Cotidianul Adevarul face comert cu Apocalipsa greco-catolicului recent CRISTIAN BADILITA

21-07-2012 8 minute Sublinieri


Cea mai grea şi, deopotrivă, spectaculoasă carte inclusă în scrierile creştinilor a apărut într-o traducere nouă, destinată deopotrivă credincioşilor şi preoţilor de toate confesiunile, în forma sa cea mai apropiată de original. Cristian Bădiliţă este, probabil, la această oră cel mai cunoscut specialist român al creştinismului timpuriu. De numele său şi al echipei sale se leagă traducerea recentă a „Septuagintei”, adică a textelor Vechiului Testament stabilite de evreii din diaspora.

Dar Cristian Bădiliţă nu s-a oprit aici. El a decis să ofere în premieră publicului român o traducere din greaca veche a Noului Testament însoţită de ample comentarii patristice şi de chei ştiinţifice de lectură. După Evanghelia lui Matei şi cea  lui Ioan, Editura Adevărul vă propune cea de-a treia carte din această temerară întreprindere: „Apocalipsa”. Va urma cea de a patra, Evanghelia lui Marcu, prevăzută să apară, cel mai probabil, în primăvara anului viitor.

„Weekend Adevărul”: Se poate vorbi despre pasiunea ta aparte de a studia scrierile, creştine sau nu, dedicate apocalipselor. Faci acest lucru de peste 20 de ani şi iată că, recent, ai tradus în româneşte, la Editura Adevărul, după greaca veche, limba în care a fost scrisă, Apocalipsa lui Ioan, ultima carte intrată în canonul Noului Testament. În ce măsură se poate vorbi, în acest caz, despre o premieră?

Cristian Bădiliţă:
Există numeroase traduceri în româneşte ale Apocalipsei, aşa cum există numeroase traduceri ale Noului Testament. Prin ce este însă inedit acest volum apărut la Editura Adevărul? În primul rând, vreau să spun că „Apocalipsa”, volumul despre care discutăm acum, face parte dintr-un proiect personal mai vast, pe care l-am conceput a fi finalizat în şapte volume, dedicat Noului Testament. Şi la care lucrez în echipă cu doi teologi foarte competenţi şi buni cunoscători ai limbilor antichităţii, Emanuel Conţac şi Marius Cruceru. „Apocalipsa lui Ioan” e un volum bilingv, în care am inclus textul grecesc aşa cum a fost el stabilit conform criteriilor agreate de cei mai apreciaţi savanţi occidentali în domeniu, care au luat în calcul cele mai bune manuscrise care au ajuns până la noi. Nu trebuie uitat că Biblia nu s-a tipărit direct într-o tiparniţă, la sfârşitul primului veac de creştinism, aşa cum suntem noi obişnuiţi astăzi.

Cărţile Noului Testament au circulat în manuscrise, motiv pentru care la noi au ajuns mai multe variante. Acesta e motivul pentru care e nevoie de stabilirea şi lansarea unor ediţii ştiinţifice, foarte serioase. Cine va avea curiozitatea să deschidă o ediţie ştiinţifică, în greaca veche, limba Noului Testament, va vedea că în subsolul fiecărei pagini există o listă impresionantă cu variantele de manuscrise, cele mai importante, pe care editorii textelor respective le oferă destul de încifrat. Trebuie să ai o anumită pregătire pentru a înţelege acele semne cabalistice, dar care sunt foarte preţioase pentru un traducător. „Apocalipsa lui Ioan” apărută la Editura Adevărul conţine, aşadar, textul scrierii atât în greaca veche, cât şi în româneşte, dar am consultat deopotrivă şi textul în latină. Traducerea cărţii e însoţită de un amplu comentariu, ce se întinde pe parcursul a aproape 300 de pagini. Este vorba despre un comentariu depotrivă lingvistic şi teologic, completat cu o selecţie de interpretări patristice ale celor mai importante versete ale textului în cauză.

Sensurile „Apocalipsei”

Apocalipsa e azi pe buzele tuturor. Facem referire la ea în tot felul de ocazii, inclusiv atunci când te aştepţi mai puţin. Ca atare, ce ne învaţă sau ar trebui să ne înveţe Cartea Apocalipsei la începutul celui de-al treilea mileniu de creştinism?

Ca să înţelegem conţinutul ultimei cărţi din Noul Testament trebuie să ne întoarcem în primul rând asupra sensului termenului care-i dă chiar titlul. Apocalipsa e pe toate buzele, e folosită în varii împrejurări, cu sensuri diferite. Sensul cel mai frecvent e acela de lucru teribil care se va întâmpla la sfârşitul lumii. Or, termenul grecesc înseamnă dezvăluire. Nu înseamnă dezastru, nu înseamnă sfârşitul lumii, nu înseamnă război atomic, nu înseamnă catastrofă cosmică. La origine, termenul de apocalipsă înseamnă dezvăluire, deschidere, adică revelaţie. Apocalipsa este, în esenţă, un text prin care Dumnezeu face revelaţii cu totul şi cu totul ieşite din comun unui grup de credincioşi, prin gura unui profet sau a unui vizionar. Viziunile sau revelaţiile pot fi şi despre sfârşitul lumii, dar nu trebuie uitat că este vorba de o viziune despre lumea divinităţii, cealaltă lume, una la care noi, muritorii, nu avem acces. Lumea transcendenţei scapă simţurilor comune.

Apocalipsa lui Ioan se înscrie într-o tradiţie începută cu 300 de ani înainte de Hristos, tradiţie care debutează cu Cartea lui Daniel, redactată în secolul al doilea înainte de Hristos, şi continuată cu alte scrieri cunoscute azi, precum Testamentele celor 12 patriarhi, 1 Enoh şi 2 Enoh. Iată, deci, o serie de apocalipse de origine iudaică. Acestea au pregătit terenul Apocalipsei lui Ioan. Şi despre autor există păreri împărţite. Unii l-au identificat cu Ioan al lui Zebedeu, ucenicul cel mai iubit al Mântuitorului, autorul celei de-a patra evanghelii, alţii, după analize atente ale scrierii Apocalipsei, au spus că acela care ar fi scris această carte ar fi un prezbiter din Efes, care purta tot numele de Ioan şi al cărui mormânt s-ar găsi în acelaşi oraş cu cel al lui Ioan Evanghelistul.

Cheile lecturii

În acest caz, cum ar trebui să ne raportăm astăzi la Cartea Apocalipsei?

Apocalipsa e unul dintre textele cele mai dificile ale Sfintei Scripturi. Chiar şi după ce le-am comentat, chiar şi după ce am stat câţiva ani buni asupra acestei ediţii şi am meditat asupra ei, afirm că avem în faţă cel mai greu de asimilat şi cel mai inaccesibil text din Noul Testament, ba chiar din întreaga Scriptură. Tocmai de aceea, în comentariile ce însoţesc textul Apocalipsei am ales să ofer cheile de lectură şi de comentarii omeneşti posibile. Este vorba despre chei de lectură liturgice, narative sau poetice, politice sau teologico-politice. Iată nenumărate uşi prin care cititorul va putea pătrunde în lumea acestei cărţi atât de speciale.

De citit, cum ar trebui citită Apocalipsa? Există o reţetă anume?

Nu. Sau, dacă preferaţi, da. Primul pas e să deschizi cartea. Nu întâmplător Apocalipsa e ultimul text propus în canonul Noului Testament. E mesajul speranţei. Dacă ar fi să împărţim textele care alcătuiesc Noul Testament pe segmente, aş lua ca titlu pentru fiecare capitol câte una din cele trei virtuţi cardinale ale creştinilor. Astfel, evangheliile ar sta sub semnul iubirii, iubirea discipolilor faţă de Iisus, iubirea lui Iisus faţă de discipoli şi faţă de toţi cei care alcătuiesc Biserica, începând cu grupul celor 12 apostoli şi până la cei de azi. Ar urma Faptele Apostolilor şi scrisorile, care ar sta sub semnul credinţei, doctrina creştină fiind inclusă în acest corpus.

La final, sub semnul speranţei aş aşeza Apocalipsa. Speranţa în vremurile atroce! Să nu uităm că acest text a fost redactat, cel mai probabil, la finele primului secol de după moartea lui Hristos, sub domnia împăratului roman Domiţian, un persecutor al creştinilor. Perioadele de persecuţie s-au repetat de-a lungul istoriei creştinismului şi, din păcate, trăim şi azi sub semnul persecuţiilor, morale sau fizice sau chiar psihice. Există persecuţii psihologice sau de natură intelectuală în Occidentul ateizant, dar nu numai acolo. Există persecuţii în China sau în ţările musulmane împotriva creştinilor. Ei bine, în tot acest context, Apocalipsa e o carte care alimentează speranţa, care o ţine trează.

Care e pasajul tău preferat din Sfânta Scriptură?

Am multe pasaje preferate, ba chiar scrieri întregi. De pildă, Evanghelia după Luca îmi e foarte, foarte dragă. Fiecare verset din Noul Testament are rostul lui şi fiecare verset ne poate atinge într-un anume moment, într-un anume fel, într-o anumită perioadă a vieţii noastre. Scriptura trebuie citită, recitită şi reascultată, inclusiv în cadrul ecleziastic. Versete peste care am trecut uşor, pe care le consideram banalităţi sau neinteresante într-o anume împrejurare, la un moment dat m-au lovit ca un diamant, mi-au spus ceva extraordinar, au avut darul de a mă trezi. Dacă ar fi, totuşi, să aleg, aş opta în favoarea unei parabole foarte puţin invocată, tocmai fiindcă pare banală la prima vedere. Ea provine din Evanghelia după Marcu şi vorbeşte despre Împărăţia Cerurilor. Parabola despre care vorbesc spune că Împărăţia lui Dumnezeu e asemenea unui semănător care aruncă sămânţa în pământ, după care pleacă şi se culcă. Poate părea cam ilogic felul evanghelistului de a povesti, dar acesta îi este stilul. Sămânţa creşte, el se trezeşte, vede că totul e în regulă şi merge din nou şi se culcă.

Pur şi simplu, semănătorul aşteaptă cu răbdare ca sămânţa sa să rodească. Şi sămânţa creşte, hrănită doar de harul divin. El nu face nimic. Nimic. Doar aşteaptă. Atât! Trebuie să ştii să aştepţi ca să intri înlăuntrul Împărăţiei Cerurilor. Ce e mai simplu decât să arunci o banală sămânţă în pământ şi apoi să te duci să te culci? E foarte greu însă să ştii să aştepţi şi asta e fundamental pentru omul de credinţă! Oamenii din ziua de azi nu mai ştiu să aştepte. Nu ştiu spre ce se grăbesc, dar se grăbesc! Nu avem o destinaţie anume, dar cu toţii ne grăbim. Destinaţia ne-a fost înghiţită de grabă. Or, parabola ne spune clar: e de ajuns să semeni, după care să dormi sau să ştii să aştepţi, fiindcă Dumnezeu face restul!

“Traducerea cărţii e însoţită de un amplu comentariu, ce se întinde pe parcursul a aproape 300 de pagini. ”
Cristian Bădiliţă teolog

666, numărul Fiarei

Există nenumărate simboluri legate de Apocalipsă. V-aş ruga să vorbim despre Antihrist şi numărul 666.

Apocalipsa e unul din textele fundamentale pe care s-a constituit credinţa în Antihrist, adică acel personaj care va veni la sfârşitul lumii, precedând a doua venire a lui Iisus Hristos, Parusia. Acest Antihrist îi va teroriza în primul rând pe credincioşi, dar, în cele din urmă, va fi biruit de Mântuitor. Pentru constituirea mitului Antihristului avem în primul rând Cartea lui Daniel, despre care am vorbit deja, în special capitolele 2 şi 7, cu apariţia acelei statui cu capul de aur şi picioarele fragile, din lut. Ea conţine o întreagă filosofie a istoriei fiindcă rezumă succesiunea imperiilor, avertizând că puterea terestră va trece, dar nu şi puterea lui Dumnezeu. Tot aici apar şi cele patru fiare care ies din mare şi care reprezintă succesiunea imperiilor antichităţii: de la asirieni la babilonieni şi de la greci la romani. Apocalipsa este cel de-al doilea text important pentru constituirea mitului Antihristului. În capitolul 11 apar cei doi martori care vor precede venirea Antihristului, dar care vor fi biruiţi, la rându-le, de Antihrist.

Ei vor da mărturie, jumătate de săptămână, vor reaminti creştinilor mesajul divin, dar în cele din urmă vor fi ucişi şi lăsaţi în piaţa marelui oraş, cel care simbolizează Puterea persecutoare, după care vor fi înviaţi şi se vor ridica la cer. Un al treilea text important pentru apariţia mitului Antihristului este a doua scrisoare către Tesaloniceni. E un text intrat în canonul creştin sub numele Sfântului Paul (n.r. – în ortodoxie, Sf. Pavel), dar autorul e diferit, fiind vorba despre o redactare în spiritul celui convertit pe drumul Damascului. Aici apare un alt personaj, care explică întârzierea venirii Antihristului şi, prin urmare, explică şi întârzierea Parusiei. În 2 Tesaloniceni, acest personaj, care  a suscitat nenumărate întrebări, chiar de la primele comentarii patristice la Apocalipsă, e numit Fiul nelegiuirii. Merită spus că numele de Antihrist nu apare nici în Apocalipsă, nici în 2 Tesaloniceni. Acest Fiu al nelegiuirii a fost identificat cu Imperiul roman, ce încarnează puterea rea prin esenţă, dar totuşi pozitivă în raport cu Antihristul, prin excelenţă răul absolut. Legat de numărul 666, cel dintâi care vorbeşte despre el este Irineu al Lyonului, un apreciat părinte al Bisericii care a trăit în secolul al II-lea după Hristos. Acesta atestă, atenţie, două variante ale cifrului: 666 şi 616, ultima fiind menţionată şi de alţi părinţi ai Bisericii sau de creştini de rând. Cum se explică aceste cifre? Literele limbilor vechi aveau şi valoare numerică. Cineva, transcriind textul Apocalipsei, a schimbat o literă şi asta a dus la un cifru diferit, 616 în loc de 666. În opinia lui Irineu al Lyonului, Antihristul recapitulează tot răul din lume, de la căderea lui Adam şi până la a doua venire a lui Iisus Hristos. El susţine autenticitatea cifrului 666 pentru că, altfel, nu s-ar valida teoria recapitulării. Cifra şase trebuie repetată pentru că acest număr reprezintă imperfecţiunea şi maleficul în gândirea lui simbolică. În schimb, 777 ar fi perfecţiunea, iar 888 ar simboliza Paradisul. […]

Nota noastra:

Dupa ce si-a facut treaba cu Biblia neoprotestanta “uitand” sa precizeze natura confesionala a traducerii sfintelor scripturi, cotidianul Adevarul incearca sa dea o alta “lovitura” pe piata cumparatorilor de carti religioase, vanzand Apocalipsa “stiintifica” a lui Cristian Badilita.

Am subliniat cu bold si underline toate afirmatiile strident de ne-ortodoxe din articol precum si din scurtul interviu dat de “teolog”. Este vorba despre o conceptie care:

1. Porneste de la pretentia “stiintei” textului ultimei carti a Bibliei, Apocalipsa. O prejudecata de tip protestant prin care se respinge, de fapt, textul pastrat de traditia, de predania Bisericii, si se recompune, pe criterii failibile, slabe, totdeauna pasibile de eroare, un text nou. Practic, un text falsificabil, din punct de vedere stiintific, si, pe cale de consecinta, FALSIFICAT, din punct de vedere teologic. Pentru ca in materie de text biblic, exista un criteriu infailibil, asa cum am spus: TRADITIA. Iar traditia a consacrat o singura varianta a Apocalipsei. O prima concluzie, asadar: Adevarul vinde o carte cu numele de Apocalipsa care nu este, insa, propriu-zis, Cartea Apocalipsei. Tot din aceasta viziune scientista reiese si un alt corolar, expus de dl Badilita: anume, ca insemnele “cabalistice” (!?) ale textului acela “stiintific” sunt pentru initiati – adica pentru cei cu pregatire stiintifica. De unde rezulta ca…

2. Intelegerea Apocalipsei va fi una stiintific-omeneasca, nu una patristica. Asa cum marturiseste, de altfel, chiar dl Badilita. Insa nu chiar atat de omeneasca incat sa permita orice interpretare, ci anume acele interpretari pe care el, omul de “stiinta”, le considera a fi relevante. Este o evidenta negare a traditiei Bisericii si a principiului receptarii sfintelor scripturi prin intermediul Sfintilor Parinti. Cugetului patristic, duhovnicesc al Bisericii, i se substituie arbitrariul interpretarii umane care se deghizeaza insa, pentru a pastra aparenta obiectivitatii, sub pretentia “stiintificitatii”. Macar sa o fi facut-o deschis si sa fi recunoscut ca nu este vorba despre Cartea Apocalipsei si despre cum este ea inteleasa de Sfintii Parinti sau de sensul ei crestin, ci este vorba despre o lucrare stiintifica (fara ghilimele) pe teme si texte care sunt comune cu cele biblice dar al caror sens este cu totul diferit si care pot fi contestate de alte traduceri si lucrari stiintifice pe aceeasi tema. Dar nu, atat trustul patrician cat si omul de stiinta Badilita trebuie sa fie ipocriti si sa isi vanda insailarile sub titlul teologiei si al crestinismului.

3. Rezultatele metodei arbitrare, adica “stiintifice”, aplicate de Badilita se arata inclusiv in acest interviu, unde se mentioneaza o talcuire total aberanta a unui text din Sfantul Pavel despre antihrist, facandu-se o separatie intre fiul nelegiuirii si antihrist insusi, in ciuda scripturii si a talcuirilor patristice care arata ca e vorba de una si aceeasi persoana.

căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării, Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu. (2 Tes. 3: 4).

Sfantul Ioan Gura de Aur, pentru a avea un reper concret, talcuieste in mod clar versetele ca fiind despre antihrist. Iata unde duce insa trufia mintii si a “stiintei”: se ajunge la cele mai flagrante aberatii, la cele mai aiuristice interpretari, chiar si acolo unde scriptura iti da mura-n gura si unde nici macar nu trebuie sa fii alfabetizat ca sa o intelegi, caci o poti auzi la Biserica.

In plus, antihristul e REAL, nu e MIT, chiar daca are o tipologie comuna cu a altor imparati mentionati in Biblie.

Sigur, puteam expedia toata aceasta problema mentionand de la bun inceput ca, din pacate, Cristian Badilita se afla in greaua situatie a unui apostat: ortodox fiind, s-a lepadat de Biserica si a trecut la erezia greco-catolica. Am considerat insa necesar lamurirea argumentativa a subiectului, ca sa nu fie vreun dubiu ca ar lipsi asa ceva.

Este de mentionat faptul ca exista traducerea IPS Bartolomeu Anania a Apocalipsei, parte a traducerii sale a intregii Biblii, precum si cateva talcuiri, cea mai cunoscuta fiind cea a Arhiepiscopului Averchie Tauschev.


Categorii

Erezii, secte, rataciri, sminteli, inselari, scandaluri..., Opinii, analize

Etichete (taguri)

, , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

25 Commentarii la “Cotidianul Adevarul face comert cu Apocalipsa greco-catolicului recent CRISTIAN BADILITA

  1. Exista numeroase carti despre Apocalipsa scrise aiurea de nechemati. Nu mica mahnirea mi-a fost sa descopar ca si Pr. Mina Dobzeu a scos o carte plina de rataciri intitulata “Apocalipsa – planul de salvare a lumii in 7 etape”.

    Adevarul insa nu intrase in insolventa, oare cat mai pompeaza Patriciu bani intr-o groapa fara fund?

  2. Inca o mentiune: cartea Pr. Mina a aparut la Editura Agaton, cu binecuvantarea unui ierarh caruia parintele ii lasase manuscrisul pentru a fi publicat dupa moartea sa, insa la insistenta editorilor cartea a fost publicata deja.

  3. Faza aia cu Fiul nelegiuiri care e rau dar bun seamana cu teologia catolica a Purgatoriului. Astia nu pot gandi raul rau si binele bine, trebuie sa le amestece ca sa nu mai inteleaga oamenii nimic. Vai de capul lor… “stiintific”!

  4. Si in traducerea Biblie a pr. Anania exista, la cartea Apocalipsei, anumite comentarii destul de bizare.

    Cred ca e vorba si de o teama de a nu fi considerat retrograd sau inapoiat. Nu poti fi acceptat ca un “teolog serios” de catre occidentali (fie ei si ortodocsi) daca mergi, in aceasta privinta, pe linia Sfintilor Parinti.

  5. Identic si legat de cartea Facerii. Pana nu strecori acolo si ceva evolutionist, nu poti fi luat in serios (apropo tot de unele comentarii prezente in traducerea pr. Anania).

  6. @Lucian:

    Totusi chiar nu ar fi de pus la acelasi IPS Bartolomeu cu Badilita. Cel putin primul a respectat riguros scriptura – text – asa cum a fost transmis de traditie si a reluat, de altfel, traditia traducerii dupa Septuaginta dupa aproape 100 de ani de “pauza”. Nu am retinut ideile evolutioniste…

  7. @ admin

    Desigur, nu am avut aceasta intentie. Nu cred ca IPS Bartolomeu a scris sau chiar supervizat toate comentariile din editia respectiva si nu intentionez sa il acuz pe el in vreun fel de asta.

    Ma refeream la un anumit curent care exista printre teologii nostrii (asa cum sunt, cred, si cei care au scris o parte din comentariile la editia Bibliei Anania), cel putin in ceea ce priveste Apocalipsa si/sau cartea Facerii.

  8. @admin, Lucian:

    In legatura cu varianta Anania a traducerii Sfintelor Scripturi, adminii stiu deja, am si eu unele obiectii, desi nu vis-a-vis de traducere in sine sau comentarii, lucruri care depasesc competenta mea. Consider in continuare ca cel mai mare rau care poate fi facut, dincolo de interpretari gresite sau traduceri “pro domo”, este despartirea Bibliei in volume si punerea ei in vanzare ca atare, cu incurajarea cumpararii de parti separate din Sfanta Scriptura. Numai un om care nu a avut in viata lui de a face cu o carte nu stie cat de complicat este sa iti achizitionezi toate volumele unei carti cu doar 3 tomuri, aparute la date diferite, darmite 8! Cu atat mai mult, editorul nu este un ageamiu in acest domeniu, mai ales ca are deja experienta vanzarii altor lucrari pe volume, stiind ca volume diferite ale aceleiasi lucrari se vand in cantitati diferite si la public diferit in buna parte. Incurajarea unei astfel de practici este de fapt incurajarea cunoasterii trunchiate a adevarului Cuvantului revelat si incurajarea de fapt a necunoasterii dar insotita de inselaciunea nerecunoasterii acestei nestiinte. Daca Sfintii Parinti au pus impreuna cartile Sfinte Scripturi, acest lucru nu a fost intamplator ci a corespuns unei nevoi si unei realitati.

    Stim cu totii ca Biblia nu se citeste de la un capat la altul ca o poveste sau un roman. Nu poti sa intelegi Ioan 19.24 fara Psalmi 21.20; nu poti afla pe deplin ce inseamna Luca 10.26,27 daca nu citesti si Deuteronomul 6.5 si urmatoarele. Mai mult, vobele talharului de pe crucea din stanga Mantuitorului nu pot fi intelese cu adevarat (adancimea jignii care I-a fost adusa) fara sa stii cap. 3 din textul care a ajuns pana astazi cu denumirea Apocalipsa lui Avraam, un fel de apocrifa, dar o carte care era parte din traditia iudaica la acel moment, demonstrand ca pana si talharii isi cunosteau bine textele credintei lor in acele vremuri.

    Mi s-a obiectat de catre cineva ca la inceput cartile sfinte au circulat separat. Corect. Insa practica din vechime se datora tehnologiei acelor vremuri, de copiere a manuscriselor pe piei de animale sau alte materiale, si nu altui motiv, iar descoperirea de manuscrise vechi a aratat ca erau pastrate impreuna mai multe carti. Avem un indiciu ca este astfel chiar si mult mai tarziu, in cazul Coranului, unde transcrierea sa unitara intre doua coperti s-a facut abia dupa ce aceia care il cunosteau pe de rost au inceput sa moara, fie in batalii fie din alte cauze si motivul a fost tocmai acesta, pastrarea unitatii unor scrieri sfinte. (In paranteza fie spus, insasi nasterea acestui Coran ma face sa ma gandesc nu numai la provenienta revelatiei, caci stim deja de la Sfantul Apostol Pavel, cu aproximativ 500 de ani inainte, ca si un inger de lumina de ar veni sa vesteasca alta evenghelie sa fie anatema, dar si la corectitudinea transcrierii sale.)

    Ce vreau sa arat prin toate acestea este ca cei care ne-au transmis pana astazi Sfintele Scripturi, desi le aveau scrise in carti separate, ei le cunosteau ca intreg, pentru ca pur si simplu asa trebuiau cunoscute cartile sfinte, fapt dovedit de fiecare dialog intre Mantuitorul Iisus Hristos si carturari, farisei sau saduchei, dar si aratat aproape explicit in capitolul 24 din Sfanta Evanghelie dupa Luca.

    Evident, vor fi si oameni care isi vor fi cumparat toate volumele Bibliei de la Litera si Jurnalul. Dar cu o siguranta de 100% va spun ca sunt si dintr-aceia care au cumparat doar volumul 1, 3 si 7, sau in alta combinatie intre 1 si 8. Ce considerati ca vor intelege acestia daca cumva se vor incumeta sa si citeasca aceste volume? Sau ce mesaj considerati ca transmit chiar editorii, cand pe site-ul lor “colectia” Biblia este cotata la 3 stele din cinci, volumul 2 are stoc epuizat iar volumele 4, 5 si 8 nici nu apar in oferta?

    Nu neg necesitatea de a vinde pe bani Biblia. Tiparul costa, si chiar din ce in ce mai mult, oamenii care au muncit la realizarea unei astfel de lucrari trebuie si ei platiti, la fel si cei care ti-o ofera; dar sustin in continuare, si o voi mai face de aici inainte, ca transarea si vinderea pe bucati a Sfintelor Scripturi si folosirea lor in scopuri pur comerciale este o mare blasfemie si o mare infamie, chiar si in cazul unui text “curat”, sau mai ales in acest caz, caci inselarea se face si mai mare. Abia ca astfel de practici pot legitima si fenomene de tipul Adevarul si Badilita, care ofera oamenilor interpretari gresite la texte trunchiate, folosindu-se de absenta criteriului unic de judecata, anume unitatea si coerenta Cuvantului revelat.

  9. @ Titus L

    Eu am editia Anania dintr-o bucata si stiu ca am mai vazut-o pe la pangare. Deci se poate achizitiona si asa.

    Altfel, eu ma bucur ca Biblia este pe bani. Inca mi se pare ieftina iar chestiile ieftine de regula sunt tratate de omul din zilele noastre ca atare. Pana nu-l faci pe om sa scoata un ban din buzunar pt. ceva, nu va aprecia cum se cuvine acel ceva.

  10. De la ce s-a pornit si la ce s-a ajuns: comentarea Bibliei parintelui Bartolomeu!

    Noi avem o Biblie editia pr Anania, intr-un singur volum pe care ne straduim sa o citim si intelegem. Nu am sesizat nici un comentariu evolutionist la Facere sau Apocalipsa, din contra comentariile de la Apocalipsa ne-au ajutat mult sa depasim niste momente dureroase acum vreo 2 ani cand discutiile apocaliptice erau inca in toi …

    Este si pe Internet, va sugerez sa faceti referiri concrete daca aveti probleme reale, nu veniti cu comentarii generale si vage care sa nu spuna nimic decat sa provoace teama in potentialii cititori ai Bibliei IPS Bartolomeu. Era un om prea riguros si serios sa permita orice comentarii Sfintei Scripturi.

    http://www.dervent.ro/biblia.php

  11. @ svm

    Acele comentarii exista, din pacate. Exact asa cum exista si comentarii care sustin ecumenismul. Nu cred ca are rost sa le detaliem acum si nu stiu daca are rost, in definitiv, sa fie detaliate in general. Nu exista teologie sau teolog perfect, in afara de Hristos, evident. Atata vreme cat nu s-a perserverat in ele, nu vad sa existe o problema asa mare desi pt. o minte ceva mai riguroasa, lectura lor poate ridica anumite nelamuriri (nimic insa care sa nu se limpezeasca cu o intrebare la duhovnic).

    Legatura cu subiectul era, sau cel putin eu d-asta am facut asocierea, legata de anumite tendinte gresite ale teologilor romani contemporani, tendinte capatate, evident, pe filiera apuseana (asa cum este si cazul lui Badilita, el fiind totusi un caz mai grav, patologic chiar).

  12. @Lucian
    Totusi. In comentariile IPS Bartolomeu la Apocalipsa cel putin eu n-am gasit nimic evaziv, discutabil, cu atat mai putin gresit in mod evident. Poate niste referinte si corelatii cu realitatile romane din vremea aceea, dar nu exclude interpretarea eshatologica, legata de Antihrist. Evita chiar sa interpreteze apocaliptic textul, ci lasa doar cateva ipoteze cu eleganta.
    Deci nu e deloc bine sa lasam impresia ca ar fi ceva gresit. E stiut ca a avut aplecari ecumeniste la un moment dat, dar se pare ca nu au fost pronuntate si nici din convingere (gresita), dar nu se regasesc in textul luat in discutie.

  13. @Lucian:

    Am verificat in Facerea, traducere si comentarii editia Anania, si nu am gasit, de asemenea, vreo idee evolutionista. Poate ar fi necesare niste citate in sensul celor afirmate de tine. Faptul ca are comentarii istorice si gramaticale nu este deloc similar cu a spune ca ar suferi influentele modei occidentale. Sfantul Ioan Gura de Aur si Sfantul Vasile cel Mare foloseau si ei istoria si gramatica in talcuirile lor. Problema este cand folosirea acestor instrumente de talcuire si contextualizare a scripturilor sunt distorsionate de prejudecatile scientiste sau de alt gen (heterodoxe).

  14. @ un ieromonah 1

    Vi se pare ok urmatorul comentariu ?


    “Pe seama acestui număr s’au făcut numeroase speculaţii, fiecare în funcţie de alfabetul şi maniera în care se operează calculul. Cea mai probabilă rămâne aceea care, în valorile numerice ale alfabetului ebraic, îl indică pe Caesar Neron, împăratul Romei, primul mare persecutor al creştinilor: QSR = 10 + 60 + 20; NRON = 50 + 20 + 6 + 50; totalul: 666.”

    Pai inseamna ca ne putem culca linistiti. Atat antihristul cat si apocalipsa au trecut (sau, in fapt, sunt doar niste fabulatii de adormit copiii).

    Afirmatia de mai sus este f. des intalnita in vest, in asa-zisa lume academica, dar este GRESITA. In acest comentariu este prezentata ca fiind cea mai probabila “speculatie”, desi avem atatea materiale de la Sfintii Parinti pe aceasta tema, nu este cazul sa ne aplecam spre nu stiu ce speculatii. Deci, iata o abordare gresita a unei probleme destul de importante.

    Desigur, dupa aceea se incearca o oarecare “scaldare” a problemei, cum ca de fapt ar fi vorba de arhetipul imparatului Nero, etc. O alta abordare GRESITA. Unde gasim la Sfintii Parinti asa ceva ? …

  15. @Lucian:

    Totusi, exagerezi. Si da, chiar se intalneste la Sfintii Parinti ideea de arhetip. Nu altceva spune Sfantul Ioan Gura de Aur despre imparatul Antioh Epifanie, care il prefigureaza pe antihrist. Acolo Anania scrie clar ca e vorba de “speculatii”, probabilitati, de “poate”, deci nu inchide deloc versetul, ci ofera cateva sugestii. Adica e prea putin pentru a il include in categoria de teologi occidentalisti de care spuneai.

  16. @Lucian:
    Eu tocmai am vazut o eleganta, cum am mentionat deja. Nero este un arhetip al atnihristilor, bineinteles si al celui final. Nu zice ca e vorba de un arhetip al lui Nero, ci ca el este arhetip. Ceea ce duce cu gandul la viitor, la Antihristul de la sfarsit. Ce-i drept, nu vorbeste doar de Antihrist, ci de antihristi, adica de precursori.
    Sincer, nu vad un derapaj evident. Poate, in cheie occidentala, e smintitor. Dar aici nu e vorba de comentariu, ci de note, de explicatii. Tocmai ca explicatiile “stiintifice” le indreapta spre o viziune viitoare, nu din istoria trecuta.
    Nici eu nu vad traducerea sa cu ochi foarte buni, e perfectibila, dar totusi o realizare notorie in sensul bun.

  17. @ admin

    Nu mi se pare deloc putin. Sigur, daca prezenta respectiva chestie ca o “speculatie” ar fi fost, sa zicem, ok. Este prezentata insa ca fiind “cea mai probabila” ceea ce deja NU mai este ok (intrucat nu este deloc cea mai probabila, cel putin nu dpdv al Traditiei Ortodoxe) si se inscrie, din pacate, in viziunea occidentala asupra problemei.

    In alta ordine de idei, iata cometariul la facerea 1, 20:


    “Ideea generală: fiinţe din speciile inferioare (moluşte, reptile), care se înmulţesc cu mare repeziciune. Oricum, viaţa apare mai întâi în apă, apoi se extinde în aer şi pe uscat.”

    Coroborat cu cometariul de la facerea 2, 19:


    Indiferent de ordinea creării lor (comp. cu 1, 20-27), toate vieţuitoarele au fost făcute pentru om.

    Aceste comentarii prezinta o imagine care se mentine pe linia teologiei occidentala , care considera ca cele 2 referate ale facerii au autori diferiti si prezinta problema din 2 puncte de vedere total diferite, ordinea creatiei fiind, dupa parerea acestora, viciata in acest al doilea referat deci, in concluzie, relativa (atata vreme cat un referat spune ceva iar altul cu totul altceva) de aici putandu-se ajunge la, practic orice (inclusiv la a specula ca mai intai au aparut “speciile inferioare” dupa care viata “s-a extins”).

    Sfintii Parinti insista FOARTE MULT pe ordinea elementelor creatiei, din anumite motive, importante, pe care nu le detaliez acum. De asemenea, tot ei explica ce este cu aceste asa-zise diferente intre cele 2 referate ale facerii.

    Deci, problema nu poate fi abordata asa, simplist, pe sistemul viata apare mai intai sub forma de specii “inferioare” moluste, samd (scrie undeva in Sfanta Scriptura ca mai intai au aparut sau au fost create niste asa-zise “specii inferioare” ???) iar apoi “se extinde” (!!!???) in celelalte medii. Cum adica “se” extinde. Asa, de la sine, nu ? Pai nu, Dumnezeu creaza si restul speciilor, in celelalte medii, nu viata “se extinde” de la niste specii “inferioare”, acvatice, la altele “superioare”.

    Lucrurile sunt abordate f. riguros (asa cum si trebuie, de altfel) de Sfintii Parinti care au referate pe tema. Acolo lucrurile sunt explicate cum trebuie si lamurite, e adevarat, nu intr-o maniera d-asta expeditiva si evaziva care lasa loc de interpretari.

  18. @Lucian:

    Cred ca extrapolezi.

    Cea mai probabila speculatie ramane tot o speculatie.

    Cu privire la Facere, tocmai faptul ca nu a privilegiat interpretarea pe care tu o evoci arata ca nu se agata de ea, nu o considera de autoritate, ci, eventual, o interpretare printre altele. De asemenea, el a respins ferm ideea ca Moise nu ar fi scris Pentateuhul, dimpotriva, reitereaza pozitia ortodoxa, in introducerea Pentateuhului. Se poate spune, evident, ca are idei academice din mediul occidental imprumutate pe ici-colo, insa in limitele traditiei ortodoxe, fara sa imprumute si viziunile care le subintind.

    Dar uite si un comentariu vadit anti-evolutionist:

    A făcut Dumnezeu înotătoarele cele mari şi toate fiinţele vii care mişună, şi pe care apele le puiesc* după felul lor, şi toate păsările înaripate după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.

    *Metonimie: expresia nu înseamnă că apele erau înzestrate cu facultatea de a produce fiinţe vii, ci că ele erau mediul în care se exercita puterea creatoare a lui Dumnezeu.

    Acest comentariu anuleaza categoric interpretarea ta:

    Cum adica “se” extinde. Asa, de la sine, nu ? Pai nu, Dumnezeu creaza si restul speciilor, in celelalte medii, nu viata “se extinde” de la niste specii “inferioare”, acvatice, la altele “superioare”.

    Deci nu de la sine, ci prin lucrarea lui Dumnezeu. Probabil ca acel comentariu strica la coroborare, de l-ai ratat. 🙂 Nu reiese altceva decat ca Anania specula pe marginea ordinii in care au fost facute fapturile. Dar nu ca ar fi evoluat sau s-ar fi extins de la sine.

  19. A se face diferenta intre “cea mai probabila” speculatie si una “sigura”, “veridica”…
    Abordarea sa academica vine din faptul ca la baza este o traducere, notele nefiind autoritare, ci orientative.

  20. @ admin

    Sunt total de acord. Asa este. Tocmai de aceea parerea mea este ca respectivele comentarii sunt opera mai multor autori fiind, eventual, supervizate de IPS Bartolomeu, nu scrise, ad-literam (cel putin nu toate).

    De asemenea, sunt de acord ca nu se insista pe ele. De aceea am si spus mai sus ca mie, cel putin, nu mi se par importante si nici macar demne neaparat de dezbatut aici.

    La acei mai multi autori ma referam cand spuneam de anumite directii gresite care exista in teologia noastra, nu la IPS Bartolomeu personal.

    Nu vreau sa mai continut discutia dar, spre exemplu, tot in comentariile editiei Anania, este citat, destul de des, Origen (mai ales la psalmi, din ce tin minte).

    Este adevarat, sunt citate chestii ortodoxe din Origen, dar totusi … sa nu uitam ca avem de-a face cu un eretic anatemizat de 2 sinoade ecumenice (sper sa nu ma insel), atat el cat si opera lui … Chiar nu gaseai pe altcineva din care sa citezi … Asa si papa de la roma mai spune chestii ortodoxe, cateodata chiar destul de multe si destul de dense, raportate la un discurs anume. Asta nu inseamna ca trebuie sau este permis sa fie citat, cu atat mai putin intr-o lucrare de o asemenea anvergura.

    Aceste citari se datoreaza tot unei tendinte occidentalo-academice de restaurare a lui Origen si de absolvire a lui cum ca, vezi Doamne, a primit anatemele alea din motive politice mai mult si ca, pana la urma, nu i se poate ignora “monumentala” opera doar pentru asa un “amanunt”.

  21. Pingback: SAMAVOLNICIA numita ”Biserica” GRECO-CATOLICE din Ardeal (in Adevarul)/ PROPAGANDA NEOPROTESTANTA pe site-ul antena3.ro, unde Dumitru Cornilescu este celebrat ca ”Luther al Romaniei” - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  22. Dl. Badilita s-a lepadat fara probleme de ortodoxie, precum si de sotia cu care are doi copii si de care a divortat pentru a-si putea face de cap nestingherit. Ce sa ne mai mire pozitia lui in privinta lui Corneanu? Noroc ca pozeaza in moralitatea intruchipata si se “impartaseste” la catolici, fiind o struto-camila!

  23. Pingback: Raspunsul IPS Calinic Botosaneanul la halucinantul articol “TALIBANIZAREA ORASELOR ROMANIEI TREBUIE SA INCETEZE” semnat de Cristian Badilita | Cuvântul Ortodox
  24. Salutare! desi e “vechi” subiectul, a citit cartile aparute la editura Adevarul si cele (re)editate la Vremea, si vreau sa specific faptul ca este una dintre cele mai bune traduceri ale Scripturii< procentul de "tradare" al traducerii este foarte mic (traductore tradatore), si pot veni oricand cu dovezi, se poate verifica pe textul original cel grec. Desi greco – catolic, (cel putin d.p.d.v. juridic) comentariile sunt al Sfintilor Parinti, unele opere inca netraduse publicului romanesc,,,e posibil sa se fi strecurat greseli, insa e omeneste, cu toate acestea a facut un mare serviciu publicului romanesc capabil sa faca diferente de si pe text. Afirmatia mea consider ca este fondata si se poate verifica oricand. Daca urmariti un singur cuvant tradus din lb. greaca in lb. romana in editiile sinodale din 1688 incoace veti avea marea surpriza (neplacuta) de a gasi sensuri diferite fata de original.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare