După o altă lege, Vișinescu, la 90 de ani, a primit de la “Justiție” 20 de ani de închisoare. Nu știu de ce, dar spiritul legilor acestei “Justiții” din Romania de acum mi se pare tare apropiate de spiritul genitorilor & dădacilor comunismului ăluia cu secera și ciocanul. Un spirit complet complet străin de spiritul celor care s-au împotrivit cu adevărat comunismului, în Duh și în Adevăr, înfruntând comunismul ca proiect (anti-)spiritual.
…Articolele de genul celui cu profesorul care ar fi cerut unui elev sa se târasca in genunchi pentru a-i mari nota nu sunt intâmplatoare. Sunt folosite, la fel ca si articolele care culpabilizau SMURD sau medicii in cazul Colectiv pentru a pregati psihologic populatia in vederea adoptarii unor masuri de asa-zisa “reforma”, in realitate o privatizare in folosul câtorva initiati, iar, in cazul Educatiei, transformarea ei dintr-un sistem care sa explice Lumea intr-unul care sa pregateasca elevul sa accepte sclavia.
Dar mai ales, după cum s-a întâmplat în alte țări care au adoptat o legislație penală inspirată de dogmele “corectitudinii politice”, legea “anti-defăimare” le va permite tuturor dușmanilor Bisericii să declanșeze în continuarea campaniei actuale de denigrare din mass-media o vastă operațiune de hărțuire, indimidare și persecutare în justiție a tuturor celor vor mai exprima în public învățătura creștină despre familie, normalitate, boală și păcat.
MEMORIU CĂTRE MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE, PRIVIND ACŢIUNILE DE PROPAGANDĂ LGBT DESFĂŞURATE ÎN ŞCOLI, SUB PRETEXTUL CONDAMNĂRII STRÂNGERII DE SEMNĂTURI PRIVIND SUSŢINEREA CĂSĂTORIEI ÎNTRE FEMEI ŞI BĂRBAŢI DOMNULUI MINISTRU, ADRIAN CURAJ Domnule Ministru, Pe adresa unităţilor de învăţământ …
Silvia Radu, autoarea expoziţiei, a declarat: „O singură dată am mai fost cenzurată în întreaga mea viaţă artistică: pe vremea comuniştilor, de Tamara Dobrin, care mi-a eliminat lucrarea, dintr-o expoziţie de grup”. Despre scoaterea tablourilor din expoziţie, Silvia Radu a spus: „Cu cât vor fi mai atacaţi cu atât vor lumina mai mult pe cerul românesc”!
Reforma experţilor lui Curaj pare că ne pregăteşte pentru statutul de căpşunari perpetui, de peoni ai globalizării. Altminteri nu se explică de ce vor să cultive în elevi, încă de pe băncile gimnaziului, ideea că vor trebui să-şi schimbe domeniul de activitate de mai multe ori pe parcursul vieţii active. Un adult îşi poate schimba domeniul de activitate de mai multe ori în cursul vieţii dacă a primit o educaţie solidă în gimnaziu şi liceu, prin educaţie solidă înţelegând atât o cultură generală bine sistematizată, cât şi deprinderi intelectuale şi reflexele de comportament – precizie, seriozitate, punctualitate, gândire analitico-sintetică etc. – care să-i permită să-şi extindă domeniile de competenţă. Or, planurile experţilor lui Curaj par a avea drept scop nu educarea românilor pentru independenţa pe care ţi-o îngăduie competenţa, cât propaganda, răspândirea ideologiei conform căreia românii trebuie să fie de plastilină în mâinile corporaţiilor care au nevoie de piese de schimb umane pe care vor să le plătească, după cum ne spunea un alt ministru al guvernului Cioloş, cu doi sfanţi pe oră.
Frontul secularist din România, de pildă, a obținut în ultimii ani victorii, dar și înfrângeri, pe care a sfârșit prin a le pune pe seama propagandei rusești. În pană de argumente și de imaginație teoretică, grupările antireligioase încearcă tot mai insistent să discrediteze pozițiile conservatoare, asociindu-le cu Rusia lui Putin. După succesul campaniei pe care o inițiase Biserica Ortodoxă privind păstrarea orei de religie, un ziar cunoscut scria, nici mai mult nici mai puțin, că Biserica este Coloana a 5-a rusească, în virtutea faptului că e ortodoxă. Faptul însuși de a aparține creștinismului răsăritean ar fi o slăbiciune istorică de care rușii nu ezită să profite și prin urmare Biserica Ortodoxă ar trebui marginalizată și scoasă din toate drepturile ei, pentru a garanta loialitatea pro-occidentală a României.
Parcă și vezi titlurile știrilor din tabloide: “NU O SĂ ÎȚI VINĂ SĂ CREZI CE A FĂCUT UN MARE DEMNITAR!”, “VEZI CINE S-A FĂCUT DE RÂS!!”, “A LUAT-O RAZNA!!!”. Dar cum pe vremea aia nu existau tabloide, oamenilor nu le-a rămas decât “să murmure”. (2) Un protest înăbușit și unanim: “toți murmurau”. Cine face parte din marea masă nemulțumită de sub copac? Surpriză: tot noi – încruntații, suspicioșii, “corecții”: cei care ne pricepem de minune să acuzăm, dar nu fățiș, ci prudent – cu jumătate de gură; cei care știm mai bine, cu precizie de babă nespovedită, ce se cade și ce nu se cade, cine e păcătos și cine nu, ce trebuie și ce nu trebuie să facă Iisus și, în fond, cine are dreptul la mântuire.
Mass-media cade adeseori sub controlul ideologiei globalismului liberal și devine promotoarea ideologiei de consum și a imoralității. Cazurile de tratament lipsit de respect, sau chiar de hulă, a valorilor religioase, provoacă discordie și revolte în societate, suscitând o îngrijorare particulară. Biserica avertizează credincioșii săi de pericolul manipulării conștiințelor prin intermediul mass-media, utilizarea lor nu pentru apropierea oamenilor și popoarelor, ci pentru manipularea lor.
Legea protecției copilului se va înăspri, deci… Ba, mai mult, se lucrează deja la planuri de muncă detaliate privind o protecție mai eficientă a copiilor. Începând cu noul an se va introduce obligatoriu, în toate planurile pedagogice de muncă un nou domeniu prioritar: “Se meg og vær der for meg!” (Uită-te la mine si fii acolo pentru mine!) tocmai pentru ca protecția copiilor să fie mai eficientă si să se raporteze cât mai multe cazuri către Barnevern.
Preotul ortodox Stelian Tofană, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, a declarat, la rândul său, pe scenă, că lupta în acest caz nu este pentru identitate confesională, ci pentru identitate creştină. “Îmi exprim întreaga mea solidaritate cu familia Bodnariu şi cu alte familii care trăiesc o dramă asemănătoare. Trebuie să strângem toţi rândurile. Distrugerea familiei creştine înseamnă distrugerea societăţii în care trăim”, a spus Tofană.
Căsătoria este inima familiei și familia justifică căsătoria. Presiunea care se propagă în lumea contemporană pentru recunoașterea unor noi forme de conviețuire constituie o reală amenințare pentru creștinii ortodocși. Criza căsătoriei și a familiei sub multe forme, îngrijorează profund Biserica Ortodoxa nu doar din cauza consecințelor negative ale acestora asupra structurilor sociale, ci și din cauza amenințării acestora asupra relațiilor din sânul familiei tradiționale. Principalele victime ale acestor tendințe sunt cuplul și în principal copiii care, din păcate, adeseori suferă din frageda pruncie martiriul fără a fi vinovați.
Tocmai aici se incadreaza, din punct de vedere ideologic si ca stil de crestere a copiilor, victimizatii copii ai lui Marius si Ruth Bodnariu. Norvegia a ales sa acorde primordialitate “varietatilor de familii”, legalizind casatoriile si adoptiile homosexuale. O consecinta logica a acestei politici fara minte este tot mai pregnanta teorie ca nici copiii nu mai apartin, neaparat, parintilor lor biologici. Principalul instrument ori agentie de stat prin care Norvegia pune in practica ideologia secularista a familiei este inumanul si odiosul Barnevernet.
Am cercetat acest subiect de mult timp (motivat de o reacție adversă pe care a avut-o fetița mea la vaccinarea de 12 luni) și am ajuns la concluzia că realitatea este mult mai profundă decât realizează majoritatea oamenilor. Am multe motive pentru a nu avea încredere în știința comună a vaccinurilor, dar există zece motive pe care mă văd nevoit să le invoc de fiecare dată când vine vorba despre acest subiect.
Așa că, deși m-aș bucura să fie altfel, știind ce știu despre cum funcționează stăpânirea de acum eu unul estimez că și ispravnicii de la București vor primi semnăturile, le vor analiza, le vor dezbate, dar la urmă vor face tot cum poruncește stăpânirea. Vor fi suficiente miorlăiturile de rigoare ale ONG-urilor cu trei membri, articolele și dezbaterile panicate despre soarta drepturilor omului ale năimiților din presă, ba poate și câte o mică însenare, un accident, un caz grav de “discriminare” și să veți vedea cum se schimbă placa ce-o să ne cânte neîncetat menestrelii stăpânirii: “Români, ne pare rău, dar voi sunteți chiar rău înapoiați! Ce v-a apucat, vă lăsați manipulați de popi și nu mai vreți să fiți în rând cu lumea? Nu ziceați voi că vreți să aveți o țară ca afară? Păi dacă vreți așa, atunci hai să uităm de milioanele de semnături și lăsați Constituția pe mâna noastră, cei care știm cum să o interpretăm corect politic, ca să vă bucurați și voi de nediscriminare și de diverse forme de familie “ca afară”. Înapoi la muncă, aveți rate de plătit!”
Aspectele cele mai grave tin de raportul dintre familie si stat. De ce sa aiba statul dreptul de a acuza ”rele tratamente” parintelui daca acesta refuza sa-si vaccineze copilul? Pentru ca, pe astfel de acuzatii, copilul poate fi luat din familie pe model norvegian. Si asta nu pentru neglijente grave ci pentru ca parintele acela considera ca vaccinurile sau prea multe vaccinuri nu ii ajuta copilul…
A fost o călătorie lungă, am avut și multe dificultăți, precum și multe întrebări însă în final am găsit o comunitate în care ne simțim cu adevărat acceptați, având șansa să întâlnim și alți creștini, care au devenit ortodocși imediat după naștere. Faptul că am fost bine primiți în comunitatea aceasta este minunat. Nu este întotdeauna ușor să găsești o asemenea comunitate, așa că sunt foarte fericit pentru acest lucru și, de asemenea, sunt fericit să găsesc în final o Biserică ce va rămâne neschimbată și atunci când copilul meu va ajunge la maturitate.
Animațiile sunt cele mai ”politice” produse ale industriei show biz. Mult mai politice decât filmele Hollywoodiene, unde, de altfel, mitologiile sunt destul de ușor de recunoscut și narațiunile sunt simple, aproape ”la vedere”. Prin ”politice” înțelegem produse care sunt construite atent pentru a promova o ideologie anume, idei, concepții și atitudini care, transpuse în firul epic al poveștii, sunt mult mai ușor de receptat și reprodus de copii decât dacă ar fi fost, să zicem, transmise prin mijloace didactice. Afirmația poate părea șocantă. Cum să fie animațiile produse ideologice, cum să fie astfel acele filme bazate în proporție covârșitoare pe cadre unde abundă umorul de situație și acțiunea, unde dialogurile sunt constituite din replici scurte și ușor de înțeles, unde totul e simplu și se împarte în eroul pozitiv, eroul negativ și galeria de rigoare?
În sistemul de protecție socială ar trebui să fie cazurile grave, unde sunt părinți cu probleme mari. Dar în multe alte cazuri este vorba despre probleme economice, o familie poate avea nevoie doar de o persoană care să ia copilul o dată pe săptămână etc. Nu ar trebui să fie în sistemul de protecție socială. Acolo trebuie să fie doar cazurile grave. Și ar trebui să fie implicate alte agenții care să ajute familiile, dacă nu comit abuzuri grave. Dacă ești sărac, nu înseamnă că îți maltratezi copilul.
Dacă îi lăsăm să fie educați asupra egalității de gen și îi și provocăm să facă sex cât mai des și mai protejat, dacă se droghează cu droguri aprobate de stat, citesc reviste porno și merg la bordeluri protejate de finațiștii lucizi ai statului, dacă devin delatori împotriva propriilor părinți și bunici vom primi premiul Barnevernet pentru educație? Mă gândesc: oare dacă îți duci copiii noaptea la demonstrații de stradă unde se înjură instituții și oameni, unde argoul de galerie de fotbal este la putere și unde sunt prezente undele manipulării ești un tată bun, responsabil?
“Vremea când un profesor va fi asasinat de elevi e mai aproape decât credeți! Adevărul e că nu se dorește normalitate, nici în învățământ, nici în celelalte sectoare”.
A luat act cu apreciere de iniţiativa cetăţenească pentru amendarea articolului 48 din Constituţia României în sensul precizării că familia este constituită prin căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie. Această iniţiativă a mirenilor aparţinând mai multor culte este sprijinită de Biserica Ortodoxă Română, pentru că exprimă învăţătura acesteia despre familie, precum şi poziţia sa constantă din punct de vedere juridic.
” Situatia s-a inrautatit in urma cu 30 de ani, de cand legea permite luarea copiilor, nu pe baza de dovezi, ci pentru simple banuieli. Barnevernet poate critica familiile pentru chestiuni absolut normale, precum a lua un copil de doi ani in pat cu parintii sambata dimineata sau a bea o bere duminica dupa-amiaza. In spatele acestei institutii sunt persoane private, care au tot scopul de a lua cat mai multi copii din familii. Toate familiile se tem in Norvegia de Barnevernet”.
Asa cum s-a remarcat, atitudinea autoritatilor romane in cazul familiei Bodnariu si a celorlalte familii abuzate de Barnevernet este mai mult decat moale. Noncombatul autoritatilor, mai ales atunci cand il comparam cu exemplul Cehiei, poate fi explicat, insa, si prin prezenta MASIVA a Norvegiei in zonele strategice ale sistemului romanesc. O prezenta care consta intr-o propaganda si influentare prin zeci de proiecte in valoare de multe zeci de milioane de euro, care sunt facute in parteneriat fie cu institutii ale statului roman, fie cu ONG-uri. Dintre aceste zeci de proiecte, o parte consistenta este destinata subiectelor care privesc… copiii.
Sunt și alte cazuri. Se pare că acolo nici nu poți să vorbești despre ele. Pe de altă parte, există două rapoarte oficiale făcute pe situația acestor adopții forțate în țările nordice. Mie mi se pare o situație de neînțeles. Pe de-o parte, aceste intervenții ale autoritățile sunt făcute pentru că se susține că se folosește violența împotriva copiilor, dar pe de altă parte intervenția este violentă în sine, și prin consecințe și prin modul prin care se face. Un avocat se pare că a câștigat un proces de genul acesta și, ca urmare, nu mai are licență să profeseze în Norvegia, din spusele fratelui respectiv. Iar ceea ce spune despre Breivik, că provine dintr-o asemenea familie, din care a fost scos la vârsta de patru ani și consecințele ar putea să fie explicate inclusiv prin această situație, se pare că sunt ținute secret de statul norvegian”.
“Eu știu că natalitatea în țările nordice este foarte scăzută, dar asta nu-ți permite să recurgi la asemenea practici”, a subliniat europarlamentarul.
Pe hartie e corect. Insa procesul judiciar este o iluzie. Cazurile de pana acum arata ca niciodata acuzatii nu au castig de cauza. Avocatii norvegieni confirma acest lucru.
In timp ce are loc procesul, copilul se afla in mainile parintilor adoptivi, iar Barnevernet aduce aceasta ca un argument impotriva parintilor biologici, aratand ca copiii s-au adaptat la noii parinti si ca ar fi traumatic pentru ei sa fie luati din noul mediu!
Mai jalnic şi mai de plîns este că o astfel de nelegiuire părea a fi o crimă a statului în întregime şi toată demnitatea numelui de roman se prăbuşea în infamia unei astfel de fapte nebuneşti. Căci pe cînd bărbaţii îşi luau înfăţişare femeiască şi-şi mlădiau mersul mai mult decît femeile, pe cînd dădeau semne de monstruoasă necurăţie și-şi acopereau capetele cu broboade femeieşti, şi aceasta în mod public, într-o cetate romana, într-un oraş atunci foarte mare şi foarte vestit, a cui dezonoare era dacă nu a imperiului roman faptul că se permitea să se săvîrşească pe față, în mijlocul şi în sînul statului cea mai blestemată nelegiuire?
Episcopul creeaza artificial opozitii care nu exista. Unii ii resping cu violenta pe homosexuali, altii ii primesc, nu-i asa, cu “dragoste”. Nu despre acest lucru era vorba si nu asta a inflamat episcopii si toti ortodocsii greci, ci LEGALIZAREA CUPLURILOR HOMOSEXUALE, adica legalizarea si, prin urmare, cautionarea publica si morala a unui pacat impotriva firii. Ce referinte biblice si patristice poate evoca orice episcop pe lumea asta care sa sprijine aceasta cautionare?
Biserica va fi identificata drept un agresor manipulator si intimidant, preotii vor fi filmati cum vin dupa semnaturi, tineriifrumosi se vor filma cum resping eroic incercarile marsave ale “sutanistilor” de a oropsi bietii homosexuali. Cei care vor semna vor fi portretizati drept oamenii expirati ai Romaniei, “aia de la sate”, “mosii si babele”, “habotnicii”, iar cei care resping vor fi eroizati, aplaudati, vor fi unsi, botezati si afirmati in noua categorie sociala privilegiata, de elita, a Romaniei, adica integrati in absolutul #Colectiv.
Războaiele sunt câștigate cu arme economice și politice. Dar lovesc perpetuu și fără milă. Și aș vrea să ne uităm la consecințe: 3-4 milioane de români în putere sunt pribegiți prin străinătate, iar cei de acasă, în marea lor majoritate sărăciți, se află financiar-economic la mâna capitalului străin. Pământul se vinde la liber și ne aparține din ce în ce mai puțin. Iar cinica operațiune centralizatoare a Uniunii se desfășoară pe ceas, cu directive politice clare și perfide: România e prea centralizată!
Trebuie regionalizată. Și nu oricum, ci în așa fel încât să subțieze până la dizolvare și bruma de suveranitate teoretică pe care o mai deține. Să tragem linie: cu ce ne alegem când o fi gata pusă în practică și chestiunea asta? Cu o populație redusă numeric, dependentă financiar-economic de alții și tot mai slab educată. Trăind pe un pământ deținut în mare parte de alții, într-o țară re-croită astfel încât să asculte oficial, pe bucăți, de o guvernare din afara ei. Nici că vom avea nevoie de dovezi mai clare că într-acolo suntem împinși, decât dispariția din Constituție a pevederilor care ne descriu statul drept “național, suveran și independent, unitar și indivizibil”!
Dacă încercăm să punem o etichetă peste anul 2015, atunci am spune că a fost ANUL „COLECTIV“. Totuşi, la acest moment, încă nu ştim ce a fost, de fapt, Fenomenul „COLECTIV“.
A fost cumva doar un teribil şi sângeros incendiu într-o speluncă ce funcţiona ilegal şi imoral, o dramă înfiorătoare care a declanşat o energică descărcare nervoasă a zeci de mii de oameni, având ca rezultat prăbuşirea guvernării PSD (deja compromisă de gruparea Ponta!) şi instalarea unui guvern tehnocrat, mult mai flexibil la anumite comenzi şi folositor forţelor politice aflate în competiţie cu PSD-ul, pentru controlul administrării resurselor naţiunii? A fost oare o macabră şi criminală manipulare politică operată de forţe rămase deocamdată necunoscute, care au folosit (au provocat?) drama din „Colectiv“ pentru a reaşeza România pe o anumită traiectorie, necesară lor în complicata şi complexa geopolitică a spaţiului est-european?
Ceea ce trebuie deci luat aici în considerare este faptul că marile puteri se confruntă adesea pe teritoriul altora și pe cheltuiala (de resurse și de vieți omenești) a statelor mai mici. În anii ‘60-‘70 ai secolului trecut, URSS și SUA s-au confruntat militar ani în șir, dar nu pe teritoriul lor, ci pe acela al Vietnamului. Prea puțin a contat pentru vietnamezi că erau de partea „bună” (în Sud) sau de cea „rea” (în Nord). Dezastrul a fost total, în ambele părți și pentru toată populația. Mai mult, el s-a extins în Cambodgia și Laos, state vecine. Pentru statele mici, este mai important ca teritoriul lor să nu fie teatru de război (conflictul să nu se desfășoare pe teritoriul lor sau la granițele lor) decât să fie de partea „bună” a frontului.
Da, desigur, ortodocsi fiind, incurcam multa lume si stam ca un ghimpe in ochii multor puternici ai lumii. Insa nu de frumosi ce suntem, sau nici macar pentru ce suntem suferim aceste rele, plagi si pedepse, acest regim proto-carceral, ci pentru ce am facut si facem, in ciuda numelui de crestini ai dreptei credinte pe care il purtam. Gandul nostru este ca acesta e un adevar pe care nu trebuie sa-l uitam si nici sa-l adoptam spre o smiorcaiala pasivista si fatalista, ci barbateste, pentru a putea infrunta corect incercarile care vor veni asupra noastra. Nu de minunati ce suntem ni se duce razboi, ci pentru ca noi am dat drepturi si ne-am intetit singuri focul prin viata noastra straina de numele nostru, intr-adevar nume cinstit si slavit, cel de crestin!
Numeroase organizatii teroriste islamiste au fost nascute cu concursul si, uneori, cu sprijinul direct al tarilor occidentale sau/si membre NATO. Obiectivul pentru asemenea masinatiuni este intarirea dominatiei in zone sensibile ale lumii. Este vorba despre un lant de complicitati si interese imperiale care vizeaza controlul resurselor si ascendentul geopolitic.
Maşinăria instituțiilor se mişcă greu şi n-are suflet. Trec anii peste aceşti micuţi care acumulează noi suferinţe, noi ticuri, noi handicapuri. Viaţa de orfelinat sedimentează în ei traume copleşitoare. Nu trebuie să fii specialist ca să le recunoşti de îndată ce întâlneşti uneori un fost copil al sistemului: cuvintele împiedicate, privirea pierdută, umerii plecaţi, atitudinea de om doborât – toate sunt embleme ruşinoase ale instituţionalizării. În centre, pe lângă lipsa familiei, îi răvăşesc nevoile, agresivitatea unor colegi de suferinţă şi, mai ales, acei angajaţi ai sistemului pentru care cuvintele „caracter”, „omenie”, „responsabilitate” nu înseamnă absolut nimic.
S-au gasit 3923 articole care sunt afisate in 113 pagini. Va aflati in pagina 23.
