1 DECEMBRIE ÎN ROMÂNIA CAPTURATĂ, OCUPATĂ GLOBALIST, ÎNVRĂJBITĂ și UMILITĂ, într-“un fel de experiment Pitești la nivel național, care a reușit din plin”. CE MAI SĂRBĂTORIM ASTĂZI, ce ne-a mai rămas viu din țara noastră? “Din URĂ ne-am pus iar domn străin, din URĂ am acceptat să dăm puterea toată alogenilor. Din URĂ credem că ne răzbunăm pe ceilalţi şi, de fapt, ne răzbunăm pe noi”

1-12-2019 18 minute Sublinieri

(sursa foto: Facebook – Dumitru Cronicarescu)

Mirela Ioana (Facebook):

Să ne iertaţi eroi şi bravi martiri
Că azi vă răsplătim cu risipiri:
O patrie vândută pe nimic
Şi-n fruntea ţării stând un inamic.

Despre valori nici nu mai amintim,
Goliţi de sens şi ţintă noi murim!
Un neam ce-a părăsit un ideal
Sfinţit cândva cu sânge în Ardeal.

Ce imn să mai rostim şi ce cântări,
Când România zace-n dezbinări?
Ce horă să-mpletim şi ce discurs,
Când, prin indiferenţă, timp s-a scurs?

Bătut de vânt, un tricolor cernit:
,,Plecaţi şi voi?”, în loc de ,,Bun venit!”,
Pare-a-ntreba la margine de drum.
E pustiită patria de-acum.

Să fim oneşti în cel din urmă ceas,
Spunând piesei de teatru ,,Bun rămas!”
Nu mai e rost de măşti şi de-amăgiri,
E foamete de rugi şi curăţiri!

Să terminăm, vă rog, cu lamentări
Şi să ne achităm prin asumări!
Atât ne-a mai rămas cât fi-vom jos:
Să ne-adâncim în taina lui Hristos!

(1 Decembrie)

***

Mihai Șomănescu (31 octombrie 2019):

România nu mai există: Statul român este angajat la turație maximă în slujba globalismului, iar poporul este captiv

Pare dur și exagerat titlul de mai sus, nu-i așa? Poate, dar la o privire mai atentă vom putea observa că este susținut de realitate. Cu ce să încep?

Statul român este angajat la turație maximă în favoarea globalismului. Aici este simplu: uitați-vă la tratatele pe care le semnează și le-a semnat România. Întotdeauna, de la migrație la așa-zisele schimbări climatice, statul român s-a dus cuminte să ia aminte și să semneze.

Migrația. Recent, 24 de migranți sirieni au fost relocați în România, cu încălcarea explicită a Constituției țării. O instituție plătită din banii noștri afirmă, negru pe alb, că pentru migranți, „singura soluție durabilă pentru refugiați este relocarea pe teritoriul unui alt stat care le poate acorda protecție, rezidență și acces la aceleași drepturi și obligații ca pentru proprii cetățeni”. Adică statul român. Toate sondajele de opinie arată că românii se împotrivesc într-o măsură foarte mare aducerii migranților aici. Ce face statul român? Aduce migranți. Și nu doar că face asta, dar și militează pentru asta. Progresiștii au realizat, în decursul anilor trecuți, că dacă sunt confruntați fățiș, românii se opun cu dârzenie și sunt aproape imposibil de întors din convingerile lor. Așa că au acționat în consecință: nu mai aduc politicieni care să ne spună direct că vor migrație, ci pur și simplu au creat „specialiști” care să fie angajați permanent în ministere, astfel încât nici nu mai contează cine este pe scaunul ministerial. Nu numai că acești „specialiști” populează toate ministerele, dar ca să dea o spoială democratică, tot ei cer implicarea „societății civile” ca să-i ajute. Care societate civilă? Exact aia invitată de L.Orban la consultări: adică cea care a creat „specialiștii”. Unde e poporul român? Nicăieri. Pentru că el nu știe, pentru că niciun candidat la președinție NU vorbește despre asta.

Demografia. Criza demografică a României este documentată și din ce în ce mai adâncă. Exact precum în cazul migrației, și aici autoritățile statului se comportă exact pe dos decât ar cere-o consultarea populară: în loc să stimuleze familia, nașterea de prunci, prin facilități acordate tinerilor, „specialiștii” încurajează diminuarea nașterilor prin politicile economice, fiscale și educaționale. În școli sunt trimise ONG-uri (ați ghicit, aceleași ca la punctul de mai sus) care să le spună tinerilor cum să nu dea naștere la copii de tineri. Sau și mai bine: să nu facă deloc. Iar cealaltă soluție propusă de autorități este…primirea de sirieni, irakieni, afgani, vietnamezi, etc. Și aici ne întoarcem la ce ziceam mai sus. Niciun candidat la președinție NU aduce vorba despre asta.

Educația. În școli nu se mai urmărește crearea unui cetățean român, ci doar a unui funcționar sau angajat care poate lucra oriunde pe această planetă. Un om fără rădăcini, fără trecut, fără personalitate, cu libertatea (singura) de a alege ce să consume. Atât. Nu o spun eu: o spun atâția profesori, specialiști. Educația de azi nu se face pentru a fi integrat în comunitatea românilor, care are niște reguli, cutume, tradiții și trăsături specifice, ci pentru a fi o frunză-n vânt, gata să plece spre alte zări cu prima ocazie. În școală se cultivă defetismul și egoismul: uitați-vă la reacțiile turbate ale massei atunci când se mai găsesc oameni care să spună lucruri de bun simț, dar care contravin acestor mentalități. Managerul Simonei Halep a fost înjurat ca la ușa cortului pentru că a spus public o chestiune elementară: prima condiție pentru a câștiga o bătălie este să fii prezent pe câmpul de luptă sau dacă muncești pentru alt steag nu are cum să câștige România.

Sărbătorirea halloween-ului continuă nestingherită în școli, deși este ilegală, sub privirile interesate și blânde ale „specialiștilor” din ministere. Continuă această mascaradă deși 90% dintre părinți habar n-au despre ce este vorba și nu au cerut așa ceva. Nu vă iluzionați că se face religie sau că existe slujbe de începerea noului an: au fost atât de demonizate și bagatelizate mediatic, încât nimeni nu le acordă nicio atenție și în momentul în care vor fi scoase, nimeni nu va plânge după ele.

Mass-media. În ziua de azi, mass-media face agenda publică și stabilește ce ne interesează și ce nu, în loc să relateze și să reliefeze ce ne interesează. Televiziunea Română sau Agerpres, instituții care consumă milioane de euro din banii noștri, ai tuturor, se întrec în a promova Halloween-ul, „sărbătoare” inexistentă la nivelul populației. Nu doar atât, citiți știrile posturilor de stat: au adoptat în întregime limbajul progresist, fără niciun rest. Deși aceste instituții – care sunt plătite din banii tuturor – ar trebui să reflecteze interesele celor care le finanțează, nu se întâmplă așa ceva, ci sunt promovate doar obiectivele progresiste: pinguini de același sex care „nasc” pui, migranți care schimbă lumea în Germania, transplanturi de pe oameni morți care salvează vieți, familia tradițională care ucide, etc. De ce se întâmplă? Pentru că de 10-15 ani, aceste instituții au fost infiltrate de „specialiști”, creați în aceleași laboratoare de care vorbeam mai sus. De mass-media corporatistă nici nu mai discutăm, acolo e jale: fiind controlate de străini, acestea au tot interesul să promoveze mentalități care dezagregă comunitatea românească, formând în schimb triburi care reacționează pavlovian la anumiți stimuli. Un fel de experiment Pitești la nivel național, care a reușit din plin, vezi exemplul cu Șora. Încă o dovadă: doi favoriți ai posturilor „quality” și-au bătut joc de memoria celor care au suferit în temnița de la Pitești. Pe google, cel mai căutat subiect este cel despre cearta dintre Firea și alte fufe.Subiectul declarațiilor scandaloase ale celor doi nu apare nici în top 10-le celor mai căutate subiecte. QED

Practic, în acest moment, mass-media din România reflectă interesele diferitelor grupuri de putere europene și mondiale implicate în promovarea globalismului: unii sunt cu globaliștii americani, unii cu globaliștii francezi, unii cu globaliștii germani, etc. Dar niciunul nu reflectă interesele economice ale massei: faptul că resursele strategice se scurg în afară, că nu mai avem control asupra teritoriului național, inexistența marilor jucători economici români, etc. Niciun candidat la președinție NU vorbește despre asta.

Politica. Unii se întreabă de ce analiștii, politicienii și mass-media occidentală (ce rost are să-i mai zicem pro-occidentală? Asta ar presupune că este și românească) susțin aceleași puncte de vedere pe care le susțineau bolșevicii în anii 50. Le răspundem: tocmai pentru că atât internaționalismul bolșevic, cât și globalismul de factură occidentală au aceleași obiective: eliminarea statelor naționale, distrugerea conștiințelor prin suprimarea credinței și a identității naționale în spațiul public. Șora a susținut bolșevismul, acum susține Europa. La fel o fac Tismăneanu, Petre Roman, Silviu Brucan, Soroș, RFI, Europa Liberă, Emag, CNN și cine mai vreți voi. Dacă vă uitați atent, Hodor, Demetriade, Mândruță, Petreanu, Guran, etc sunt „copiii” ideologici al unuia din ăștia bătrâni. Ceea ce nu înțeleg mulți este următorul fapt: pe ei nu i-a deranjat Ceaușescu pentru că era comunist, ci pentru că identitar și economic era naționalist, iar social era conservator. Pentru că a interzis accesul tuturor la resursele României, pentru că a încercat să le folosească numai pentru români. Dacă nea Nicu era băiat de gașcă pe tema asta, vă garantez că murea în patul lui, dacă nu mai trăia și azi.

Toate astea au dus la o anumită mentalitate. Aduceți-vă aminte de apelativele și reacțiile vitriolice la adresa celor care au adus în discuție posibila legătură dintre Deveselu și Caracal. Orice oameni normali ar fi cerut SĂ SE INVESTIGHEZE, iar apoi, dacă cercetările ar fi arătat că nu există nimic, să ne vedem de treabă. Dar la noi, oamenii au fost înjurați PENTRU CĂ AU ÎNTREBAT. Asta e mentalitatea căinilor stăpânilor, puși pe sclavii care îndrăznesc să ridice capul. Nu să se revolte, ci doar să întrebe. Iar ceilalți sclavi, de frică să n-o pățească și mai rău sau să li se taie porția de blid, îi bat și ei pe colegii care au ridicat capul. Nu-i ăsta experimentul Pitești?

Ah, dar am vorbit atâta despre globalism și am uitat să-l definim. Păi să luăm definiția de la tăticul ei, „bătrânelul de 89 ani”, George Soroș, așa cum a zis-o în New York Times zilele trecute: „O economie globală integrată susținută de un stat de drept”. Care e „statul de drept” în cauză, când vorbim de „economie globală integrată”. Un stat global, bineînțeles. Un stat mamut în care justiția are rolul de a susține această economie. Cum creezi un stat global? Păi ai nevoie de o populație eterogenă care nu are „acasă”, fără identitate, fără valori comune, care este dezbinată și ținută în teroare ca nu cumva să ofenseze „minoritățile” de tot felul. Cum obții asta? Citiți ce-am scris mai sus. Rolul justiției este acela de a împiedica apariția jucătorilor economici locali care ar putea agrega și înviora comunitățile din jurul lor. Acum ați înțeles ce-i cu explozia asta de anti-corupție peste tot? Sau credeați că-i interesul vostru….?

***

Petre Caluian (facebook):

Dezambiguizare…

1 Decembrie nu mai este Ziua Națională a României. România a capitulat. E Ziua Ocupantului României.

Pe 1 Decembrie nu Armata Română defilează pe sub Arcul de Triumf. Defilează armatele de ocupație ale puterilor străine in care a fost topită armata națională a României.

Pe 1 Decembrie nu nazi-Gauleiterul și oficialitățile regimului de ocupație primesc onorul. Ei dau onorul trupelor de ocupație care defilează prin fața tribunei oficiale.

Ca să fie clar de fapt, ce vedem și la ce asistăm in această cea mai tristă zi „națională” a României, in care guvernul juntei generalilor de la Palatul Victoria (victoria lor asupra noastră) scoate la mezat România.

Nu cum, cu un festivism grețos, patriotard și fals sărbătoresc. Televiziunile de propagandă ale ocupantului ne vând un eveniment care, prin deturnarea insemnătății lui, s-a transformat din sărbătoarea Marii Uniri a Românilor, in parada Dezbinării și a Urii…

Mulțumim din inimă Partidului Unic Dezbinator și Mărețului Conducător al Statului Totalitar Român.

***

[…] Armata nu mai e a României, e a ocupantului. Sistemul de alianțe nu există, iar cel care există e de subjugare a României intereselor „aliaților”. Politica externă e o prelungire internă a politicii puterilor coloniale. Populația civilă, care nu a șters-o viteaz de pe aici, ori nu e prea imbătrânită și obosită, nu are pregătire militară și marea majoritate e castrată de conștiință națională. Sistemul de educație produce pe bandă rulantă oameni fără identitate, idioți docili și maleabili ai neo-sclavagismului global.

Serviciile secrete nu mai sunt românești, ele sunt, dimpreună cu Justiția, instrumentul represiunii regimului de ocupație.
CCR, Parlamentul, partidele politice, politicienii in cvasi-majoritatea lor, nu servesc interesul României și sunt servanții puterilor coloniale ori sclavii propriilor dorințe de inavuțire din vânzarea țării.

Societatea civilă e sublimă dar lipsește cu desăvârșire, iar cea care e activă e coloana a V-a a puterilor străine in teritoriile ocupate.

In condițiile astea nici măcar despre o minimă rezistență nu mai putem vorbi, măcar la nivel de conștiințe, de unde să se poată dezvolta o mișcare națională de eliberare.

Case closed…

***

„Nu vă mai bateți joc de Istoria noastră!”

Extraordinar… pe momentul solemn de „reculegere” mimat de Johannis, când s-a lăsat liniștea peste Piața Arcului de Triumf, o voce – una singură, s-a ridicat din mulțime și și-a luat zborul trecând ca o pasăre a libertății peste capetele zgribulite ale oficialităților regimului de ocupație:

– Nu vă mai bateți joc de istoria noastră! Am fost militar la…

… și aici, din studioul televiziunii (A3) au ridicat calea pe „zgomot de fond” și au ingropat strigătul disperat al omului ăla, care nu mai suportă mascarada la care regimul de ocupație ne silește să asistăm.. ca popor infrânt.

Gauleiterul puterilor de ocupație, armata de ocupație, oficialitățile regimului de ocupație, serviciile secrete ale ocupantului, intreg aparatul politic, militar și administrativ instalat de marile puteri intr-o Românie invinsă, s-au strâns la Arcul de Triumf, pe sub care cu 100 de ani in urmă treceau trupele victorioase ale Armatei Române care ne-au scris Istoria, pentru a-și savura momentul de putere. E strigător la cer! Simt un rău fizic.. la ce umilință suntem supuși.

Este o retrăire peste timp, a unor momente despre care știam doar din cărți, in care, spre umilirea poporului cotropit, armatele puterilor de ocupație defilau pe sub Arcul de Triumf al invinsului, pentru a marca și simbolic cine este stăpânul…

***

Gabriel Popa (facebook):

Refrenul transmisiunii TVR de la parada de Ziua Națională este „să facem sărbătoarea națională mai relaxată”. Un tânăr istoric ne sugerează că trebuie să facem și miturile fondatoare „mai relaxate” și că în acest moment încă spunem miturile fondatoare ca „în manualul de gimnaziu”. Apoi același tânăr istoric ne zice, citez, că „ne schimbăm telefoanele o dată la doi ani; ar trebui să ne updatăm și parada de 1 decembrie, și miturile fondatoare mai des”. Și își asumă și vina pentru că aceste mituri nu sunt încă suficient de „relaxate”: „sunt istoric, parțial e și vina mea”.

Le sugerez eu cea mai bună variantă de a face miturile fondatoare „mai relaxate” și de a le rescrie și updata pentru a fi „în pas cu vremurile”. Să spună direct ceea ce ne spunea acum câteva zile Ambasada Rusiei, că nici nu există „mituri fondatoare”. Că românii nu au avut nici o Mare Unire și că ceea ce s-a întâmplat la 1 decembrie 1918 nu a reprezentat voința legitimă a poporului român. Iată, mai „relaxat” decât atât nu se poate. De bon ton, corect politic și în pas cu vremurile.

Credeam că Televiziunea Română este televiziune publică și națională, și că ea ar trebui să reprezinte interesul național al românilor și al României. Mai jos decât atât vă puteți coborî, TVR?

***

Razvan Bibire:

O dată pe an, coloniștii ne dau voie sa ne simțim mândri că suntem români. În restul anului, ne îndeamnă să înjurăm tara asta. Și majoritatea românilor o fac. N-am cui să urez La Mulți Ani astăzi, Romania nu mai există! Exista doar un teritoriu populat cu niste oameni care se cred, o dată pe an, români.

***

Mirel Palada:

La recenta conferință susținută la Constanța săptămîna trecută, una din întrebările pe care le-am adresat spre reflecție numeroasei audiențe prezente, în jur de 700 de persoane, a fost următoarea:

Cum de acum 100 de ani tinerii își dădeau viața pentru țară, iar azi nu se mai poate întîmpla asta?

De ce acum 100 de ani România era o idee pentru care tinerii erau dispuși să moară, iar azi e un cuvînt de ocară pentru mulți dintre ei?

De ce azi multora le e scîrbă că sînt români și nu știu ce să mai facă să-și spele această jenă de pe ei, devenind italieni, spanioli, englezi, germani, orice nație de pe lumea asta, dar nu români – adică membri tot ai unei națiuni?

De ce pentru mulți români de-ai noștri ideea de a aparține de națiunea franceză sau engleză sau spaniolă sau italiană sau germană este una aspirațională, dar cînd aud că-ți lauzi țara și că ții cu ea îi apucă toți nervii și toate pandaliile și fac spume la gură, acuzîndu-te de toate păcatele acestei lumi?

[…]

***

Dan Diaconu:

Uneori simt c-am orbit. Ies pe stradă, văd maşini, văd lumini, văd clădiri. Văd chiar şi oameni. E o agitaţie permanentă, o fojgăială pe care o văd, care uneori mă agresează. Cu toate acestea simt c-am orbit pentru că, în tot tăvălugul zilnic, nu mai reuşesc să văd români. Unde-aţi fugit, fraţilor? Unde v-aţi ascuns, dragii mei? Unde sunteţi? – îmi vine să strig zi de zi.

Vă tot caut şi nu mai reuşesc să vă văd. Am încercat în oraşele noastre şi n-am găsit decât nişte ahtiaţi, drogaţi după bani. „Dacă-ţi dau bani, îmi vinzi ţara asta?” – i-am întrebat şi m-am trezit asaltat. Nimeni n-a suspinat, toţi s-au îmbulzit, ba chiar s-au luat la bătaie. „Alege-mă pe mine că-ţi iau mai puţin!” – auzeam strigându-se isteric. Şi-atunci mi-am spus: „Aici nu sunt români!”.

Am plecat prin satele ţării acesteia şi-am întrebat în stânga şi-n dreapta dacă sunt români. Peste tot mi s-a spus: „Românii au plecat. Românii sunt afară”.Un bătrân, vărsând o lacrimă, mi-a spus: „Degeaba cauţi, taică. Românii n-au murit ci s-au transformat. I-a lovit pe toţi o boală, o păcăleală de-a ticăloşilor. Au picat cu toţii în mania arginţilor pentru care şi-ar vinde şi mama”. Nu l-am crezut, cu toate că pletele lui albe şi ochii săi înlăcrimaţi trebuiau să mă convingă. I-am ascultat pe ceilalţi care-mi spuneau că românii încă sunt, dar au plecat.

„Au fugit de ciuma de-aici, de greutăţi şi conducători” – îmi spuneau mulţi, cu privirile împăienjenite. Şi-atunci m-am dus să-i caut afară, să-i găsesc pe românii mei. Dar n-am găsit decât deşertăciune. Doar oameni care vorbeau româna, dar care se fereau de ceilalţi români, care-i bârfeau pe cei ai lor şi care, când se întâlneau, foloseau limba noastră doar pentru a se certa şi a-şi spune ocări unii celorlalţi. Am văzut în ochii celor mai mulţi dintre ei ura animalică pentru celălalt. I-am văzut muncind din greu, umilindu-se în faţa străinului, având în suflet doar o singură dorinţă: să-l umilească mai apoi pe celălalt al său, pe cel rămas în ţară. „Noi suntem deştepţii şi muncitorii, ceilalţi sunt proştii şi leneşii”– îmi spuneau mulţi. Ei se-ntorceau în ţară doar pentru a-i face proşti pe cei rămaşi acasă. Şi-aşa, mulţi dintre cei de-acasă, crezând în paradisul de-acolo o apucau pe-acelaşi drum al pierzaniei, transformându-se în monumente de frustrare şi ură. „Ăştia nu-s români” – îmi spuneam încercând să caut în continuare.

Am întâlnit şi-un om nobil. Stătea pe-o bancă şi suspina văzându-i pe-ai săi atât de răi. Iar când l-am întrebat mi-a spus: „Am venit aici să-mi fac o stare, dar simt că mă topesc. Copiii-mi sunt acasă, părinţii şi ei, iar eu nu am făcut mare lucru. Doar stau şi-mi plâng sufletul pe care simt că-l pierd, că-l vând pe-o mână de arginţi.”

„Şi-atunci de ce nu vii acasă?” – l-am întrebat, iar el mi-a spus că nu ştie ce diavol îl ţine acolo, că plânge de fiecare dată când vede cât de răi şi ticăloşi sunt ai lui, cât de răi şi ticăloşi sunt ceilalţi şi-n ce hazna morală a ajuns să trăiască. „E doar un bilet, i-am spus, un bilet care te-ntoarce acasă. Trebuie doar să ţi-l cumperi şi-atât.”. Nu m-a crezut şi-a rămas pe-acea bancă, din acel parc trist plângându-şi în continuare neputinţa.

Şi ca el am văzut mulţi. Toţi îmi spuneau la fel, cu capetele plecate şi umilindu-se că „noi nu mai putem face nimic”. Şi de fiecare dată îi întrebam „DE CE? De ce nu poţi face nimic, române? N-ai picioare, n-ai mâini, n-ai cap? Ce-ţi lipseşte de te plângi atâta?”. Peste tot în ţară oamenii-şi plâng neputinţa, dar sar precum drogaţii când aud zornăitul arginţilor. S-au transformat toţi în fiare de pradă, sticlindu-le ochii atunci când aud sunetul blestemat.

N-am găsit pe mai nimeni sincer. Ba, mai mult, un bătrân mi-a pus oglinda-n faţă şi mi-a spus pe un ton apăsat: „Tu-i cauţi pe alţii, dar te-ai găsit pe tine? Uită-te-n oglindă şi spune-mi dacă-ţi place ce vezi!”. Şi-avea dreptate bătrânul, căci nimic din ce vedeam nu-mi plăcea. Vedeam aceeaşi lăcomie, aceeaşi ură pentru celălalt, aceeaşi dorinţă nebună de răzbunare. Dar am mai văzut ceva care mi-a plăcut. Era o flacără pâlpâind în ochi, o sclipire care părea că n-are moarte şi care nu-mi dădea pace spunându-mi mereu: „Tu nu eşti toate aceste, române! Tu nu eşti neputinţă, tu nu eşti trădător pentru o mână de arginţi! Tu nu eşti fricos, române! Tu nu eşti ticălos! Sclipirea asta pe care-o vezi în oglindă e o picătură din sângele Brâncovenilor care-au avut tăria de a nu-şi renega patria şi credinţa. Şi pentru asta şi-au dat viaţa cu demintate! E o picătură din sângele lui Mircea, al lui Ştefan, al lui Vlad, al lui Mihai Viteazul şi-al tuturor celor care-au pus paloşul la hotare arătându-le celorlalţi că până aici le-a fost, că «Pe-aici nu se trece!». Şi nu s-a trecut decât atunci când celelalte stihii ne-au lovit. Însă, de fiecare dată sclipirea asta ne-a ajutat să trecem mai departe şi să înţelegem că «suntem români şi punctum». Noi suntem români şi indiferent de boala grea în care ne-am cufundat sclipirea asta nu dispare niciodată!”.

De-atunci tot merg şi caut. E 1 Decembrie 2019, 101 ani de când ne-am regăsit cu toţii, de când stăm la aceeaşi masă. Atunci luptam umăr la umăr şi-i împingeam afară din ţară pe duşmani. N-aveam arme, n-aveam mâncare, n-aveam de niciunele. Dar aveam o ţară şi-aveam fraţi. Acum suntem toţi cu ochii împăienjeniţi de ură, alergând după bani precum câinii vagabonzi după mâncare. Nu mai vedem nimic în faţă, nu mai avem părinţi, copii, bunici. I-am uitat pe toţi şi ştim doar a urî.

Din ură ne-am pus iar domn străin, din ură am acceptat să dăm puterea toată alogenilor. Din ură credem că ne răzbunăm pe ceilalţi şi, de fapt, ne răzbunăm pe noi. Din ură lăsăm trădătorii să-şi facă de cap şi-apoi urlăm că nu mai avem ce face. Ne plângem neputinţa după ce am avut puterea să ne facem singuri rău. Când vom înţelege toate acestea? […] Când oare vom mai avea puterea să redevenim români şi să ne recucerim ţara asta pentru care bunicii noştri au vărsat fluvii de sânge? Când vom avea puterea să-i auzim pe cei din trecut cum se zbat în morminte, când le vom auzi lacrimile de deznădejde pe care le varsă văzându-ne cât de degeneraţi am ajuns? Când oare ne vom vindeca de toate bolile noastre şi ne vom regăsi români?

1 decembrie 2019. Încă te caut, române, şi-o să te caut mereu!

***

Iuliu Cristian Herea (facebook):

Cand traiesti intr-un loc in care din zece oameni, patru sunt deja pionieri si inca patru isi tin gura ca sa nu-i supere cumva pe primii patru, nu prea ai ce sarbatori, mai bine ai pune arpacaşul la fiert. Suntem intr-o situatie mult mai rea decat eram la 23 august 1989, ca atunci in afara lui Ceasca nu mai credea nimeni in drumul pe care mergeam. Au mai existat pionieri dupa 1945, indiferent de ce se spune acum, probabil au fost destui care au crezut pentru o vreme ca fac o lume mai buna si mai dreapta. Dar nu cred ca au fost la fel de multi ca astazi. Avem dovada ca Huxley a castigat clar in fata lui Orwell. De cate ori auzim vorbindu-se despre “o tara ca afara” avem dovada asta.

Le spun la multi ani celor a caror busola inca mai functioneaza cat de cat. Celorlalti nu le spun nimic. Ii compatimesc dar nu ii urasc. Singurii pe care ii urasc sunt inginerii sociali, oamenii care ii controleaza total pe primii 4 si stiu cum sa le tina gura inchisa celorlalti. Romania nu mai e o tara, e un experiment reusit. Si Doamne fereste sa-i urez la multi ani.

***

Iulian Capsali: Ultima zi antinațională

Nu știu să mai fi avut sentimentul, după revolta din 1989, că Ziua Națională este un eveniment caduc.

Anul trecut, la 100 de ani de la Marea Unire, rectorul celei mai corupte instituții de învățământ din România, Academia SRI, unde toți semidocții își fac „doctorate” cu xeroxul, un individ care se remarcă prin capul cărnos poziționat între două urechi lubrice, a sugerat că Centenarul a fost ținut sub capac ca nu care cumva să înceapă să se trezească energiile naționale.

Semnalul că Securitatea globalistă este principalul inamic al Statului național a fost, în acea clipă, cât se poate de limpede.

Pentru această larvă de beci umed, care eclozează an de an generații de adversari ai Țării, Rusia instrumentalizează cele mai importante teme societale, “fie cea cu naționalismul, fie cu familia tradițională, fie cea cu creștinism versus occidentalism. Ea le folosește în favoarea sa”. Am încheiat citatul.

Este tema predilectă a „conservelor” din presă: ILD-ul lui Tismăneanu, Newsweek-ul lui Borcan, Pravda traficantului de copii Burci șamd, dar și a unui apendice al Academiei Române (LARICS), influențat de unul care are dungaciul de la caschetă vizibil pe circumferință, “laborator de analiză” în care veșnicul prost Mîndruță, pupilul lui Silviu Brucan, este vedetă.

Să ne reamintim între timp de legătura directă dintre bursierul Hellvig și Societatea Deschisă a lui Soros, ale cărei percepte le-a expus chiar la investitura sa ca șef al SRI.

România este totalmente capturată de forțele cele mai antinaționale și anticreștine din istoria ei modernă, similare întru totul anilor de bolșevizare a instituțiilor statului, a politicii, a Justiției, a Istoriei, a Culturii Naționale, epoca în care vedeta #rezist Șora se întorcea în țară ca să fie asistentul, la Externe, al asasinei Ana Pauker.

De altfel, bunicul bolșevico-globalist nu face decât să deseneze pe nisipul istoriei cercul în care curge captivă toată seva, toată energia vitală a neamului românesc.

Așadar, ce avem de sărbătorit mâine?

O țară în care o marionetă neghioabă ridică în grad zeci de generali cu nume conspirat, în care decorează serviciile și Armata, ca să fie la rândul lui decorat de acestea a doua zi, într-un ping-pong instituțional insalubru, asta la doar câteva zile după o mascaradă a alegerilor prezidențiale?

O istorie pervertită ideologic de vedeta Humanitas, turnătorul securist Boia, acest nou Roller al Revoluției Globaliste, în care studiul trecutului în școală a devenit un joc tabloid de-a „recunoașteți vedeta”?

Omagiem o șapcă de zeci de miliarde de euro, categoric cea mai scumpă șapcă din istoria umanității?

Ne arătăm recunoștința față de prezidiul format din rozătoarele care toacă cotoarele Constituției, în care Articolul 1 – „România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil” – devine, pe zi ce trece, o idee vetustă, periculoasă, indezirabilă Noii Ordini Mondiale? Față de o clasă politică desființată de securiști?

Români, recuperați-vă Țara! Altfel nu veți mai avea ce sărbători într-un timp supt vertiginos în gura unui canal care nu are memorie!

Faceți din 1 Decembrie 2019 ultima zi antinațională a acestui grup de trădători de elită ai Țării!

***

Mirel Curea:

În condițiile în care a-ți iubi și respecta țara, a-ți aprecia istoria și națiunea, a-ți dori ca țara să fie condusă doar în interesul ei și al poporului, a-ți dori ca instituțiile statului, cu tot cu serviciile de informații, să lucreze doar în slujba cețeanului și a țării, a milita pentru ca prerogativele de suveranitate să rămână în mâinile reprezentanților aleși de electorat, în condițiile în care toate astea la un loc, sau fiecare în parte, însemna a fi omul rușilor, plătit de Putin, pe bune, dacă înțeleg ce vrem cu spusul de „La mulți ani!” de 1 Decembrie.

Să ne rezumăm doar la fasole, ar fi o chestie mult mai sinceră!

***

Catalin Sturza:

Două întrebări pentru Ziua națională a României

Ne bucurăm cu toții să privim această paradă militară, să reascultăm Imnul României și alte cântece care ne trezesc sentimentul și vibrația națională. Și este firesc să fie așa, și să ne bucurăm astăzi.

Să ne amintim că această sărbătoare este și una a reconcilierii. În niște vremuri în care războiul civil rece, războiul românilor cu românii devine tot mai intens și mai polarizat. Și în care categorii întregi de oameni sunt ațâțate, în mod iresponsabil, de o parte a mass-media, a politicienilor, a elitelor împotriva altor categorii. În care tinerii sunt ațâțați împotriva bătrânilor, cei înstăriți împotriva celor săraci, cei de la orașe împotriva celor din sate, „progresiștii” împotriva „tradiționaliștilor”, cei din diaspora împotriva celor din țară. Cum reușim să ieșim din acest război civil rece, al românilor împotriva românilor?

De asemenea, să ne amintim că generația care a făcut Marea Unire, generația de la 1918 a avut un mare ideal: „Fireasca unire cu patria muma ne-a fost cel mai sfânt ideal.” Nu vorbesc aici despre un patriotism exagerat, ci despre întrebări firești, care sunt relevante pentru orice națiune modernă. Putem să rezistăm ca națiune, în astfel de vremuri tulburi, fără un astfel de ideal? Putem să traversăm aceste vremuri și să fim prosperi, suverani și demni fără un proiect de țară? Putem să participăm la Proiectul European, la Europa Națiunilor fără o voce proprie, fără o contribuție care să reflecte creativitatea, idealurile și identitatea noastre?

Iată două întrebări-cheie pentru ziua de azi, și pentru anii următori.

La mulți ani de Ziua națională a României!

***

Ziarul Lumina:

Adevărul despre noi la un veac de la jertfa lor

Un articol de: Ana Corina Săcrieru – 01 Dec, 2019

Când au trecut munții în noaptea de 14 august 1916, când au suportat noapte după noapte frigul, ploaia, iarna, căldurile, foamea, lipsurile, dorul, bolile, rănile, sângele, moartea, când s-au făcut ei înșiși hotar de neam și țară, confundându-se cu munții în curbura cărora opreau răzuirea țării de pe hartă, când au crezut că au pierdut tot ce era pământesc, rămânând doar ai lui Dumnezeu și ai îngerilor,  când aceștia din urmă și numai ei și-au dat aripile să fie brațe și piepturi și tării de răsturnare a războiului, când au crezut că se pot întoarce tăcuți în satul arhaic din care coborâseră în Istorie, așteptând cuminți tratativele din orașul luminilor și s-au trezit cu alt sânge, la fel de roșu, dar ideologic, al comunismului invadator al lui Bela Kun, când au părăsit din nou vatra, oh, mult prea iubita, pe atunci, vatră, doar ca să facă din nou ceea ce tocmai făcuseră cu preț mare de viață, să elibereze din nou Transilvania, inima lor, când au făcut aceasta, la fel cum o făcuse Burebista, până în adâncul cel mai adânc, în capitala invadatorilor, parcă doar refăcând în sens invers drumul lui Traian spre Țara lui și-a lor, ieri și azi, la fel, când au făcut toate acestea, doar la noi s-au gândit: la fiii fiilor lor, la mamele fiilor fiilor lor. La noi toți, să avem o Țară. Țara cu nume cât toată istoria latinității, Țara în care timpul se face spațiu, odihnindu-se și el, în sfârșit, la umbra cerului. Țara în care copiii se nășteau pentru a înviora codrii și câmpurile.

Pentru ea au murit ei, considerând viața pe care și-o lăsau să cadă adormită în mâinile lui Dumnezeu o podobie a frumu­seții întregi a acestei Țări.

Iar noi? Fost-am noi preț de o secundă în sufletul lor? Sau abia i-am scris câteva decenii în manualele de istorie, iar acum ne facem că nici nu înțelegem ce purtăm pe umeri: responsabilitatea teribilă a jertfei lor. Și socoteala de lipsa de responsabilitate se dă cel mai abitir în istorie. Orice iartă și șterge această doamnă a tuturor vremurilor, mai puțin lipsa de responsabilitate.

La 101 de ani de la jertfa lor, suntem goi la suflet, cu mâinile zdrelite de inutile munci egipte­nești, cu formalisme spirituale și ușoare snobisme intelectuale, dar cel mai grav, cu cedarea pe nimic a comorii de pământ și suflet pe care ei ne-au lăsat-o. Ne-a mai rămas doar cerul și nici măcar aceasta nu vedem în auto­suficiența noastră.

Ne-a mai rămas doar aerul respirabil din Biserică și nici măcar aceasta nu prețuim cum se cuvine. Ne dăm pe nimic inima copiilor noștri. Numărăm bani pentru mintea copiilor noștri. Nu ne interesează să păstrăm lumina școlii româ­nești inegalabile. Nu ne pasă de singurătatea celui de lângă noi, de lacrimile unei mame sfâșiate de durere, de nepu­tința unui tată lăsat fără mijloace de trai.

La 101 de ani de la jertfa lor, Biserica e singura care poate privi în față Istoria.

***

Emanuel – Bogdan Bobic

Majestățile Lor, Regele Ferdinand și Regina Maria

Născuți departe, în locuri străine de locul ăsta, totuși români cum rar a mai avut țara asta vreodată, amândoi au înfruntat vremurile pentru România cu un curaj și devotament nebun.

Niciodată nu le-am dat ceea ce au meritat mereu, recunoștința noastră.

Fără Majestățile Lor și hotărârea lor încăpățânată, Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banatul și Maramureșul nu ar fi fost România.

Fără ei și fără întreaga generație de români ce i-au urmat cu credință înverșunată.

Statuile Majestăților Lor lipsesc, i-am cam uitat, așa cum i-am uitat și pe toți ceilalți din jurul lor, iar fiecare 1 Decembrie începe să semene din ce în ce mai puțin cu o sărbătoare națională și să aducă din de în ce mai mult cu un parastas unde se adună moștenitorii învrăjbiți.

Parastasul ultimei generații de români cu stimă de sine.

La mulți ani România mea dragă!

O generație ca cea de acum o sută de ani îți urez!

 

Cuvinte strapungatoare de inima despre IUBIREA CARE NE UNESTE, PLECAREA IN MASA IN STRAINATATE si primejdia CADERII SI PIERII NEAMULUI. “Ne bucuram ca Sfantul Andrei este ocrotitorul nostru, al românilor, insa ce inseamna aceasta protectie pentru noi?” TRISTETEA CEA MARE A SFANTULUI APOSTOL ANDREI

“Daca neamul nu este aproape de Dumnezeu se va dizolva”. PUNTE DE LACRIMI, de Ziua Nationala, pentru un POPOR RISIPIT, DEZBINAT SI MANIPULAT. Avertismentul PARINTELUI IOANICHIE BALAN: “Nu ne va scoate nimeni din Carpati daca nu-L vom scoate noi pe Hristos din inima si din casele noastre”

DE ZIUA ROMÂNIEI. Cum luptam pentru unitate, in zilele dezbinarii nationale?

SFANTUL ANDREI, ocrotitorul românilor si ZIUA NATIONALA ca ZI A UNIRII IN JURUL LUI HRISTOS. Predici audio: PIERDEREA OMENIEI si RUSINAREA DE A FI ROMÂN. “Toti trebuie sa parcurgem cumva drumul Sfantului Apostol Andrei”

“Nu uita ca esti român… si-n tara asta te-ai nascut sa fii stapan!”. CE NE-AR SPUNE SFANTUL ANDREI ASTAZI? “Române drag, credinta ta s-a nascut din lacrimi! Nu da cu piciorul la doua milenii de paine neagra, amestecata cu lacrimi si suferinta”. PASTRATI COMOARA CREDINTEI! (cantece si slujba VIDEO)

ȚARA NOASTRĂ… E A NOASTRĂ? “Urmași, ne tineți minte, o clipă-n care-o mână de oameni și cuvinte au pus un pic de suflet, un pic de tricolor, ca să-ți ramână toate, în vis, la locul lor”

Mesaje pastorale de ziua României. PS MACARIE DRAGOI: ”Suntem mai dezbinați ca niciodată, mai apăsați și mai dezorientați ca niciodată”/ In raspar cu indemnurile lui IOHANNIS pentru “toleranta” si “diversitate”, PATRIARHUL DANIEL avertizeaza asupra DEGRADARII IDENTITATII NATIONALE/ IPS Andrei despre cum se strecoara insidios un INTERNATIONALISM mai periculos decat cel PROLETAR

IPS TEOFAN de ziua nationala: ”EXISTA MULTA TRADARE, MULTA CONFUZIE SI DERUTA. MULTORA LE PLACE SA PESCUIASCA IN APE TULBURI” (Video)

IPS Teofan: CE A FACUT NATIUNEA NOASTRA IN CEI 100 ANI DE LA MAREA UNIRE?/ Parintele Ioanichie Balan: “Ne-am umplut tara de datorii si umblam cu caciula in mana pe la toate organizatiile mondiale. Rusine!”

1 DECEMBRIE SUB PRESIUNEA INTETITA A MANIPULARII SI SUBVERSIUNII. România si ”GENERATIA ABSENTA”/ Clipul electoral al liberalilor ciolosisti, “ROMÂNIA ÎNAINTE”, o propaganda (auto)colonizatoare despre “ROMÂNIA HOAȚĂ ȘI LENEȘĂ”, “Arhanghelul Dacian” si singura ideologie cu voie de la stapanire, IDOLATRIA INSTITUTIILOR DE FORTA PROTEJATE EURO-ATLANTIC

De ziua nationala in 2015 cu Ileana Vulpescu si Dinu Giurescu. “SUNTEM COBAII UNEI PUTERI SUPRASTATALE. E UN HAOS ORGANIZAT”/ “CE MAI E NATIONAL IN ROMÂNIA DE AZI?” (Video)

1 Decembrie: ROMÂNIA – ULTIMUL BAL sau “Tot ce-i românesc nu piere”?/ Scriitoarea ILEANA VULPESCU si istoricul DINU GIURESCU – adevarul despre starea natiunii (VIDEO): Ce mai inseamna astazi Patria, ce mai poate salva România?

Istoricul Dinu C. Giurescu despre starea Romaniei: “SUNTEM O NATIE INVRAJBITA, SARACITA, PREGATITA PENTRU LUPTA DE CLASA” (video)

“Uitați-vă ce se întâmplă în țară: în loc să cultivăm iubirea și bunătatea, acum punem în față răul și urâtul. Și de-aceea nu putem trăi nici Marea Unire”. Președintele Academiei Române, IOAN-AUREL POP, invitat la Oslo de PS MACARIE – prelegere despre CREDINȚĂ, UNITATE ȘI NEAM, cu prilejul CENTENARULUI MARII UNIRI (video)

COMEMORAREA CENTENARULUI MARII UNIRI. Mărturii și Evocări (Video)/ Patriarhul Daniel: “Suntem chemați să păstrăm şi să cultivăm darul libertății şi unităţii naţionale”/ IOAN-AUREL POP demontand principalele teze anti-centenar si anti-Ziua nationala

ROMANIA DE CARE NE E DOR… prin cateva din “ciocarliile” ei (VIDEO)

BALADA PENTRU ROMÂNIA

“Ca să-i poţi stăpâni pe oameni, ca să-i poţi manevra trebuie să le distrugi sistemele valorice. Aşa se loveşte în Biserică şi după aceea în familie. Și, dacă-i dezbini până la individ, atunci mult mai uşor poţi să-i controlezi”. PĂRINTELE IUSTIN DE LA OAȘA despre NEAM și FAMILIE, DEZBINARE și IUBIRE. Cum ne apărăm valorile? (și VIDEO)

Parintele Arsenie Boca despre VIITORUL ROMÂNIEI: “O iubeste Dumnezeu? Sa se astepte la bataie!”

STRIGĂTUL DISPERAT AL UNUI ARHIEREU CARE PLÂNGE DISPARIȚIA IMINENTĂ A NEAMULUI ROMÂNESC. România înlăcrimată își strigă fiii rătăcitori prin Pastorala dureroasă de Paști a Episcopului Maramureșului, PS IUSTIN: “Oare cum să ne rugăm și cât să stăm în genunchi în fața Mântuitorului Iisus Hristos ca SĂ ÎNVIEZE NEAMUL NOSTRU CARE SE STINGE PE ZI CE TRECE?!”

POPORUL ROMÂN, CĂZUT, MURIBUND, ÎNCONJURAT DE VULTURI ȘI HIENE. Se va mai ridica la viață la chemarea lui Hristos? (PR. CEZAR AXINTE in duminica Referendumului)

“E o vreme de pustiire a neamului!” – VECHI CUVINTE ALE PARINTELUI IUSTIN MAI ACTUALE CA ORICAND/ Parintele Iustin – sfaturi catre maicile de la Diaconesti, in 2003 (VIDEO): “Nu trebuie sa ne temem! Cand va veni tavalugul de distrugere a crestinatatii, se va intra in matca, nu scapa nicio manastire!”

Mai poate fi numita Romania Gradina Maicii Domnului? “INCA NE MAI TINE DUMNEZEU, DAR PANA CAND?”

CE (MAI) ESTE DRAGOSTEA DE TARA ASTAZI?

“DESTEAPTA-TE, ROMÂNE!” – Dar la ce fel de TREZIRE suntem chemati?


Categorii

Articolele saptamanii, Istorie, Iulian Capsali, Noile totalitarisme, dictatura si reeducare, Razboiul impotriva Romaniei, Tradatori si lichele, Ziua nationala

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Rânduială de rugăciune în Postul Paștilor

Comentarii

7 Commentarii la “1 DECEMBRIE ÎN ROMÂNIA CAPTURATĂ, OCUPATĂ GLOBALIST, ÎNVRĂJBITĂ și UMILITĂ, într-“un fel de experiment Pitești la nivel național, care a reușit din plin”. CE MAI SĂRBĂTORIM ASTĂZI, ce ne-a mai rămas viu din țara noastră? “Din URĂ ne-am pus iar domn străin, din URĂ am acceptat să dăm puterea toată alogenilor. Din URĂ credem că ne răzbunăm pe ceilalţi şi, de fapt, ne răzbunăm pe noi”

  1. Pingback: ROMÂNIA, ULTIMUL BAL. “În loc să fim o ţară numai fraţi, simţim, în noua epocă barbară, c-am fost în viaţa noastră blestemaţi s-ajungem chiriaşi la noi în ţară”/ RUGĂCIUNE ÎNDURERATĂ PENTRU NEAMUL ROMÂNESC: “Sloboze
  2. Nu din ura ne-am pus domn strain,ci din inbecilitate,prostie,lipsa de minte.

  3. Pingback: DUPĂ 30 DE ANI... SE ÎNCHIDE CERCUL. România complet confiscată, înrobită și pregătită deja de dezmembrare? CINE CONDUCE ROMÂNIA LA 3 DECENII DE LA "REVOLUȚIE" ȘI CE SIMBOLIZEAZĂ "EROAREA" GOOGLE CARE NE IDENTIFICĂ, EXACT
  4. Pingback: Semne rele anul 2020 are... ANUL NOU ÎN ȚARA OCUPATĂ DE VECHEA-NOUĂ SECURITATE VÂNDUTĂ CORPORATOCRAȚIEI. "România lui 2019 a dovedit mai mult ca Româniile din toți anii postdecembriști că democrația e doar o fațadă de sorcovă pentru o
  5. Pingback: DISCURSUL DE EXCEPȚIE AL UNUI PATRIOT GORJEAN, Nicolae Ivăniși, (VIDEO + transcriere) in fata reprezentantului un ONG ecologist finantat de GUVERNUL GERMAN pentru a INCHIDE CENTRALELE ROMÂNESTI PE BAZA DE CARBUNE, in timp ce Germania tocmai isi deschi
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare