CRIZA REFUGIATILOR – DRAMA UMANA TRATATA CU CINISM EUROPEAN (Video). Fapte, riscuri si alarmisme pe tema IMIGRANTILOR de la granitele UE. NE INDREPTAM CATRE UN RAZBOI AL CIVILIZATIILOR SAU CATRE SUSPENDAREA SCHENGEN?

Înainte de toate aş începe prin a semnala că lungul gard construit de Ungaria la frontiera cu Serbia pentru a stăvili afluxul de imigranţi ilegali va avea ca efect aproape sigur deturnarea unei părţi a acestuia spre România, ceea ce nu reprezintă un lucru care trebuie ignorat. Pe de altă parte, în tot acest context complex trebuie reamintit că, în 2011, în timp ce Libia era atacată de o coaliţie internaţională care viza înlăturarea de la putere a lui Muammar Kadhafi, acesta din urmă a adresat un avertisment dur occidentalilor ce s-a dovedit a fi o adevărată profeţie: „Dacă eu cad, veţi avea parte de mii de imigranţi care vor invada Europa pornind din Libia şi nimeni nu va putea să-i oprească”!

Din păcate, nimeni, atunci, nu l-a băgat în seamă, drept care, departe de noi de a-l apăra pe fostul lider de la Tripoli, liderii vestici aveau atunci alte preocupări: eliminarea lui fizică, instalarea democraţiei ca punct distinct al Primăverii arabe şi împărţirea petrolului libian, unul dintre cele mai bune din lume din punct de vedere calitativ, aflat foarte aproape de coastele europene sudice. Zis şi făcut, doar din perspectiva ultimului punct. Numai că, ulterior, nimeni nu s-a preocupat de soarta Libiei, care, la ora actuală, nu mai există practic ca stat de sine stătător, are două parlamente şi două guverne, şi, înainte de toate, aşa cum a prezis Kadhafi, a devenit principala poartă a imigranţilor din nordul Africii şi subsaharieni spre Europa.

Mai exact, dacă, înainte, africanii francofoni mergeau legal pe ruta Algeria sau Tunisia ca muncitori sezonieri în Franţa sau alte ţări vest-europene, acum se asistă zilnic la un aflux de imigranţi greu de imaginat, greu de descris şi greu de stăpânit la nivelul statelor unde ei ajung într-un număr care creşte spectaculos pe zi ce trece. Bărci, tot felul de ambarcaţiuni improvizate, nave pline ochi cu copii, femei, bărbaţi tineri sau mai puţin tineri pleacă zilnic din porturile libiene spre a ajunge în acest Eldorado al zilelor noastre – porturile italiene de la Marea Mediterană. De multe ori marina italiană acţionează în forţă, ambarcaţiunile se scufundă, mulţi dintre ocupanţi mor, dar numărul lor nu se va afla niciodată, dat fiind că sunt victimele colaterale ale unui război nedeclarat al Europei civilizate cu aceşti oameni din lumea a treia.

Cum am spus, mai toţi se strâng întâi în Libia, unde autorităţile statului nu mai există, dar mişună în voie tot felul de călăuze şi samsari care, contra cost, „le asigură transportul” până în Europa sudică, de acolo, dacă au reuşit să ajungă, urmând să-i preia alţi inşi, la fel de rapaci. Totuşi, există cel puţin o ciudăţenie ce nu poate scăpa şi unei analize de amator: cum se face că în condiţiile în care, în Libia, există tot felul de grupări paramilitare care zburdă prin ţară, că de pe acest teritoriu, mai exact din Benghazi, a plecat nucleul dur al Al-Qaida; că tot pe pământ libian fiinţează grupări ce au declarat supunere Statului Islamic, terenurile petrolifere, conductele sau terminalele de la Marea Mediterană în care încarcă petroliere occidentale nu au fost atacate vreodată? Or, cum se ştie, ţintele privilegiate ale acestor grupări jihadiste sunt cele Vestice.

Revenind la imaginile apocaliptice zilnice cu imigranţii care traversează Mediterana, nu pot să nu invoc o povestire de prin anii ’60 a unui scriitor italian, Italo Calvino, cred, pe care am citat-o în prefaţa antologiei „Drama dezrădăcinaţilor” din 1984, ce trata exact situaţia aparte a imigranţilor. În povestirea cu pricina, un grup de imigranţi italieni se îmbarcă noaptea pe o navă, care urma să-i ducă pe şest în SUA. Nava i-a dus pe apă câteva nopţi lungi de tot pentru ca, în final, pasagerii să fie debarcaţi tot noaptea. Erau fericiţi, se credeau ajunşi pe ţărmul mult visat, dar, după câteva minute, au constatat stupefiaţi că fuseseră duşi câteva zeci de metri mai departe de locul în care se îmbarcaseră…

Celălalt mare pol al imigranţilor ilegali îl reprezintă partea sud-estică europeană, care-i strânge pe cei plecaţi din cauza războaielor din Siria, Irak, Eritreea, Somalia şi Afganistan. S-o luăm pe rând: în 2003, când SUA şi Marea Britanie au invadat Irakul, preşedintele George W. Bush a făgăduit că după eliminarea dictatorului Saddam Hussein se va instaura democraţia în marele Orient Mijlociu. Rezultatul: Saddam a fost spânzurat; petrolul irakian împărţit meticulos, Al-Qaida bântuie în Irak; nordul irakian este acum controlat de Statul Islamic; kurzii stăpânesc o zonă bogată în zăcăminte. Iar peste toate trebuie luaţi în seamă numeroşii irakieni care au luat drumul bejeniei, cum spun românii. În ce-o priveşte, Siria este teatrul unui război civil prin procură: se vrea eliminat regimul Hafez Assad şi, scuzaţi repetiţia!, instalată democraţia şi, în subsidiar, eliminată prezenţa rusă în portul mediteranean Tartus. Războiul durează de patru ani, distrugerile materiale sunt uriaşe, numărul morţilor este enorm, dar cel mai grav este fenomenul migraţiei care a cuprins milioane de oameni.

Cei mai mulţi se află în tabere din ţara vecină – Turcia –, pentru că în Israel nu au cum ajunge, iar în SUA, cea care îşi doreşte cu ardoare instaurarea democraţiei şi pe aceste meleaguri, cu atât mai puţin. În atare condiţii, extrem de mulţi sirieni au luat drumul Europei. Reţele de călăuze controlate de mafioţi din Vest îi duc în insulele greceşti, în state ale Uniunii Europene prin Macedonia, Serbia, Bosnia-Herţegovina, Albania, Muntenegru, Kosovo. Aşa se face că în multe din aceste ţări abundă scenele de haos, disperare şi deznădejde. Zilele trecute, Macedonia a închis trei zile frontierele sale, imigranţii fiind atacaţi cu arme, bastoane şi gaze lacrimogene de poliţie. La fel a procedat Bulgaria la cele 4 puncte de trecere a frontierei cu ţara vecină.

Mai presus de orice despre această „explozie” vorbesc cifrele: din ianuarie până la finele lunii iunie a.c., doar pe ruta de mai sus au intrat în UE 102.000 imigranţi clandestini. Per total, în primele şapte luni din 2015, în UE au pătruns 340.000 imigranţi ilegali, faţă de 123.500 în 2014. Ţara cea mai vizată este Germania, care se aşteaptă la circa 800.000 în acest an, ceea ce înseamnă de 4 ori mai mult decât până acum.De aici şi preocupările cancelarei Angela Merkel, pe de o parte de a stopa în concertare cu UE şi mai ales cu Franţa acest aflux greu de controlat; pe de alta de a introduce tot felul de măsuri în acest sens. Avem în vedere că sirienii au fost retrimişi pe şest în ţara prin care au intrat în UE, măsură discriminatorie şi aberantă, la care s-a renunţat. Este un „gest de solidaritate europeană”, spunea miercuri Merkel, vizitând în premieră o tabără de refugiaţi din Haidenau, care a fost ţinta unor manifestări violente anti-imigranţi.

„Europa este într-o situaţie care nu este demnă de Europa, trebuie s-o spunem clar”, declara Merkel, făcând apel în context la o mai judicioasă repartiţie a primirii de refugiaţi în cadrul UE. Împreună cu preşedintele francez Francois Hollande ea a spus că vor un răspuns unic al Europei la problema imigranţilor clandestini, iar Austria a anunţat că la summitul Balcanilor de Vest consacrat acestei spinoase probleme va propune un plan ce va viza următoarele domenii: lupta împotriva reţelelor de călăuze; repartizarea „mai echitabilă” a refugiaţilor din UE; o cooperare securitară întărită; ajutor acordat ţărilor din care provin imigranţii.

Până atunci să notăm că scenele de luptă autentică între imigranţi şi poliţişti englezi ori francezi la intrarea şi ieşirea tunelului pe sub Canalul Mânecii au devenit un element cotidian. De asemenea, Ungaria a trimis 2.100 de poliţişti pentru a ajuta grănicerii proprii ce păzesc gardul de 167 de km construit la frontiera cu Serbia, care va închide efectiv accesul imigranţilor în Spaţiul Schengen. Aici se află cheia explicaţiei felului timid, evaziv sau absent în care mai-marii UE, cât şi liderii marilor democraţii occidentale au reacţionat la construirea acestui zid, care aproape sigur va deturna din Serbia spre România o parte a fluxului de imigranţi clandestini. Asta ne mai lipsea, pe lângă cinismul, egoismul şi aerul superior cu care ne tratează unii „europeni” în atare situaţii complexe.

• Ion Cristoiu: Europa se confruntă cu dezastrul imigranților ilegali. Un dezastru produs de sergenții mesianici de la CIA!

Puține știri din ceea ce se cheamă Actualitatea internațională m-au impresionat atît de tare ca cea despre aruncarea în aer a Sanctuarului Baal-shamin, una dintre bijuteriile Palmirei, faimosul site sirian.

Am vizitat Sanctuarul, ca și site-ul de faimă mondială Palmira, în 2010 cînd Siria nu se confrunta cu devastatorul Război civil și țara era întreagă.
Ne-a fost îndrumător, mie și celorlalți jurnaliști români, directorul Muzeului arheologic din Palmira, un prieten al României, autorul unei teze de doctorat despre Legiunea siriană din Armata romană care a cucerit Dacia.

Acum, cînd văd ororile comise de ISIS în zonă, mă întreb dacă mai e în viață.
Cu ceva timp în urmă, scriam pe cristoiublog.ro:

„Palmira – un oraș roman în Siria
Războiul civil din Siria ne-a făcut să uităm (dacă am știut vreodată) că aici se găsesc și pot fi vizitate ruinele orașului roman Palmira, parte a provinciei Siria, sub Tiberius, nod comercial între Roma și Orientul Depărtat.
Vizitînd Palmira în 129, Împăratul călător Hadrian a proclamat orașul oraș liber și l-a botezat Palmira Hadriana.
Știe cineva cui aparține azi Palmira? Regimului Assad sau rebelilor? ”

Știrea de marți, 25 august 2015, mi-a dat răspunsul:
Palmira aparține ISIS.
Și cei din ISIS au comis una dintre marile crime ale istoriei, egală cu un genocid:
Au distrus un Monument de importanță crucială pentru Memoria umanității.
Și n-au distrus în timpul năvălirilor barbare, cînd Imperiul Roman se prăbușise, n-au distrus în Evul Mediu, zis și întunecat, n-au distrus în anii războaielor nesfîrșite, poreclite și de 30 sau de 100 de ani.

Au distrus în anul de grație 2015, când Omenirea beneficiază de telefon mobil, de Internet și de libertățile fundamentale ale omului, cînd se fac demonstrații pentru supraviețuirea crocodililor și cîinii beneficiază de locuri de lux în hoteluri.
Numai cine știe cît de greu s-au păstrat de a lungul timpului dovezile că am existat pe acest Pămînt, numai cine s-a apropiat cu emoție de ruine rămase de mii de ani în picioare, își dă seama de gravitatea știrii transmise de agențiile de presă internaționale.

Știrea aceasta vine împreună cu alta, la fel de îngrijorătoare pentru noaptea în care se poate cufunda din nou civilizația:
Europa Luminilor se confruntă cu o nouă migrație a popoarelor.

De ani buni României îi este refuzată intrarea în spațiul Schengen.
Deși ai noștri au făcut tot ce li s-a spus, inclusiv de a fi mituit, prin afacerea EADS, niște ștabi nemți, fericiți că Estul le dă posibilitatea de a se îmbogăți prin corupție, fără nici un risc, pentru că Occidentul admite să încalci legea maimuțelor din Est, dar în nici un caz legea țării tale, pentru că presa babuinilor din Est e într-un orgasm continuu de 25 de ani cînd vine vorba de ștabi din Occident și de companii din Vest, Marile Puteri protectoare ne-au refuzat și ne refuză admiterea în spațiul Schengen.

Ce-ar însemna admiterea României în spațiul Schengen?
Ar însemna că un român ar putea ajunge în Austria sau în Germania fără a fi oprit și verificat de un polițist de frontieră.
Pentru cei care nu aparțin Spațiului Schengen – de la ruși pînă la români și trecînd prin moldoveni – funcționează ceea ce se numește poliția de frontieră. Cînd am fost ultima oară în Germania, deoarece mă uitam în altă parte și nu la neamțul tîmpit de la ferestruica ghișeului de la Aeroportul Tegel (să te ferească Dumnezeu de un neamț tîmpit, față de alte neamuri, cînd sunt tîmpiți, nemții sunt dublu tîmpiți, deoarece creierului de găină i se adaugă supunerea de robot la proceduri!), neamțul a fost cît pe-aici să mă bată.
Murea de grijă ca nu cumva să intru în Germania în chip ilegal, fără să am dreptul.
Acum, îmi dau seama că aș fi putut intra în Germania fără nici o problemă.
Și nu înselîndu-l pe idiotul de la frontieră, ci dîndu-i cu tifla.
Și nu pe șest, ci transmis în direct la tv.

Aș fi putut face asta dacă aș fi fost nu român cu acte-n regulă, plecat în Germania ca turist, ci imigrant ilegal din Orientul Apropiat, unul din miile de imigranți care iau cu asalt țărmurile europene.

Știrea numărul unu în presa mondială se referă la drumul de neoprit al miilor de imigranți ilegali din Orientul Apropiat spre inima Europei.
Din punct de vedere juridic, sirienii, libienii, tunisienii, coborîți pe țărmurile Greciei în varianta de nouă hoardă migratoare, trec ilegal granițele, una după alta.

Încercați să intrați în Serbia fără pașaport.
Ați fi imediat întors înapoi.
Și, dacă ați face scandal sau chiar numai dacă ați insista, v-ați trezi și cu o scatoalcă.

Ei bine, mii de inși îmbarcați pe vase dubioase, plătind bani grei unor Baroni ai imigrării, la fel de nocivi ca și Baronii drogurilor din Columbia, ajung pe pămînt european. De aici, fără a avea pașaport, ba chiar fără a avea o lețcaie, trec graniță după graniță.
Și nu pe furiș, ci cu scandal, transmiși în direct de televiziuni, bociți de ONG-uri și priviți cu stupefacție de politicieni. Deocamdată, România e ocolită. Imigranții n-au descoperit că e drum spre Vest și prin țara noastră.
Cînd vor descoperi, să vezi invazie migratoare!

Dincolo de efectele nebănuite ale acestei noi migrații a popoarelor în plan economic, rămîn marile probleme juridice:

1. Imigranții îi îmbogățesc pe niște ticăloși: Baronii imigrării.
2. Imigranții trec granița încălcînd legea.
3. Ce rost mai are să ții Poliție de frontieră, să pui idioți să citească pașapoarte, să scotocească în computere pentru a-i opri pe nedoriți, cînd simpla condiție de imigrant venit cu vasul pe Mediterana îți dă dreptul de a trece frontiera fără să te întrebe nimeni nimic?!

E limpede că liderii occidentali, prin nimic deosebiți în micimea gîndirii lor de liderii mîncători de semințe din România, sunt depășiți de noua provocare istorică.

Mă întreb cum ar reacționa pițifelnicii care conduc acum Europa de Vest, dacă Rusia și-ar trimite tancurile să treacă peste granițele țărilor lor?
Noroc că Rusia, contrar propagandei tembele de la noi, n-are de gînd să facă un asemenea experiment.

De ce se confruntă Europa cu noua migrație a popoarelor, cu o invazie a barbarilor prin nimic deosebită de cea a hoardelor lui Attila?
Din același motiv pentru care în Siria sunt aruncate în aer patrimonii ale umanități, sunt ucise călugărițe ortodoxe, sunt supuși oameni ai secolulului XXI unor legi de secolul al II-lea.

Americanii, mai precis sergenții mesianici de la CIA, cei loviți de paranoia numită instaurarea democrației americane peste tot în lume, au destabilizat Orientul Apropiat cu Operațiunea lor imbecilă: Primăvara arabă.

În locul democrației s-a instaurat, dacă nu dictatura militară mai ticăloasă decît cea răsturnată prin crearea Piețelor diversioniste, atunci haosul, haosul absolut.
Și în acest haos, proliferează dușmani infiniți mai periculoși pentru civilizația occidentală decît foștii dictatori îmbătrîniți în ticuri:
Radicalii din ISIS, baronii imigrărilor ilegale, bandele de răufăcători care terorizează orașe întregi, șefi de trib care-și dispută sîngeros teritorii.

E mai bună ca înainte viața celor eliberați de dictaturi prin așa zisa Primăvară arabă, Operațiune CIA imbecilă, la fel de imbecilă ca și răsturnarea premierului iranian în 1954, ca și asasinarea lui Patrice Lumumba în 1961 sau cele 625 de tentative de asasinare ale lui Castro?
Firește că nu.
Cei din țările așa zis democratizate de Operațiunea CIA o duc infinit mai rău în haosul ivit și amplificat după căderea căderea dictaturilor, pentru că țările respective nu erau pregătite minim pentru democrație.

Și așa cum țările din Est, nefiind pregătite pentru comunism, au suferit cumplit după impunerea cu forța de către sovietici a democrației socialiste, la fel, țările din Orientul Apropiat suferă cumplit după impunerea cu forța de către americani a democrației pluraliste.

Celor de la CIA nu le-a convenit Assad.
Au acordat credit, cum s-a întîmplat și în Caraibe, unor șmecheri din Siria, care-și ziceau Opoziție democratică.
Și au pus la cale Războiul civil din Siria.
Acum pe o parte a teritoriului sirian nu mai există puterea lui Assad.
Există puterea numită ISIS.
Și vedem cu toții de ce-i în stare această nouă creație a sergenților majori mesianici din America.

La această nouă nebunie a sergenților majori mesianici, Europa n-a reacționat.
Față de alte vremuri, cînd era condusă de lideri precum De Gaulle, Europa a aplaudat aventura americană, deși realiza, a nu știu cîta oară, că americanii, judecînd lumea prin programele computerelor, nu vor produce decît dezastru.

Acum, americanii asistă impasibili, dacă nu chiar bucuroși, la luarea cu asalt a Europei de către miile de imigranți produși chiar de americani.

Și e doar începutul. […]