AMORIS LAETITIA SI CUVINTELE LUI HRISTOS. Un comentariu la exortatia PAPEI FRANCISC pe tema FAMILIEI

Amoris Laetitia si vorbele lui Hristos

Nathaniel Peters, First Things

Primul paragraf din Amoris Laetitia afirma ca “dorinta de casatorie si de a forma o familie ramane vibranta, mai ales intre cei tineri“. In timpul logodnei mele, insa, dorinta de insuratoare a fost cateodata mai putin vibranta. Parafrazandu-l pe arhiepiscopul cardinal O’Malley, tanjesc dupa fericire dar m-as multumi cu distractia. Privesc dezastrul divortului din jurul meu si sper sa-l pot evita. Amoris Laetitia este plina de cuvinte de incurajare pentru cei ca mine, insa consolarea adusa este insotita si de o ingrijorare. Nu deoarece face apel la mila si discernamant, pentru a deosebi haosul si complexitatea vietii moderne. Acestea sunt esentiale atat pentru pastori, cat si pentru fiecare crestin in parte.

Problema cu Amoris Laetitia este ca ne cere sa imitam faptele lui Hristos in timp ce dam cuvintele Lui la o parte. Papa Francisc citeaza de multe ori “compasiunea lui Hristos si apropierea lui de fragilitatea indivizilor precum femeia samarineanca ori cea adultera”, in contrast cu cei care cer idealul doctrinei sau arunca primii piatra. Insa nu vorbeste niciodata cuvintele pe care Iisus le-a adresat acestora, deoarece Iisus ii atrage atentia samarinencii ca barbatul cu care traieste nu ii este sot, un indemn la pocainta si la primirea apei vii ce izvoraste din El. Cu femeia adultera Acesta este si mai sever: “du-te si nu mai pacatui” (Ioan 8:11).

Mai mult decat atat, intr-un document atat de bogat in citate biblice, Papa Francisc nu citeaza niciodata in intregime vorbele lui Hristos cu privire la divort, ce apar in predica de pe munte (Matei 5:31-32) si in doua dintre confruntarile cu fariseii (Matei 19:4-9 si Luca 16:18). Amoris Laetitia il mentioneaza pe Iisus vorbind despre planul original al lui Dumnezeu cu privire la unirea indisolubila dintre barbat si femeie, si ca acestia nu ar trebui despartiti. Insa citatul nu continua cu vorbele lui Hristos: “Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, şi se va însura cu alta, săvârşeşte adulter; şi cine s-a însurat cu cea lăsată săvârşeşte adulter.”

Poate ca Papa Francisc isi doreste ca Hristos sa nu fi spus acele vorbe. Cel putin eu asa sper. Mi-ar fi mai usor sa inteleg recasatorirea parintilor mei, de exemplu. Mi-as dori ca Evangheliile sa fie diferite si in alte moduri. Mi-as dori ca Evanghelia dupa Luca sa vorbeasca in termeni mai putin categorici despre bogati si saraci. Mi-ar placea sa urasc vrajmasii lui Dumnezeu in mod “virtuos”.

Dar am nevoie disperata de cuvintele lui Hristos, oricat de mult mi-ar displacea acestea cateodata, deoarece ele reprezinta unul dintre modurile in care Hristos mi se reveleaza. Vorbele lui Hristos nu ma invata sa fiu delicat sau confortabil, ci cumva mult mai teribil. Ma invata cum sa devin perfect precum Tatal meu din Ceruri, ma invata cat de departe sa merg pentru ca acea perfectiune sa devina o realitate si cat de mare nevoie am de Harul Sau pentru ca aceasta sa se intample. Deus Caritas Est are dreptate: “A fi crestin nu este rezultatul unei alegeri etice sau a unei idei marete, ci intalnirea unui eveniment, a unei persoane, care ofera vietii un nou orizont si o directie decisiva”. Scopul cuvintelor lui Iisus nu reprezinta un ideal, ci o intalnire in care devenim mai mult ca El.

In contrast, Amoris Laetitia pare sa trateze invataturile lui Hristos legate de casatorie in trei feluri: ca pe un ideal nobil cu siguranta mult prea dificil pentru multi; repetand-o ca pe o doctrina sau datorie; privind-o ca pe o chestiune morala fara a pune accent pe incarcarea constiintelor cauzata in proces. Pentru a oferi un singur exemplu, Francisc scrie ca e reductiv “sa analizezi daca actiunile unui individ corespund sau nu unei legi sau reguli generale, deoarece aceasta nu este suficient pentru a discerne si a asigura fidelitate deplina lui Dumnezeu in viata concreta a unui om”. El spune ca discernamantul nostru pastoral ar trebui sa includa ideea lui Toma D’Aquino ca principiile generale sunt necesare, insa se dilueaza pe masura ce inaintam in particular.

Acest pasaj provine din tratatul lui Toma despre legea naturala, unde autorul argumenteaza ca principiile rationale ale legii naturale se aplica universal. De exemplu, bunurile incredintate unei terte persoane ar trebui inapoiate proprietarului. Desi acest principiu poate fi considerat adevarat in majoritatea cazurilor, continua Toma, nu este deloc. Ce se intampla daca proprietarul le va folosi in moduri daunatoare? De aici si nevoia de a discerne unde principiile universale nu se aplica unei situatii particulare.

Si totusi, Hristos nu a tratat indisolubilitatea casatoriei ca pe o problema a legii naturale, ci a legii divine. Toma D’Aquino argumenteaza ca legea divina ne conduce la fericirea eterna alaturi de Dumnezeu, clarifica fara echivoc ce trebuie sa facem si ce sa evitam, conduce inima si interzice tot pacatul. Scopul legii divine este de a ne face perfecti, pentru a putea indeplini destinul la care suntem chemati de Dumnezeu: comuniunea cu El pentru eternitate. Legea Noua a lui Hristos reprezinta harul Sfantului Duh salasluit in noi. Iar acesta se obtine prin Sfintele Taine, incluzand “indisolubila Casatorie”.

Cu alte cuvinte, Toma corecteaza modul in care Amoris Laetitia tinde sa vorbeasca despre indisolubilitate. Noul Testament predat de Hristos nu reprezinta doar o problema de lege naturala, o datorie, o chestiune morala sau un ideal. Este datator de viata, perfect; inviaza sufletul si inveselete inima (cf Psalm 19:7-8). Invatatura lui Hristos cu privire la casatorie detaliaza calea spre perfectiune pe care ne-o doreste Dumnezeu. Insa transforma aceasta cale si intr-o Taina, un vehicul prin care Duhul Sfant ne umple inimile cu dragoste si instaureaza acea perfectiune in noi.

Francisc doreste ca Biserica sa fie un spital al pacatosilor. Prima functie a unui spital bun este aceea de a identifica boala pacientului, iar aceasta este exact ceea ce face un preot bun. Atunci cand foloseste cuvintele lui Hristos despre iubire, acestea nu reprezinta cangile din mainile unui tortionar; ele sunt bisturiul din mana unui chirurg. Cuvintele lui Hristos sunt grele: “Cel ce nu ma iubeste mai mult decat orice altceva nu Imi poate fi discipol. Ia-ti crucea si urmeaza-Mi. ‘Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa.’ (Marcu 8:35)” Dar numai spunandu-mi acestea poate Biserica sa inceapa sa-mi ingrijeasca ranile.

Nu discutam acum daca Bisericii ii este frica sa-si murdareasca mainile, ci daca spitalul este capabil sa ofere diagnosticul corect, in concordanta cu standardul de sanatate pe care ni l-a lasat Mantuitorul in Evanghelii. Reprezinta pacatul sexual un impediment in lucrarea  Sfantului Duh la fel ca cel al neglijarii saracilor? De ce nu? Papa Francisc afirma cu usurinta ca “atunci cand cei care primesc Sfanta Impartasanie intorc ochii de la saraci sau suferinzi, sau consimt la orice forma de diviziune, sfidare sau inegalitate, Euharistia este primita cu nevrednicie”. Nu face apel la discernamant sau cazuistica sau acompaniament aici, ci afirma categoricul. Nu ar trebui ca intreaga predica de pe munte sa fie privita cu aceeasi neclintire, insa in nuanta si cu iubirea potrivite?

Papa Francisc insista ca efortul de a intari casatoriile si a preveni distrugerea lor este mai important decat grija pastorala pentru mariajele esuate, ca Biserica nu ar trebui sa fie caldicica in invatamintele sale cu privire la casatorie. Insa pentru ca mariajul sa functioneze ca imagine a lui Hristos, am nevoie de mancare consistenta, nu de lapte. Trebuie sa tind catre asemanarea cu Hristos prin primirea cuvintelor Sale drept cuvinte ale Sale si nu ca reguli ale Bisericii, chiar daca nu sunt confortabile, pentru a ma intari. Cererea mea pentru Papa Francisc, arhiepiscopul meu si preotii pe care acestia ii conduc, este aceea a grecilor catre Filip: “Doamne, voim să vedem pe Iisus.” (Ioan 12:21) Pentru a-L vedea, insa, trebuie ca acestia sa imi spuna ce este pacatul si ca va trebui “sa nu mai pacatuiesc“. Biserica nu trebuie sa bage in teaca sabia Duhului, care este Cuvantul lui Dumnezeu.