentă de publicitate online. În aceste condiţii, internetul se transformă într-un mediu extrem de eficient din punctul de vedere al costurilor, potrivit criteriului cost per mie, care reprezintă costurile pe care le implică atingerea a 1.000 de privitori, cititori, ascultători, respectiv, utilizatori de internet. Pe scurt, potenţiali clienţi.

Este motivul pentru care tot mai multe companii au început să aloce o felie din ce în ce mai consistentă din bugetul de comunicare către zona digitală.

În mare, între 10% şi 20% din costurile anuale destinate promovării merg către internet, ceea ce înseamnă, mai precis, comunicare în reţelele sociale şi campanii online. “Aproximativ 30% din bugetul pentru online merge către comunicarea în reţelele sociale, iar restul de 70% înseamnă patru sau cinci campanii speciale pe an“, spune Mihai Drăgan, directorul general şi fondatorul agenţiei de publicitate online MB Drăgan. La fel ca Alex Cernătescu, Drăgan crede că în următorii trei – patru ani va creşte procentul din buget care merge către publicitatea pe internet.

“Este un pas uriaş, având în vedere că până nu demult internetul nici nu intra în bugetul propriu-zis de comunicare, ci era cuprins la categoria <şi altele> sau, în cel mai bun caz, la cheltuielile de protocol“, adaugă Drăgan. Astăzi, sunt companii care cheltuiesc într-un an şi 100.000 de euro doar pentru a-şi spori vizibilitatea în mediul digital. Un asemenea buget acoperă o campanie completă de comunicare, atât în reţelele sociale, cât şi pe site-ul propriu, dar şi achiziţia de spaţiu publicitar în media online. Internetul este însă un mediu extrem de permisiv, astfel încât companiile au o gamă infinită de posibilităţi pentru a se promova. Poate fi, astfel, suficient şi un buget de 5.000 de euro pentru a atrage numărul dorit de vizitatori şi pentru a găsi clienţii potriviţi pentru anumite produse, însă, de regulă, cu cât vorbim despre categorii de consum mai uzuale, cu atât publicul ţintit este mai mare. Prin urmare, şi mijloacele prin care se ajunge la el sunt mai numeroase, ceea ce, implicit, înseamnă o concentrare mai puternică de forţe. Adică, bani mai mulţi.

Alex Cernătescu exemplifică mecanismul care generează diferenţele între categoriile de produse şi costurile necesare pentru promovarea lor. “Dacă am de vândut cinci vile în Snagov, atunci pot aloca fără probleme 3.000 de euro, mă duc doar pe site-urile pe care ştiu că intră oamenii care şi-ar permite să stea în acele vile şi le promovez. Dacă vreau să vând bere, lucrurile se schimbă pentru că mă adresez unei categorii mult mai largi de consumatori şi comunicarea este, deci, mult mai complexă şi mai costisitoare“, explică Cernătescu. Acesta crede că acum, mai mult decât oricând, companiile sunt atente la cum şi mai ales cât de mult sunt prezente pe internet, în condiţiile în care consumatorii se informează tot mai puţin la raft şi tot mai mult din sursele online.

Practic, internetul devine astfel tărâmul tuturor posibilităţilor, în care nu doar giganţii mediului de afaceri, ci şi micile companii îi pot face mesajul auzit. O investiţie de câteva mii de euro în această direcţie pare a fi o decizie cel puţin logică pentru un antreprenor care până acum a stat în umbră. În mod evident, marile companii din telecom şi cele din industria bunurilor de larg consum ştiu deja pe de rost lecţia comunicării pe internet şi sunt cele care investesc cel mai mult în acest scop.

Totuşi, bugete care se învârt în jurul sumei de 100.000 de euro nu înseamnă foarte mult atunci când au la dispoziţie pentru promovare cel puţin un milion de euro în fiecare an. Dacă previziunile specialiştilor în publicitatea online se vor adeveri, atunci în doi sau trei ani vom vorbi despre campanii online în care se investesc anual cel puţin 50.000 de euro, limita maximă putând ajunge la câteva sute de mii. Mihai Drăgan îndrăzneşte însă o previziune şi mai curajoasă – nu va mai dura mult până când între internet şi televiziune linia de demarcaţie va fi tot mai fină, iar componenta de comunicare online nu va mai lipsi din portofoliul niciunei companii.

Infographic by- Shanghai Web Designers

• Hotnews: Ministrul britanic de Externe, William Hague: Nimeni nu controleaza internetul, dar nici nu ii putem lasa viitorul in voia sortii

Dezvoltarea spectaculoasa a spatiului cibernetic transforma lumea in care traim si ne schimba radical viata de zi cu zi. In curand aceasta ar putea deveni o provocare internationala care sa necesite o reactie globala coordonata. Insa, pana acum, dezbaterea in aceasta directie a fost mai degraba fragmentata si diluata. Noi, in Marea Britanie, consideram ca este nevoie de o schimbare. Ne trebuie urgent un consens global. Ma refer la un efort colectiv, care sa ii implice pe toti actorii spatiului cibernetic. De aceea, am invitat la Conferinta Cyber-spatiu, care se va desfasura la Londra, in perioada 1-2 noiembrie, nu numai oficiali din guverne, ci si reprezentanti ai societatii civile si ai mediului de afaceri.

Nici un guvern sau tara nu are solutia. Trebuie sa decidem impreuna cum sa mentinem beneficiile economice si sociale ale internetului si cum sa ne protejam impotriva infractiunilor si amenintarilor din mediul virtual, fara a sufoca insa inovatia. Accesul la internet a crescut intr-un ritm incredibil: de la 16 milioane de utilizatori in 1995 la aproape 2 miliarde astazi. Aceasta dezvoltare rapida a retelei www a creat oportunitati economice si sociale uriase pe care nu le-am fi putut anticipa acum mai putin de doua decenii.

Expansiunea acestei retele globale este in interesul nostru, al tuturor: fiecarei cresteri de 10% a accesului la broadband ii corespunde o majorare a PIB-ului mondial in medie cu 1,3%. Astfel, pe langa incurajarea concurentei si a eficientei, internetul deschide si noi piete. Industria web a devenit deja o parte esentiala a economiei noastre. In Marea Britanie, ea  valoreaza 100 de miliarde de lire sterline, echivalentul a 8% din PIB, si, potrivit celor mai recente estimari, va creste cu 10% in urmatorii patru ani. In comertul on-line global se inregistreaza tranzactii in valoare de 8 trilioane de dolari anual.

Intr-un numar din ce in ce mai mare de tari, ne bazam acum pe internet pentru aproape orice, de la munca la birou si procesul de invatare continua pana la mentinerea legaturilor cu prietenii si plata impozitelor. Internetul incurajeaza inovatia si creativitatea, precum si procesul de educare a generatii intregi, prin accesul rapid la informatii si idei. Numai pe Google se efectueaza zilnic 1 miliard de cautari.

Mediul virtual estompeaza granitele geografice, invinge diferentele culturale si religioase, apropie familiile si prietenii si faciliteaza contactul intre oameni cu preocupari similare. El a schimbat modul in care noi toti comunicam. Internetul a incurajat transparenta si le-a permis cetatenilor sa traga guvernele la raspundere. Pentru unii, implicatiile sunt mult mai profunde. Primavara Araba a demonstrat ca schimbul de idei poate aduce transformari inimaginabile si a ajutat cetateni obisnuiti sa infrunte regimuri opresive si sa  le expuna brutalitatea in fata intregii lumi.

Folosirea web-ului contribuie la imbunatatirea serviciilor publice, a reactiei la situatii de urgenta si dezastre naturale si la combaterea infractionalitatii. In tarile in dezvoltare, internetul a adus deja schimbari majore oferind multora un viitor mai bun, de la educarea comunitatilor rurale pana la monitorizarea pacientilor cu HIV si prezicerea epidemiilor. Pe de alta parte, expansiunea acestei retele globale a dat nastere unor provocari semnificative, care ii submineaza beneficiile si ii ameninta potentialul. In ultimii ani conectivitatea globala a crescut foarte mult. Cu toate acestea, diferentele privind mediul digital raman substantiale: 95% dintre islandezi au acces la internet, in comparatie cu doar 0,1% dintre liberieni. Doua treimi din populatia lumii raman neconectate.

Web-ul poate fi un teren propice pentru infractori, care il folosesc pentru a fura identitati si idei, pentru a frauda guverne si companii si pentru a exploata cele mai vulnerabile zone ale societatii. Costul financiar al infractionalitatii cibernetice este substantial, ajungand, la nivel global, la un trilion de dolari pe an. Costul uman este mult mai mare. Teroristii planifica atacuri criminale pe internet si inunda chat-urile cu ideologii veninoase pentru a recruta viitoarele generatii.

Guvernele represive folosesc avantajele tehnologiei pentru a incalca drepturile cetatenilor; ele restrictioneaza intimitatea si dreptul la libera exprimare si blocheaza accesul la informatie, desi respectarea acestor drepturi ar trebui sa fie de la sine inteleasa. Diverse state folosesc noile canale de comunicare pentru a lansa atacuri ostile: ele deterioreaza infrastructura sau fura informatii secrete, promovand astfel teama de un razboi cibernetic. Amenintarea este reala: aproximativ 20.000 de e-mail-uri rau-intentionate sunt trimise in fiecare luna in retelele web ale guvernului britanic; 1000 dintre acestea au un scop ofensiv.

Nu subestimam dificultatile care ne asteapta. Unele tari nu ne impartasesc parerea despre impactul pozitiv al internetului.  Nu va fi usor sa obtinem un consens larg, international. Vom avea nevoie de timp.

Aceasta este una dintre marile provocari ale erei noastre. Nimeni nu controleaza internetul, dar nici nu ii putem lasa viitorul in voia sortii. Avem sansa de a ne asigura un viitor indraznet si inovativ. Insa ne confruntam si cu riscul ca internetul sa fie folosit in scopuri distructive. Trebuie sa actionam acum, daca vrem sa protejam si sa pastram oportunitatile extraordinare pe care ni le ofera spatiul cibernetic.

La Conferinta de la Londra, speram sa stabilim o agenda care sa permita lumii sa se bucure pe deplin de beneficiile unui web sigur si securizat pentru multe generatii de acum incolo. Puteti participa la dezbaterea pe acest subiect postand intrebari sau comentarii pe canalul de twitter al conferintei, la http://twitter.com/#!/londoncyber, sau pe contul meu de facebook, la www.facebook.com/williamhague. Solutia e in mainile voastre. Nu numai guvernele pot oferi raspunsuri.