MIHAI VITEAZUL si minunea infruntarii catolicilor la Alba Iulia: INCREDINTATI-VA CA ADEVARATA ESTE CREDINTA NOASTRA ORTODOXA

22-08-2012 4 minute Sublinieri

Am primit pe mail:

Mihai Viteazul către catolici: “Voi nu sunteți mărturisitori ai dreptei credințe, căci nu aveți harul Sfintului Duh în adunarea voastră”

Cind Mihail-Voda, domnul Ungro-Vlahiei, l-a alungat pe Andrei Bathory si a luat sceptrul Ardealului, a sosit in orasul de scaun, numit Balgrad [Alba Iulia], si a voit ca sa zideasca acolo, in oras, o biserica ortodoxa. Insa preotii, orasenii si toti boierii, fiind de credinta latineasca [a Papei], nu-i ingaduiau sa zideasca, zicind ca ei sint de credinta dreapta si de aceea nu doresc sa aiba in orasul lor o biserica de lege straina. Atunci domnitorul le-a spus:

“Voi nu sinteti marturisitori ai dreptei credinte, caci nu aveti harul Sfintului Duh in biserica voastra. Noi insa, fiind dreptcredinciosi, avem puterea cea adevarata a harului Sfintului Duh, pe care si cu fapta sintem gata intotdeauna s-o aratam, cu ajutorul lui Dumnezeu”.

Dar ei voiau sa-si dovedeasca dreptatea prin infruntare de cuvinte si dispute. Ci el le-a zis:

“Nu, nu prin dispute, ci cu fapta vreau s-o dovediti, altfel va voi arata eu, intru incredintarea tuturor”.

Iar ei i-au spus:

“Cum sa aratam? Caci nu e cu putinta sa dovedim decit cu cuvintul sfintelor scripturi”.

El le-a zis:

“In dispute este osteneala fara de capat, dar noi, fara infruntari de vorbe, putem usor sa dovedim cu ajutorul lui Dumnezeu. Haideti, zice, in mijlocul orasului si acolo sa ni se aduca apa curata, iar arhiereul meu si preotii sai o vor sfinti in vazul tuturor. Tot asa vor face si ai vostri, deosebit, si, sfintind-o, o vom pune in biserica voastra cea mare, in vase osebite, pe care le vom astupa si le vom pecetlui cu pecetile noastre, pecetluind si usa bisericii pentru 40 de zile. Si a cui apa va ramine nestricata, ca si cum de-abia ar fi fost scoasa din izvor, credinta aceluia este dreapta, iar daca apa cuiva se va strica, credinta lui este rea. Daca apa mea va ramine nestricata, cum nadajduiesc ca ma va ajuta Dumnezeu, voi n-o sa va mai impotriviti si o sa-mi ingaduiti sa zidesc biserica, iar daca nu, faca-se voia voastra, n-am s-o zidesc”.

Ei au strigat cu totii intr-un glas:

“Bine, bine, sa fie asa!”.

Si, a doua zi dimineata, a iesit domnitorul cu toti boierii si curtenii sai in piata, cu episcopul si cu preotii, slujind litia dupa obicei, cu cruci, cu luminari si candele. Si, ajungind la locul pregatit, au savirsit marea sfintire a apei, rugindu-se cu totii lui Dumnezeu, cu lacrimi si suspine, sa proslaveasca dreapta credinta, iar pe cea rea s-o faca de rusine. Tot in piata, dar deoparte, in fata tuturor, latinii au sfintit apa si au sarat-o. Dupa care, astfel sfintindu-si apa, fiecare a turnat apa lui sfintita in cite un vas osebit, apoi si-au pus pecetile pe amindoua parti ale vaselor, le-au dus si le-au pus in biserica cea mare, au incuiat usile, le-au pecetluit si au plecat.

In fiecare zi, domnitorul cu episcopul, cu preotii si cu toti dreptcredinciosii, se rugau, postind. Tot asa au facut si latinii. Si dupa ce au trecut 25 de zile, Dumnezeu i-a dat episcopului un semn. El a venit la domnitor si i-a zis:

“Doamne, cheama-i pe latini si pe preotii lor si nu astepta ziua a patruzecea, cea hotarita. Sa mergem la biserica si, desfâcind pecetile, sa deschidem usile. Vei vedea harul lui Dumnezeu, iar robii Lui, care-si pun cu adevarat nadejdea in El, nu se vor face de rusine”.

Domnitorul, deci, chemindu-i pe toti, precum l-a sfatuit episcopul, a mers la biserica si, deschizind usile, au intrat cu totii. Mai intii, episcopul ortodox, ingenunchind, s-a rugat cu lacrimi la Dumnezeu, zicind:

“Doamne, Dumnezeule, Unul in Sfinta Treime slavit si preamarit, precum inainte vreme pe dreptul Tau Ilie l-ai auzit vestind cu foc adevarul Tau si i-ai rusinat pe cei de rea credinta, auzi-ma acum si pe mine, robul Tau nevrednic, dimpreuna cu toti robii Tai de aici, nu pentru vrednicia noastra, pe care n-o avem, ci pentru slavirea numelui Tau sfint si pentru intarirea credintei noastre, care este adevarata credinta in Tine, arata intreg harul Sfintului Duh in apa aceasta, ca prin nestricaciunea ei sa vada toti ca numai in biserica Ta greceasca si soborniceasca de la Rasarit se afla credinta cea adevarata si harul cel adevarat al Sfintului Duh. Caci Tu esti singurul Care pe toate le binecuvintezi si le sfintesti, Dumnezeul nostru, si slava Tie iti inaltam, Tatalui si Fiului si Sfintului Duh, acum, si pururi, si in vecii vecilor, Amin!”.

Ridicindu-se si cintind: “Doamne, Lumina mea si Mintuitorul meu, de cine sa ma tem”a rupt pecetea vasului cu apa sfintita si, uitindu-se la ea, a gasit-o mai curata si mai limpede decit inainte, cu mirosul neschimbat, ca si cum ar fi fost luata dintr-un izvor curgator, dupa care strigat, zicind:

“Slava Tie, Dumnezeul nostru, Care Ti-ai plecat urechea la rugaciunile noastre, Slava Tie, Care proslavesti biserica Ta, Slava Tie, care intaresti cu slava credinta cea dreapta si nu ne-ai facut de rusine in asteptarile noastre”.

Si a zis catre toti:

“Veniti sa vedeti cum a stat aceasta apa atitea zile, raminind nestricata datorita harului Sfintului Duh, si incredintati-va ca adevarata este credinta noastra ortodoxa”.

Iar latinii, rugindu-se si facind slujba dupa cum le era obiceiul, au rupt pecetea vasului in care se afla apa lor si, cum l-au destupat, toata biserica s-a implut de duhoare, ca s-au inspaimintat toti latinii si au strigat cu uimire:

“Adevarata este credinta greceasca pe care o tine domnitorul. Sa-si zideasca, deci, biserica in orasul nostru, caci, fiindca nu i-am ingaduit, Dumnezeu s-a miniat pe noi si ne-a imputit apa”.

Si astfel, facuti de ocara, latinii si cu preotii lor s-au imprastiat cu mare rusine, iar unii dintre ei s-au convertit la credinta ortodoxa. Iar domnitorul, cu episcopul sau, cu preotii, cu toti boierii si ostasii sai, plini de bucurie si fericire, s-au intors la curte, slavindu-L si multumindu-I lui Dumnezeu pentru minunea ce a fost spre intarirea adevaratei credinte ortodoxe. In aceeasi zi a facut o mare ospat pentru intregul oras si pentru toata oastea sa.

Toti locuitorii tarii Ardealului, cu juramint, s-au aratat bucurosi sa zideasca biserica si sa n-o darime niciodata. Deci, domnitorul a inceput indata zidirea (dar nu in oras, ca nu cumva, o data cu schimbarea vremurilor, sa fie darimata, ci linga oras, aproape de zidul cetatii, intr-un loc frumos) si, dupa ce a zidit-o, a inchinat-o “…” si a mutat episcopia acolo (caci episcopii locuisera pina atunci in alt loc), unde se afla si astazi, cu bunavointa lui Dumnezeu. L-a pus acolo pe primul episcop al Balgradului, pe Ioan, barbat blind, virtuos si sfint, care, traind acolo in mare sfintenie, s-a invrednicit sa capete harul facerii de minuni. Dupa ce a murit, trupul lui a ramas si pina astazi neputrezit si bine mirositor, facind multe minuni pentru cei ce vin cu credinta la racla lui, intru slavirea lui Hristos, Dumnezeul nostru, Caruia I se cuvine toata slava, cinstirea si inchinaciunea, dimpreuna cu Tatal Lui Cel fara de inceput si cu preasfintul, preabunul, de viata datatorul Duh Sfint al Lui, acum, si pururea, si in vecii vecilor, Amin!

Si cele scrise aici le-am am citit intr-un letopiset muntenesc si le-am auzit de la multi oameni vrednici de crezare, care au vazut cu ochii lor, dar mai ales de la parintele, care pe atunci era vistiernic, iar acum este mare logofat al tarii Ungro-Vlahiei, si de la Dragomir, marele pitar al aceleiasi tari.

Petru Movila, Arhiepiscop, Mitropolit al Kievului, Arhimandrit al Lavrei Pecerska, cu mina proprie

Faptul că minunea apei din vremea lui Mihai Viteazul este consemnată de marele ierarh Petru Movilă, alături de o listă impresionantă de alte asemenea evenimente, nu era un lucru întâmplător. În secolul al XVII-lea, Ortodoxia, slăbită şi aşa de puterea otomană, era asaltată de Reforma protestantă şi de Contrareforma catolică. Acest lucru s-a tradus prin încercările de calvinizare a românilor ortodocşi din Transilvania sau prin ‘unirea’ de la Brest a ortodocşilor ruteni sub patronajul regilor catolici polonezi.

În faţa resurselor enorme puse la bătaie de adversari, ortodocşii ‘de frontieră’ au avut în primul rând la îndemână arma ‘încredinţării’, a convingerii că Ortodoxia înseamnă cu adevărat ‘calea, adevărul şi viaţa’. De fapt, aşa se întâmplă în vremurile ‘călduţe’: sfinţii mor neştiuţi, icoanele par să nu mai facă minuni. În schimb, în momente de criză, există o frenezie a căutării şi a consemnării actului sau gestului care mărturiseşte şi convinge…


Categorii

Istorie, Minuni, Pagini Ortodoxe, Papa (Papism), Raspunsurile Bisericii la problemele vremurilor

Etichete (taguri)

, , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

12 Commentarii la “MIHAI VITEAZUL si minunea infruntarii catolicilor la Alba Iulia: INCREDINTATI-VA CA ADEVARATA ESTE CREDINTA NOASTRA ORTODOXA

  1. Daca nu ar fi atit de mindrii catolicii ar vedea Adevarul.
    Din pacate, ei sunt erezie, in rind cu toate ereziile lumii.

  2. Ce oameni ! E o bucurie, din ce in ce mai adanca si ascunsa astazi, sa gandesti ca acesti barbati au existat candva.

    Exista publicata, cel putin in ceea ce-l priveste pe Mihai Voda, o intreaga corespondenta de jocuri diplomatice si de culise cu puternicii zilei. Aratand ca a stiut da adica Cezarului partea lui, dar nu mai mult, nu vanzandu-si patria si sufletul.

  3. Aghiazma Mare este alaturi de Sfintele Moaste si Lumina Sfanta de la Ierusalim tezaurul ortodox de minuni palpabile care ne deosebeste de asa zisele biserici in care nu lucreaza Duhul Sfant.Cine trece nepasator peste aceste taine nu stiu cum poate avea raspuns la Judecata…

  4. Minunea lui Dumnezeu pentru credinta Voievodului Intregitor de Tara!E foarte important ptr.noi a se citi si preda la scoala ISTORIA ADEVARATA !,LIMBA ROMANA SI CLASICII EI!In actele si corespondenta lui Mihai Viteazul cu marele duce de Toscana se vede fara tagada linia gandirii profund crestine,apartenenta la valorile Rasaritului Ortodox si telul final.Lumea apuseana a ramas in aceeasi atitudine de sfidare si superioritate.In rev.Glasul Bisericii s-au publicat cu ani in urma articole despre odiseea capului viteazului voievod,despre necinstirea si pangarirea ramasitelor sale pamantesti ne vorbeste cronica,cu glas de jale…ma rog pentru o binemeritata canonizare!Doamne-ajuta!As dori mai multe informatii despre moaste.

  5. Puteti va rog sa imi indicati in ce carte as putea gasi cele amintite de dumneavostra mai sus? Mentionez ca am nevoie de aceste informatii pt. a intocmi o lucrare despre Mihai Viteazul in Alba Iulia, respectiv ce a facut in timpul cand s-a aflat in Alba Iulia si nu gasesc prea multe informatii. Va multumesc.

  6. @Pr. Cezar Barbu:

    informatii despre moaste: Manastirea Plaviceni

    http://www.manastireaplaviceni.ro/

    Orice ajutor este binevenit. Ei au multe date ca moastele gasite ar fi ale lui Mihai (au editat si o carte despre moaste si cum au fost gasite, in care apar si argumentele – f. interesante, inclusiv istorice – care sustin identitatea domnitorului). Numai ca, pt a nu exista nici un dubiu, vor sa faca un test ADN prin comparatie cu ramasitele mamei sale, doamna Teofana, aflate la Cozia.

    Au obtinut din cate stiu autorizatie, dar statul nu e dispus sa avanseze fonduri pt asa ceva, asa ca au nevoie de bani. Mult mai multe date puteti afla direct de la Parintele Teoctist – un om extraordinar, care a dus o lupta formidabila pt. Plaviceni (o duce inca) si pentru aflarea adevarului si canonizarea marelui voievod.

  7. Pingback: Parintele Porfirie despre CREDINTA ADEVARATA, PAPALITATEA ERETICA, teoria “toate religiile sunt adevarate” si MINUNILE MINCINOASE ALE DIAVOLULUI -
  8. Pingback: SFANTUL CONSTANTIN BRANCOVEANU – domnitorul emblematic pentru lumea veche românească si ceasul Judecatii neamului. CUM S-A SFARSIT O LUME prin UCIGASA INVIDIE si TRADAREA DE FRATE. Cum cade si de ce moare un neam? -
  9. Pingback: MIHAI VITEAZUL: VOIEVODUL “CRESTIN CU MILA PENTRU SARACI SI CU FRICA DE DUMNEZEU”. Dar si cu constiinta misiunii sale: “Ce fac e numai pentru a impiedica varsarea sangelui lui Hristos și al intregii creștinatati”/ Sensul unei ect
  10. Pingback: MIHAI VITEAZUL (✝9 august 1601): VOIEVODUL “CRESTIN CU MILA PENTRU SARACI SI CU FRICA DE DUMNEZEU”. Dar si cu constiinta misiunii sale: “Ce fac e numai pentru a impiedica varsarea sangelui lui Hristos si al intregii crestinatati”
  11. Nu este normal ca episcopia Severinnului si Strehaiei, si asa bagata in activitate necanonica depropaganda proeuropeana pe teritoriul Serbiei sa fie sprijinita direct de ambasada SUA. Sunt socat inca de treaba asta. Superb articol cu Sf. Mc. Mihai Voievod

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Stirile zilei

Carti

Documentare