Actualizare/ ”MOLDOVA NU E ROMÂNIA”. Ambasadorul SUA din Chisinau reia TEZELE STALINISTE despre istoria, limba si poporul ”moldovenesc”. CE INTERESE ARE SUA IN BASARABIA?

29-08-2016 20 minute Sublinieri

Diplomaţia română o scaldă, conform obiceiului.

Ministrul Comănescu se jură că n-a apucat să studieze “în detaliu” transcriptul declaraţiei, dar bate din călcâie, duce mâna la chipiu şi raportează “am înţeles, să trăiţi!”: “Romania a fost prima ţară care a recunoscut independenţa Republicii Moldova şi a fost ţara care susţine şi va continua să susţină ferm procesele de reformă, de consolidare statală a Republicii Moldova, pentru apropierea Republicii Moldova ca stat integru şi independent”.

Ce s-a întmplat ştie deja toată lumea, în afara celor de la Externe. Ambasadorul Statelor Unite la Chişinău a declarat, într-un interviu acordat postului de televiziune Moldova1:

“Moldova nu este România, Moldova îşi are propria sa istorie şi propriile sale provocări, printre care este faptul că Moldova este o ţară multietnică, cu oameni care vorbesc limbi diferite şi, desigur, mai este şi problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul Guvernului central, dar care are nevoie de un statut special, dar un statut special în cadrul Republicii Moldova (…). Alăturarea României, de exemplu, ca o cale de a intra în UE sau pentru orice alt motiv, nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici, în Moldova”.

Ambasadorul James Pettit are prea multă experienţă ca să nu fi exprimat întocmai poziţia Departamentului de Stat. Cuvintele-cheie sunt “Transnistria statut special”.

Altfel spus, Statele Unite, partenerul nostru strategic, a ajuns la o înţelegere cu Rusia în privinţa Republicii Moldova, înţelegere la care, nu mă îndoiesc, a participat într-un fel sau altul şi Germania.

Unii ar putea zice “peste capul nostru”. Dar când, în istoria recentă, “capul nostru” a născut vreo idee, vreo iniţiativă valabilă? Viziunea noastră asupra politicii externe a fost norocul chior (intrarea în NATO şi Uniunea Europeană), augmentat cu cea mai jalnică obedienţă.

Visul unirii cu Basarabia s-a spulberat înainte să putem emite un proiect coerent în scopul acesta. (Vreme de două mandate, agitaţia locvace a fostului preşedinte Băsescu n-a făcut decât să complice lucrurile).

Şi, ca să fim drepţi, devenise prea târziu. Cine ar fi acceptat să importăm în Uniunea Europeană conflictele îngheţate din Republica Moldova?

De ce am citit în ochii Secretarului de Stat declaraţia ambasadorului american de la Chişinău, înainte chiar ca acesta s-o fi făcut: urmăresc de prea multă vreme întânirile Kerry-Lavrov, iar săptămâna trecută, la Geneva, omologul şefului diplomaţiei ruse avea privirea inconfundabilă şi mişcările de marionetă dezarticulată ca întodeauna când, din raţiuni de stat, e obligat să mai înghită o pastilă amară.

Unirea Republicii Moldova cu România nu este o alegere practică şi nu va îmbunătăţii situaţia românilor de peste Prut. Este declaraţia ambasadorului Statelor Unite la Chişinău, James Pettit, dată postului public de televiziune din ţara vecină. Diplomatul a răspuns la o întrebare legată de viitorul unei ţări în care există mai multe curente, inclusiv cel al unirii cu România. Oficialul a mai precizat că Moldova trebuie să rămână un stat suveran, dar care trebuie să urmeze calea europeană.

Consider că este foarte important și aceasta, desigur, este politica noastră, cred că și politica de aici. Moldova trebuie să rămâna un stat suveran și independent în cadrul unor granițe sigure. Alăturarea României de exemplu, ca o cale de a intra în UE sau pentru orice alt motiv, nu este o alegere practică și nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici în Moldova. Ceea ce va face lucrurile mai bune aici în Moldova este cooperarea dintre clasa politică și oamenii din Moldova pentru ca ei toți să contribuie la realizarea unei țări mai bune pentru moldoveni,a declarat James Pettit, ambasadorul SUA în Moldova.

Fostul preşedinte Traian Băsescu a scris, duminică, pe Facebook, că declaraţia Ambasadorului SUA la Chişinău, James Pettit, potrivit căreia Republica Moldova trebuie să rămână un stat independent, iar unirea cu România nu este o alegere practică, este „un afront gosolan adus Istoriei României”, potrivit News.ro.

Ambasadorul SUA James Pettit, o trâmbiţă a Moscovei? Ambasadorul SUA de la Chişinău, James Pettit, emite teorii similare cu cele din vremea lui Stalin şi dragi propagandei lui Putin, făcând servicii nepreţuite Moscovei, dând o grea lovitură chiar realităţilor istorice şi susţinând mistificarea istoriei României, afirmând că: “Moldova nu este România”; “Moldova îşi are propria ei istorie”; “Alăturarea de România nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune în Republica Moldova”; “Este important ca moldovenii să se recunoască a fi moldoveni, o naţiune aparte”; “Moldova, ţară multietnică”; “Transnistria trebuie să aibă un statut special””; a scris Traian Băsescu pe Facebook.

El adaugă şi faptul că a aflat de la James Pettit că „noi şi cetăţenii Republicii Moldova vorbim limbi diferite”.

Altfel spus, Ambasadorul SUA la Chişinău consolidează teoria promovată de la Stalin şi până în ziua de azi, de către Putin, nesocotind chiar istoria României. Marea întrebare este dacă Ambasadorul James Pettit a exprimat puctul de vedere oficial al SUA sau, pur şi simplu, vorbele scoase pe augusta-i guriţă reflectă grave carenţe de cunoaştere a spaţiului în care îşi îndeplineşte misiunea. Nu ştiu dacă James Pettit exprimă punctul de vedere al SUA, dar ambasadorul tocmai a reuşit să aştearnă cel puţin un strat gros de nedumerire şi poate sămânţa neîncrederii României în SUA”, consideră liderul PMP.

Traian Băsescu arată că declaraţia Ambasadorului James Pettit este „un afront gosolan adus Istoriei României”.

O reacţie oficială şi clarificatoare a României în relaţia cu SUA este obligatorie”, mai spune preşedintele PMP.

James Pettit, ambasadorul Statelor Unite ale Americii în Republica Moldova, a declarat într-un interviu acordat postului Moldova 1, că ţara trebuie să rămână un stat suveran şi independent.

Consider că este foarte important şi aceasta, desigur, este politica noastră, cred că şi politica de aici. Moldova trebuie să rămână un stat suveran şi independent în cadrul unor graniţe sigure. Alăturarea României de exemplu, ca o cale de a intra în UE sau pentru orice alt motiv, nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici, în Moldova”, a spus ambasadorul Statelor Unite ale Americii în Republica Moldova.

Moldova nu este România, Moldova îşi are propria sa istorie şi propriile sale provocări, printre care este faptul că Moldova este o ţară multietnică cu oameni care vorbesc limbi diferite şi desigur, mai este şi problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul guvernului central, dar care are nevoie de un statut special, dar un statut special în cadrul Republicii Moldova”, a mai menţionat James Pettit, precicând că potenţialul este foarte mare.

Nu credeam că vom fi treziţi atât de brusc la realitate de principalul nostru aliat militar şi strategic. Declarațiile ambasadorului american la Chişinău nu vin decât să confirme dezastrul politicii externe românești.

Faptul că reprezentantul SUA spune că Moldova nu este România, că are o istorie proprie, și că ar trebui să-și urmeze un destin propriu sunt niște afirmații de o gravitate fără precedent. Acea Moldovă care s-a unit cu Ţara Românească, în timpul lui Alexandru Ioan Cuza, reprezintă atât sufletul cât și majoritatea trupului Moldovei istorice. Actuala Republică Moldova, de fapt Basarabia, este un teritoriu românesc smuls în 1812, care a fost ulterior recuperat, pierdut, recâștigat și iar pierdut de către țara mamă devenind, într-un final, prin destrămarea fostei Uniuni Sovietice, stat independent în 1991. Independenţa însă este una artificială, existând o armată de ocupație pe teritoriul său și rămânând, de fapt, tot în sfera de influență a rușilor.

Acest diplomat susţine de fapt politica antiromânească a Moscovei care își dorește de mult o Moldovă Mare, creată prin unirea Basarabiei cu Moldova noastră, în afara României. Dacă nu, să rămână măcar o ”țară independentă” pe care să și-o poată anexa ulterior, în momentul în care se va înțelege cu puterile vestice în acest sens. Se pare că americanii și nemții au bătut deja palma, mai sunt doar câteva țări de convins. Pe noi oricum nu ne bagă nimeni în seamă. Întrebarea legitimă care se poate pune este: ne vom putea baza noi pe americani, dar și pe ceilalți aliați NATO, cu agende proprii, să ne apere în cazul ipotetic, dar nu și atât de improbabil pe cât ar părea, în care armata rusă de ocupaţie din Basarabia ar primi ordinul de a ataca România în scopul reîntregirii ”Statului Moldovenesc”, independent şi suveran, care apoi se va alipi ”din proprie voință” Federației Ruse?

Să nu dăm însă vina numai pe americani. Nu putem să le cerem mai nimic deoarece întotdeauna la ei primează propriile interese. Nu fac niciodată acte de binefacere. Ne-am obişnuit să credem că unirea este veşnică şi că România va exista sub actuala formă pentru totdeauna. Texte propagandistice… Adevărul este că suntem înconjuraţi de state care vor dori mereu câte o bucăţică mai mare sau mai mică din ţara noastră. Şi cel mai rău ne este atunci când se pun de acord cu marile puteri, și marile puteri între ele. Am făcut Marea Unire. Bravo! Cât a durat până când Germania şi Rusia au dezmembrat România Mare, rupând bucăţi consistente? Apoi, numai câţiva ani mai încolo, Rusia, Anglia şi America au ajuns la Yalta la un alt acord şi România a fost luată cu totul de Uniunea Sovietică. E adevărat, în schimbul Greciei, dar nouă la ce ne-a folosit acel schimb?

Deşi nu pare atât de grav acum, la slăbiciunea de care dau dovadă americanii în fața rușilor, chinezilor, iranienilor, în general a tuturor dictaturilor de pe glob, să nu ne mire dacă vreun acord între cine știe ce țări, în scopul de a mai rupe o parte din România, s-ar putea parafa într-un viitor nu prea îndepărtat. Locuri precum Yalta și Malta sunt destule, interese de asemenea, iar politicieni români de mucava, din belşug. Bineînţeles, mulţi vor spune că am mers prea departe. Să dea Domnul aşa să fi făcut şi să fie doar o îngrijorare nejustificată! Totuşi poziţia americanilor total dezinteresată faţă de România şi interesele ei, mai ales în mandatele Obama, se datorează în măsură covârșitoare celor ce au păstorit, de ani buni de zile, politica externă a României.

Fie preşedinţi, premieri sau miniştrii de externe, moştenirea comunistă din ei plus păstrarea ceauşiştilor din minister, combinată cu înfiinţarea confreriilor obediente vestului sau estului, însoțită de obligativitatea apartenenței la ele pentru a fi în diplomaţie, au dus la un haos şi o degringoladă totală. În loc să servească interesele ţării, diplomații noștri servesc în funcţie de apartenenţă, iar ceauşiştii îşi dovedesc cu prisosinţă incompetenţa. Conducătorii țării au avut mereu propriile agende, iar România nu numai că nu are o politică externă fermă şi coerentă, dar nici măcar o strategie de viitor.

Conflictul intern, inteligent declanşat încă din decembrie 1989, între toate categoriile sociale din țara noastră, împiedică de mai bine de un sfert de secol o reconciliere naţională în interesul, nu numai al acestora, dar şi al existenţei noastre viitoare în actualele graniţe. Ca să mai fim stat şi popor ar trebui întâi să ne împăcăm între noi în interesul unui deziderat superior: România. Şi numai atunci vom putea începe să reconstruim. Bineînţeles, să ne și apărăm. Pentru că istoria ne dovedește că apărarea noastră, inclusiv cea militară, nu va veni din afară, iar dacă nu vom fi uniţi, în caz de pericol, nu vom mai fi deloc.

Profesorul Dan Dungaciu, directorul Institutului de Relații Internaționale a Academiei Române, este de părere că se urmărește o transnitrizare a Republicii Moldova. Declarația ambasadorului SUA la Chișinău, James D. Pettit, a fost una nefericită, în perspectiva alegerilor preșidențiale din Moldova, a mai declarat Dan Dungaciu, duminică, la emisiunea Jocuri de Putere, realizată de Rareș Bogdan la Realitatea TV.

În urmă cu cinci săptămâni, foartă puțină lume a făcut referire la declarațiile făcute de ministrul de Externe german cu privire la Transnistria și la ststul său special, a fost întrebat Dan Dungaciu de către Rareș Bogdan.

“Prima precizare pe care o să o fac este aceea că, din păcate, ne confruntăm cu o problemă pe care România a mai avut-o în relația cu Republica Moldova și în relația cu SUA, la Departamentul  de Stat cu diplomații care se pregătesc  pentru Republica Moldova sunt diplomații arondați spațiului Republica Moldova, Ucraina, Belarus. Cei care se pregătesc pentru România sunt conectați cu totul și cu totul altui spațiu”, a spus Dan Dungaciu.

“Aceste două spații aproape că nu comunică. Aceasta ar fi explicația pentru care un diplomat  american trimis în Republica Moldova nu are legătură nemijlocită cu ce se întâmplă în România și spațiul din care face parte România și viceversa.

La Departamentul de Stat este o lipsă de sincronizare

Domnul ambasador al SUA în Republica Moldova probabil a fost de maxim două ori la București, pentru că modul lor de plasat instituțional la Departamentul de Stat este de așa natură încât nu există o comunicare și multe dintre problemele România le-a avut cu partenerul său strategic țin și de această lipsă de sincronizare instituțională

În al doilea rând, vedem o diferență clară de abordare. Vă aduceți aminte, când Ronald Reagan îi spunea lui Mihail Gorbaciov, în 1987, la 12 iunie, “domnule președinte, dărâmă acest zid, vorbea despre Zidul Berlinului, iar ca urmare a dărâmării acelui zid, germanii s-au reunificat. În cazul de față, asistăm la un semnal care este aproape pe dos: nu dărâmați zidul și puneți un zid, sau dacă vreți puneți cel puțin o cortină, o cortină de catifea, Republicii Movdova și României aruncâdu-i-se niște lucruri, spații diferite.

E o diferență de abordare care ne duce la a treia chestiune care ține de situația Transnistriei. În acest interviu, din păcate,  în care ambasadorul SUA a făcut considerații legate de relația dintre Republica Moldova și România, nu a fost menționat deloc prezența trupelor Federației Ruse, prezența ilegală a acestor trupe. Nu s-a vorbit niciodată despre retragerea trupelor și despre faptul că Federația Rusă ține în momentul acesta ocupat 12-13 la sută din teritoriul Republicii Moldova.

Dimpotrivă, s-a vorbit despre nevoia de deschidere a relațiilor cu Federația Rusă din partea Republicii Moldova, aproape în oglindă cu reticența față de relația dintre Chișinău și București.

Presiunea în Moldova de a găsi o așa-zisă soluționare a conflictului Transnistrean, sau în termenii ambasadorului SUA, un statut special pentru Transnistria în interiorul Republicii Moldova. E o mare provocare geopolitică pentru regiune.

Transnistrizarea Republicii Moldova

Faptul că ambasadorul SUA nu a menționat prezenta trupelor Federației Ruse și necesitatea retragerii acestor trupe sugerează că unii se gândesc la o soluție pentru regiunea transnistreană, abstracție făcând de aceste trupe, altminteri spus, cu trupele Federației Ruse cu tot. Asta înseamnă pe termen mediu și lung un soi de transnistrizare a Republicii Moldova, prin căderea Moldovei de cealaltă parte a cortinei.

În al patrulea rând a-și face o precizare față de deserviciul pe care interviul ambasadorul l-a făcut diplomației americane, pentru că a transmis la Chișinău sentimentul că nu doar ambasadorii ruși intervin în chestiuni identitare, vezi prezența foarte vie a celor de la Chișinău a ambasadorului de tristă aminitire, Valeri Kuzmin, care se află acum ambasador la București…

Este mare păcat că un ambasador al SUA a sugerat că și America are asemenea derapaje, și nu este un lucru bun pentru stilul de diplomație, și nu este nici caracteristic stilului de democrație al SUA. Această declarație vine în perspectiva alegerilor prezidențiale din Republica Moldova, după ce s-a dat publicității cifrele unui sondaj care arătau o apetență  spre unificare de circa 28 la sută, care putea ajunge la 55 la sută dacă oamenii percepeau avantajele economice și sociale. În condițiile alegrilor prezidențiale din 30 octombrie, interviul este nefericit, pentru că sugerează unor candiți cam cum ar trebui să vorbească în campania prezidențială, sau mai degrabă ce nu ar trebui să spună în campania prezidențială”, a mai declarat profesorul Dan Dungaciu la Realitatea TV.

A nu reacţiona la declaraţiile ambasadorului Statelor Unite în R. Moldova făcute la postul public de televiziune (26 august 2016) este, din perspectivă românească, o ipocrizie. Un parteneriat strategic nu se clădeşte pe şuşoteli, tăceri insidioase şi înghiţit de broaşte (geo)politice.

Având conştiinţa limpede şi fermă că episodul nefericit al declaraţiilor domnului James Pettit nu va şubrezi parteneriatul strategic vital între Washington şi Bucureşti, el trebuie abordat, fără pudibonderii inutile, tocmai pentru a sublinia, dacă mai era cazul, că problematica R. Moldova rămâne, pentru românii din dreapta Prutului, sensibilă şi strategică.

1. Linie de mesaj sau eroare privată?

„Moldova nu este România… Moldova îşi are propria sa istorie şi propriile sale provocări, printre care este faptul că Moldova este o ţară multietnică cu oameni care vorbesc limbi diferite şi desigur, mai este şi problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul guvernului central, dar care are nevoie de un statut special…”, a declarat James Pettit pentru postul public de televiziune de peste Prut.

Trecem peste faptul că denumirea corectă a statului din stânga Prutului este Republica Moldova, nu Moldova, iar utilizarea sintagmei „Moldova“ este ea însăşi o strategie identitară a moldoveniştilor de la Chişinău prin care treimea de Moldova istorică din stânga Prutului îşi asumă, fraudulos, moştenirea istorică a întregului voievodat.

Revenind la conţinutul declaraţiei, nu putem clarifica aici dacă e vorba despre o linie de mesaj a Departamentului de Stat sau de un exces de zel din partea reprezentantului SUA la Chişinău. Oricare ar fi însă explicaţia, declaraţiile ambasadorului James Pettit sunt stupefiante. Partea română, prin canale specifice, trebuie să clarifice urgent aceste chestiuni. Pentru că dacă „Moldova nu este România” e linia strategică a Departamentului de Stat, atunci această abordare va continua şi va produce consecinţe pentru regiune şi pentru România. ASTA trebuie să clarifice Bucureştiul, şi încă urgent.

2. România şi R. Moldova la Departamentul de Stat

Defecţiunile abordării relaţiei România-R. Moldova la Washington sunt mai vechi, iar unele structurale. Diplomaţii pregătiţi pentru R. Moldova sunt cei pe ai căror agendă de preocupări mai figurează Ucraina sau Belarus. R. Moldova se află la altă rubrică la Departamentul de Stat decât România, iar cele două rubrici diferite nu comunică. R. Moldova este în spaţiu post-sovietic, România este în cel euroatlantic. De aici lipsa de sincronizare şi chiar ignorarea fizică a României de către diplomaţii acreditaţi la Chişinău. De câte ori a fost dl James Pettit la Bucureşti sau a avut consultări cu diplomaţii americani sau autorităţile din România? De foarte puţine ori. E o realitate de fapt, cu consecinţe pe teren dintre cele mai neplăcute, una dintre ele fiind minimalizarea „chestiunii Basarabiei” pentru România în interiorul Parteneriatului strategic româno-american.

3. O viziune identitară moldovenistă domină Departamentul de Stat

Consecinţele concrete ale acestei separaţii sunt întărite de faptul că lucrarea de căpătâi la Departamentul de stat în ceea ce priveşte chestiunea identitară în R. Moldova rămâne volumul publicat în anii ’90 a lui Charles King: The Moldovans: Romania, Russia, and the Politics of Culture, unde dimensiunea identitar moldovenistă – moldovenii nu sunt români – e determinantă. Aşa au gândit şi gândesc mulţi diplomaţii americani acreditaţi la post în R. Moldova, mai cu seamă că majoritatea dintre ei erau doar vorbitori de limbă rusă. Este şi această realitate o determinantă semnificativă în atitudinea Departamentului de Stat şi a diplomaţilor acreditaţi acolo. Pe acest fundal, atitudinile politicienilor de la Chişinău – cu rarisime excepţii, toţi moldovenişti, indiferent că erau/sunt de dreapta sau de stânga, pro-Est sau pro-Vest – nu au făcut decât să accentueze trendul. Lipsa de atitudine fermă pe această chestiune a Bucureştiului a fost cireaşa de pe tort. Sau de pe colivă.

4. Zidurile care cad şi cortinele care se ridică

Declaraţiile lui James Pettit pot fi puse, din această perspectivă, într-o tendinţă mai amplă. Diferenţa este însă că fostul consul general de la Moscova a exprimat-o public şi într-un mod complet nefericit. Şi dacă asta este poziţia Departamentului de Stat, atunci putem măsura, cu melancolie, diferenţa enormă dintre atitudinea unui mare preşedinte american, Ronald Reagan şi cea a administraţiei Obama. Pe 12 iunie 1987, Ronald Reagan îi adresa lui Mihail Gorbaciov aceste vorbe profetice: „Tear down this wall“ – ceea ce s-a petrecut şi, pe cale de consecinţă, cele două Germanii s-au reunificat, sub oblăduirea inteligentă şi vizionară a SUA. Astăzi, ambasadorul american ne sugerează, dacă nu un zid, atunci o cortină de catifea peste Prut, căci orice alăturare prea mare de România „ca o cale de a intra în UE sau pentru orice alt motiv, nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici în Moldova”. Şi asta în timp ce ambasadorul saluta în acelaşi interviu relansarea relaţiilor economice şi politice cu Federaţia Rusă! E, totuşi, prea mult.

5. Un enorm deserviciu adus diplomaţiei americane

Nu e vorba numai despre România sau românii din R. Moldova aici. E vorba, poate în primul rând, despre diplomaţia americană şi prestigiul ei. Intervenţia oficialului de la Chişinău pe chestiuni de identitate şi relaţiile cu alte state – linii roşii pentru un ambasador! – i-a adus mari prejudicii. După cum s-a remarcat şi în R. Moldova, stilul acesta de a da note şi sugestii identitare populaţiei a readus în memorie prestaţiile de tristă amintire ale ambasadorului rus Valerii Kuzmin, care se implica nonşalant în disputele legate de curricula de învăţământ din R. Moldova, denumirea manualelor sau denumirea limbii vorbite în stânga Prutului. Un asemenea stil nu era deloc atribuit diplomaţiei americane. Iată că, prin acest interviu, ambasadorul Pettit schimbă percepţiile, iar un Valerii Kuzmin jubilează: Rusia nu mai e singură şi singulară în R. Moldova!

6. Rusia va profita de această breşă pentru a stârni antiamericanism

Şi asta nu e tot. Mai grav este altceva. Declaraţiile ambasadorului american au dat prilejul Federaţiei Ruse, foarte prezentă pe teren la Chişinău, să pornească o campanie anti-americană, prin proteste, petiţii on-line, proteste în faţa ambasadei, declaraţii fulminante. Reţelele de socializare sunt pline de aşa ceva. Fireşte, asta nu înseamnă deloc că cei care protestează nu sunt oneşti în protestul lor sau nu ar avea dreptul să o facă. Dar, dincolo de aceste reacţii sincere, genuine şi extrem de corecte, apar şi altele, care readuc în discuţie „efectele negative“ ale dominaţiei americane în această regiune, impertinenţa imperială a Washingtonului, efectele nefaste ale ambasadorilor americani în acest spaţiu etc. etc. Respectiv, vechile linii de mesaj ale Federaţiei Ruse prin care aceasta încerca să submineze pro-americanismul indiscutabil al românilor. Prin intervenţii neînţelepte, ambasadorul James Pettit a deschis această Cutie a Pandorei.

7. Fără România, dar cu prezenţa trupelor ruse

Interviul mai este scandalos şi din alt motiv. La 25 de ani de independenţă, Chişinăul este încă dependent de Rusia prin falsa „neutralitate“ pe care o are în Constituţie, încălcată, de fapt, de Moscova prin refuzul ei obstinat de a-şi retrage trupele din regiunea transnistreană. Un interviu care dă lecţii de geopolitică Chişinăului şi spune la cine să se alăture şi la cine nu, dar nu pomeneşte nici măcar în treacăt de prezenţa trupelor Federaţiei Ruse pe teritoriul R. Moldova este cel puţin discutabil. A sugera un statut special pentru Transnistria în condiţiile ne-retragerii trupelor Federaţiei Ruse, înseamnă nu doar a îndemna la încălcarea legilor R. Moldova (Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stânga Nistrului (Transnistria) nr. 173-XVI din 22 iulie 2005), ci şi la a încuraja transnistrizarea republicii. Cu efecte fatale pentru orice proiecţie euroatlantică a R. Moldova.

8. Sondajele care îl infirmă pe ambasador

Declaraţiile ambasadorului vin pe un fond de interes identitar sporit, după cum ne-a arătat recent sondajul FUMN/MAGENTA. Cifrele cercetării sociologice vin în contradicţie vădită cu declaraţiile ambasadorului sau, mai bine spus, aserţiunile acestuia contrazic, flagrant, datele de sondaj. Când ai opţiuni unioniste care se ridică la 28%, cu potenţial de peste 50% în cazul perceperii plenare a avantajelor socio-economice sau un potenţial de circa un milion de cetăţenii româneşti, atunci trebuie să fii prudent cu declaraţiile publice. Din acest punct de vedere, reacţiile furioase, chiar furibunde, la declaraţiile ambasadorului erau de aşteptat. Populaţia este deja sensibilizată la chestiunea naţională, chiar dacă majoritatea politicienilor sau ambasadorilor de la Chişinău nu vor să admită asta. Din acest punct de vedere, declaraţiile ambasadorului american au fost o veritabilă hârtie de turnesol care a relevat un mediu extrem de încărcat cu particule identitare. Element esenţial în perspectiva alegerilor prezidenţiale din 30 octombrie.

9. Ambasadorul Pettit – agent electoral

Ceea ce nu a luat în calcul ambasadorul SUA la Chişinău este efectul pervers al declaraţiilor sale. Două sunt principale. Primul ţine de instrumentalizarea politică a declaraţiilor sale, din moment ce ambasadorul a fost folosit de acea tabără care abhoră orice apropiere de România şi vrea o cortină (geo)politică pe Prut. Nu întâmplător, candidatul lui Vladimir Putin, socialistul Igor Dodon, a reacţionat primul salutând declaraţiile. A urmat urgent reprezentantul PD care s-a grăbit să salute şi el aserţiunile ambasadorului american după care „Moldova nu e România“. Dar mai este un efect al interviului din 26 august al ambasadorului. Şi mult mai important. Prin declaraţiile sale, James Pettit a stârnit o adevărată furtună pe ambele maluri ale Prutului şi asta în ajun de campanie prezidenţială. S-a readus intempestiv în discuţie problema unionismului, România a fost reconectată la viaţa politică de la Chişinău. Geopolitica a învins, din nou, politica! Aducerea acestor teme identitare în discuţie va genera o recalibrare a agendei politice a R. Moldova în campania prezidenţială. E foarte semnificativ că astăzi aşa-numiţii candidaţi antisistem au ieşit din zona de interes public (Maia Sandu sau Andrei Năstase), nici unul neluând vreo poziţie. Dacă lucrurile continuă aşa şi se configurează polarizarea Unionism versus statalism/România versus Rusia ca linie majoră în campania prezidenţială, atunci tot ceea ce ştim sau ştiam până acum despre alegerile de la Chişinău va fi dat peste cap.

10. Moldovenii să nu jubileze, ci să se îngrijoreze

Am spus deja că declaraţiile ambasadorului american au generat satisfacţie unor categorii politice şi nu numai din R. Moldova – aşa-numiţii moldovenişti proruşi sau moldoveniştii europeni – ostili ideii de parteneriat strategic cu Bucureştiul sau – şi mai rău! – o eventuală reunificare (sau „alăturare“ cum în spune ambasadorul James Pettit). Ambasadorul a spus ceea ce ei doreau să spună de mult dar nu îndrăzneau să fie atât de tranşanţi. Jubilaţia este o teribilă eroare. În realitate, dacă declaraţiile ambasadorului sunt linii de mesaj şi nu gafă personală, atunci ceea ce i se pregăteşte R. Moldova este de rău augur. Într-o viziune în care conflictele îngheţate – Transnistria sau Donbas – trebuie rezolvate prin reglementarea politică înainte de cea militară, Federaţia Rusă câştigă de departe. Asta înseamnă un „big bargain“ în regiune, prin care frontiera actuală a UE şi NATO va rămâne aşa multă vreme, iar R. Moldova sau Ucraina se transformă, pe cale de consecinţă, în spaţiu tampon între Rusia şi UE, zone fără identitate strategică şi fără opţiuni ferme.

Indiferent că ne place România sau nu, proeuropenii de la Chişinău, de orice culoare, vor trebui să înţeleagă, până la urmă, că opţiunea „fără România“ devine opţiunea „fără Europa“.

Sper ca declaraţiile ambasadorului american la Chişinău să trezească din visare pe unioniştii noştri cu steguleţe şi spray-uri pentru graffiti. Politica externă, dacă o laşi pe seama altora, nu se va potrivi idealurilor tale decât absolut întâmplător.

O politică externă proactivă – cum am avut după Primul Război Mondial, pe care îl marcăm în aceste zile – va fi posibilă numai când vom ieşi din statutul de tinichea legată de bara maşinii altora.

Până atunci, ne vom da de ceasul morţii ca Jupân Dumitrache, care avea o unică pretenţie: ambâţul de a nu-i fi înşelată onoarea de familist, de a nu se face de râs în faţa lumii. Adică personaje ridicole, frustrate și bănuitoare că nu suntem iubite suficient, infatuate prosteşte şi de o credulitate complet imbecilă.

Tot felul de idioți, în frunte cu băsescu, urlă acum că SUA fac jocurile Rusiei. Asta după declarația ambasadorului(a se citi viceregelui) american de la Chișinău. Total greșit! Washingtonul nu face jocurile Moscovei. Washingtonul face jocul său egoist, iar în cazul Moldovei se lucrează la fidelizarea Kievului, promițându-i Transnistria. Ciudat? Nu! Ucraina a pus de mult ochii pe Transnistria, iar în confruntarea cu Rusia, de acum, Washingtonul ar prefera s-o vadă alipită la Ucraina, nu la Moldova. Dacă, prin absurd, Moldova CU Transnistria se unește cu România, asta deschide discuția și despre teritoriile românești din nordul Bucovinei, alipite fostului URSS, și rămase acum în stăpânirea Kievului. Și nu doar România are diverse de cerut de la Ucraina. Și polonezii, și slovacii, și ungurii, și cehii au ceva daraveli cu Kievul.

De altminteri Kievul este artizanul excluderii României, la un moment dat, din formatul de negocieri privitoare la Transnistria. Iar americanii, ca și rușii înaintea lor, sunt gata să dea, că nu dau de la ei. Dau de la alții. În rest, pace și prietenie!

Ce extaziați am fost când s-a semnat. Cam ca Ben Ardun, stăpânul lui El Zorab, când Pașa i-a oferit punga cu galbeni:

– “O mie de ţechini primeşti?
– “O, paşă, cât de darnic eşti!
Mai mult decât în visul meu!
Să-ţi răsplătească Dumnezeu,
Aşa cum îmi plăteşti!”

Ne pricopsiserăm! După o jumătate de secol de mătănii, norocul își întorcea față și către România, îndeplinindu-i un vis devenit deja legendar: venirea americanilor! Ca și arabul lui Coșbuc, nu ne mai incăpeam în piele de fericirea ce se anunța:

„Arabul ia, cu ochii plini
De zâmbet, mia de ţechini –
De-acum, de-acum ei sunt scăpaţi,
De-acum vor fi şi ei bogaţi,
N-or cere la străini!”

Doar că poemul citat nu s-a mulțumit să rămână o simplă poveste despre dragoste și valoarea fără de preț a acesteia. El Zorab a devenit fabulă.  Cu un tâlc, ca orice fabulă,  pe care îl putem aplica de minune, după cum veți vedea, și parteneriatului strategic al României cu SUA.

Că, după 50 de ani de comunism, România ajunsese o gloabă, o cam știm cu toții. Ca atare, americanii ne-au cumpărat la preț de gloabă, că doar nu erau proști să ne plătească de pur-sânge, mai ales că nimeni nu le cerea așa ceva. Simplu! Însă conducătorii noștri, fuduli, au ținut-o una și bună că ce preț bun au luat pe ea, pe gloabă. Ce avantaje grandioase ne aduce acest parteneriat strategic. Și atunci americanii au intrat la idei: păi, dacă românii sunt așa de fericiți de târgul ăsta de doi bani cu noi, înseamnă că nu ne-au vândut un cal ci un asin.

În consecință, ne-au tratat ca atare.

Investiții americane în România, vax! Vize pentru români, ciuciu! În schimb prădători cât cuprinde, și pe persoană juridică și pe persoană fizică: Bechtel, Chevron, Microsoft, Gitenstein, Gordon etc. Ca totul să culmineze cu baza de la Deveselu. Marea garanție de securitate!???

În fotbal există o expresie: „focul la ei”. Cam asta este și strategia de apărare a SUA: zonele de potențial conflict ținute cât mai departe de teritoriul lor propriu. Pe NOI ne apără cu acest scut? Hai că ne doare burta de râs! Pe ei și numai pe ei se apără, la un continent și un ocean distanță!  Pe noi doar ne supraexpun!

Turcia pretinde zeci de miliarde de euro ca să nu deschidă robinetul cu refugiați spre Europa. Noi ce-am primit de la generoșii noștri parteneri strategici ori de la frații noștri din UE (cărora, ce mai, le cam puțim),  pentru că am acceptat să blocăm, de pe teritoriul nostru, cu riscurile noastre, imense, eventuale rachete rusești sau iraniene vizând centrul civilizat al Europei?

Vă spun eu  ce-am primit și de la americani și de la europeni: flit!

De la americani sub formă de sfidarea voinței a 7.5 milioane de români și de transformarea țărișoarei într-un laborator cu cobai, într-o Guantanamo administrată de monstru bicefal SRI – DNA, iar de la europeni un decalog de îngenunchere economică și un refuz Schengen pe cât de abuziv pe atât de zeflemitor.

Ca să ne vină acum, tot de la neprețuiții noștri yankei, declarația ambasadorului lor la Chișinău. Că Moldova are altă istorie și altă limbă decât România. Deci: Moldova nu e România!

Când cineva te nesocotește, chiar te disprețuiește într-atât încât să te lovească sub centură în plină zi, în văzul tuturor, în gura mare, doar ca să smulgă un zâmbet de satisfacție celuia de care pretinde că te protejează cu scutul antirachetă și cu Art. 5 din Tratatul NATO, nu merită să zici, ca-n fabula de la care am plecat:

„Ia-ţi banii, paşă! Sunt sărac,
Dar fără cal eu ce să fac:
Dă-mi calul înapoi!”?

Cu cât suntem mai buni încasatori, fără replică și fără coloană vertebrală, cu atât vom fi mai disprețuiți și mai la coada listei. Iar riscul nu este doar că o să ne scuipe în cap toți malacii (dar și toți piticii) listei. Flegma e moale, nu găurește.

Riscul este că sputa asta infectă, a politicii de externe de dictat, acționează ca o bombă cu ceas. Pe care, dacă ești neghiob sau condus de neghiobi, o percepi doar ca pe un banal ticăit, fără să înțelegi mai mult. Un ticăit monoton, care adoarme vigilența și înmoaie capacitatea de ripostă.

Iar atunci când explozia se va produce, nicio apărare nu va mai fi de folos. Moldova din stânga Prutului, Transilvania imperială vor deveni, din străinătățuri, embleme ale unei epoci de rușine a istoriei României. Epoca destrămării naționale.

Declarațiile absolut mincinoase ale ambasadorului american de la Chișinău, cum că istoria Moldovei ar fi diferită de istoria României au incendiat opinia public de pe cele două maluri ale Prutului, mai ales că au coincis cu aniversarea ieșirii Basarabiei de sub cizma imperiului sovietic.

Întâmplător sau nu, unul dintre jurnaliștii cei mai vocali din spațiul românesc, cu pretenții de formator de opinie și istoric diletant în timpul liber, Moise Guran, făcea afirmații asemănătoare și la fel de grave față de poporul român.

Coincidență sau nu, acest articol a fost publicat cu doar o zi înainte de publicarea declarațiilor delirante ale ambasadorului SUA.
În articolul intitulat, „Despre sărăcie, școli, spitale, autostrăzi și… despre “o piatră”, Guran reproduce raționamentul pe care îl va urma, doar o zi mai târziu, ambasadorul Pettit. Guran sugerează, exact așa cum o făcea propaganda sovietică pe vremuri, că termenul de “român” este inventat.

„Formarea ”Națiunii Române” este și azi un proces destul de dezbatut nefiind foarte clar cum au încetat moldovenii să se mai considere moldoveni, muntenii munteni sau ardelenii ardeleni, devenind brusc cu toții români”, a scris Guran pe propriul site.
În realitate, procesul de formare a națiunii române este mai mult decât clar, nefiind pus în discuție decât de persoane interesate de re-trasarea granițelor, atât în vestul cât și în estul țării.

De-altfel, academicianul Ioan Aurel Pop explica, în fața unui auditoriu, că etnogeneza poporului român a fost un proces complex ce a durat aproape 1.000 de ani, iar termenul de “român” sau “rumân” a fost descoperit în sursele istorice încă din secolul XII.

Nota noastra

Declaratiile ambasadorului Pettit sunt o problema de discurs sau de politica a SUA in Rep. Moldova? Cel mai probabil, si-si. Daca ar fi fost doar o chestiune discursiva, Pettit nu s-ar fi apucat sa ia in calcul explicit optiunea unirii ca mijloc prin care R.M. sa se integreze in UE.

Aceasta maniera de a trata lucrurile, corelata cu noile directive propagandistice vizibile la Moise Guran sau CTP, pare a arata ca SUA doreste sa creeze o noua identitate politica pe aceste meleaguri. Curat liberala, seculara, flexibila cu privire la granitele statale. Identitatea politica autohtona, sa-i zicem, clasica, legata de ideea de natiune romana unitara si indivizibila, crestina, pare ca-i incurca pe americani.

Se pune intrebarea cat de adecvata ar fi o asemenea strategie, daca ea exista. In conditiile in care in Europa e vizibil valul identitar, in care peste tot si cu putere la vecini exista o intoarcere a politicului catre diferitele tari “profunde”, adica o intoarcere spre identitate nationala, in conditiile in care Rusia ademeneste prin PR dughinist natiunile est-europene (teze care sunt tot mai mult folosite in comparatie cu cele staliniste), SUA pare ca aplica, la noi, o strategie contra-curentului. O fi bine?

*

*


Categorii

1. DIVERSE, America, Basarabia, Rusia, Transnistria

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

24 Commentarii la “Actualizare/ ”MOLDOVA NU E ROMÂNIA”. Ambasadorul SUA din Chisinau reia TEZELE STALINISTE despre istoria, limba si poporul ”moldovenesc”. CE INTERESE ARE SUA IN BASARABIA?

  1. Dughin nu-i neaparat baiat prost.

  2. Cum am spus de multe ori, principalii dusmani ai Romaniei la ora actuala sunt SUA! Americanii sunt sustinatorii unui regim criminal, securist si antinational in Romania, ticalosi care vorbind de coruptie, se ocupa cu coruperea de guverne! Declaratiile individului in legatura cu Moldova sunt doar o dovada in plus, daca mai era nevoie.
    Romania este numarul unu la slugarnicia fata de SUA(urmata indeaproape de Polonia), fiind condusa de gunoaie umane fara caracter, plina de vanduti si cozi de topor de la institutii de stat la institutii de presa, asa ca, discutiile pe tema ori vor lipsi, ori vor arata ca jalnicul spectacol de la emisiunea lui Rares Bogdan, unde o trupa de lingai se chinuiau pur si simplu sa protejeze imaginea si interesele SUA, nu ale Romaniei !!! “Sa nu cumva sa devenim antiameruicani” era singur scop al lingailor din studio.
    Insa SUA reprezinta acum deopotriva, dusmanul principal al Europei si chiar al lumii intregi, in incercarea irationala si criminala de a-si mentine hegemonia.

  3. @emanuel:

    Pai nu prostia e problema cu Dughin.

    @Logos

    Nu mi se pare ca Polonia e slugarnica, ba dimpotriva. Poate doar daca judecam din perspectiva Rusiei, pe sistemul “cine-i antirus e sluga americanilor”. Dar mai bine judecam din perspectiva noastra, tinand cont de realitatile cu care ne confruntam, si nu din perspectiva rusilor sau a simpatizantilor lor.

  4. http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21255776-departamentul-stat-lasa-ambasadorul-american-chisinau-explice-singur-declaratiile-referitoare-romania-moldova.htm

    Departamentul de Stat ne-a indemnat sa ne adresam Ambasadei SUA la Bucuresti iar cei de aici ne-au indrumat sa cerem explicatii la Chisinau. Aceasta este pozitia oficiala adoptata in cazul declaratiilor controversate facute de ambasadorul Statelor Unite la Chisinau, James Pettit, cu ocazia Zilei Independentei Republicii Moldova. Intr-un interviu pentru Moldova 1, acesta a declarat ca Republica Moldova nu e Romania, ci trebuie sa ramana un stat suveran si independent iar o evantuala unire “nu este o alegere practica si nu este o alegere care va face lucrurile mai bune”.

    HotNews.ro a adresat luni o intrebare oficiala la Washington catre Departamentul de Stat, pentru a clarifica daca aceste declaratii reprezinta viziunea Guvernului american sau reflecta o opinie personala a ambasadorului. “Daca aceste declaratii reprezinta pozitia Guvernului, va rugam sa elaborati: de ce unirea Moldovei cu Romania nu este o solutie pentru cetatenii republicii pe termen lung? Va rugam sa argumentati ce avantaje ar fi pentru Republica Moldova daca ramane un stat independent”.

    Departamentul de Stat a raspuns prompt, in aceeasi zi, printr-un ofiter de presa: “deoarece sunteti un jurnalist care lucreaza in Romania, va rog sa va adresati sectiei de presa de la Ambasada din Bucuresti pentru a va raspunde la intrebare”. Luni seara, sectia de presa a Ambasadei de la Bucuresti ne-a recomandat sa ne adresam ambasadei SUA de la Chisinau cu aceasta solicitare.

    Amintim ca declaratiile ambasadorului american au starnit un val de critici atat la Bucuresti, cat si la Chisinau. In cursul zilei de astazi, in cele doua capitale au fost anuntate proteste. Republica Moldova a sarbatorit sambata 25 de ani de la declararea independentei fata de Moscova. La ora scrierii acesti stiri, la protestul organizat de Actiunea 2012, anuntat pentru ora 10 in Piata Universitatii, erau cativa oameni si “Stegarul Dac”, potrivit corespondentului HotNews.ro.

    Luni, Ambasada SUA de la Chisinau a facut precizari legate de declaratiile ambasadorului. Potrivit Unimedia, Ambasada a spus ca „Statele Unite sprijină integritatea teritorială și suveranitatea Moldovei – aceasta fiind o politică de lungă durată a SUA. Statele Unite rămâne un partener în dezvoltarea economică și democratică a Moldovei și susține dorința de integrare în comunitatea Euro-Atlantică”.

  5. Apropo:

    http://www.dw.com/ro/rom%C3%A2nia-%C8%99i-polonia-pe-c%C4%83i-divergente/a-19510834

    La Gura Humorului s-a văzut foarte clar care sunt diferențele de abordare dintre guvernul actual al României și celelalte țări estice ieșite din comunism. România evită o poziție comună cu grupul de la Vișegrad și preferă să joace cartea Berlinului sau, cu alte cuvinte, a conformității ”europene”.
    […]
    Prin urmare s-a văzut că guvernele României și Poloniei au prea puține puncte de vedere comune, în ciuda intenției premierului Cioloș de a prezenta reuniunea ca pe un teren al unei înțelegeri aproape depline […]

    Spre deosebire de oficialul din România, premierul Poloniei, Beata Szydło, un politician care a obținut la recentele alegeri un puternic mandat democratic, a avansat cu multă hotărâre câteva propuneri de reformare a Uniunii Europene pe care le consideră prioritare. În viziunea Beatei Szydło, nu este deloc suficient să se vorbească despre aranjamentele ieșirii Marii Britanii din UE, ci s-ar cuveni să fie rectificate acele lucruri care i-au condus pe britanici la această decizie: ”A doua temă s-a referit la reformele UE, pentru că într-adevăr ieşirea Marii Britanii este o temă, dar importantă este munca pentru reforma UE, consecința Brexit-ului şi trebuie să ne punem întrebarea de ce cetățenii britanici au luat această decizie şi trebuie să facem totul ca în alte ţări ale UE să nu aibă loc astfel de fenomene”( Beata Szydło).

    Cu alte cuvinte, Polonia, care a lucrat în strânsă colaborare cu Ungaria, Cehia și Slovacia, se pronunță pentru modificarea Tratatului European și limitarea rolului pe care îl joacă Comisia Europeană. În viziunea acestor țări Comisia ca organism suprastatal a contribuit mult la erodarea încrederii națiunilor europene în UE, stimulând mișcările centrifuge care au culminat cu Brexit-ul. ”Considerăm – a spus premierul Poloniei – că trebuie întărit rolul Parlamentului European şi rolul statelor naționale, trebuie din nou definit rolul instituţiilor europene şi al Comisiei Europene, în special, conform estimării noastre a devenit prea politică, mai mult politică decât rolul pe care îl are desemnat în tratat”( Beata Szydło).

    Premierul Dacian Cioloș a fost nevoit să admită că dezaprobă această perspectivă (care exprimă esența poziției Grupului Vișegrad și nu un aspect colateral): ”Sunt marje de manevră în limitele tratatului actual şi considerăm că pe termen scurt, pe termen mediu, trebuie să lucrăm în primul rând pe marjele pe care ni le lasă Tratatul în momentul de faţă.” (Dacian Cioloș)

    Care sunt aceste marje nu am înțeles și are acum mai puțină importanță. Cert este că Bucureștiul se instituie ca apărător al stării de fapt și că va lua distanță față de Polonia în cadrul Consiliului European din luna septembrie. În plus, se pare că evită cu tot dinadinsul să colaboreze cu Grupul de la Vișegrad, alegând consultări ”regionale”, menite să disocieze între țările componente. De aceea întâlnirea cu premierul Poloniei a avut loc la Gura Humorului și nu la București, adică într-un loc care să aibă trăsăturile vagi ale ”vecinătății”.

    De altfel premierul Poloniei a spus clar: ”În ceea ce priveşte colaborarea cu Grupul V4, Grupul Vișegrad este deschis la diferite forme de colaborare. Suntem un cadru deschis şi putem colabora pentru a găsi soluții mai bune, deschise şi, cu siguranță, dacă domnul prim-ministru îşi va manifesta dorința, o astfel de întâlnire va fi organizată.”( Beatei Szydło). Iar la această invitație formulată fără echivoc, premierul Dacian Cioloș a evitat, cu totdinadinsul, să răspundă.

    E limpede că România alege un drum divergent față de celelalte nou sosite în UE și că nu ține să joace un rol important în viitoarea configurație a Uniunii. Iar și mai uimitor este faptul că, deși la toamnă vor ave aloc alegeri legislative, aceste subiecte nu preocupă pe nimeni.

  6. https://www.facebook.com/photo.php?fbid=924124087716052&set=a.240629829398818.56000.100003554075397&type=3

    De o importanță capitală observația lui Vlad Cubreacov Pe panoul din spatele ambasadorului Pettit (din sediul ambasadei) scrie United States Embassy, Chisinau, Moldova. Or, statul în care el se află și reprezintă interesele Washingtonului se numește oficial „Republic of Moldova”. Moldova este un termen folosit de ideologul lui Putin, Alexander Dughin, pentru a desemna Moldova Mare, de la Carpați la Nistru, o contra-amenințare pentru unioniștii români.
    Faptul că Ambasada SUA și șefii ei de la Departamentul de Stat ignoră denumirea statului în care funcționează este de o gravitate extremă, care (mai ales în contextul declarațiilor grosolane din interviul dat de Pettit) ar trebui să provoace o reacție oficială dură la București, care să pună lucrurile la punct.
    PS Refuzul Departamentului de Stat de a comenta afirmațiile ambasadorului său echivalează cu o acceptare tacită.
    Ceea ce demonstrează că interviul lui Pettit a fost un balon de încercare, pentru a testa reacțiile.

    O acalmie bleagă în rândurile clasei politice și opiniei publice de dincolo și dincoace de Prut va conduce la escaladarea declarațiilor: nu va dura mult până când ele vor fi reluate de Departamentul de Stat și de Casa Albă și vor deveni politică oficială a Washingtonului.
    Simplu și sec spus: Tăcerea Bucureștiului echivalează cu Trădarea!

  7. De ce n-ar fi oare, mai degraba, un posibil raspuns vis a vis de monologul lui Dughin:
    http://flux.md/articles/dughin-si-ideea-nationala-a-moldovei/ ?

  8. ”Ce interese are SUA in Basarabia?”Aceleasi pe care au avut-o si-n Romania.De noua colonie.Ii scarpina in talpi pe ”guvernantii moldoveni”, si in aburii betiei slavei ,umflati in pene fiind,vor semna pt. juvatul care-i va face sclavi legati pe termen nelimitat.Traiasca ”democratia si bunastarea” americana pe care am asteptat-o 50 de ani.Mai, ca nu -s prosti americanii astia,in speta jidovii,ca doar ei conduc America si destinele lumii,CU BANII SI ”DIPLOMATIA”.

  9. Ambasadorul James Pettit are prea multă experienţă ca să nu fi exprimat întocmai poziţia Departamentului de Stat. Cuvintele-cheie sunt “Transnistria statut special”.

    Altfel spus, Statele Unite, partenerul nostru strategic, a ajuns la o înţelegere cu Rusia în privinţa Republicii Moldova, înţelegere la care, nu mă îndoiesc, a participat într-un fel sau altul şi Germania.

    http://www.gandul.info/puterea-gandului/am-citit-declaratia-ambasadorului-sua-la-chisinau-inainte-de-a-o-pronunta-in-ochii-lui-john-kerry-15627408

  10. @admin
    Vedeti exact ce se intampla in Polonia, atitudinea lor anti-UE nu este nicidecum o atitudine in spiritul unei independente, ci este pur si simplu jocul SUA impotriva Europei. Chestia cu rusii este mult prea ridicola deja, doar o ciorba reincalzita de propaganda americana. Eu nici nu am facut vreo referire la rusi si nu despre antirusism era vorba. Antirusimul e folosit propagandistic pentru acceptarea de catre populatie a jugului american.
    In Polonia democratia MOARE! Este rezultatul direct al seii pe care americanii au pus-o pe Polonia. Romania este cel putin in aceeasi situatie.
    Eu judec din perspectiva romaneasca si europeana, caci europeni suntem, nu americani sau asiatici. In asa hal este spatiul romanesc imbacsit de propaganda americana, ce pune romanul sa aleaga intre americani si rusi, incat romanul a uitat ce este, adica roman si european! Numai alde Basescu si mai nou Iohannis, au aceasta “dilema” cu o singura solutie: licuriciul mai potent.

  11. @Logos

    Mda, nu prea e cale sa ne intelegem daca suntem obtuzi si refractari la fapte. Noua guvernare poloneza cu siguranta irita sectoare intregi de putere ale administratiei SUA, cu precadere cele sorosiste. Ca or fi si unii neoconi carora nu le pasa ce fac polonezii in tara lor si cu structurile cheie (servicii secrete, Curtea Constitutionala, ba chiar si CNCD-ul), desi dpdv al unui imperiu, acestea sunt intotdeauna esentiale de controlat, cata vreme Polonia este anti-Rusia, nu spune nimic. Apropo, ideea asta cu “in Polonia democratia moare” este o duma a sorosistilor de pretutindeni.

  12. Nu stiu daca aia e duma sorosistilor, dar vanturarea pericolului rusesc intru exacerbarea anti-rusismului este sigur duma sorosista.

  13. http://www.gandul.info/puterea-gandului/io-iohannis-voievod-sa-tacem-pe-aceeasi-voce-15637650

    […]”Faptul că Preşedintele n-a catadicsit să informeze diplomaţia şi opinia publică asupra faptului că s-a interesat personal şi că declaraţiile ambasadorului James Pettit nu reprezintă poziţia Departamentul de Stat mă duce cu gândul la ce e mai neconstituţional.

    Coroborând cu indicaţiile nervoase pe care “mari analişti de politică externă” de sub pulpana Puterii le dădeau jurnaliştilor, în urmă cu două nopţi, într-un talkshow (ciocu’ mic, nu e momentul să puneţi întrebări, nu e cazul să vă inflamaţi, n-are rost să supărăm partenerul strategic), nu pot decât să presupun că Preşedintele a fost informat despre proiectul statutului special pentru Transnistria, cu toate consecinţele care decurg de aici.

    Dacă aşa stau lucrurile, rămâne de pus o singură întrebare: cine l-a mandatat să consimtă la un astfel de proiect? Poporul român prin reprezentanţii săi cu siguranţă nu.”

  14. @Logos

    Polonia ştie că are doi mari duşmani: Germania şi Rusia, care de altfel au şi ciopârţit-o şi invadat-o. Diferenţa dintre noi şi polonezi este următoarea: ei stau mult mai drepţi în faţa americanilor, care apropo – de ce nu-şi permit jongleriile LGBT în Polonia?!, fiind mai aproape de termenul de aliat. În plus, multitudinea de etnici polonezi din structurile de forţă şi de putere ale SUA asigură acestei ţări o imagine mult mai bună decât cea pe care o avem noi. La noi, etnicii români plecaţi în America uită rapid de România, asta daca nu o denigreaza de-a dreptul. Ei vor sa fie asimilati de americani, in timp ce polonezii isi pastrează identitatea. Vezi cazurile Pacepa vs Ryszard Kuklinski…

  15. Cramponarea de trecut si ignorarea prezentului este cea mai stupida atitudine pe care o poate avea cineva. Iar sa actionezi la clisee propagandistice precum cainele lui Pavlov, in interesul celui care aprinde becul,e dovada de prostie.
    Bineinteles ca Romania e mult mai sluga ca Polonia, insa ceea ce face din Polonia, sluga principala a SUA dupa plecarea nesperata a UK, sa para mai demna, este ca, spre deosebire de Romania, stiu sa foloseasca Stapanul american pentru a-si intari vocea in fata altora si in regiune. In timp ce potaia Romania se ocupa doar cu linsul ciubotelor, polonezii isi umfla pieptul langa piciorul Stapanului si stiu sa-i ceara si mai multa mancare.
    Vanturarea vechilor povesti despre principalii dusmani ai Poloniei, cand situatia geopolitica atuala nu mai are nici o legatura cu ce era in anii 40, este doar un simplu exercitiu manipulator. Polonia este in UE, alaturi de Germania si restul, iar Rusia se zbate sa-si mentina influenta pe unde mai poate, in timp ce NUMAI SUA incearca prin toate mijloacele, sa castige puterea absoluta pe intreg globul. Iar pentru asta, SUA au nevoie de o Europa slaba, vasal perpetuu inspaimantat si in nevoie de ajutor american, reinviind pentru asta “pericolul iminent rusesc”. Asta e jocul pe care Polonia il face asadar impotriva Europei, pentru interesul SUA, neintelegand probabil, la fel ca si unii romani, ca americanii nu-i vor ajuta cu nimic, ca doar se folosesc de ei, bagandu-i la inaintare. Decat sa se gandeasca la trecut, ar face mai bine sa-si aminteasca ce-au patit mult mai recent astfel de pioni, de exemplu Georgia mancatorului de cravate in 2008. Este deci un joc impotriva propriului interes, iar istoria nu iarta asa ceva.

  16. Pingback: PUTIN FACE ALUZIE LA REDISCUTAREA GRANITELOR INTRE UNGARIA SI ROMÂNIA/ Nicio surpriza: LUCIAN BOIA e de acord cu Ambasadorul SUA din Chisinau: BASARABIA NU E ROMÂNIA/ Senatul României – singura institutie care a criticat politica SUA in MOLDOVA/
  17. CV-ul dlui ambasador il arata mai degraba reprezentind interesele Moscovei, nicidecum ale americanilor !

  18. Pingback: Dupa declaratiile ambasadorului american de la Chisinau, ambasadorul HANS KLEMM “gafeaza” fotografiindu-se cu STEAGUL TINUTULUI SECUIESC. Opinii/ Iohannis si ideea “ARMATEI EUROPENE”/ FIGRANTII – cuplul Iohannis-Ciolos, serva
  19. Pingback: Dupa declaratiile ambasadorului american de la Chisinau, ambasadorul HANS KLEMM “gafeaza” fotografiindu-se cu STEAGUL TINUTULUI SECUIESC. Opinii/ Iohannis si ideea “ARMATEI EUROPENE”/ FIGURANTII – cuplul Iohannis-Ciolos, serv
  20. Pingback: Ambasadorul american HANS KLEMM se afiseaza cu STEAGUL TINUTULUI SECUIESC, dand semnalul DEZMEMBRARII ROMÂNIEI, prin cautionarea AGENDEI SECESIONISMULUI maghiar. Tot mai multe voci vorbesc despre intelegerile marilor puteri de RUPERE A ROMÂNIEI DUPA MOD
  21. Pingback: DECLARAȚIA DE UNIRE - Moment simbolic cu încărcătură istorică majoră la MĂNĂSTIREA PUTNA (video, text): "CEREM FERM tuturor românilor, Guvernului, Parlamentului și Președintelui României să facă tot ce este necesar pentru unirea Basara
  22. Basarabia, pământul făgăduinţei
    Cneazul S. Urusov a sosit la Chişinău in luna mai 1903. El nota: „activitatea mea în Basarabia a fost legată indisolubil de aşa numita chestiune evreiască” (p.18). „..evreii , fiind un popor bogat înzestrat şi strâns unit, biruind populaţia băştinaşă în lupta economică frecvent datorită acestor însuşiri…” Mai comentează vânzarea de către evrei a unor enorme cantităţi de vin: „astfel reieşea, că în Basarabia coarda de viţă de vie dă evreilor mai mult vin, decât dădea cândva pe pământul făgăduinţei, unde, conform legendelor biblice, un strugure era dus cu greu de doi oameni…”
    https://istoriaincomoda.wordpress.com/2013/07/04/a-exagerat-eminescu-3/#more-1212

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare