CRIZA GRECIEI. FMI si Comisia Europeana vor TAIEREA PENSIILOR, respingand IMPOZITAREA BOGATILOR

• Adevarul: Criza din Grecia: Tsipras rămâne fără opţiuni. FMI şi UE i-au impus ultimatum. „Dacă nu acceptă, poate fi ultima picătură”

Negocierile-maraton pentru salvarea Greciei nu progresează. Premierul elen Alexis Tsipras refuză să taie pensiile, preferând să majoreze impozitele. FMI şi UE refuză să accepte această variantă, motivând că ar sugruma creşterea economică. Reprezentanţii troicii i-au prezentat astăzi ultima variantă de condiţii pentru a continua să finanţeze Grecia. „Dacă Grecia nu acceptă acum, ar putea fi ultima picătură”, spun aceştia.

Reuniunea Eurogrupului – miniştrii de Finanţe din zona euro – s-a prelungit până joi, după ce discuţiile de miercuri nu au reuşit să ducă la identificarea unei soluţii. Întlnirea Eurogrupului s-a suprapus astfel reuniunii Consiliului European despre imigraţie şi securitate – ultima dată când o reuniune Eurogrup a avut loc simultan cu un summit european a fost în 2013, în timpul crizei din Cipru.

Premierul Alexis Tsipras se află între ciocan şi nicovală. Dacă va accepta scăderea pensiilor, va încălca întreaga platformă populistă în baza căruia a fost ales. Imaginea sa va fi puternic ştirbită de concesia făcută FMI-ului pe care, acum şase luni, promitea să-l dea afară din ţară. Îşi va pierde partenerii de coaliţie – liderul Grecilor Independenţi a anunţat că va ieşi de la guvernare dacă Tsipras acceptă condiţiile creditorilor internaţionali. Bârfele schimbate între jurnaliştii acreditaţi la Guvernul de la Atena este [spun] că nevasta l-a ameninţat pe Tsipras că, dacă taie pensiile, divorţează.

Însă creditorii internaţionali, Banca Centrală Europeană, Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional – în special FMI -, refuză să mai dea bani Greciei dacă guvernul nu taie pensiile. Fără ultima tranşă a împrumutului de urgenţă care i-a scăpat de incapacitatea de plată în ultimii cinci ani, în valoare de 7,2 miliarde de euro, grecii nu-şi vor mai putea onora plăţile, iar zona euro s-ar confrunta cu primul ei faliment suveran. Tsipras insistă că statul poate obţine din majorarea impozitelor banii pe care i-ar putea economisi cu tăierea fondului de pensii. Premierul vrea să majoreze taxele pentru grecii cu venituri ridicate, să aplice o serie de majorări selective a Taxei pe Valoarea Adăugată, să restricţioneze pensionarea anticipată şi să majoreze contribuţiile la fondul de pensii.

Astfel de măsuri au fost adoptate de Irlanda şi Portugalia în timp ce acestea se aflau sub programe de finanţare de urgenţă cu FMI şi UE. Creditorii arată că au standarde duble, spune Tsipras, care afirmă chiar că reprezentanţii troicii urmăresc chiar „interese ascunse” sau că vor să facă rău Greciei.

„Această poziţie bizară pare a indica fie o lipsă de interes pentru încheierea unui acord, fie că unele interese speciale sunt sprijinite”, a scris Tsipras pe Twitter, făcând referire la respingerea propunerilor sale. „Respingerea repetată a măsurilor echivalente de către anumite instituţii nu s-a mai întâmplat niciodată – nici în cazul Irlandei, nici în cazul Portugaliei”, a continuat şeful Guvernului de la Atena.

„Ultima picătură”  

Între timp, creditorii internaţionali şi-au pierdut răbdarea cu guvernanţii eleni. Troika a înaintat astăzi ceea ce numeşte „propunerea finală” pentru Greci. „Dacă Grecia nu va accepta acum, ar putea fi ultima picătură”, a declarat un oficial european sub anonimat pentru Reuters. Tsipras are termen ca, până vineri la prânz (05.00 EDT) pentru a veni cu o propunere acceptabilă de reformă. În caz contrar, creditorii vor trimite propria lor versiune către Eurogrup spre aprobare, scrie Reuters. […]/ integral pe adevarul.ro

• Voxpublica/ Costi Rogozanu: Grecia, dovada că Troica e un tribunal etic-politic. Iohannis, deci ce-o să-i spui lui Cameron?

Negocierile cu Grecia sînt blocate. Nu s-a ajuns la un acord după ce Tsipras şi ai lui au oferit un plan de redresare (îl puteţi găsi pe blogul lui Varufakis). De ce nu s-au înţeles? E simplu. FMI a stat pe poziţii incredibil de rigide. Scopul a fost de la bun început o lecţie de morală pentru rău-platnici care să răsune peste Europa şi eventual să mai taie din aripile sudice Podemos-Syriza. Măreţii tehnocraţi bancheri sînt moralişti, nu vor doar bani, vor banii obţinuţi într-un anumit fel. De exemplu, nu-i vor din taxarea bogăţiei în Grecia, îi vor din tăierea pensiilor. Că planul lui Tsipras propunea o recuperare de 8 miliarde, iar FMI vroia 11 miliarde, doar nu credem că acesta a fost adevăratul impas în negocieri. FMI acuză inflexibilitate, dar grecii au propus un plan, au încercat în mod real să ajungă la o înţelegere.

Tăiem de la bogaţi sau tăiem de la pensionari, pe scurt, despre asta a fost vorba. Să-i taxezi pe bogaţi este împotriva creşterii şi, ştiţi poezia, fuge capitalul, dispar locuri de muncă etc. Alternativa: tăiaţi de la ăia mulţi. Syriza avea oricum probleme să propună înţelegerea cu FMI unei falange de acasă clar pro-Grexit. Dar Troica n-a vrut niciodată altceva decît pedepsirea pentru “populism”. Politica susţinută în mod real de cetăţeni este tot ce poate fi mai nociv pentru economia euro aşa cum a ajuns ea acum, asta e credinţa din ce în ce mai făţişă a Troicii.

Aşa că, în loc să avem negocieri, am avut piesă moralizatoare, cum scrie bine Chakrabortty aici, cu o Grecie obraznică şi o droaie de moralişti bancheri care nu se mai satură să saliveze biciuind. Datoria nu mai poate fi returnată integral, asta au înţeles-o toţi. Dar asta nu înseamnă că trebuie să ajungem la încercarea de recuperare a unei sume rezonabile, ci trebuie să însemne că trebuie să fii pedepsit exemplar. Pedepsele, ritualurile moralizatoare sunt mult mai importante decît banii, asta trebuie să înţelegem de la preoţii Troicăi.

Chakrabortty mai aminteşte că euro nu merge pentru europeanul de rînd în multe alte zone decît în Grecia. Şi aici e miza enormă. Tehnocraţii luptă cu eventuale riposte politice mai serioase care ar putea veni din partea celor din ţările “bogate şi harnice”. În fond, angajaţii germani au suferit zdravăn tot de la această uniune monetară.

De aia e mai important să obţii banii presînd masele şi nu castele de bogaţi. E o decizie politică a FMI-ului să vrea o anumită natură a austerităţii. Aici e miza adevărată a negocierii. Fără auto-umilire nu există o plată a datoriei satisfăcătoare.

Iohannis. Oare ce i-o zice lui Cameron?

Cîţiva ne-am sesizat zilele astea, dar doar cîţiva. În vreme ce ne ofticam de idei cu iz şovinist despre ajutoare sociale discriminatorii pentru cetăţeni români care muncesc prin UE (vezi ministrul austriac sau Cameron), Iohannis a cedat deja tot: a zis-o clar şi direct, păi dacă vrea Cameron să despărţim libertatea de circulaţie în UE de drepturile sociale.

“Am sugerat astăzi premierului Cameron și altor lideri cu alte ocazii că ar trebui să separăm libertatea de mișcare de drepturile sociale (…), să lăsăm libertatea de mișcare așa cum este și să încercăm să extragem partea cu beneficiile sociale și să încercăm să rezolvăm această problema. Dacă tratăm problema separat, avem o cale mai bună să o rezolvăm”, a mai spus Iohannis. (am comentat aici)

Azi Iohannis ne-a anunţat că se duce la Consiliul European de vară. Dar nu ne spune ce va vorbi acolo. E de un “teres naţional” nemaivăzut dacă se va duce la Cameron să-i zică da, şefu, drepturile sociale sînt numai pentru voi. Măcar aşa, pentru diaspora, să ştie acei oameni care nu sînt doar rentieri prin vest că li se pregăteşte ceva grav, cu grava complicitate a lui Iohannis. Aş vrea să aud clar de la preşedintele nostru dacă i se pare sau nu normal ca un copil român cu părinţii muncitori în Austria să primească o alocaţie egală cu a copiilor austrieci. Nu există forţă mediatică şi interes civic, public pentru a impune astfel de subiecte pe agendă. Aici e adevărata sufocare a democraţiei din România. Ne înecăm de indignare doar de la corupţie. E semnul unei grave corupţii ideologice să desparţi drepturile cetăţeanului de obligaţiile autorităţilor faţă de el.

P.S. Senzaţia serii trecute e mărturisirea lui Oprea cum că le-a zis miniştrilor să-i zică “domnul general”. Acum, adevărata problemă e: ăştia chiar îi zic “domnul general”?