In groapa cu lei. Reactii din Biserica pe temele momentului (I). Pr. Constantin Sturzu despre “CLERICALIZAREA” subiectului revizuirii CONSTITUTIEI: “Ce urmează dacă nu vrem să tăcem, ne veţi arunca în „temniţa obştească”, ne veţi bate cu biciul? Unde vă este spiritul democratic?”/ Pr. CONSTANTIN NECULA DESPRE RAPIRILE DE COPII DIN NORVEGIA si… “PREMIUL BARNEVERNET PENTRU EDUCATIE”

16-01-2016 13 minute Sublinieri

HieronymusBoschChristCross

In Faptele Apostolilor, în capitolul 5, ni se relatează cum au reacţionat autorităţile religioase din Ierusalim – mai ales arhiereul şi „cei din eresul saducheilor” (v. 17) – atunci când apostolii au început să propovăduiască pe Hristos în templu, vindecând pe cei „bolnavi şi bântuiţi de duhuri necurate” (v. 16). Fără nici un fel de judecată, „i-au băgat în temniţa obştească” (v. 18) dar, la intervenţia unui fariseu, „anume Gamaliel, învăţător de Lege” (v. 34), apostolii au fost eliberaţi. Nu înainte însă de a li se aplica o „corecţie” (bătându-i) şi de a le porunci „să nu mai vorbească în numele lui Iisus”(v. 40). Înainte de a (re)vedea în ce a constat intervenţia înţeleaptă a lui Gamaliel, haideţi să vedem cum se aplică şi astăzi, în lume, aceste metode ale mai-marilor din Ierusalimul de acum vreo două milenii.

Să luăm mai întâi cazul familiei Bodnariu, îndelung mediatizat în ultima vreme. Cei cinci copii ai acestei familii au fost luaţi (practic, răpiţi) de Serviciul de Protecţia Copilului din Norvegia fără nici un fel de proces, fără a fi făcute măcar publice acuzaţiile ce se aduc celor doi părinţi (mama, Ruth Johanne, este norvegiancă; tatăl, Marius, este român). Poate că această instituţie cu puteri discreţionare, numită Barnevernet, are toată dreptatea de pe lumea aceasta. Dar a lua o decizie sau a da o sentinţă înainte de a exista o judecată echitabilă, în care părinţii să aibă posibilitatea de a se apăra, şi, mai ales, ideea că există pe lume o instituţie ce poate acţiona fără să dea socoteală nimănui – acestea sunt, deja, de domeniul romanului „1984” al lui George Orwell. Totul se petrece în plină democraţie europeană, în secolul XXI, într-una dintre cele mai sigure şi prospere ţări de pe bătrânul continent, nu în vreo ţară africană, condusă dictatorial! Din păcate, cazul familiei Bodnariu nici măcar nu este unul izolat, mii de alte familii, de-a lungul timpului, reclamând aceleaşi abuzuri (unul dintre cele mai recente este cazul familiei Dumitru şi Mihaela Nan, originari din Maramureş).

În aceeaşi sferă se înscrie cumva şi un alt eveniment, unul petrecut la cumpăna dintre ani, în Germania, acolo unde, la Köln, mai multe grupuri de bărbaţi (majoritatea imigranţi/ refugiaţi) au agresat sexual şi tâlhărit numeroase femei. Un fapt îngrozitor, de neimaginat într-o ţară ce dă ora exactă în Uniunea Europeană. Dar, cu acest prilej, s-a mai petrecut ceva, la fel de greu de închipuit pentru o ţară ca Germania: poliţia, mai întâi, apoi presa nu au oferit publicului informaţii despre faptele abominale comise, ci s-a vorbit despre acestea abia ulterior şi numai la presiunile femeilor care au depus plângere. Cu alte cuvinte, mesajul a fost că nu ai voie să vorbeşti, chiar şi despre un subiect dureros, dacă prin asta se aduce vreo atingere imaginii celor care au venit, încurajaţi de statul german, de prin nordul Africii sau din Orientul Mijlociu. Sigur, dacă agresorii erau români (eventual de etnie romă) sau de prin altă ţară est-europeană, nu se mai aplica aceeaşi politică. Dar asta este altă discuţie. Reţinem doar faptul că Puterea are, iată, dreptul de a decide ce se poate vorbi şi ce nu, în public. Chiar şi în moderna, eficienta democraţie germană. E îmbucurător să vedem însă că asta nu i-a intimidat pe cei ce aveau ceva de spus pe un subiect de interes public.

Dar să nu mai umblăm după exemple prin Europa, ci să ne uităm şi în ograda proprie. Avem o Coaliţie pentru Familie, alcătuită din persoane de diferite confesiuni, care a declanşat, în conformitate cu prevederile legii, un proces de strângere de semnături pentru modificarea Constituţiei României. Dorinţa acestei coaliţii ar fi să se menţioneze explicit, în articolul 48, aliniatul 1, că„familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie”, nu „între soţi”, cum apare acum. Ar fi o întărire a statutului actual al familiei şi un mod de a preveni acele abuzuri prin care au primit dreptul de a căsători şi, cel mai grav, de a înfia copii, persoane de acelaşi sex – prin decizii ale unor judecători (cazul Statelor Unite ale Americii) sau prin decizii parlamentare. Cu alte cuvinte, să decidă doar poporul (asta înseamnă democraţie, nu?) dacă se mai poate numi căsătorie o uniune între două persoane de acelaşi sex sau una între mai multe persoane (cum deja se cere, în unele state democratice, şi nu de către musulmani). Mai ales că Parlamentul României s-a confruntat deja cu o iniţiativă a unui deputat care propunea legalizarea parteneriatelor civile între persoane de acelaşi sex (în Grecia s-a impus deja acest lucru), ceea ce reprezintă un prim pas înaintea legalizării „căsătoriilor” homosexuale.

Evident, membri ai Bisericii Ortodoxe Române s-au raliat la acest demers, din motive lesne de înţeles. Imediat au sărit ca arşi secular-umaniştii şi toţi promotorii fără discernământ ai unei „corectitudini politice” care deja naşte monştri (cum s-a văzut şi în cazurile prezentate mai sus, din Norvegia şi din Germania). I se reproşează Bisericii că se implică în strângerea de semnături doar din motive de imagine sau chiar că ar fi organizatoarea acestei acţiuni şi că ea nu ar avea dreptul, într-un stat “laic”, să facă astfel de demersuri. Cu alte cuvinte, Biserica trebuie să tacă şi să nu-şi mărturisească în public credinţa. După metoda aplicată în cazul tragediei de la „Colectiv” se doreşte, de fapt, deturnarea atenţiei de la un demers perfect legal şi democratic al unor cetăţeni români, clericizând subiectul cu scopul de a-l prezenta ca pe o „ţăcăneală” antieuropeană a unor „popi burtoşi şi corupţi”, avizi să-şi refacă credibilitatea în popor. Or, Biserica s-a implicat, până acum, doar în anumite zone ale ţării, şi abia în şedinţa sa de lucru din 14 ianuarie a.c., Sfântul Sinod

„a luat act cu apreciere de iniţiativa cetăţenească pentru amendarea articolului 48 din Constituţia României în sensul precizării că familia este constituită prin căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie. Această iniţiativă a mirenilor aparţinând mai multor culte este sprijinită de Biserica Ortodoxă Română, pentru că exprimă învăţătura acesteia despre familie, precum şi poziţia sa constantă din punct de vedere juridic”.

Dar chiar şi să fie aşa cum spun unii, oamenii din Biserică să aibă, la un moment dat, o iniţiativă de genul acesta, în condiţiile legii, care ar fi problema? Dacă eşti creştin înseamnă că nu mai ai drepturi cetăţeneşti? Dacă alţii au libertate să susţină tot ce le trăsneşte prin cap sau prin alte părţi anatomice, noi nu avem voie să vorbim despre frumuseţea unirii dintre un bărbat şi o femeie, singura care poate să rodească o nouă viaţă, să aducă un nou om pe pământ? Nu cumva unii se văd deja – precum arhiereul şi saducheii de odinioară – ca fiind un soi de autoritate parareligioasă, care are dreptul să decidă ce să se vorbească şi ce nu în public? Ce urmează dacă nu vrem să tăcem, ne veţi arunca în „temniţa obştească”, ne veţi bate cu biciul? Unde vă este spiritul democratic, unde a dispărut mult clamata respectare a libertăţii de exprimare? Precum apostolii de odinioară, noi nu dorim să impunem nimănui nimic, doar spunem poporului ceea ce credem şi nu ne poate opri nimeni de la asta, pentru că „trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni” (Faptele Apostolilor 5, 29).

Noi credem că orice om este liber să aleagă, inclusiv să aleagă păcatul, dacă asta vrea. Dar voi vreţi ca păcatul să devină normă de lege şi vreţi să ne impuneţi asta folosind manipularea şi violenţa, deocamdată cea verbală. Cine este mai democratic aici, cine respectă drepturile omului?

Ştiţi ce a spus Gamaliel, de a convins autorităţile religioase din Ierusalimul de acum două milenii să-i lase în pace (pe moment) pe apostoli? A spus: Feriţi-vă de oamenii aceştia şi lăsaţi-i, căci dacă această hotărâre sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici; iar dacă este de la Dumnezeu, nu veţi putea să-i nimiciţi, ca nu cumva să vă aflaţi şi luptători împotriva lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 5, 38-39). Tare mi-e că adversarii de azi ai creştinilor nu mai au nici măcar un strop din înţelepciunea unui astfel de rabin, de un pragmatism dezarmant. Asta se întâmplă oamenilor doar când ura şi intoleranţa pătrund în inimă. Voi ne răstigniţi (mediatic, deocamdată), noi ne bucurăm pentru că, pe cruce fiind puşi, putem sta mai ferm cu braţele deschise către voi a îmbrăţişare, cu dragoste nefăţarnică. Aşa a făcut Învăţătorul nostru, aşa vom face şi noi.

Odată cu pornirea procesului „o parte de Românie vs. Barnevernet și cealaltă parte de Românie”, cetățeni, media, instituții de stat am intrat în fibrilație morală, vădindu-se, dacă mai era nevoie, că lipsa de cultură informală ne face vulnerabili. Reacțiile au fost multiple și a trebuit să treacă prin noi sabia durerii unor părinți pentru a constata că 16 copii români au fost răstigniți între legalitate și instituționalitate.

Și asta numai într-un singur an. Am văzut cum ies frustrările la suprafață, cum se încearcă, a câta oară, să se dovedească vinovate mentalitățile colective legate de educație și familie. Cum se marșează, a câta oară, cât de proști sunt părinții români și cât de deștepți cei occidentali. Am urmărit atent postările colegilor din galeria umanistă, presupus atenți la astfel de drame. I-am aflat atenți la Cuza Vodă, Biserică retrogradă și homosexuali (o falsă polemică asupra căreia vom reveni), la diferențe de percepere a sfințeniei între Rfi și RRA, colaborare preoți securitate și într-un târziu la faptul că în Norvegia din secolul 19 ei nu mai bat nici câinii.

În timp ce în România, este citat un traducător norvegian de literatură română, 60% dintre părinții români folosesc pedepse fizice. Cu alte cuvinte, suntem vinovați!

Ce se judecă acum public nu este familia Bodnariu sau Nan sau care or fi, de unde or fi, din sălbatica Europă de second hand care s-a școlit sub comunismul tandru și discret și extrem de atent la spălarea pe creier a oricărui copil, gata să aresteze și să ucidă orice rezistență a bunului simț dinaintea „pozitivei” pedagogii a lui Makarenco.

Trăim într-un spațiu în care în anii 1950-1956 s-au arestat copii pentru că au ripostat la încălcarea drepturilor lor (Cazul liceului Matei Basarab din București iconizat în excepționalele memorii ale lui Alexandru Teodorescu este reprezentativ, dar nu singurul) și au fost decretați bandiți. Un spațiu în care uniformizarea educației a născut uniformizări de reacții în particular. Un spațiu în care parte din părinții de astăzi sunt fiii unor oameni extenuați în munca industrială, dezrădăcinați din vetrele lor și permutați în ecuații sociale incredibil de frustrante.

Astăzi ei pot avea o cultură de parenting modestă, dar asta nu îi face mai puțini buni ca părinți ori mai puțin iubiți de copii. Ceea ce se judecă acum în planul discuțiilor este România, Balcanii, despre care în toată istoria Europei civilizate au stat și stau, ne-o strigă mereu în articole de ziar ori emisiuni radio-TV, ultimii oameni, țiganii Europei, europenii de mâna a patra…

Personal cred că întreaga zbatere de acum va avea folos doar dacă putem dovedi că nu suntem cum ne spun ei, ceilalții, frații noștri de contemporaneitate. Deși vedem că în ciuda problemelor de adaptabilitate socială, nu mai ținem pagina primă a scandalurilor și că oricât de ciudați am părea parcă totuși n-am dat iama prin cetățile apusului provocând haos, destabilizare, orgii și oroare. Sau când a făcut-o câte unul, noi, ceilalți, grupul românesc am plătit cu vârf și îndesat. S-au schimbat exigențele educării copiilor în familie? E limpede că da. Efortul făcut de familia românească înseamnă enorm.

Într-o perioadă de reforme fără sfârșit, de dezechilibru social și economic, cu asperități în plan colectiv, să rămâi un părinte bun înseamnă enorm. Să-ți păstrezi mintea limpede când ești umilit la serviciu, să cauți soluții ca pruncii tăi să aibă standarde de viață normale când tu ești plătit ca un european de mâna a patra, să cauți să-ți păstrezi calmul când statul îți batjocorește valorile ori când efortul de a propune familiei tale siguranța înseamnă nesomn continuu și efort susținut este o mucenicie.

Nu vă rușinați că sunteți părinți. Învățați în timp care sunt valorile de conduită care vă fac copiii fericiți. Trageți cu coada ochiului în cultura educațională care vă ajută să vă înțelegeți copiii. Nu vă rușinați să învățați. Nimeni nu se naște tată și mamă. Evitați orice formă de îndoctrinare a sufletului lor, păstrați-vă mereu decența și iubirea. Privind curțile școlilor, ambianța din clase, jocul copiilor, dau mult mai ușor dreptate cercetătorilor care afirmau, bănuiesc că pe cercetări serioase, că avem cei mai fericiți copii din Europa. Cu doar câteva luni în urmă eram părinții celor mai fericiți copiii europeni.

Am identificat într-un articol al unei lingviste norvegiene, Marinne Haslev Skanland, de la Universitatea din Bergen (Norvegia), 68 de motive pentru care în Norvegia copilul poate fi luat din familie. De la gustul omletei la lipsa toaletei în casă, de la inventarea unor nefericiri absurde la statura fizică a unei mame, de la durerea de spate a unei mame și de picior a unui tată, oricare dintre motive devin plauzibile în procesul „arestării” copilului. Sigur că poate doamna este rău intenționată. Dar analiza ei obligă la reflecție. După norvegieni, ferea, toți care nu avem toalete în casă ori nu știm face omletă ori ne doare spatele nu suntem buni de părinți.

Dacă îi lăsăm să fie educați asupra egalității de gen și îi și provocăm să facă sex cât mai des și mai protejat, dacă se droghează cu droguri aprobate de stat, citesc reviste porno și merg la bordeluri protejate de finațiștii lucizi ai statului, dacă devin delatori împotriva propriilor părinți și bunici vom primi premiul Barnevernet pentru educație? Mă gândesc: oare dacă îți duci copiii noaptea la demonstrații de stradă unde se înjură instituții și oameni, unde argoul de galerie de fotbal este la putere și unde sunt prezente undele manipulării ești un tată bun, responsabil? Mă refer strict la copii, nu la adolescentul care are el însuși puterea de a te chema cu el. Nu, la copilul care trebuie să doarmă liniștit la vremea știrilor de seară și neliniștilor noastre de noapte.

Ideea că bătaia e ruptă din Rai e una din prostiile apocrifului în cultura creștină și educațională. De fapt accentul spusei este altul: Bătaia e ruptă din Rai, în sensul că e o ruptură din rai, o rupere din Rai. E o ruptură în veșmântul de lumină al raiului. Adică nu are nici o legătură cu Raiul și nici nu-l poate aduce în mijlocul familiei.

O spun cu toată responsabilitatea. Nu avem dreptul ca părinți să ne bruscăm ori să ne violentăm copiii. Pe nimeni dintre aceia care ne sunt familie, mică ori mare, socială. Ideea că bătaia e ruptă din Rai e una din prostiile apocrifului în cultura creștină și educațională. De fapt accentul spusei este altul: Bătaia e ruptă din Rai, în sensul că e o ruptură din rai, o rupere din Rai. E o ruptură în veșmântul de lumină al raiului. Adică nu are nici o legătură cu Raiul și nici nu-l poate aduce în mijlocul familiei. Poate că tot ce scriem ori vorbim zilele acestea ne vor învăța și ce este raiul familial: tata, mama, copiii. Într-o liniște venită din siguranța zilei de mâine și harul lui Dumnezeu.

Trebuie să încetăm să ne judecăm compatrioții și să-i transformăm în subiecte de show-uri mass-media. Iar în ce privește legislația și aplicarea ei poate că nu ar strica să le aducem aminte profesorilor noștri de conduită că un evreu convertit la ortodoxie, devenit monah, Părintele Nicolae Steinhardt, scria în Jurnalul Fericiriinu l-au deranjat gardienii din temniță, care-și făceau datoria, chiar în condițiile unei legislații comuniste hâde, ci gardienii care făceau exces de zel în activitatea lor. E momentul să învățăm să fim părinți. De acord. De aceea dramele compatrioților noștri sunt subiect de rugăciune. Să fim părinți rugându-ne unii pentru alții, ajutându-ne unii pe alții să înțelegem ce dar mare ne sunt copiii. Cred că toți am învățat după ce a demarat drama să ne sărutăm copiii de noapte bună. Dacă o mai fi voie…

[…]

Părinte, faceți parte din grupul celor 16 iniațiatori ai campaniei de semnături pentru revizuirea Constituției, în sensul definirii căsătoriei drept „uniunea dintre bărbat și femeie”. În ce stadiu este acest proiect și ce sorți de izbândă credeți că va avea?

Mulțumesc că ai reținut, încă din întrebare, că nu Biserica Ortodoxă Română, „acarul Păun” al ultimelor luni în toată societatea românească, poartă fericita culpă a acestui demers. În urmă cu doar câteva zile domnul Mihai Gheorghiu, președintele Comitetului de Inițiativă, a oferit câteva lămuriri asupra informațiilor care s-au vehiculat în mass-media în ultima vreme. El a spus: „În primul rând, vreau să reiterez faptul că inițiativa pentru revizuirea Constituției aparține Coaliției pentru Familie, un grup informal care reunește zeci de ONG-uri din toată țara. Coaliția pentru Familie este activă de câțiva ani în dezbaterile societății civile din țara noastră, fiind prezentă cu un punct de vedere și la consultările constituționale din Parlament, de acum doi ani. În ceea ce privește campania în sine, menționez că semnăturile sunt strânse cu ajutorul a peste 70.000 de voluntari de toate confesiunile: ortodocși, catolici, greco-catolici, baptiști, penticostali, creștini după evanghelie, adventiști și reformați. Deci nu este inițiativa unei singure instituții sau a unei singure persoane, așa cum s-a afirmat. Este perfect adevărat că ne bucurăm de sprijinul bisericilor și confesiunilor ai căror membri fac parte din Comitet și din corpul voluntarilor care strâng semnături în aproape două treimi din județele țării la momentul actual”.

Iată un prim mit media spulberat. Suntem toți, mult mai mulți decât se așteptau, într-un exercițiu de civism și ecumenicitate, de unitate pe un subiect grav al moralei lumii de astăzi. Așa am fost și la momentul interogării orei de religie, nimeni din presa mare nu a analizat rezultatele, ci doar a chibițat în timpul „meciului” cu seculariștii umaniști- cum au spus ei, noi acceptând să fim provocați constituțional la un act de democrație educațională. Acum nu mai e valabilă „încântarea democratică”. E ca și cum democrația ar avea un singur sens, în favoare demagogiilor și anarhiei.

Al doilea mit media spulberat. La finalul lunii noiembrie, în Monitorul Oficial a fost publicat proiectul de lege prin care se propune modificarea actualului art. 48, alin. 1, al legii supreme a statului cu formularea următoare: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor”. Deci la finalul lunii noiembrie nu după ce Grecia a aprobat, prin parlamentari socialiști, căsătoria dintre persoane de același sex.

Și un al treilea mit, așa cum reiese din textul propus, nu este un text împotriva cuiva, fie persoană, fie minoritate sexuală, ci în favoarea reitărării unor principii fundamentale de viață în care s-a fundamentat și s-a dezvoltat cultura și viața românească. Etapa la care ne aflăm, strângerea de semnături, este cea mai importantă pentru că exprimă atașamentul unor oameni față de valori comune.

70.000 de voluntari sprijină strîngerea de semnături, printre ei și preoți, dar numai ei au fost analizați și batjocoriți de media. Nu de oameni. Recordul de semnături înregistrat în această fază a demersului democratic este încurajator pentru etapele care urmează.

Vara trecută, CEDO a decis că fiecare stat european trebuie să recunoască pentru cetățeni, indiferent de orientarea sexuală, o formă de uniune: căsătorie sau parteneriat civil [informatie inexacta – decizia CEDO nu se referea la casatorie si, in general, deciziile CEDO nu sunt generalizate de la speta la toate statele membre UE – n.n.]. În prezent, căsătoria între persoane de acelaşi sex este permisă în mai multe state din lume, cele mai multe fiind din Europa. Tot în Europa, alte zeci de țări, cărora li s-a adăugat recent și Grecia, recunosc parteneriatele civile pentru persoanele de același sex . Credeți că va putea România să reziste acestei presiuni externe?

Recent, Slovenia a decis, prin referendum, respingerea căsătoriilor între persoane de același sex, după ce Parlamentul adoptase o lege în acest sens. Un număr de 13 state europene nu permit căsătoria între persoane de același sex. Acesta este adevărul. Restul este informație manipulată, prezentată cu obstinație de cei care au propriul adevăr. Reacția Sloveniei, care a anulat o lege ce părea bătută în cuiele democrației impuse cu orice preț, dovedește că sloganul nu ține loc de adevăr. Nu știu dacă România va rezista, cert este că istoria ne dovedește că rădăcina morală a Țării nu sunt legendele Olimpului sau legenda lui Romulus și Remus, cu brizele lor pseudomorale, ci Evanghelia. Eu cred că în fața valului islamizării Europei, singura ei șansă este redescoperirea valorilor sale religioase, mare parte creștine.

Care credeți că este motivul pentru care se dorește legalizarea aceasta în ritm alert a căsătoriilor între persoane de același sex? Este numărul acestui tip de parteneriat în creștere?

Nu m-am gândit niciodată. Nu sunt adeptul comploturilor ori scenariilor. Probabil că încurajarea libertăților sexuale și a comportamentelor sexuale liberale duce la dezvoltarea unei mentalități în această direcție. Eu cred că se exagerează importanța acestui tip de parteneriat. Face parte dintr-o hartă a mentalității noului marxism cultural trasată cu grijă de o presiune a politicului asupra mentalității cetățeanului de rând.

Remarcați că textul Constituției insistă asupra dreptului familiei asupra creșterii, instruirii și educației copiilor. Aici se încearcă vulnerabilizarea societății românești. De un an de zile Școala nu e capabilă, Biserica e dușmanul poporului, Ministerul e corupt și se insistă pe faptul că nici Familia nu are ce căuta în educația copiilor. Avem, spun adepții ong-izării educației, părinți prost instruiți, needucați și retrograzi că nu admit noile reforme propuse tot prin via Bruxelles, printre care educația în acceptarea unor aspecte de educație sexuală îndoielnice ocupă un loc prioritar.

În societatea actuală, conceptul tradițional de familie este tot mai atacat, considerându-se că nu mai răspunde așteptărilor oamenilor zilelor noastre. Cum credeți că ar putea fi protejată?

Sprijinind dezvoltarea economică a societății, acordând atenție sporită educației, dezvoltând proiecte în care familia să nu fie folosită doar pe post de element de propagandă socio-politică. Eu mă întreb cum poate socoti cineva că nu mai corespunde conceptul tradițional al familiei cerințelor tineretului când acesta continuă să se cunune, să ceară familiilor să-i sprijine să facă nuntă. Văd cum tinerii își doresc în continuare copii. Văd cum ajunsă peste hotare, familia românească aduce încă prunci pe lume. Cine a umblat printre românii de dincolo de granițe a descoperit o rată a natalității mare, semn că oamenii au nevoie de siguranță ca să se simtă familie. Proiectul Bisericii este și el important. Strânge oamenii, adună marea familie care este Biserica, o așază dinaintea lui Dumnezeu. Unii cred că asta nu e important. Eu cred că aceasta este fundamental, să relegăm familia la rădăcina ei, Biserica, la Hristos Dumnezeu.

Credeți că modificarea Constituției pe care o vizați prin proiect va avea o contribuție la întărirea instituției familiei?

Cred că este un exercițiu de recunoaștere între membrii aceleiași familii, creștinismul românesc. Într-o lume deznădăjduitor de opacă la bine, care trăiește din bârfă și jignire permanentă o fericire insalubră sufletește, să respui lumii povestea adevăratei familii poate părea desuet. Eu zic că este mântuitor. Inclusiv cei care încearcă să ne lămurească asupra familiei mono-sexuale sunt născuți tot dintr-un tată și o mamă. Adică fundamentul demersului nostru face parte din viața lor. Sper să înțeleagă că nu facem nimic altceva decât să le respectăm părinții, bunicii, strămoșii. România nu este un accident genetic.

[…]/ integral pe sibiu100.ro

*

*


Categorii

Homosexualitate, Parintele Constantin Sturzu, Preot Constantin Necula, Rapirea copiilor/ cazul Bodnariu s.a., Raspunsurile Bisericii la problemele vremurilor, Razboiul impotriva familiei / vietii/ copiilor, Revizuirea constitutiei

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

13 Commentarii la “In groapa cu lei. Reactii din Biserica pe temele momentului (I). Pr. Constantin Sturzu despre “CLERICALIZAREA” subiectului revizuirii CONSTITUTIEI: “Ce urmează dacă nu vrem să tăcem, ne veţi arunca în „temniţa obştească”, ne veţi bate cu biciul? Unde vă este spiritul democratic?”/ Pr. CONSTANTIN NECULA DESPRE RAPIRILE DE COPII DIN NORVEGIA si… “PREMIUL BARNEVERNET PENTRU EDUCATIE”

  1. Totuși bătaia ar trebui să fie ruptă din rai, în sensul că duce la rai atunci când e aplicată pedagogic, nu din nervi. Nimeni, nici un copil nu se îndreaptă numai cu vorba bună; desigur, nici nu-i face bine deloc să fie bătut mereu. Dar fără coerciție nu apar rezultatele bune. De altfel, Dumnezeu chiar de aceea a amenințat cu moartea și a pedepsit cu scoaterea din rai, ca să ne mobilizăm și să-l dobândim, nu să rămânem nevrednici de el.

  2. @emanuel:

    Se poate, totusi, fara David Bowie si Lucian Boia la o postare despre familie? Altminteri, foarte utile ca teme, nimic de zis. Apropo de asta, ne-ar folosi si niste voluntari care pot sa dea o mana de ajutor la traduceri.

  3. Pingback: O tema esentiala, ignorata “politic”: DEGRADAREA ACCELERATA A AUTORITATII SI STATUTULUI PROFESORULUI. Fenomenul agresiunilor asupra celui de-al “TREILEA PARINTE” si “GENERATIA REVENDICATIVA” | Cuvântul Ortodox
  4. exegeticus,
    nu e vorba de bataie, ci de nuia.
    Scriptura zice, ca “cine cruța nuiaua, nu-si iubeste copilul”.

    Dar, propanganda… face uz (speculează de fapt), de forma uzitata în popor… cum, ca bataia e ruptă din Rai…
    Cine a gasit aceasta formulare in scriptură?

    Iubirea, nu exclude nuiaua, comform scripturii. Deci iubirea nu înseamna aprobarea şi împlinirea mofturilor şi pretențiilor necurate, nefolositoare, primejdioase… ale copilului, ci conştientizarea lui, diciplinarea vietuirii în legile vietii adevarate, legi care ne feresc de derapajul si (ulterior), prăbusirea in moarte.

    “Înapoia mea satano!… ca nu cugeti cele ale Lui Dumnezeu” (citat din memorie).

    Iata cu ce cuvinte l-a izgont Domnul Iisus, pe cel mai devotat dintre apostoli. E vorba de Chefa (Petru), când acesta cauta (din dragoste), sa-l determine pe Mântuitorul Iisus sa se fereasca, (sa fuga), de batjocorirea, biciuirea şi rastignirea sa.

    Bataia, e una… nuiaua parinteasca este altceva.
    Nici un parinte IUBITOR, de Dumnezeu şi de copii, conştient de raspunderile sale, nu recurge intâi de toate la bataie sau doar la bataie, (dupa cum nu respinge nici nuiaua, la care face trimitere scriptura).
    Nuiaua, intra in actiune doar atunci când nu mai da rezutat nici o alta forma de disciplinare… e clar.

    Ce ni se flutura astazi peste tot… inclusiv prin “iluminatii” psihologi, care nu dezleaga omul de nici un pacat, (dar sunt recomandați totdeauna şi de catre toți), este exact “iubirea” pe care Chefa i-o dovedea Mântuitorului şi careaia i se cuvine a i se raspunde cu, cuvintele Domnului… “înapoia mea satano, ca nu cugeți cele ale Lui Dumnezeu”.

    Suferinta trupeasca de câteva minute, poate salva sufletul fiului de suferința de o viață sau de o vesnicie, dupa cum îl poate înțelepți, pentru tot restul vietii.
    Copilul trebuie sa simta însa iubirea parintelui său şi s-o înțeleaga.
    Că… e “vai de cel ce ține minte pedeapsa şi uita greşeala”, ne spune N.Iorga în cugetarile sale.

  5. Pingback: O tema esentiala, ignorata “politic”: DEGRADAREA DELIBERATA A AUTORITATII SI STATUTULUI PROFESORULUI. Fenomenul agresiunilor asupra cadrelor didactice, reduse la conditia de “fiii ploii” si “GENERATIA REVENDICATIVA” a e
  6. In popor is se mai spunea batului/nuielei si sfantul Nicolae si se tinea la vedere ca sa nu cumva sa uite copii neascultatori ce-i asteapta.
    Ion Creangă pomeneşte de Calul Bălan şi de „Moş Nicolae“, reteveiul.

  7. @cioby
    Vorba cu bătaia e din popor, un proverb românesc, nu e din Scriptură, și trebuie înțeles ca atare, nu răstălmăcit ca să fie corect politic. Faptul că este înțeleasă greșit această vorbă acum arată cât de mult a evoluat societatea românească și nu numai, pt că e o vorbă răspândită la multe popoare. Desigur că nu se înțelege bătaia fără măsură, ci pedagogică. Altfel, și nuiaua ar putea fi înțeleasă mai rău decât bătaia; sunt cunoscute pedepsele aplicate cu vergile. Ori nu e vorba de asta.
    Ce voiam să subliniez e că nu mi se pare corect să reformulăm sau să amendăm proverbele românești ca să se încadreze în tiparele înguste ale mentalității pervertite contemporane. Altfel, e corectă și bună intervenția Părintelui. A te crede mai deștept și gata să îndrepți niște obiceiuri îndătinate nu mi se pare un semn de înțelepciune. Poate chiar tocmai punerea în paranteze a unor concepții verificate duce la ruinarea societății, deși pe moment poate ar face bine.

  8. Parintele Necula ma surprinde de fiecare data cand se adreseaza oamenilor. Prin nerabdarea de a duce la bun sfarsit o idee, prin modul diferit prin care abordeaza problemele, prin lucruri stiute alaturi de cele nestiute spuse cu aceeasi naturalete. Mi-a placut insa finalul: “Pentru a putea sa inceapa dialogul cu enoriasii, Biserica trebuie sa-si restabileasca dialogul corect cu Dumnezeu. Un bun comunicator cu oamenii nu se poate naste decat intr-o buna comunicare cu Dumnezeu in Liturghie. Ce nu incape in Liturghie, nu-i in Biserica. Si-atunci tot ce emiti dinspre Biserica trebuie s-o faci cu fermitatea, evlavia, optimismul si suavitatea pe care ti le da rugaciunea inalta.”

  9. am urmarit interviul dat de parintele Necula la TVR. Cred ca e bine postat sub acest titlu: “Biserica in groapa cu lei”… Greu, tare greu sa raspunzi ortodox la toate provocarile acestea “moderne”, unele provocari fiind de-a dreptul ispite. Daca incerci un raspuns nuantat, poate mai adecvat unui dialog cu o persoana cu mentalitate secularista, poti sa ajungi la anumite caderi mai mult sau mai putin subtile. Daca ramai la un discurs conservator-traditional esti acuzat de fanatism si incremenire in trecut. E nevoie de mult har si de multa traire in Duh ca sa poti sa convingi si sa raspunzi curat, in iubire si in adevar, fara sa cazi in compromisuri mai mici sau mai mari. Parintele Necula face tot ce este psoibil omeneste ca sa raspunda intr-un limbaj actual obiectiilor pe care le aduce reporterul lispei de “actualitate” a mesajului Bisericii. Pozitia misionare pe care si-a asumata-o dansul este un alt mod de a fi in groapa cu lei. Sa-l intareasca Domnul si sa faca asa incat cuvintele parintelui sa incalzeasca inimile tinerilor nostri si sa le arate calea catre El.

  10. Bataia – ca atentionare , nu ca tortura, desigur este “in afara” Raiului, este “rupta” de Rai adica nu face parte…
    Dar omul muai face parte?
    Caderea lui pe care si-o adanceste in ultimul secol cu paism, feminism, rationalism, umanism, pozitivism, acum – neo-samanism (astia cu terapiile “alternative” adica , ne-sanatoase!) si savantlacurile care se chinuie si nu=eaburesc zilnic…. sa valideze filozogfia demonoligica hinduista (incepand cu mmecanica cuantica si cazand in trans-humanismul nemuririi..)…
    Din aceasta cadere nu se mai iese cu “nuiaua” – uitati-va la copiii lui Satan – Nato, UE, [ne]-lumea araba, sub-continentele nesimtirii budiste si a nimicniciei hinduse, taramul “negru” al vrajitorilor (afro si centr-american)…
    Degeaba incearca scientologii si khabalistii varianta dezbinarii, chimizarii/otravirii biologice si psihice inclusiv marea batalie impotriva familiei…. Ar dori st5rategii ticalosiilor sa fie acceptate ca “ne esare” crimele incepand cu Serbia – anii 90, vezi baza militara SUA ascunsa sub titulatura pseudo-statale Kosovo,,, , continuand cu Afganistan-ul, Irak-ul, … nordul Africii si acum incrancenarea anti-crestina de tip genocid din Siria!
    Cat credeti ca se poate rezista daca nu ne bazam pe Iisus Hristos?
    Ce-i lumesc nici nu mai conteaza. este in plin proces de distrugere intentionata.

  11. Pingback: COALITIA PENTRU FAMILIE a strans 825.000 SEMNATURI (Video). Conferinta Coalitiei – OCULTATA STRATEGIC de o MARILE TRUSTURI MEDIATICE SI TELEVIZIUNI | Cuvântul Ortodox
  12. Pingback: COALITIA PENTRU FAMILIE – PESTE 1 MILION DE SEMNATURI STRANSE. Avertizare: NU SUNT SUFICIENTE! Sunt necesare semnaturi din TOATE JUDETELE tarii/ “INAPOI LA MUNCA, AVETI RATE DE PLATIT!” Adevaratul obstacol in calea protejarii constitutio
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare