Adrian Majuru: OBEDIENTII

7-02-2013 3 minute Sublinieri

servility

Motto: „Slugile care nu au stăpân nu sunt din această pricină liberi. Slugărnicia se află în sufletele lor” (Heinrich Heine).

Obedienţii sunt categoria socială care poate fi asimilată sclavilor deşi spre deosebire de sclavi ei nu vor deveni niciodată liberi, în sensul că nu-şi doresc niciodată libertatea.

Se ataşează cu fidelitate de căţeluş de orice patron care le poate oferi puterea de a fi meschin cu cei superiori intelectual. Îi regăsim în orice instituţie bugetară prelungind formalismul birocratic până la extrem şi ignorând întotdeauna fondul problemelor. Sunt monştrii amănuntelor birocratice; chiţibuşari ai mediocrităţii exacerbate, rataţi intelectuali şi sentimentali; oameni fără biografie interioară.

Îi aflăm servili până la silă în faţa patronului, care le indică teme de activitate şi de existenţă. Obedientul se disculpă tot timpul: „Nu eu am făcut-o! Şeful mi-a comandat-o!”. Devin fiare atroce cu omul sensibil, delicat, care nu are tupeul vulgarului de a se afirma şi astfel îşi satisfac meschina plăcere de a bloca proiectele unor oameni extraordinar de talentaţi, care ar putea să umple marile goluri ale culturii române. Obedienţii sunt amintiţi şi de Petre Pandrea în „psihologia tipului digestiv”, nimic altceva decât „monştri intelectuali sau creiere care şi-au oprit creşterea la 11 ani”, cum îi descria Mircea Eliade.

Obedienţii respiră în continuarea regimului comunist, plasat pe diferite liste ministeriale, la fel de servili, la fel de obtuzi, la fel de tâmpi. Şi atunci de ce unii „analişti politici” se mai miră că societatea românească e stagnantă? Că ratăm de la construirea autostrăzilor până la construcţia culturală?

Nu se poate construi ceva durabil în civilizaţia unei ţări fără individualităţi puternice, atipice, polemice. Exact contrariul obedientului. Doar înlocuirea urgentă a acestor funcţionari neghiobi, diminutivi culturali şi agramaţi ontologic poate genera construirea unei Românii moderne, competitivă european. Aceste marionete complexate au un singur vis: împietrirea societăţii române la nivelul şmenului, şperţului, grătarului la pădure asortat cu femei uşoare, ba chiar foarte uşoare.

Potrivit lui Petre Pandrea, în structura intimă a psihologiei obedienţei predomină „arta supunerii şi a disimulaţiunii”. Se ştie că „liberările psihice se obţin prin ritual şi gesturi simbolice”, dar, cu toate acestea, oamenii pot trăi fără problematizări sau oscilaţii ale conştiinţei chiar şi în plină „inaniţie culturală”.

[…]

Continuăm să trăim în „epoca atacurilor perfide, chiar în mijloacele de transport în comun unde oamenii nu mai au reţinerile politeţii, nici inhibiţiile moralei religioase”. Din nefericire, „oamenii amorfi, oamenii morţi, prin banalitate, ai societăţilor, nu fac istoria. Ei sunt obiecte de istorie”. Cu condiţia să nu se găsească în funcţii decizionale de prim rang.

Sediul gândirii şi imaginaţiei oricărui obedient are conotaţie digestivă, spiritul său sălăşluind în burtă. Acolo „se află chiar şi sensibilitatea lor artistică şi tonalitatea sufletească”. Acestea sunt trăsăturile definitorii omului amorf, cadavru-viu. Obedientul „se îndoieşte de sine însuşi, de umbra sa, de amanta sa, de prietenul său”, mai puţin de poruncile şefului, care sunt literă de lege. Obedientul întotdeauna sa va disculpa spunând: „N-am nici o vină! Aşa mi-a cerut şefu’!”. De aceea este bănuielnic şi prepuselnic. Iubeşte şarada, spune da şi gândeşte nu, iar când a spus nu înclină mult spre da.

Ocupaţia princiară a obedientului are tot un caracter digestiv, stimulul aflându-se „de la buric în jos”, iar calea regală a caracterului său porneşte de la buze, trece prin esofag la intestinul gros, obişnuind a „stoarce plăceri din hoitul său, ca dintr-o lămâie”.

[…]

Ne-am dezobişnuit să vedem în jurul nostru oameni bine crescuţi, politicoşi la locul lor; copii care să vorbească frumos. Ne-am dezobişnuit să mai fim oameni. Ne-am dezobişnuit de a mai avea o conştiinţă cetăţenească, nu ne mai considerăm de mult membri cu drepturi egale, în cadrul unei societăţi civile libere şi civilizate. Ne-am dezobişnuit să fim cineva şi un simplu număr din ceva, ne-am dezobişnuit să refuzăm sau să ne revoltăm. Timp de 50 de ani, „nu Cezarul s-a adaptat nivelului şi specificului sufletului poporului, ci poporul s-a coborât – tâmpindu-se, imbecilizându-se, ticăloşindu-se – la nivelul de gândire şi simţire al Cezarului şi tribului său” de baroni şi obedienţi. În ultimii 50 de ani, poporul a fost inclus în istorie ca o „simplă minoritate” în raport cu puterea faţă de care se comportă ca orice sclav: „se bucură de tot ce nu reuşeşte, de tot ce atinge şi demonstrează incapacitatea, răutatea şi tirania celor care au în mână şi pâinea şi cuţitul, şi dreptul de la cartela de pâine şi de tăcere”, cum bine afirma scriitorul I.D.Sîrbu.

Am scris aceste rânduri încercând să răzbun deceniile de marginalizare a valorilor autentice româneşti, care s-au pierdut în puşcăriile comuniste sau continuă să se piardă fie într-o mizerie materială nemeritată, fie respinse cu grosolănie de aceşti obedienţi mârlani.

Construcţia unei civilizaţii româneşti sănătoase se va face doar atunci când obedienţii vor fi puşi la locul lor de muncă firesc: decât să dea sfaturi nesărate unor intelectuali rafinaţi, ar sta mai bine cu sapa în mână, fiindcă tot au elogiat ei CAP-urile şi IAS-urile în poeme nesemnificative ca însăşi fiinţa lor.

07TH_EDPAGE_SKETCH_1075297f

Legaturi:

***

***


Categorii

1. DIVERSE, Articolele saptamanii, Razboiul impotriva Romaniei

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

23 Commentarii la “Adrian Majuru: OBEDIENTII

  1. Eu cred totusi ca D-zeu ne iubeste mai mult decat alte neamuri.

  2. N-ar trebui sa ne miram, deoarece acesta este si scopul experimentelor de peste sase decenii: omul nou, reeducat, reformatat pe calapodul stapanilor din umbra.

    Umbla vorba prin targ ca acesti stapani din umbra ar avea, pasamite, naravul de a conduce lumea intr-un mod tare simplu dar eficient, ce poate fi descris in trei cuvinte: problema – reactie – solutie.

    Ei genereaza problemele, asteapta reactiile noastre care nu intarzie prea mult si tot ei, in marea lor generozitate, ne ofera si solutiile pe care le gasim de-a dreptul salvatoare.

    Intotdeauna vor avea nevoie de slugi al caror tel in viata este doar acela de a place stapanului.

  3. Ăștia sînt cei ce compun clasa politică actuală a României! Că Ceaușescu sigur nu a fost obedient, nici față de occident, nici față de ruși.

  4. Crestinul care urmeaza Calea, Adevarul si Viata este imun la ce este rau in obedienta, ba mai mult atunci cind este avansat in lupta pentru desavirsire ajunge sa foloseasca obedienta pentru a face bine:
    Omul se departeaza de Domnul prin mandrie(ca si lucifer) si se apropie de El prin Iubire. Dar ca sa primeasca harul Iubirii mai intai este nevoie sa dobandeasdca smerenia si nu smerenia omeneasca ci smerenia lui Iisus Christos, zice Sfantul Siluan. Dela sfintii Parinti stim ca pentru a obtine smerenia se nevoiau cu ascultarea de staret(invatau sa renunte la voia proprie in favoarea voii semenului de linga ei). Cei ce nu au staret asculta de duhovnic. Asa ca decit sa ajung mandru prin razvratire fata de cel pus(lasat) de Domnul sa ma conduca, prefer sa ajung smerit prin obedienta. Ne dam seama cita obedienta a avut Iisus Christos pina sa fie ridicat pe cruce? Smerenia Lui era calea spre Invierea Lui. Sa facem tot ce putem ca sa urmam cale Lui. Sa nu ne inselam cu obedienta, sa ne ferim de mandrie si sa cautam smerenia chiar daca pentru a o dobindi este necesar sa fim obedienti fata de persoanele puse(lasate) de El sa ne conduca. Daca ne conduc spre rau cu ajutorul Lui vor fi schimbate cu persoane ce ne conduc spre bine.
    Aceasta nu exclude ca atunci cind vom fi chemati sa luptam alaturi de ostasii iubitori de Christos(pentru care se fac rugaciuni la fiecare Sfanta Liturghie).

  5. Bune aceste portrete psihologice, radiografii ale mentalitatii romanesti actuale…

  6. Dupa ce am citit acest articol si altele asemanatoare,vreau sa va spun ca nu numai in sistemul bugetar exista astfel de oameni,ci cu mult mai mult decat va inchipuiti si in sistemul privat,mai ales in companiile multinationale.Unii oameni stiu mai multe,altii mai putin despre ce se intampla cu adevarat in unele din aceste companii.Sotia mea si o mana de colegi de-ai ei,cati au mai ramas din vechiul colectiv,traiesc o adevarata drama zilnica sub “noua stapanire”,venita de vreo doi ani,prin preluarea lor de catre o firma (nu pot sa zic de alta companie) mult mult mai mica decat a lor,acum falimentara si care incearca si a si reusit in proportie de 70% sa-si puna oamenii lor,in locul vechiului colectiv,iar pe cei indispensabili,fara de care nu ar avea nici ei rezultate,adica specialistii,ii asupresc cu o salbaticie diavoleasca.Am uitat sa va spun ca acest lucru, cu preluarea companiei s-a hotarat tooocmai in…America,unde produsul lor se vinde mai bine decat acesta de la compania sotiei si au zis sa faca si in Europa la fel,inclusiv la noi in Romania,fara sa vada ca lucrurile aici sunt exact pe dos.Sotia mea este director de calitate,cu o experienta de 18 ani in domeniu si impreuna cu alti doi directori colegi au ridicat 2 fabrici de profil,din temelii si anul trecut la cel mai mare audit,au iesit pe locul doi pe glob,numai o fabrica din Japonia a avut punctaj mai mare (pe glob sunt cam o mie de fabrici mai mari sau mai mici cu acest profil).A fost pus un grec (n-am zis toti grecii)seful cel mare pe Romania,iar acesta s-a inconjurat de obedienti,inclusiv la resurse umane(cu termenul acesta de “resurse umane” eu n-o sa ma impac niciodata)si conduc intr-un stil neomenesc,de exterminare,dar numai asupra celor preluati.Mi-a zis sotia ca rar daca primesc macar multumiri pentru ceva facut.Fara sa generalizez,am avut si noi,la compania unde lucrez conducere greceasca,si-au facut niste vile,si-au luat banii si cand n-a mai ramas nimic de stors au plecat,nu stiu daca de bunavoie sau de nevoie.Acum avem conducere romaneasca,toti ortodocsi si cu frica de Dumnezeu,chemam preotii o data pe an,chiar s-au gandit sa faca o troita,ca tot omul sa se inchine cand vine la serviciu si cand pleaca.Cu Parintele nostru inca n-am discutat,am tot sperat sa se schimbe ceva in mai bine,dar se pare ca nu se va intampla.Eu cred ca “unii” au studiat foarte mult poporul roman,ca sa faca toate aceste “experiente”pe seama lui si l-au catalogat mincinos ca fiind nemuncitor,betiv,de mamaliga sau in alte feluri si zic ca la o mare parte dintre noi, numai atata ne-a mai ramas,sa suferim sau sa invatam sa suferim nedreptatea si atat.Ma rog la Dumnezeu sa nu ne dea mai mult decat putem duce si pe conducatorii nostri sa-i lumineze cumva si sa-i mai intoarca si spre noi.Daca citeste cineva ce am incercat sa spun aici,poate ne da vreun sfat sau un cuvant de intarire.Ce m-a determinat de fapt sa va spun aceste ganduri,asa cum m-am priceput,a fost ultima patanie a sotiei mele,de ieri seara:fiind inca la serviciu,a auzit o conversatie intre “primul sef” si prima obedienta,acestia crezand ca a plecat acasa,ea spunand niste minciuni colosale la adresa sotiei,cum numai una ca ea le poate ticlui si el tipand ca poate s-o dea afara daca vrea ca face ceva pe experienta ei blestemata(a sotiei mele).Eu mi-am permis s-o fac obedienta pe aceasta femeie (a fost pusa pe organigrama cu linie punctata,nu stiu ce insamna linie punctata,poate ca o interfata, la planurile celor mai mari,dar are aceleasi “calitati”ca in articol.Am mai discutat cu mai multi prieteni si am ajuns la concluzia ca acest fenomen este in foarte multe societati multinationale.Lacomia unora si nestiinta altora.Sotia mea nu si-a luat nici o zi de concediu de anul trecut si deja am inceput sa ma tem pentru sanatatea ei,in primul rand.Nu vreau sa ma vait,pentru ca stiu ca sunt oameni care intr-adevar sufera mult.Doamne,sa nu ne lasi pe noi pacatosii!

  7. Pingback: [update] - CUM ISI BATE JOC UNIUNEA EUROPEANA DE NOI, VASALII "CU DREPTURI DEPLINE"... Egalitate, dar nu pentru catei! Pentru ce pacate platim si la ce sa ne asteptam? (VIDEO) - Razboi întru Cuvânt
  8. Cineva, daca nu ma insel prof. Ion Coja, remarca un lucru: ca pe nicaieri ca in Romania nu s-a atacat insasi “gena nationala “dupa 1944. Si ma gindeam ca e totusi ceva adevar si in afirmatia asta.Atit cit stiu eu, pe nicaieri (in tarile comuniste) nu au existat inchisori “cu dedicatie” vizandu-i mai ales pe studenti, adica elita tinara si chiar inca si mai tinara: pe elevi. Si ma refer la inchisorile Pitesti si Tg. Ocna. Ca sa nu mai spun ca “experimentul Pitesti”, unic in lagarul comunist prin caracteristicile sale, era, din nou, cu adresa -studentii.

    Ori toti acesti tineri omoriti sau mutilati, au fost cu miile, a fost un adevarat Katyn al generatiei tinere romanesti. Deci, aceasta generatie, cei mai buni dintre ei au fost impiedicati sa-si mai faca familii, sa mai procreeze, sa se inmulteasca, sa perpetueze natural si prin educatie acea tarie de caracter si valori pe care ei le-au avut. Nu stiu CIT de mult a contat lucrul asta, dar in mod sigur a contat in scaderea calitatii in materie de caracter si comportament a generatiilor care i-au urmat.

    Sigur, asta nu scuza lipsa noastra de reactie sau tradarile fata de noi insine ca popor din ultimile decenii. Totusi, ceva a fost fundamental dislocat atunci in anii 50, chiar daca dupa 90 am vazut o reinviere spirituala a Romaniei(temporar), mai ales a generatiei mai tinere, care s-a (re)intors la biserica. Si este foarte probabil ca aceasta re-descoperire a bisericii de catre o generatie care fusese nascuta si crescuta intr-o societate atee, multi cu parinti indiferenti religios sau fara cunostinte elementare despre ortodoxie (cazul meu), s-a produs ca urmare a rugaciunilor a acelei generatii extraordinare, care au devenit s-au sfintit: gen Valeriu Gafencu sau Mircea Vulcanescu,etc,etc….. DAR asta nu a fost suficient. O vedem acum.

    Si evident, aceasta decapitare a generatiei tinere, cea mai buna parte a ei, s-ar putea sa fie la rindul ei, un efect, mai degraba decit o cauza.

  9. Erata: “s-a produs ca urmare a rugaciunilor acelei generatii extraordinare, care s-a sfintit.”

    Scuze pentru scrisul neglijent..

  10. @petra:

    Cineva, daca nu ma insel prof. Ion Coja

    Personajul e total necredibil si nici nu impartasim viziunile sale.

  11. E greu sa ma pronunt despre credibilitatea prof. Coja doar pe baza unei bucati de interviu pe care am vazut-o pe Youtube pentru ca nu prea stiu exact care-i sint (toate) ideile.

    Insa, chiar daca el nu este credibil mie ideea asta mi s-a parut credibila. In fond, si Mircea Badea isi bate joc cu mult chef de Biserica ortodoxa de cite ori are prilejul. Totusi asta nu-l impiedica sa spuna unele lucruri credibile….din cind in cind.

  12. Domnule Dan-Ioan,
    Nu am măsura duhovnicească să vă dau un sfat sau să vă sprijin cu rugăciunea. Măcar să știți că nu sunteți singur, neștiut; și că nu stați, dumneavoastră și soția dumneavoastră, la locul unde sunteți, doar pentru dumneavoastră.

  13. Dragi cititori,

    Dan-Ioan, Bogadan si altii, in pacatosenia mea am citit de la sfintii parinti ca , trebuie sau ar trebui sa ne adunam puterile sufletesti si sa ne rugam pentru luminarea si iertarea acestora despre care se scrie in articol si care sunt prezenti prin viata noastra si anume de ce : “rugaciunile vor fi ca taciuni aprinsi pe capul lor, dar sa nu va ganditi spre razbunare, ca acei carbuni sau taciuni sunt dumnezeiesti si au ca scop incalzirea sufletului persoanei respective pentru a o trezi din amorteala frigul si intunericul pacatului. ” Sa dea Domnul unul in Treime(care si pentru aceia a murit) si Maicuta sfanta sa avem aceasta putere de a ne ruga.

    Iertati-ma daca deviez, nu sunt in masura sa dau sfaturi , dar asta mi-a venit in cap legat de sfintii parinti care ei il dau ca sfat vazand incercarile prin care trecem toti.

  14. Pingback: TICALOSIREA GENERALA si DRAMELE TACUTE: "Omul e mai tare decât dracu'! Pe diavol nu-l vad in stare sa-si manipuleze meschin si pervers odraslele..." - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  15. Pingback: UNIUNEA EUROPEANA ANTI-EUROPA: "Abia acum traim cu pofta nebuna in plin comunism!"/ Sfatul unui laureat Nobel pentru Romania: IESITI DIN UE!/ "Euro-iobagii" GERMANIEI/ Propaganda austeritatii: CEA MAI MARE MISTIFICARE - Razboi întru C
  16. Pingback: Mircea Platon despre MIZERIA CAPITALISMULUI sau “JOCURILE FOAMEI” IN VARIANTA CORPORATISTA/ Adrian Majuru: Romania moare sub ochii nostri! - Recomandari
  17. Pingback: Mircea Platon despre cazul EPURARII lui RADU GOLBAN din Universitatea de Vest pentru “articolele critice la adresa GERMANIEI” - Recomandari
  18. Pingback: Parintele Ioan Buliga despre PRETUL TRADARII si PERVERSELE STRATEGII ALE NOII FIARE -
  19. Pingback: CRESTINII DE AZI – APARATORI AI TIRANILOR si lepadatori sau chiar ucigasi ai celor slabi si ai celor nedreptatiti? CINE II MAI CERCETEAZA SI II MAI APARA PE CEI SLABI SI PE CEI CAZUTI IN DIZGRATIA CELOR PUTERNICI? - Recomandari
  20. Pingback: FEMEIA GARBOVA ASTAZI: Un popor garbovit de ploconiri, linguseli, LIPSA DE VERTICALITATE; o omenire tip “Prikoke”, COCOSATA DE PACATE si MANIPULATA sa se simta “LIBERA” cand este mai ROBITA si sa fie fericita SCORMONIND IN GUNOAIEL
  21. Pingback: POPORUL ROMÂN – NOUL DUȘMAN DE CLASĂ. Spatiul public, ”ocupat” de denigratorii de serviciu ai românilor | Cuvântul Ortodox
  22. Pingback: TRADAREA LUI IUDA. “Să încercăm, cu sinceritate, să-l găsim pe Iuda în multe din manifestările noastre şi să-l izgonim”. Parintele Ioanichie Balan zugraveste, tulburator, PORTRETUL TRADATORULUI DINTOTDEAUNA | Cuvântul Ortodox
  23. Pingback: Eșecul unui neam, simptom al apostaziei sale în fapte. ROMÂNII ÎNAINTEA POSTULUI MARE – ÎNTRE DUHUL MUCENICILOR și DUHUL LUI IUDA. “Vai ţie, neam păcătos, popor împovărat de nedreptate! Cum a ajuns ca o desfrânată cetatea cea cred
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Rânduială de rugăciune

Carti

Documentare