SPRE O ECONOMIE DE RAZBOI? STATUL CAPTURAT, RISCUL DICTATURII si o ipoteza de lucru pentru cazurile MICROSOFT si EADS/ Ilie Serbanescu despre COALITIA IMPOTRIVA DEZVOLTARII ROMANIEI

• DCNEWS: Război mondial cu Statul Capturat. Își păstrează România suveranitatea, integritatea și democrația? Întrebări esențiale puse de Mircea Coșea

Ultimele evenimente din zona DNA-ANI ca și condamnările unor personalități au dat serioase lovituri Statului Capturat, oferind speranța decăderii acestuia. Prof. Mircea Coșea ridică, însă, unele semne de întrebare asupra modului în care se desfășoară ”războiul” în România și asupra efectelor acestui conflict în societate, politică și economie.

Lupta românilor cu Statul Capturat este un conflict local într-un război global pe care Marile Puteri naționale l-au declanșat împotriva marilor corporații transnaționale, scrie Mircea Coșea în editorialul pentru DCNews. Cum se va sfârși confruntarea, în România? Riscurile, potrivit prof. Coșea, nu sunt mici. Se pune întrebarea cum va evolua și până unde va merge lupta cu corupția, dacă statul român va reuși să-și păstreze integritatea și suverantitatea și dacă nu apare riscul unei dictaturi, prin anihilarea Parlamentului și a instituțiilor democratice.

Statul Capturat, arată prof. Coșea, este, prin definiția dată de către Banca Mondială, un stat clientelar, o creație a corupției politice, a abuzului pe care îl săvârșesc oamenii politici, pentru a-și întări poziția și mări averea.

Războiul local, parte a războiului mondial pe care Marile Puteri îl duc cu marile concerne multinaționale

Procesul nu își are originile în interior, ci în exterior, ca urmare a contradicțiilor din ce în ce mai puternice, pe plan economic și cu consecințe geopolitce, între guvernele unor țări occidentale și societățile multinaționale. Criza a determinat guvernele unor țări importante să ia măsuri dure împotriva multinaționalelor care înlocuiesc raporturile inter-state cu raporturile dintre ele, de multe ori sacrificând interesele statale în avantajul intereselor de profit și acaparare de piețe. Dosarele Microsoft, EADS sunt deschise în România ca urmare a deschiderii lor prealabile în SUA sau alte țări europene. Deoarece originile procesului sunt în exterior, mă întreb dacă fără aceste presiuni s-ar fi finalizat dosarele DNA ?

Întrebarea nr.1: Procesul de eliminare a Statului Capturat este autentic, este o expresia de voință politică românească, a maturizării și a schimbării concepției, sau doar obediența la o decizie transmisă pe filiera NATO-UE ? Cu alte cuvinte: putem fi siguri că politica noastră s-a ” vindecat” de boala statului capturat sau va recidiva ?

Revoluția va fi pașnică sau violentă?

Statul Capturat înseamnă o ”armată” de clienți și potentați, de la baronii locali la funcționarii numiți politic într-o umilă primărie rurală. Statutul lor social, cariera, averea chiar existența lor este legată de Statul Capturat. Ei aparțin acestuia iar acesta este reprezentat de ei. Cu siguranță vor opune rezistență atât prin efortul de a promova electoral în funcții decisive ale statului persoane fidele lor, dar și prin alte mijloace care pot chiar submina integritatea teritorială și suveranitatea statului, fiind dispuși să facă cu oricine și oricînd orice compromis pentru a-și menține statutul și privilegiile.

Întrebarea nr.2: eliminarea Statului Capturat se va realiza pe cale pașnică sau violentă?

”Armata”, după încheierea războiului

Mai trebuie să vedem cum va evolua ”artizanul” procesului de eliminare a statului capturat. Artizanul este, sui generis,

Justiția. Procesul nu se face prin reforme, politici economice sau legislative, ci prin cercetări penale. Justiția are un rol demiurgic, cu acces unic la pâine și cuțit

Întrebarea nr.3: va rămâne la locul și rolul conferite democratic și constituțional, sau va prelua atribute de decizie și conducere prin anihilarea rolului parlamentului și a altor instituții democratice ?

Iată integral editorialul scris de prof. Mircea Coșea pentru DCNews:

Ascensiunea și decăderea Statului Capturat

Dezvăluirile dosarelor Microsoft, EADS, Loteria Română, Rompetrol și altele care vor urma confirmă, din păcate, părerea pe care am prezentat-o public încă de acum zece ani, conform căreia Statul Român este un Stat Capturat.

Statul Capturat este –prin definiția dată de către Banca Mondială- un stat clientelar, o creație a corupției politice, adică a abuzului pe care îl săvârșesc oamenii politici cărora le este încredințată puterea, în vederea satisfacerii unor necesități personale sau pentru a-și întări poziția și mări averea. Corupția politică implică o varietate de infracțiuni și acte ilicite comise de oamenii politici înainte, în timpul și după ce părăsesc funcția pe care o ocupă. Acest tip de corupție este un obstacol în calea realizării unei vieți publice transparente, ceea ce generează pierderea încrederii în politică și politicieni, în sistemul de valori și în instituțiile democrației.

Nu există nicio îndoială că statul român se află în captivitatea mecanismului corupției politice care, încă din primii ani de după 1990, se caracterizeză prin: Acțiunile deliberate ale unor indivizi, grupuri sau firme românești, străine sau multinaționale orientate spre influențarea sau chiar determinarea adoptării unor legi, ordonanțe de urgență sau set de politici economice care să îi favorizeze direct și nemijlocit în realizarea unor beneficii în interes propriu sau de grup.

Utilizarea pentru realizarea acestui obiectiv a unor forme ilicite și netransparente de cointeresare, în interes personal, a acelor oameni politci și oficiali ai puterii care au capacitatea decizională necesară atingerii ociectivului propus.

Fiecare dintre guvernele de după 1990 au declarat la investitură că vor lupta impotriva corupției dar nu s-a făcut nimic iar ultima perioadă a marcat doar o pseudo vânătoare de corupți care nu a putut elimina suspiciunile unor răzbunări politice. De ce nu s-a intreprins nimic sau doar atât de puțin ? Pentru că însăși guvernele sunt capturate de sistemul și mecanismele corupției politice. Sunt prinși între ciocanul intereselor partidului sau partidelor care i-au susținut și nicovala ciclurilor electorale. Statul Capturat facilitează funcționarea unuia dintre cele mai perverse și periculoase mecanisme de redistribuire bugetară creând instituțional și securizând politic instrumentele transferului de avuție națională din sfera economiei în sfera politicului.Este mecanismul prin care ”clientela politică” devine un adevărat capitol de cheltuieli bugetare în dauna celor de investiții și servicii sociale. Politica românească a subminat mecanismele pieței libere prin înlocuirea ”culturii contractuale” cu ” cultura clientelară”, a înlocuit conducerea centralizată comunistă cu sute de hotărâri și ordonanțe de urgență în folosul unor interese sau clienți politici.

Ultimele evenimente din zona DNA-ANI ca și condamnările unor importante personalități din business și politică au adus serioase lovituri Statului Capturat, dând speranța decăderii sau chiar eliminării acestuia. Desigur, ar fi nu numai un element de reechilibrare a raportului dintre economic și politic dar și de recâștigare a încrederii în instituțiile și mecanismelor statale cu efecte pozitive în sfera relațiilor cu aliații noștri externi.

După părerea mea, există însă și unele semne de întrebare, unele îngrijorătoare, asupra modului în care se desfășoară și asupra efectelor procesului de eliminare a Statului Capturat.

În primul rând, trebuie spus că procesul nu își are originile în interiorul sistemului socio-politic românesc ci în exteriorul acestuia ca urmare a contradicțiilor din ce în ce mai puternice, pe plan economic dar și cu consecințe geopolitce, între guvernele unor țări occidentale și societățile multinaționale.

Criza a acutizat aceste contradicții, determinând guvernele unor țări importante ale relațiilor geopolitce actuale să ia măsuri dure împotriva tendinței multinaționalelor de a înlocui raporturile inter state cu raporturile dintre ele, de multe ori sacrificând interesele statale/naționale în avantajul intereselor de profit și acaparare de piețe.

Dosarele Microsoft, EADS ca și celelalte sunt deschise în România ca urmare a deschiderii lor prealabile în SUA sau alte țări europene. Ele sunt la noi doar o consecință impusă de presiuni exterioare.

Deoarece originile procesului sunt în exterior, mă întreb dacă fără aceste presiuni s-ar fi finalizat dosarele DNA ? Pe aceiași bază, mă întreb dacă procesul de eliminare a Statului Capturat este autentic, adică este o expresia de voință politică românească , o expresie a maturizării și a schimbării concepției și comportamentului politicii românesc sau doar obediența la o decizie transmisă pe filiera NATO-UE ? Putem fi siguri că politica noastră s-a ” vindecat” de boala statului capturat sau va recidiva ?

În al doilea rând, trebuie să ne întrebăm dacă eliminarea Statului Capturat se va realiza pe cale pașnică sau violentă? Statul Capturat înseamnă o ” armată” de clienți și potentați , de la baronii locali la funcționarii numiți politic la o umilă primărie rurală. Statutul lor social, carira, averea chiar existența lor este legată de Statul Capturat. Ei aparțin acestuia iar acesta este reprezentat de ei. Vor abandona totul și se vor lăsă judecați , confiscați sau poate și încarcerați fără să opună rezistență ? Cu siguranță vor opune rezistență atât prin efortul de a promova electoral în funcții decisive ale statului persoane fidele lor dar și prin alte mijloace care pot chiar submina integritatea teritorială și suveranitatea statului fiind dispuși să facă cu oricine și oricînd orice compromis pentru a-și menține statutul și privilegiile.

În al treilea rând, trebuie să ne punem întrebarea cum va evolua ”artizanul” procesului de eliminare a statului capturat. Artizanul este sui generis justiția. Procesul nu se face prin reforme , politici economice sau legislative ci prin cercetări penale. Având un asemenea rol demiurgic cu acces unic la pâine și cuțit, justiția va rămâne la locul și rolul conferite democratic și constituțional sau va prelua atribute de decizie și conducere prin anihilarea rolului parlamentului și a altor instituții democratice ?

• Jurnalul/ Ilie Serbanescu: Coaliţia pentru (sub)Dezvoltarea României

Ştiaţi că există „Coaliţia pentru Dezvoltarea României”? Eu unul nu ştiam, dar am aflat indirect în urma unei intervenţii publice a academicianului Daniel Dăianu cu referire la unele poziţionări consemnate în cadrul acestei structuri. Nu se înţelegea însă prea bine dacă era vorba despre o critică sau doar de ceva care putea crea o impresie în acest sens.

CDR reuneşte „toată floarea cea vestită a întregului Apus” aciuată prin România: Consiliul Investitorilor Străini, Camera de comerţ americană, Camera de Comerţ germană, reprezentanţii băncilor străine. Capitalul privat autohton este cumva pe acolo? Doar într-o prezenţă discretă, să nu deranjeze! Deşi cred că mai degrabă sunt vreo 2-3 reprezentanţi ai business-ului românesc, aşa de hohă, să nu se spună că n-ar fi, precum, pe vremuri, structurile comuniste aveau toate câte un maghiar şi un neamţ, ca expresie a participării minorităţilor naţionale! Departe de realităţi nu ar fi însă situaţia din CDR: în fond, capitalul străin deţine poziţiile de control şi pârghiile principale din economie, iar capitalul românesc reprezintă minoritatea. O minoritate tolerată pentru imaginea publică dar nu în luarea deciziilor!

Dar ce face concret CDR, în afară că, desigur, „coalizează pentru dezvoltarea României”? Păi, face programe privind modul în care capitalul străin să ţină strâns rândurile sale, precum şi planuri în atenţia autorităţilor române referitoare la măsuri şi investiţii de avut în vedere, în interesul tot al capitalului străin. Dezvoltarea României nici nu cred că ajunge vreodată să se numere printre ţinte. De altfel cred că principala preocupare a Coaliţiei este să monitorizeze permanent autorităţile române să nu scape cumva caii cu vreo măsură în interesul într-adevăr al dezvoltării României, afectând în vreun fel bibeloul de porţelan pe care îl constituie capitalul străin. Apropo însă: guvernul este şi el pe acolo?

Păi, dl Ponta, care a confirmat şi consfinţit predarea de către antecesorii săi a economiei în mâna capitalului străin, nu dă cred nici doi bani pe CDR, preferând aranjamentele în culise. Dar, evident, în spaţiul public, întru demonstrarea fidelităţii faţă de „partenerii europeni şi euroatlantici”, dă o atenţie mediatizată CDR-ului, spre deosebire de şuturile în fund rezervate structurilor capitalului autohton.

Ce caută însă în CDR Daniel Dăianu? Nu academicianul, ci economistul. În urmă cu vreo 30 de ani, în plin comunism, dezbăteam cu Daniel Dăianu ineficienţa economiei de comandă şi îl admiram pentru curajul profesional de a elabora studii despre nevoia unei restructurări spre performanţă a economiei. Dar nu credeam – nici domnia sa, nici eu – că tocmai capitalismul, la care nici nu visam pe atunci, va da lovitura de moarte economiei din România! Moarte, care a venit tocmai de la capitalul străin, care a transformat România într-o biată colonie. Românie care, în mod semnificativ, este, ca şi acum 30 de ani, tot la coada Europei şi tot în subdezvoltare. Ce să cauţi atunci în Coaliţia pentru (sub)dezvoltarea României?!