CAZUL ION STAN (dosar “Cotidianul” si VIDEO “Exces de putere”). “Executia” fostului vicepresedinte al Comisiei SRI – RAZBUNAREA SERVICIILOR SECRETE?

17-01-2013 50 minute Sublinieri

  • Cotidianul: 

Dezvăluiri despre imixtiuni externe în cazul deputatului Ion Stan şi al altor fruntaşi ai USL

Recenta vizită la Guvern a însărcinatului cu afaceri ad interim al Ambasadei SUA la Bucureşti, Duane Butcher, nu a fost una de rutină, ci a avut ingredientele unui amestec în chestiuni politice de natură internă şi ale unei presiuni asupra afacerilor justiţiei.

(…) În cazul deputatului Ion Stan, Duane Butcher s-a interesat dacă nu ar fi posibilă reluarea votului în Camera Deputaților. Premierul a precizat că ar fi posibilă doar o altă solicitare de arestare, pe baza unui nou dosar. Un răspuns care poate însemna întelegerea mesajului transmis?

În altă ordine de idei, aşa cum de altfel era ştiut, însărcinatul cu afaceri a confirmat că fostul ambasador, Mark Gitenstein, a avut unele iniţiative neavenite, fiind criticat la Departamentul de Stat că ar fi determinat inflamarea antiamericanismului în România.

Cu toate conotaţiile negative ale lobby-ului făţiş practicat de Gitenstein, împotriva uzanţelor diplomatice, aspectul acesta delicat ar trebui depăşit, deoarece interesele de afaceri ale unor importante companii americane ar fi prejudiciate, dacă s-ar da înapoi de la angajamentele asumate faţă de Lockheed Martin, Chevron şi George Soros în cazul exploatării resurselor de cupru, aur, argint şi metale rare din Munţii Apuseni.

Însărcinatul cu afaceri, ca şi fostul ambasador (prezent în Cabinetul preşedintelui Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, în momentele tranşării arestării deputatului Ion Stan) au fost neplăcut surprinşi că luarea de cuvânt a deputatului Ion Stan din Cameră a fost întreruptă de aplauze şi încheiată în aplauzele unei părţi însemnate a deputaţilor prezenţi la şedinţa în care s-a respins încuviinţarea arestării sale preventive.

Mai mult, a provocat o mare dezamăgire rezultatul votului, în realitate fiind un număr mai mare de voturi împotriva încuviinţării arestării preventive, decât cel anunţat oficial. În comisia de numărare a voturilor a izbucnit un scandal în momentul în care rezultatul a apărut ca fiind împotriva cererii D.N.A., de încuviinţare a arestării.

Deputaţii din comisie, soldaţi credincioşi în serviciu străin, au exercitat presiuni pentru reintroducerea bilelor deja numărate în urne, reluarea numărătorii şi, evident, inversarea rezultatelor votului. Malversaţiunea nu a fost posibilă, fiindu-i opus refuzul categoric al reprezentanţilor Partidului Naţional Liberal, Partidului Conservator , ai U.D.M.R. şi celorlalte minorităţi, care au spus că părăsesc sala şi vor iesi la declaraţii publice.

În timpul scandalului din comisia de numărătoare a voturilor, duba si echipa de arestare erau în dispozitiv la ieşirea din sediul Parlamentului, de unde urma să se realizeze transmisia în direct a arestării. Nu a fost să fie…

Anterior scenariului de provocare şi a regiei denunţului orchestrate de oamenii serviciilor secrete din justiţie, partenerii autohtoni ai Companiei Lockheed Martin i-au făcut deputatului Ion Stan două propuneri tentante. Prima, suportarea integrală a costurilor campaniei electorale. Oferta a fost refuzată. A doua… deschiderea şi alimentarea unui cont bancar în străinatate în schimbul abţinerii de la declaraţiile politice de susţinere a industriei de apărare a României. Şi această ofertă a fost refuzată.

Nu ştim cu exactitate valorea finală a depozitului bancar, dar aceiaşi ofertanţi i-au dat denunţătorului Sorin-Nicusor Dima 2 milioane de euro, pentru satisfacerea creditorilor care-l urmăreau, cerandu-i, în schimb, să intre în regia înscenării judiciare pentru eliminarea incomodului deputat Ion Stan. Această “operaţiune specială” s-a realizat sub strict control din partea unui înalt funcţionar al unui important serviciu secret, aflat pe statul de plată al partenerilor Lockheed Martin, care-i alimentează conturile bancare externe.

Ion Stan, între alte probleme stringente ale industriei de apărare, a interpelat factorii responsabili în legătura cu sistematica sabotare a omologării şi trecerea la producţia de serie de către Intreprinderea Mecanică Moreni a transportoarelor blindate “Saur 1 “ si “Saur 2”. I s-a dat de înţeles că trebuie achiziţionate 400 de transportoare din “stocul rece” al unui “partener extern”. Mai mult, această condiţionare bloca şi contractarea externă a producţiei de transportoare, fiindca ceea ce era bun pentru export, putea intra şi în dotarea Armatei Române.

Dupa reţinerea ilegală, prin violarea imunităţii parlamentare, anchetatorii i-au făcut lui Ion Stan aluzii la o sesiune prelungită de colaborare, vreo doi ani si jumătate ( aluzie, cumva la condamnarea deja stabilită ! ) pentru a-i ajuta la instrumentarea cauzelor privindu-i pe fostul şi actualul preşedinte al Consiliului judetean, pe Rovana Plumb şi… de ce nu, chiar şi pe Victor Ponta!

Deputatul Ion Stan le-a replicat că pot avea destulă treabă serioasă de făcut, dacă s-ar sesiza din oficiu în legătură cu cele semnalate prin declaraţiile politice şi interpelările accesibile oricui. Anchetatorii i-au spus că nu pot intra pe acele piste, fiindcă se ard .

Deputatul Ion Stan, în absenţa prezentării probelor, neavând ce combate, s-a abţinut de la orice declaraţii, solicitând să se dea curs dosarului .

I.C.C.J. este plină de judecători care s-au promovat între ei în perioadele în care făceau parte din Consiliul Superior al Magistraturii. Deloc întâmplător, tocmai unor asemenea judecători le-au fost repartizate cauzele cu substrat şi miza politice.

Aflăm, din chiar interiorul viesparului, că la Grupul Operativ de Coordonare a Activităţii Ofiţerilor Acoperiţi al SRI, condus de colonelul Marius Stoica, este alertă maximă în chestiunea revoltei magistraţilor faţă de subordonarea ocultă a Consiliului Superior al Magistraturii. Pierderea controlului secret asupra CSM este echivalată cu o gravă ameninţare la adresa securităţii… naţionale, spun ei.

În realitate, însă, a securității personale a camarilei din fruntea rețelelor corupţiei instituţionalizate politic din România. Interesele acestei camarile, care lucrează sub control extern, fiind, la rândul ei, şantajată şi ţinută sub presiune, cer câțiva vinovaţi de serviciu, ca perdea de fum pentru propria protecție. A celor de aici şi a celor de aiurea.

Un documentar lămuritor pentru un scandal politic contrafăcut. Cazul Ion Stan, o execuție politică

Declaraţiile politice ale deputatului Ion Stan explică de ce el a fost ales ca exemplu al corupției electorale, înscenându-i-se un denunț din partea unui agent provocator, încărcat cu dosare penale și amăgit cu promisiuni în schimbul intrării în scenariul compromiterii și execuției politice a lui Ion Stan.

Ca și in trecutul regim, când Ceaușescu, pentru a demonstra străinătății că nu are opoziție, Băsescu își execută cel mai vehement oponent din parlament, înscenându-i „o cauza penală de drept comun”.

Din informațiile noastre, deputatul Ion Stan, a refuzat mai multe invitații ale lui Traian Băsescu la Cotroceni, precum și o întâlnire cu Mark Gitenstein.

Și impolitetea, în cazul de față demnitatea, se plătește.

1. Profeția lui Stan: realegerea lui Băsescu – sinuciderea politica a României

La data de 7 decembrie 2010, deputatul Ion Stat a afirmat că realegerea lui Traian Băsescu în 2009 a marcat “sinuciderea politică a României”.

Stan prevestea că “în acest mandat, președintele se va purta răzbunător, odios de răzbunator, afișându-și apetența sa permanentă pentru intrigă, complot și trădare”.

Așa l-au perceput pe Băsescu și foștii săi ofițeri de legătură pentru misiunile secrete ce i-au fost încredințate, înainte de 1990, în serviciul Securității statului. Acum. ei regretă că nu l-au uitat în lada de gunoaie a istoriei Securității, de unde l-au reciclat ca politician, printre alții făcuți “la normă” imediat dupa 1989”, adaugă vicepreședintele Comisiei de control a SRI.

2. Stan a cerut punerea lui Băsescu sub acuzare pentru înaltă trădare

La 21 iunie 2011, Ion Stan acuza de la tribuna Camerei Deputaților că Traian Băsescu s-a înțeles cu autoritățile de la Budapesta, cu UDMR-ul și cu Partidul Civic Maghiar în privința reorganizării administrative și a modificării Constituției, în sensul susținerii proiectului neorevizionist “Autonomia Ținutului Secuiesc“.

În sprijinul afirmațiilor sale, social-democratul cita o serie de declarații făcute chiar de europarlamentarul Laszlo Tokes și de președintele Partidului Civic Maghiar Szasz Jeno. La finalul intervenției sale, Ion Stan cerea “inițierea, în conformitate cu prevederile art. 96 din Constituția României, a procedurilor de punere sub acuzare a președintelui României pentru înaltă trădare”.

3. Băsescu, acuzat că este “agent de influență”

La 6 septembrie 2011, în contextul declarațiilor lui Traian Băsescu privind “Statele Unite ale Europei”, vicepreședintele Comisiei de Control a SRI l-a acuzat pe șeful statului că este “în rețea”. ”În rețeaua de influență a unui grup de interese, ca agent al acelei entități, alta decât România, a cărei suveranitate, independență, unitate și integritate ați jurat să le apărați. O entitate exterioară poporului român, pentru a cărui prosperitate ați jurat cu mâna pe Biblie și pe Constituția României”, a explicat Ion Stan în fața colegilor săi parlamentari.

Drept argument, deputatul a amintit de pildă care este poziția șefului statului în privința concesionărilor minelor de aur.

Social-democratul a avertizat în acest context că “în țările unde șefii de state au fost agenți de influență nu au existat decât perioade efemere de stabilitate, regimul politic a căpătat caracteristici despotice, parlamentele au devenit instituții de prostituție politică, legea a devenit măsura de voință a camarilelor politice, sistemul educațional a devenit un incubator de clone, elitele necorupte de putere au ales calea exilului, milioane de cetățeni au emigrat, trezoreriile au fost secătuite de marii actori ai corupției politice, iar viitorul națiunilor, amanetat cămătarilor internaționali”.

4. Stan a explicat cum a încercat Traian Băsescu să-și subordoneze Justitia și cum s-a folosit de prerogativele sale pentru a da CCR “o configurație după chipul și asemănarea sa

La 15 noiembrie 2011, Ion Stan l-a acuzat pe președinte că amenință grav independența justiției.

Încă de la jumătatea primului său mandat, cetățeanul-președinte a făcut cu prisosință dovada priceperii sale de a edifica un stat polițienesc, multilateral consolidat, în care să aibă la îndemână tot mai multe pârghii prin care justiția să fie controlată, îngenuncheată, în care legile se fac de azi pe mâine și se modifică chiar înainte de a intra în vigoare, în care reformele există doar în vorbe și prestații televizate. Pe cale de consecință, în primăvara anului 2007, președintele-dictator a fost suspendat din funcție și s-a prezentat, într-o stare jalnică, la reședința ambasadorului Statelor Unite ale Americii, pentru a se umili și cerși susținere. Apoi, s-a lansat într-o campanie de acuze grave de corupție, calomnii și insulte la adresa adversarilor politici, susținute printr-o amplă agresiune propagandistică. Ulterior, după revenirea în funcție, avea să se folosească de instrumentele poliției politice pentru înscenări judiciare, după teza stalinistă:Condamnă-l și după aceea fabrică probele”, a argumentat vicepreședintele Comisie de control a SRI.

După ce și-a însușit întreg arsenalul dezinformării politice, la adăpostul operațiunilor de manipulare a opiniei publice și folosindu-se de patentele unor servicii străine pentru câștigarea prin fraudă a celui de-al doilea mandat de președinte, impostorul a uzat de prerogativele funcției prezidențiale pentru a da Curții Constituționale o configurație după chipul și asemănarea sa, care să nu-i mai sancționeze atentatele la fundamentele democrației și ale statului de drept.

Cum însă, unele instanțe de judecată, precum și Înalta Curte de Casație și Justiție au înțeles că nu pot fi mai presus de Constituție și legi, sancționând abuzurile statului polițienesc împotriva drepturilor cetățenilor, chiriașul de la Cotroceni s-a supărat și, depășindu-și prerogativele, s-a lansat în atacuri publice denigratoare la adresa justiției. Mai mult chiar, a chemat-o la ordine. Participând la Reuniunea Comisiei de monitorizare a progreselor înregistrate de România în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției, care a avut loc la Ministerul Justiției, președintele-dictator s-a folosit de prima sa prezență la acest minister, pentru a chema la ordine magistrații, permițându-și să-i înfrunte ostil, amenințător, să-i blameze și să-i terfelească, din postura de mediator între puterile statului, care, în opinia sa, i-ar conferi dreptul de a-i stigmatiza, la stâlpul infamiei, pe oamenii legii.Tonul și mesajul dictatorial cu care cetățeanul-președinte a intruzionat principiul independenței justiției nu este atât de îngrijorător ca fapt în sine, pe cât de gravă și iremediabilă rezultă a fi amnezia chiriașului de la Cotroceni în ceea ce privește obligațiile sale și ale statului de a se supune legilor și normelor constituționale. Președintele-dictator a atacat justiția din România doar pentru că magistrații judecă în conformitate cu legile acestui stat. Erijându-se într-un judecător suprem deasupra Constituției, Traian Băsescu le cere, pur și simplu, magistraților să nu mai judece în spiritul legii. În acest fel, a călcat, din nou, în picioare instituția fundamentală a statului chemată să stabilească adevărul și să facă dreptate numai în numele legii. Atacul fără precedent lansat la adresa puterii judecătorești, discreditarea sistemului judiciar de către Președintele României este un demers periculos și inadmisibil. Atacurile de acest gen induc populației un sentiment de neîncredere în justiție și prejudiciază grav percepțiile externe asupra României”, a continuat deputatul, cerând demararea procedurilor de suspendare a lui Traian Băsescu.

5. Stan s-a opus vehement propunerii legislative privind modificarea unor acte normative în domeniul securității naționale menite a reinstaura practicile poliției politice

La 15 noiembrie 2011, Ion Stan le-a adresaat parlamentarilor o scrisoare deschisă cu privire la propunerea legislativă privind modificarea și completarea unor acte normative în domeniul securității naționale. Social-democratul le cerea colegilor săi să nu voteze în favoarea proiectului, “pentru a împiedica reinstaurarea practicilor de poliție politică în activitatea serviciilor de informatii pentru securitate națională și a menține România în afara bănuielilor de utilizare a serviciilor de informații în luptele politice interne”.

Stan explica, între altele, că “dintr-o scăpare a expunerii de motive – pagina 5 alin. (3) – rezulta ostentativ că proiectul este opera Serviciului Român de Informații, ale cărui documente interne sunt indicate drept izvor de drept. Față de necesitățile obiective de reglementare, proiectul propus spre adoptare nu este decât expresia unor interese înguste, exterioare securității naționale, prin care adevărații promotori ai inițiativei urmăresc legitimarea unor stări de fapt create prin abuz în exercitarea funcției publice, dorind, în acest fel, să dea forța de lege excesului de putere”.

6. Stan a demascat mafia transnațională a medicamentelor și a asigurărilor de sănătate susținute prin propunerile legislative ale consilierilor lui Băsescu și discursurile publice ale acestuia

La 29 noiembrie 2011, Ion Stan îi acuza pe consilierii președintelui că pregătesc privatizarea sistemului de sănătate din România sub deviza «Să muriti bine!»”. Social-democratul se întreba “ce interese de afaceri se ascund în această operațiune de privatizare a asigurărilor de sănătate și care este clica mafiotă a PDL care dorește să puna mâna pe cele 6 miliarde de euro gestionate în prezent de Casa Națională de Asigurări de Sănătate”.

7. “Traian Basescu și reforma sănătății: între ciocanul și nicovala mafiei transnaționale a fraudării asigurărilor de sănătate

La 14 februarie 2012, Ion Stan a făcut în Camera Deputaților declarația politică intitulată “Traian Băsescu și reforma sănătății: între ciocanul și nicovala mafiei transnaționale a fraudării asigurărilor de sănătate”. În acest document, parlamentarul afirma. între altele, că “Noua tentativă de reformă a asigurărilor de sănătate, căci bugetul acestora este miza, și nu sănătatea națiunii, a picat într-un moment rău ales – anul electoral – și cu mijlocul nepotrivit – agentul de influență în insăși persoana președintelui republicii. Același agent de influență ca și în cazul aurului de la Roșia Montana”.

8. Salvarea României din haos și a cetățenilor de la un dezastru economic si social – suspendarea lui Băsescu și alegeri anticipate

La 14 feburarie 2012, Ion Stan declara în Parlament că suspendarea și demiterea președintelui României, demisia Guvernului și organizarea imediată de alegeri anticipate reprezintă condiții esențiale pentru salvarea României de la haos și a cetățenilor săi de la dezastru economic și social.

9. Dezvăluirile lui Stan privind asasinii economici ai României

Tot la 14 februarie, Ion Stan făcea declarația politică “Asasinii economici ai României. Ce-i (Cine-i) leagă pe Traian Băsescu, Jeffrey Franks, Sorin Blejnar și «blonda lui Boc»?”. Stan acuza ca, încă de la negocierea integrării României în familia euro-atlantică, datele macroeconomice ale țării noastre au fost sistematic falsificate. Potrivit deputatului PSD, datele economiei reale au fost subevaluate pentru a se demonstra că România ar avea nevoie de împrumuturi internaționale. Manopera prelucrării statistice frauduloase a fost realizată în cadrul unei strategii integrate pe care “asasinii economici” – în cazul României, Jeffrey Franks și predecesorii săi – au aplicat-o la nivel global”, preciza Stan. Cum FMI avea însă nevoie și de datele reale, insituția le-a solicitat, neoficial, de la unele instituții care n-au putut însă răspunde la respectivele solicitări “pentru simplul fapt că, în condițiile instituționalizării prelucrărilor statistice false, practic, nu au avut acces la datele adevărate”. În aceste condiții, a acuzat Stan, Jeffrey Franks a luat legătura, cu acceptul lui Traian Băsescu, cu șeful ANAF, Sorin Blejnar, pentru a preleva datele reale direct din bilanțuri.

Sursele noastre ne-au comunicat faptul că existența unei interceptări ‘accidentale’ a posturilor telefonice cu numerele 0728.666.063 și 0741.239.082 ori accesarea bazelor de date ale operatorilor rețelelor respective de telefonie ar putea furniza dovezi irefutabile privind funcționarea sistemului descris. Mai mult, am avea și surpriza de a constata că și ‘blonda lui Emil Boc’ este integrată comandoului asasinilor economici ai României”, a dezvăluit Ion Stan.

10. Un nou semnal de alarmă privind subordonarea politică a serviciilor de informații

La 28 februarie 2012, vicepreședintele Comisiei de control a SRI trăgea un semnal de alarma în privința proiectului de Lege privind statutul personalului serviciilor de informații, el atenționând că acesta “consacră în plan legislativ practicile anticonstituționale de subordonare politică a serviciilor de informații“. În cadrul intervenției sale. Ion Stan acuza, între altele, că unii șefi de servicii au preferat să-și lase subordonații fără statut atunci când au realizat că riscă să nu mai poata folosi serviciile “în alte scopuri”. “Este vorba în principal de șefii structurilor departamentale de informatii, care excelau în obediența lor politică, dar și de o tendință influentă din Serviciul de Informații Externe. Aceștia s-au opus în mod constant întregului pachet legislativ al securității naționale, indiferent de inițiator. Poate părea paradoxal, dar și serviciile din afara domeniului informatiilor – SPP și STS – au temporizat și blocat legiferarea domeniului securității, revendicându-și competențe și atribuții prin care să-și modifice natura și caracterul conferit în momentul constituirii lor. Înversunarea acestor structuri era și este motivată de teama că noile legi le-ar repoziționa acolo unde le e locul, fiindcă dezvoltarea structurală și abuzul de compețente le-a transformat în niște mamuți organizaționali în permanentă cucerire de ‘teritoriu’. Cine credea în 1991 că STS-ul va deveni cheia succeselor electorale și un devalizator al comunicațiilor persoanelor incomode din instituțiile ale căror rețele le securizase? Cine credea ca SPP-ul își va dezvolta o structură de informații de câteva ori mai puternică decât serviciul fostei Direcții a V-a, care niciodată nu a avut atribuții să urmarească opozanții regimului, ci să vegheze asupra personalului de casă al înaltei nomenclaturi. Dacă oamenii din aceste structuri ar avea un statut legal bine definit, ei nu ar putea fi determinați să îndeplinească atribuții nereglementate de lege. Miza statutului personalului serviciilor este, pentru unii ,‘a fi sau a nu fi’”, explica Ion Stan.

11. Traian Băsescu, acuzat de dezinformare și influențe oculte în legătură cu exploatările aurifere și cuprifere

Într-o interventie din 18 aprilie, intitulata “Dezinformări și răspunderi penale prezidențiale“, Ion Stan îl acuza pe Traian Băsescu că a mințit când a spus că exploatările aurifere și cuprifere de la Roșia Montană și Roșia Poieni, a celor gazeifere la Bârlad, cele din sudul Dobrogei și în celelalte perimetre vizate din Transilvania vor conduce la crearea de noi locuri de munca prin care să se asigure contribuțiile necesare plății pensiilor.

Întrebându-se ce s-a urmărit prin această dezinformare, Stan a declarat următoarele: “Ce altceva se încearcă a se trece sub tăcere, scontându-se că suntem prea osteniți de grijile cotidiene, pentru a mai avea memoria activă? Ca un fost membru al Guvernului României, care și-a asumat coordonarea și implementarea programelor PSAL I și PSAL II, în numele dezideratului unei “economii de piață eficiente”, este în bună parte responsabil de deciziile privind abandonarea prelucrării minereului de cupru la Zlatna și Baia Mare, respectiv producerea cuprului pur, în concentrație de peste 99%. În urma acestei decizii catastrofale, minereul de cupru a fost extras în stare brută, cu subvenție de patru dolari la un dolar valoare minereu furnizat unor SRL-uri pentru a-l exporta. Prejudiciile cauzate în acest fel sunt la dimensiuni de subminare economică a statului, în înțelegere cu centre de decizie externe, ceea ce întrunește conținutul material și intențional al infracțiunii de trădare, pentru care cetățeanul Traian Băsescu va fi, cât de curând, chemat să răspundă. Peste 40 de ani, când vor fi accesibile arhivele Serviciului Român de Informații create până în anul 2000 inclusiv, posteritatea o să afle cum agenția de evaluare și implementare a PSAL I și II a fost ocupată cu personal incompetent, retribuit cu 72.000 dolari/an, din care o jună brunetă, succesoare în funcție ministrului în cauză, colecta 60% pentru cel care afirma că “nu poate îndeplini obiectivele PSAL II din cauza opoziției sistemului mafiot” sau că “(…) A ne agăța de un fals patriotism că pierdem băncile este complet greșit“.

12. Compania ROMARM, căpușată de PDL

În data de 22 mai 2012, Ion Stan lansa o altă acuzație grevă: numirea patronului firmei de paza CONDOR, Marius-Vasile Crișan, la șefia ROMARM, ce a avut ca unic scop să producă bani pentru PDL, căpusând compania națională. Stan afirma ca ROMARM este împinsă deliberat în faliment și se întreba dacă nu cumva într-o filială a PDL și UNPR pentru operațiuni speciale ilegale. După ce a prezentat mai multe dintre mașinațiunile din industria apărarii, deputatul concluziona că aceasta numai poate fi salvată decât dacă este “eliberată de căpușele politice și de combinațiile infracționale cu mafia transnațională a traficanților de arme”.

13. Ion Stan acuza că a fost filat în mod agresiv și ostentativ în campania electorală din vară

Într-o intervenție din 13 iunie 2012, vicepreședintele Comisiei de control a SRI a povestit în Camera Deputaților cum a recunoscut “între flori” un ofițer SRI care îl urmarea în ultima săptămână de campanie electorală din cadrul alegerilor locale din vara. “Așadar, în calitatea mea de deputat, de vicepreședinte al Comisiei comune permanente a Camerei Deputaților și a Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații, am devenit ‘obiectiv’ al unei operațiuni de supraveghere tipice poliției politice”, a relatat el. “Cum era firesc, pentru a mă lămuri de ce sunt urmărit atât eu, cât și candidatii USL la președinția consiliului judetean și, respectiv, pentru Primăria municipiului Targoviste, am făcut apel la profesioniști neobedienți politic, care mi-au devoalat o parte din schema PDL-istă de fraudare a alegerilor locale”, a mai spus deputatul. El a precizat că, “În concret, în judetul Dâmbovița este în desfășurare mituirea a circa 40.000 de alegători dintr-o comunitate etnică reprezentativă” și a prezentat apoi pe larg modul în care a fost gândită întreaga operațiune. La pregătirea fraudei ar fi participat mai multi dintre apropiații presedintelui PDL Dâmbovița, Florin Popescu (candidat la sefia CJ) din fruntea structurilor poliției județene.

14. Industria de apărare este falimentată pentru satisfacerea unor interese private

Tot în data de 13 iunie, Ion Stan reclama în Camera Deputaţilor şi faptul că modernizarea dotărilor Armatei Române este sabotată sistematic şi industria de apărare este falimentată pentru satisfacerea unor interese private. În acest context, el a vorbit despre “scandaloasa şi murdară afacere a rachetelor Volkhov şi Hawk”, pe care a pus-o în legătură cu celebrul holding UTI GRUP, care “se află în topul acaparării contractelor cu statul, al sponsorizărilor şi cumpărării influentelor şi protecţiei politice”. “Cu bună ştiinţă şi reaua-credinţă a unor generali – directorul de program din Departamentul pentru Armamente, şeful Departamentului Armamente şi superiori ai acestora, legaţi de Cotroceni şi de mafia PDL-isto-UNPR-istă din industria de apărare şi afacerile internaţionale cu armament, au lansat o licitaţie cu caiet de sarcini dedicat, astfel ca UTI să fie singurul ofertant pentru upgradare la nivel C3 a rachetelor Hawk (care ar trebui upgradate C4!). În plus, în aranjamentul contractual este prevăzută şi upgradarea C3 a rachetelor Volkhov, care sunt din fabricaţie la nivelul C3! Din acest fals, inclus în licitaţia deschisă de U.M. 02550 Bucureşti pentru sistem C3 rachete sol-aer Hawk PIP III şi SA-2 Volkov (Anunţ SEAP nr.135411/10.05.2012/Termen depunere oferte 26 iunie 2012), ofertantul îndoielnic şi ilegal UTI ar urma să încaseze milioanele aferente lotului de rachete Volkhov, fără să mişte un deget.

Această licitaţie cu aparenţe de legalitate străvezii trebuie imediat stopată şi restabilită legalitatea operaţiunii”, cerea deputatul  PSD.

Compania UTI a fost acuzată de Ion Stan şi într-o altă intervenţie din 13 iunie, dedicată de această dată devalizării ROMARM. În acest context, social-democratul amintea între altele “blocarea, de către guvernarile PDL-iste, a preparativelor de încheiere a contractului de producţie şi furnizare a o sută de tancuri T.R.-85 MI, pentru care există interes din partea armatei columbiene” şi “deturnarea Acordului de colaborare pentru realizarea transportorului blindat 8×8 SAUR 3 de către Automecanica Moreni în favoarea UTI D&SE, care nu are capacităţile şi specializările necesare, în afara angajării unor subcontractori dezmembraţi din sistemul ROMARM”.

Ion Stan a amintit multe alte nereguli constate la ROMARM, precizând la finalul înşiruirii că “vădit sensibil la dificultăţile industriei de apărare, UTI Deferise & Security Engineering, prin documentul nr. 8769 din 12 august 2011, adresat Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, din care cităm, oferă soluţia salvatoare: “Grupul de firme UTI este interesat în preluarea CN ROMARM (…) Grupul de firme UTI poate prelua întreaga companie (…) Statul îsi poate pastra un procent de actiuni (25-40 %) (…) rezolvându-se pastrarea interesului statului în finantarea sectorului (…)“.

15. MRU, acuzat de implicare “controversată” în cazurile Teo Peter şi Omar Hayssam

Ultima intervenţie a lui Ion Stan în faţa colegilor din Camera Deputaţilor a fost consemnată pe site-ul instituţiei tot în 13 iunie 2012, când vicepreşedintele Comisiei de control a adus acuzaţii extrem de grave la adresa fostului premier Mihai Răzvan Ungureanu, care a ocupat în trecut şi funcţiile de ministru de Externe şi de şef al SIE. Potrivit deputatului, atenţia de care s-a bucurat Ungureanu din partea presei “a generat şi numeroase comentarii ale cititorilor, şi nu numai ale acestora, deoarece unele comentarii rezultă a fi, indubitabil, informaţii dirijate din interiorul unor servicii secrete. De aici sau de pe meridiane îndepărtate”.

Un astfel de comentariu readuce în atenţie circumstanţele accidentului în care a decedat Teo Peter şi ne dezvăluie că autorul uciderii din culpă nu a fost soldatul american, ci fiul, minor şi beat, la volanul bolidului, al primului demnitar al Ambasadei SUA la Bucureşti. Soldatul, protagonistul unei relaţii sexuale cu o minoră, fiica unui membru al Consulatului SUA, a fost determinat să preia fapta asupra sa. Dar, pentru asta, martorul-cheie trebuia “să nu mai fie găsit”. Mihai-Răzvan Ungureanu, de la cârma MAE şi a SIE, a făcut tot ce trebuia ca martorul să nu fie identificat şi prezent la proces, iar urmarea a fost nedovedirea nu atât a acuzaţiilor, cât mai ales a persoanei care s-a aflat la volan în momentul producerii accidentului”, a declarat Ion Stan.

Complicitatea la o astfel de operaţiune nu i-a creat, oare, niciun fel de dependenţă sau a fost tocmai consecinţa firească a unei dependenţe anterioare?!”, s-a întrebat social-democratul.

Potrivit acestuia, desemnarea lui Ungureanu ca prim-ministru “a fost o «mutare în plic» primită de Traian Băsescu de la lobbiystul Lockheed Martin, Chevron, Gold Corporation, Roman Cooper etc., acreditat pe lângă chiriaşul Palatului Cotroceni. Acesta, la rândul său, înglodat în angajamente de trădare în favoarea protectorilor externi”.

Pe seama speranţelor învestite în această sugativă politică, avidă de putere, onoruri şi avere, Chevron i-a impus să contracteze creditele pentru acoperirea riscurilor de mediu, iar Roman Cooper i-a cerut o perioadă de graţie, în care să fie scutită de taxe şi impozite, plus o serie de garanţii şi alte facilităţi. În weekendul de 1 mai, prim-ministrul cenzurat a fost convocat la Neptun. Oficial de Traian Băsescu, neoficial, de lobbystul anterior menţionat, prilej cu care Băsescu şi Ungureanu au fost sever reevaluaţi, ca elemente de sprijin al intereselor companiilor străine amintite, reamintindu-li-se că sunt pasibili de executare politică silită, fiecare după cât li s-a transferat în conturile ce pot fi imediat descărcate la zero”, a mai afirmat vicepreşedintele Comisiei de control a SRI.

În continuarea intervenţiilor sale, el a făcut referire şi la cazul Hayssam. “Un alt comentariu readuce în actualitate, cu un consistent supliment de informaţii, relatările publicate ale fostului procuror Ciprian Nastasiu în legătură cu faptul că Mihai-Răzvan Ungureanu a facilitat vizitarea în detenţie a lui Omar Hayssam de către avocatul Mordechai Tzivin. ‘Comentatorul’ ne precizează că vizita fără martori a avocatului Mordechai Tzivin a fost anterior pregătită, prin defectarea instalaţiilor de interceptare pe care SRI le montase în celula-rezervă de spital a teroristului Omar Hayssam, defecţiune care a constituit subiectul unor reproşuri foarte dure pe care răposatul Radu Alexandru Timofte, directorul SRI, le-a adresat, fără perdea, atât adjunctului sau, generalul ing. Dumitru Zamfir, cât şi ministrului de Interne, Vasile Blaga, şi chestorului-şef Virgil Ardeleanu, şeful lui ‘doi şi un sfert’, autorul comanditar al defectării instalaţiei, dar şi al mutării teroristului într-o altă celulă, în eventualitatea că SRI ar interveni pentru remedierea defecţiunii, ceea ce s-a şi întâmplat. Prin recenta scurgere de informaţii, generată de comentator, ni se confirmă zvonul, care devine astfel o ştire, că Mihai-Răzvan Ungureanu, parte a operaţiunii de exfiltrare a agentului Omar Hayssam din România, avea cunoştinţă de faptul că în timpul vizitei securizate a avocatului s-a perfectat aranjamentul falsificării rezultatelor analizelor medicale, în vederea eliberării teroristului sub pretextul fazei terminale a bolii de care nu suferea. Niciun astfel de serviciu nu poate rămâne nerăsplătit. Chiar cu cetăţenia unui stat care întotdeauna îşi recuperează agenţii şi nu-şi extrădează supuşii”, a afirmat Ion Stan.

Posibilitatea ca MRU să aibă dublă cetăţenie ne reaminteşte de o altă scurgere de informaţii, dirijată pe calea «comentariilor», şi anume similitudinile sale de CV cu Horia Roman Patapievici. Şi unul, şi altul au fost impuşi atenţiei opiniei publice internaţionale pe seama unor scandaluri regizate de un notoriu agent al KGB-ului, constând în provocări diversioniste de compromitere a Serviciului Român de Informaţii. La fel ca şi în cazul ascendenţilor lui Patapievici, şi ascendenţii lui Ungureanu sunt suspectaţi a fi “fantome” cu biografii de împrumut, adică oameni ai aparenţelor create de serviciile secrete, pentru înşelarea adversarilor în ale căror elite sunt infiltraţi şi naturalizaţi”, a adăugat deputatul.

Diversiunea Ion Stan

Vineri seara, RTV difuza cu dezinvoltura unui organ de propagandă DNA-SRI că ANI a iniţiat verificarea averii deputatului de Dâmboviţa, Ion Stan. Ba a mai făcut şi precizări legate de o spălare de bani, lăsând să se înţeleagă că arestarea lui Stan ar fi iminentă. Asta după ce, cu o seară înainte, acelaşi RTV anunţa reţinerea deputatului de Dâmboviţa. Ba unii crainici şi moderatori, instruiţi şi la şcoala de la Grădiştea, vorbeau despre ridicarea acestui Stan-inamicul public numărul 1 din sediul PSD, în chiar timpul unei conferinţe de presă la care omul nu participa. Ce a făcut acest Stan? Corupţie, mită, trafic de influenţă etc., Elena Udrea şi Adriean Videanu fiind numai puiuţi de îngeri pe lângă el. Ce mai, toate păcatele clasei politice româneşti în comportamentul unui singur om. Şi care, conform declaraţiei avântate a fostului colonel de Securitate, senatorul Daniel Savu, Stan trebuie să demisioneze urgent din PSD!

Să-i lăsăm însă pe cei care oscilează încă între proşti şi acoperiţi, între turnători şi informatori şi să încercăm a desluşi vâlvătaia nebună provocată de chemarea unui lider PSD la DNA şi de iniţierea unei cercetări penale. Întâi de toate, trebuie spus că Ion Stan (fost preşedinte şi acum vicepreşedinte al Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru controlul parlamentar asupra activităţii SRI) ar fi fost denunţat de un om de afaceri de la care şoferul lui Stan ar fi preluat ba nişte bani, ba ar fi discutat despre achitarea consumului de benzină necesară în campania electorală. Sigur, RTV, adică televiziunea lui Sebastian Ghiţă (cea apărută peste noapte din Realitatea TV, după arestarea lui S.O. Vîntu), acredita cifra de un milion şi ceva de lei, în vreme ce comunicatul DNA, sosit seara târziu, pomenea ceva în jur de o sută de mii de euro din perioada ”mai-iunie 2009”, când ”l-a lăsat să creadă” pe nu ştiu cine nu ştiu ce. Trebuie făcută şi o trimitere la folclorul care circulă printre ziarişti privind relaţiile lui Sebastian Ghiţă cu Adrian Năstase, Cosma de Prahova şi SRI şi la felul în care acesta a încercat să îşi stingă dosarele existente la acelaşi DNA. Mai trebuie adăugat că acelaşi Ghiţă este prieten la cataramă cu Victor Ponta pentru contribuţii politice imaginare (vezi excursia în Dubai) şi cu alţi lideri USL. Sebastian Ghiţă este, de altfel, şi candidat USL pentru un fotoliu de deputat în colegiul 4, exact în leagănul lansării sale în afaceri. Adică în Prahova!

Ce-i cu Ion Stan? De ce au fost puse în mişcare atâtea forţe şi din presă, şi din USL, şi din PDL, şi din serviciile secrete? Ce nenorocire a provocat acest om ca în plină campanie electorală să devină ţinta tuturor forţelor, inclusiv a celor acoperite din Parlamentul României? De ce se înghesuie atâţia să îl mătrăşească pe Stan şi să-l blocheze la capătul drumului spre noul Parlament?

Sunt gata să fac pariu că mulţi dintre cititorii noştri sau ai altor ziare şi site-uri nu prea îl cunosc pe Ion Stan. Omul nu are imagine. Două decenii de politică nu au izbutit să-l scoată în faţă, fiind socotit un politician puternic, un baron tăcut, cu uriaşă influenţă la vârful PSD şi cu legături în fosta Securitate. Cu toate acestea, nimeni n-a produs un document care să probeze o asemenea colaborare. Asta i-a şi dat putere lui Ion Stan. Cât a condus comisia aceea de control a SRI, Ion Stan n-a fost un papă-lapte şi nici o marionetă. Dimpotrivă. Într-una din ultimele şedinţe, Ion Stan ar fi cerut demisia întregii conduceri a SRI. La discuţiile din Comisie pe marginea unui încropit Raport de activitate al SRI pe anul 2011 (că pe cele de dinainte nu le-a văzut nimeni!), Ion Stan l-ar fi ridiculizat pe George Maior şi i-ar fi cerut demisia. În aceeaşi şedinţă, mai zic unii, Ion Stan a făcut o evaluare necruţătoare a felului în care aşa-zisa Comunitate de informaţii este condusă de la Cotroceni şi ar fi fost privatizată de Traian Băsescu. Se spune că Stan ar fi fost încă din anii trecuţi un om extrem de exigent cu George Maior şi l-ar fi taxat pe acesta de fiecare dată când se împiedica. Stan ar fi vorbit în toate ocaziile despre derapajele lui George Maior, despre bâlbele şi greşelile acestuia, despre subordonarea şi punerea SRI la dispoziţia preşedintelui şi a partenerilor. Se mai spune că în diverse cercuri Ion Stan ar fi declarat că ar fi fost sunat noaptea de un George Maior afumat şi care l-ar ameninţat cu ”te arestăm noi”. Este greu de spus dacă asemenea telefoane au existat sau nu. Dar multe dintre acuzele lui Ion Stan au fost citite de la microfonul Camerei Deputaţilor şi apar în interpelările şi în declaraţiile sale. Acestea sunt dincolo de orice îndoială. Cotidianul.ro le-a reprodus de câteva ori, atrăgând atenţia asupra lor pentru că ele conţineau lucruri şocante. De altfel, acestea au fost publicate în documentele Parlamentului României. Iar în declaraţiile politice ale deputatului Stan pot fi citite lucruri cutremurătoare în legătură cu Romarm-ul sau cu implicarea lui Mihai Răzvan Ungureanu ca director SIE în rezolvarea cazului Teo Peter. Conform informaţiilor lui Ion Stan, Teo Peter nu ar fi fost victima unui accident cu un soldat american în stare de ebrietate, ci chiar cu fiul ambasadorului Jack Dyer Crouch jr., plecat pe nepusă masă din România pentru a nu fi şantajabil. Iar de înlocuirea soldatului cu fiul ambasadorului ştiu doar Traian Băsescu, fostul director SIE Ungureanu şi încă vreo câţiva, dar foarte puţini. De la această dezvăluire şocantă (voit ignorată de presa din România) i s-ar trage se pare şi o anume izolare în PSD. Stan ar fi intrat în conflict şi cu Ilie Sârbu, şi cu George Maior, şi cu Gabriel Oprea şi a fost la un pas să nu mai poată candida în fostul său colegiu de Dâmboviţa (la un moment dat i s-a comunicat că nu mai are susţinerea PSD). De altfel, PSD-ul nu l-a mai vrut nici preşedinte al organizaţiei judeţene Dâmboviţa. Locul său a fost luat de Adrian Tutuianu (cu care se afla, de asemenea, în conflict). Mai mult, Ion Stan s-ar fi aflat şi într-o relaţie tensionată şi cu ÎPS Nifon Mihăiţă, arhiepiscopul de Dâmboviţa, pe care uneori îl pomenea după numele conspirativ.

Nu relaţiile reci cu Cezar Preda sau cu Adrian Tutuianu şi Ilie Sârbu, cu George Maior sau cu preşedintele Băsescu par să fi generat campanile anti-Stan. Unii dintre membrii Comisiei pentru exercitarea controlului parlamentar asupra SRI, oameni care ţin să-şi păstreze anonimatul susţin că diversiunea Stan ar fi pornit de la altceva. Ei spun că la dezbaterea Raportului de activitate al SRI pe anul 2011 în amintita Comisie (îngropat şi el prin dispariţia de pe ordinea de zi a dezbaterilor Parlamentului), Ion Stan ar fi vorbit despre situaţia ”documentelor strict secrete de importanţă deosebită, strict secrete şi secrete despre studiile şi prospecţiunile geologice din România”. Şi l-ar fi întrebat pe G. Maior (socotit cel mai vulnerabil cadru filo-american din SRI) „de ce investitorii străini vin să preia concesiuni sau licenţe de exploatare din România şi deţin mai multe informaţii şi date geologice decât ministrul de resort sau decât Guvernul României. Şi care Guvern român, în loc să vândă el în regim de piaţă aceste resurse, este şi el cumpărat la pachet cu zăcăminte cu tot. Şi tot atunci, Ion Stan ar fi întrebat de ce marile cauze penale se fâsâie ca baloanele înţepate din cauza documentelor secrete şi a informaţiilor clasificate scurse din SRI. Dar cel mai grav lucru care l-ar fi comis Ion Stan în acea şedinţă ar sta în faptul că l-ar fi dat în vileag pe directorul SRI, George Maior, cu un soi de plagiat. El ar fi arătat membrilor comisiei că raportul prezentat de directorul Maior conţine pasaje care ar fi fost luate cu copy-paste dintr-un material de Radu Timofte sau dintr-un Raport similar al SRI din anul 2001.

Dacă luăm în calcul numai aceste amănunte înţelegem de ce Ion Stan a devenit inamicul public numărul 1 al SRI, al regimului Băsescu, dar şi al ofiţerilor acoperiţi din Parlament şi din presă. Dacă nu mă înşel, tot de pe la Ion Stan ar proveni informaţia că în cele două camere ale Parlamentului României s-ar afla circa 50-60 de ofiţeri acoperiţi ai serviciilor secrete. Şi dacă n-a spus-o, ar fi confirmat-o cu abilitate. Adică parlamentari cu dublă comandă, şi care, încălcând Constituţia, pot oricând înclina balanţa într-o direcţie sau alta. Ce comandă SRI sau ce îşi doreşte Traian Băsescu! Pentru aceştia, poporul este abia pe locul 9.

Coincidenţe stranii în cazul deputatului Ion Stan

 

Coincidenţe stranii în cazul deputatului Ion Stan Joi a „explodat” o bombă de presă: deputatul PSD, Ion Stan a fost audiat şi pus sub urmărire de DNA. „Evenimentul” juridico-politic este însă grevat de o serie de fapte oculte – cu iz de servicii secrete, intrigi de partid – care pun sub semnul întrebării acţiunea DNA.

Cine este Ion Stan…

Ion Stan este deputat PSD din 2000 până în prezent şi candidează pentru un nou mandat. Stan are un statut relativ aparte faţă de cei mai mulţi dintre colegii săi: este vicepreşedinte al Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii SRI (între 2000 şi 2004 a fost preşedinte, iar între 2004 şi 2008 a fost secretar)şi vicepreşedinte al Comisiei comune speciale a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea pachetului de legi privind Securitatea Naţională.  Concret, Stan este un deputat care ştie „foarte multe” Şi oficial şi neoficial.

 … şi de ce este un personaj „incomod”

Ion Stan a făcut numeroase dezvăluiri (declaraţii politice parlamentare, articole în media, interviuri TV) privind acţiuni oculte şi ilegale ale serviciilor secrete, în special SRI şi SIE a scos la lumină afaceri ilegale cu armament, se opune cu înverşunare variantei Cotroceniste a pachetului de legi privind Securitatea Naţională etc. În anumite cercuri Stan este considerat ca fiind un personaj incomod. Tocmai pe aceste considerente, intrarea lui Stan în malaxorul DNA ridică mari semne de întrebare, care devin şi mai mari după ce o să vă prezentăm o serie de coincidenţe stranii din jurul acestui caz.

 Un incident uitat…

Înainte de a vă prezenta  aceste coincidenţe stranii, trebuie să reamintim un eveniment petrecut la începutul verii şi un altul deloc cunoscut. Pe 19 iunie 2012, Biroul Permanent Naţional (BPN) al PSD a votat, cu unanimitate, schimbarea preşedintelui organizaţiei PSD Dâmboviţa, Ion Stan cu noul preşedinte al Consiliului Judeţean, Adrian Ţuţuianu. Înlocuirea lui Stan a reprezentat o surpriză de proporţii atunci. Prin „culise” s-a afirmat că Stan ar fi criticat conducerea PSD pentru faptul că nu l-a apărat suficient pe Adrian Năstase. Pe 20 iunie, Stan declara că nu demisionează din partid, dar că se aşteaptă să fie exclus. În caz de exludere, Stan afirma că „voi vedea spre ce familie politică am să mă îndrept”. Timp de două zile Stan a criticat schimbarea sa, l-a acuzat în special pe Victor Ponta, după care subiectul s-a închis brusc. Stan a mai apărut în media în timpul campaniei pentru referendum, explicând la Antena 3 că STS nu avea dreptul să-i instaleze preşedintelui suspendat o linie telefonică specială. În toamnă, fără probleme, Ion Stan a fost desemnat candidat USL/PSD în colegiul 3 Deputaţi Dâmboviţa, în fapt colegiul pe care l-a câştigat şi în 2008. Nu ştim în acest moment  dacă incidentul din 19 iunie are sau nu vreo legătură cu evenimentele de joi 22 noiembrie.

 …şi un incident necunoscut marelui public

Un martor ocular care participa la o reuniune a unui grup în care se afla şi deputatul Ion Stan, ne-a relatat un fapt total necunoscut până în prezent. În timpul discuţiilor din respectivul grup, Ion Stan a fost sunat de către directorul SRI, George Maior. Acesta l-a ameninţat direct pe Stan, spunând „o să pun să fi arestat”. Nici acest eveniment nu putem afirma cu certitudine că are vreo legătură cu ancheta DNA asupra lui Stan, dar suntem în faţa unei prime coincidenţe.

 România TV deformează realitatea

Primele informaţii – chiar ample –  privind audierea lui Ion Stan la DNA le-a dat ROTV, iar de aici au fost preluate de întrega presă. Posibilităţi de verificare nu au existat, ţinând cont de specificul evenimentului: audiere la DNA. Modul total tendenţios utilizat de ROTV în relatarea acestui caz şi diferenţele între ce a informat ROTV şi realitate, unele amănunte legate de patronul ROTV reprezintă de asemenea alte coincidenţe. Iată diferenţele dintre relatarea ROTV şi realitate:

–   Ion Stan a fost ridicat de procurorii DNA (ROTV)

–   Ion Stan a fost citat de DNA (declaraţie proprie); DNA nu a confirmat varianta ROTV

–   Stan a cerut 1,3 milioane lei şi a primit 750.000 lei de la un om de afaceri (ROTV)

–   Stan a pretins 130.000 lei şi a primit 60.000 lei de la un om de afaceri (com.DNA)

–   Ion Stan ajuta diferiţi oameni de afaceri să obţină contracte importante cu statul, contracte pe bani publici (ROTV)

–   Învinuitul (Ion Stan – n.a.) lăsa să se înţeleagă că are influenţă asupra unor funcţionari cu putere de decizie, în vederea înlesnirii derulării unor contracte în curs, precum şi pentru obţinerea unor noi contracte de lucrări de către firmele controlate direct sau indirect de denunţător.

 Altă coincidenţe: tandemul Ghiţă – Savu

 După cum se poate vedea există diferenţe serioase între ce a prezentat ROTV (la un moment dat s-a pomenit şi despre un flagrant!!!, ulterior s-a renunţat la această informţie) şi realitate. Ceea ce a urmat este însă foarte interesant. ROTV anunţă că liderii PSD „cer demisia lui Ion Stan”. Această informaţie nu a mai apărut pe nicio agenţie de presă, sau publicaţie online sau la vreo altă televiziune de ştiri sau generalistă. La câteva minute după anunţ, prin telefon, senatorul PSD de Prahova, Daniel Savu se „conformă” şi declară că „Stan trebuie să demisioneze urgent şi din PSD şi din funcţia de deputat”. A fost singura voce din PSD care a declarat ceva. De ce a intervenit chiar Savu, care nu are vreo funcţie de conducere în PSD? Dacă privim mai atent la trecutul şi prezentul acestuia de ce dăm: Savu a fost între 1992 şi 1999 ofiţer SRI. Informaţia este oficială. În Parlament este coleg cu Ion Stan la Comisia de control al SRI, dar nu a fost deloc activ precum cel mai nou client al DNA. Savu candidează în colegiul 2 Senat Prahova şi este în tandem cu candidatul din colegiul 4 Deputaţi, nimeni altul decât …Sebastian Ghiţă, patronul ROTV. Neoficial, despre Ghiţă se spune că nu ar fi deloc în relaţii rele cu SRI. Deci, parafrazându-l pe un mare actor, putem spune: „ce avem noi aici?”. Avem un deputat Ion Stan aflat în război pe faţă cu serviciile secrete, o televiziune care îl desfiinţează pe Stan şi care este condusă de un „prieten” al seviciilor şi un fost SRI-ist care îl atacă pe nepusă masă pe Stan la televiziunea partenerului său de campanie şi alegeri.

 În „horă” sunt şi oamenii lui MRU

Demolarea lui Stan la ROTV, şi mai ales comparare cazului său cu al lui Trăşculecu (trebuie spus că audierea şi chiar punerea sub urmărire penală a unui demnitar nu mai reprezintă chiar un eveniment şoc) i-ar putea aduce deputatului PSD unele pierderi de procente în alegeri. Că adversarii politici îl vor ataca pe tema DNA, este deja clar. Dar cine este contracandidatul ARD al lui Ion Stan? Un reprezentant al FC, grupare condusă de MRU. Cu cine este în tandem la Senat contracandidatul lui Stan? Tot cu un membru al grupării conduse de MRU. Dacă Stan merge „prost” în campanie şi în alegeri, nu doar contracandidatul său are de câştigat, ci şi cel care este în tandem cu el la Senat. Ori când spui MRU, spui imediat şi SIE. Şi în acest caz aveam de-a face cu o „frăţie” a serviciilor, care împuşcă doi iepuri deodată: scot din joc un personaj cu care se află în război, şi în plus, obţin beneficii (electorale) şi amicii/subalternii unui fost şef de serviciu secret adică, MRU.

În fine mai descoperim o coincidenţă: ROTV îi face în ultimele zile o promovare asiduă lui Florin Aurelian Popescu (şi chiar „tandemului” său de la Senat, Adrian Rădulescu), baronul PDL de Dâmboviţa (doar Elena Udrea are mai multe apariţii la ROTV decât Popescu). O victorie în alegeri a lui Popescu ar putea afecta indirect şi situaţia lui Stan în cazul în care acesta nu închide colegiul. Şi, nu ştim dacă şi aici suntem în faţa unei coincidenţe, contracandidatul lui Florin Popescu este Ion Pârgaru, un personaj care deţine şi el suficiente informaţii despre unele servicii secrete.

Altă dovadă că Ion Stan a stat în gâtul Guvernului, al SRI, SIE, Traian Băsescu şi chiar PSD

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 14 februarie 2012

1. Declaraţii politice şi intervenţii ale deputaţilor:

1.106 Ion Stan – declaraţie politică: – “Asasinii economici ai României. Ce-i (Cine-i) leagă pe Traian Băsescu, Jeffrey Franks, Sorin Blejnar şi «blonda lui Boc»?“;

Intervenţie consemnată conform materialului depus la secretariatul de sedinţă

Domnul Ion Stan:

Asasinii economici ai României. Ce-i (Cine-i) leagă pe Traian Băsescu, Jeffrey Franks, Sorin Blejnar şi «blonda lui Boc»?

Nu o singură dată, ci repetat, guvernul bicefal Băsescu-Boc a fost atenţionat de organismele Uniunii Europene pentru inadvertenţe, omisiuni şi neclarităţi în raportările statistice periodice. lată că momentul adevărului a sosit. Puterea de la Bucureşti este cel puţin complice la o manoperă sistemică de falsificare a indicatorilor macroeconomici, care a împins la decizii politice greşite, ale căror efecte sunt trădarea de ţară, în varianta subminării economice şi a ştirbirii suveranităţii şi independenţei politice, urmare a aservirii faţă de organizaţii străine.

Deşi anticipăm lipsa voinţei politice de a scoate adevărul la lumina legii, este bine să se ştie că faptele ce urmează pot fi cuantificate penal cu detenţia pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Ce ne spun faptele ?

Din vremurile în care se negocia şi semna, pe bază de mită, aderarea şi integrarea României în familia euro-atlantică, datele macroeconomice ale României au fost sistematic falsificate.

Astfel, la momentul actual, anul 2012, diferenţa dintre datele macroeconomice reale şi cele făcute oficial publice (după “prelucrarea” de către Banca Naţională a României, Ministerul Finanţelor Publice, Institutul Naţional de Statistică, Comisia Naţională de Prognoză) a ajuns, pe calea adâncirii diferenţei, menţinută în mod voit, dintre capacitatea administrativă macroeconomică şi capacitatea de evoluţie a economiei reale şi pe calea efectelor dezvoltării economiei reale, la dimensiuni considerabile. Datele privind produsul industrial brut sunt subevaluate cu circa 20 la sută (PIB real = PIB comunicat public + 20%).

Aceasta subevaluare a datelor economiei reale a fost necesară pentru a se demonstra, pe bază de date false, că România are nevoie de împrumuturi internaţionale.

Manopera prelucrării statistice frauduloase a fost realizată în cadrul unei strategii integrate pe care “asasinii economici” – în cazul României, Jeffrey Franks şi predecesorii săi – au aplicat-o la nivel global. Coordonatorii strategiei sunt marii anonimi din spatele Fondului Monetar Internaţional, având ca executanţi agenţii ocultei financiare din fiecare ţară, plasaţi la conducerea instituţiilor macroeconomice, respectiv persoane cumpărate, relativ ieftin, cu funcţii, bani şi alte avantaje.

Aplicarea unui astfel de plan de asasinare economică a fost favorizată de elemente pe care FMI le-a identificat în România şi valorificat ca atare: lipsa unor strategii economice viabile; incapacitate administrativă (instituţională şi legislativă); corupţie în proporţii de subminare a economiei naţionale.

Pe baza acestor date false, FMI a elaborat ofertele de finanţare (însoţite de condiţii economice dure care ţinteau, de fapt, achiziţionarea, la preţuri derizorii, a activelor economice de importanţă naţională), acceptate imediat de agenţii din centrele naţionale de decizie economică şi politică naţională.

Menţionăm că FMI are nevoie şi de datele reale, cu titlul de “date de uz intern” şi pentru aceasta a apelat la o reţea de furnizare: economişti, şefi ai băncilor, persoane din staff-ul primului-ministru, Consiliului Naţional Fiscal, Institutului Naţional de Statistică.

Unele dintre instituţiile cărora li s-au solicitat, în acest mod neoficial, datele reale, nu au putut răspunde la respectivele solicitări pentru simplul fapt că, în condiţiile instituţionalizării prelucrărilor statistice false, practic nu au avut acces la datele adevărate. În aceste condiţii, şeful delegaţiei FMI, Jeffrey Franks, a luat legătura, cu acceptul lui Traian Băsescu, cu şeful ANAF, Sorin Blejnar pentru a preleva datele reale direct din bilanţuri.

Sursele noastre ne-au comunicat faptul că existenţa unei interceptări “accidentale” a posturilor telefonice cu numerele 0728.666.063 şi 0741.239.082 ori accesarea bazelor de date ale operatorilor reţelelor respective de telefonie ar putea furniza dovezi irefutabile privind funcţionarea sistemului descris. Mai mult, am avea şi surpriza de a constata că şi “blonda lui Emil Boc” este integrată comandoului asasinilor economici ai României.

O altă menţiune importantă, care se impune, este aceea că, de regulă, şefii instituţiilor menţionate nu sunt direct angajaţi, ci câte unul-doi colaboratori apropiaţi acestora. Un vicepreşedinte de la Institutul Naţional de Statistică nu a acceptat iniţial să intre în reţeaua agenţilor informaţi. Urmările imediate au fost presiunile şi ameninţările cu demiterea, dacă nu consimte la furnizarea informaţiilor solicitate.

În loc de concluzii. În condiţiile utilizării datelor macroeconomice reale şi ale elaborării şi execuţiei corecte şi responsabile a bugetului naţional, România nu ar fi avut nevoie de împrumuturile FMI, sau în nici un caz în cuantumul în care au fost atrase.

Din acest moment al anului 2012, când România trebuie să ramburseze către FMI 1,2 miliarde euro, începe lungul şir al anilor de scadenţă, care vor îngropa şi mai mult economia românească, fapt ce atrage atenţia asupra necesarului de soluţii macroeconomice punctualizate pentru depăşirea marilor dificultăţi ale anilor de scadenţă.

Având în vedere că FMI a debutat ca un fond mutual internaţional şi statele participante îşi cer drepturile, iar această misiune instituţională a fost ulterior denaturată, se pune întrebarea dacă la nivelul conducerii FMI sunt cunoscute acţiunile lui Jeffrey Franks şi cui servesc ele.

Cel mai virulent critic parlamentar al lui Traian Băsescu. Deputatul Ion Stan – alte 25 de declaraţii politice acuzatoare

14 martie 2006

1. “România – de la statul de drept, democratic şi social spre statul republică prezidenţială, autoritară şi poliţienească”

Preşedintele României ar avea toate motivele să nu permită nici stalinizarea (…) principalelor instituţii ale statului de drept şi nici subordonarea personală a activităţii acestora încălcând în mod repetat Constituţia României.

Încercările disperate (…) de a politiza Armata, Justiţia şi Serviciile de Informaţii produc efecte dizolvante.

Armata se compromite în scandal după scandal – achiziţii dubioase, dotări proaste, dar scumpe, anchete şi condamnări pentru corupţie, indisciplină iar, mai nou, grave scurgeri de informaţii dublate de manifestările publice de incompetenţă şi iresponsabilitate ale celui ce ocupă din întâmplare funcţia de ministru al apărării naţionale.

Justiţia se afundă în demagogia politică de duzină, transformând nobilele şi universalele principii ale dreptului care au călăuzit ordinea socială a omenirii, de la romani şi până în zilele noastre, în sloganuri propagandistice, pe care o femeie-comisar atârnată de fotoliul din care au vegheat la buna facere şi aplicare a legilor jurişti iluştri ai neamului, le transformă, peste noapte, în legi despotice, imorale şi antinaţionale.

În actuala conjunctură, când în Parlamentul României nu mai funcţionează pluripartidismul, când conştiinţele individuale ale parlamentarilor sunt topite în creuzetele grupurilor de interese ale unor partide polarizate în jurul unor centre de putere economică dubioase, al căror ţel este eludarea legii şi fuga de răspundere în faţa acesteia, pentru fărădelegile prin care au jefuit banul public, democraţia moare, iar statul poliţienesc i se substituie.

Poliţia a fost dezorganizată, iar în locul ei capătă puteri discreţionare şi se afirmă o jandarmerie brutală şi supermilitarizată care, sub oblăduiri înalte, se insinuează în toate celelalte structuri de forţă ale statului.

Ministerul Public a devenit un instrument de nedreaptă represiune şi înscenări judiciare, un redutabil simbol al poliţiei politice asmuţite împotriva adversarilor, după principiul “cine nu cotizează la noi este împotriva noastră”.

Magistratura batjocorită şi supusă oprobiului public, tocmai prin declaraţiile celor obligaţi să vegheze la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice, se revoltă şi, fapt fără precedent, protestează public împotriva siluirii ei de către garantul suprem al funcţionării statului de drept.

Sunt tot mai evidente şi căile constituţionale ale abolirii actualei ordini constituţionale: promovarea Parlamentului unicameral, modificarea cadrului legal pentru organizarea referendumului, pregătirea opiniei publice pentru un regim prezidenţial, îngrădirea câmpului de mişcare al partidelor politice în ţarcul unei singure camere legislative şi înlocuirea rolului partidelor cu “consultări directe cu poporul”, în stradă, cu prilejul vizitelor de lucru.

Concomitent, o adâncire a divizării presei, inclusiv prin schimbările de proprietate asupra acesteia va facilita şi mai mult reuşita eforturilor de modificare a raporturilor constituţionale dintre instituţiile statului.

În toată această evoluţie către o nouă dictatură, cei care au acaparat canalele de comunicare publică le alimentează cu otrava manipulării cunoştinţelor, făcând loc tot mai mult confuziei şi haosului, din care o putere nevolnică şi fără repere ideologice şi axiologice naţionale se alimentează însetată de intrigi politice, adâncindu-şi dezbinarea.

Şi o tabără şi cealaltă au, însă, foarte bine conturată importanţa informaţiei în menţinerea şi consolidarea puterii.

Dacă toate celelalte instrumente de forţă au fost mai uşor obligate a se subordona şi servi politic, intervenind şi oportunismul unor avizi de funcţii şi cariere nemeritate, serviciile de informaţii continuă să fie, în continuare, obiectul unor aprige dispute ale căror izbucniri publice sunt pe punctul de a le periclita raţiunea de a fi.

În opinia noastră, serviciile de informaţii reprezintă, în acest moment, cea mai importantă redută a bătăliei unor forţe politice profund dezbinate, în care fiecare din părţi mizează pe supravieţuirea prin controlul acestor servicii.

La serviciile de informaţii se află secretele măririi şi decăderii lor, iar conştiinţa acestui adevăr îi face, şi pe unii şi pe alţii, să arunce totul în joc. Dacă nu au reuşit să-şi aservească serviciile, atunci preferă să le împingă spre sinucidere, împlicându-le pe unele cu – pe altele – fără voia lor, în dispute politice.

Construcţia statului naţional-poliţienesc avansează clipă de clipă, ceas de ceas, zi după zi.

9 mai 2006

2. Raportul de activitate al Consiliului pe anul 2005 este un document inacceptabil, care are un singur mare merit, acela de a se constitui în dovada supremă a pericolului major în care se află democraţia în România.

Această dovadă este autentică şi poartă semnătura celui mai credibil factor – consilierul prezidenţial şi şef al Departamentului Securităţii Naţionale din cadrul Administraţiei Prezidenţiale.

Acest raport vine şi ne arată cum o clică militaristă şi-a subordonat, prin intermediul unei instituţii anacronice, de sorginte răsăriteană Guvernul României.

Personajele cheie ale acestui organism au avut şi au, la rândul lor, fără excepţie, antecedente dintre cele mai interesante prin poziţiile ocupate în istoria confruntării bipolare din perioada războiului rece. Aceasta ar putea fi una dintre principalele cauze ale ofensei pe care mostra de raport o aduce Parlamentului României, care riscă, la rândul său, dacă nu-l va respinge, să se ataşeze drept remorcă la un sistem politic care se anunţă ca o ameninţare majoră la adresa Constituţiei şi a democraţiei.

Raportorul are obligaţia stabilită prin lege ca, anual, să dea seama Parlamentului de activitatea pe care a desfăşurat-o. Activitate care trebuie să acopere o paletă de competenţe şi atribuţii cu geneza în art. 119 al Constituţiei şi detaliate în propria lege de organizare şi funcţionare.

Problemele cardinale ale acestui “raport” sunt două:

prima, că instituţia raportoare ignoră legea, de vreme ce una prevede aceasta că trebuie să facă şi de cu totul altceva rezultă că s-a ocupat;

a doua problemă este aceea că legea instituţiei raportoare este desuetă, fiind una dintre reminiscenţele cazone ilustrative pentru imobilismul şi spiritul revolut care sufocă sistemul securităţii naţionale a României.

Nu este lipsit de importanţă nici modul în care presa, chiar dacă selectivă în abordări, reflectă cum C.S.A.T. a derogat de la atribuţiile sale, reţinând că acesta a organizat şi coordonat unitar activităţile din domeniul de competenţă prin:

stabilirea persoanelor care au drept de a ordona sau de a aproba executarea focului de avertisment în spaţiul aerian al României;

restructurarea comandamentelor Jandarmeriei;

aprobarea cifrei recruţilor;

predarea dosarelor Securităţii la C.N.S.A.S.;

suplimentarea efectivelor S.I.E.;

predarea la arhivele naţionale a documentelor Tratatului de la Varşovia şi ale C.A.E.R.-ului;

modificarea de trei ori a regulamentelor reţelelor telefonice din administrarea S.T.S.-ului;

cooperarea cu Azerbaidjanul pe linia învăţământului militar;

aprobarea negocierii de acorduri militare şi tehnico-militare cu Marocul, Algeria şi Egiptul (nişte ţări exotice, pe unde, în anii ’80, generalul Stănculescu şi emisari speciali ai Departamentului Securităţii Statului se simţeau “acasă”);

nu mai puţin de 14 (patrusprezece) modificări şi completări în anexele Hotărârii C.S.A.T. nr. 0186/2004 (Halal previziune! Nu ni se spune despre ce este vorba şi, pe cale de consecinţă, nu este cazul să aprobăm raportul de activitate, în lipsa informaţiilor necesare. Este de suspectat că tot atâtea mişcări greşite au fost repuse în “legalitate”. Mai întâi se face şi apoi se adoptă norma!)

Nu am regăsit, nici în raport şi nici în anexe, referiri care să ateste îndeplinirea funcţiilor vitale ale C.S.A.T., expres prevăzute de lege, cum sunt:

evaluarea stării de securitate naţională;

stabilirea direcţiilor de activitate şi aprobarea măsurilor generale obligatorii pentru înlăturarea ameninţărilor la adresa securităţii naţionale;

stabilirea modalităţilor de valorificare a informaţiilor referitoare la securitatea naţională;

analiza de rapoarte şi informări referitoare la modul de aplicare a legii privind siguranţa naţională;

execuţia cotelor bugetare destinate cheltuielilor operative pentru siguranţa naţională.

Quod erat demonstrandum!

10 octombrie 2006

3. “Un viceprim-ministru al Guvernului României recunoaşte public că U.D.M.R. este o conspiraţie împotriva Constituţiei României”

Sâmbătă, 23 septembrie 2006, s-a înscris ca o pagină neagră în istoria României post-trianonice. Viceprim-ministrul Guvernului român, Marko Bela, avea să-şi renege jurământul de parlamentar şi de membru al Guvernului, recunoscând cu incomensurabil cinism că, în pofida numeroaselor aparenţe anterioare de loialitate, ţelul din totdeauna al U.D.M.R. este autonomia teritorială, în care scop ţinteşte pe termen foarte scurt, de câteva luni, la modificarea Constituţiei României.

Dar cum Constituţia României nu poate fi revizuită în ceea ce priveşte caracterul unitar al statului, declaraţia viceprim-ministrului Marko Bela nu poate fi altfel interpretată decât drept un atentat la adresa acesteia şi, în acelaşi timp, o încălcare cu premeditare a îndatoririlor sale de cetăţean, devenind astfel incompatibil cu calitatea de membru al Guvernului.

Întreaga opinie publică românească se dovedeşte solidară în faţa sfidării U.D.M.R. care a cerut, prin vocea preşedintelui său, autonomia teritorială pe criterii etnice în Ţinutul Secuiesc.

Anterior acestui moment, o entitate fără statut legal explicit autointitulată “Adunarea Naţională a Secuilor” a adoptat rezoluţia privind stabilirea hotarelor viitorului stat desprins din statul român, prin violarea celui dintâi paragraf al Constituţiei României. (…)

Consecvenţa şi capacitatea de adaptare a politicii şi mijloacelor revizioniste în evoluţia mediului internaţional nu trebuie să scape observaţiilor şi sancţiunii autorităţilor statului român. Neputincioase în a contrapune măsuri şi acţiuni secrete de contracarare, autorităţile României, în măsura în care ele mai pot fi numite astfel, asistă pasiv la escaladarea conspiraţiilor neorevizioniste în spaţiul comunicării publice considerând – în naivitatea lor condamnabilă ori în complicitatea lor inconştientă – că libertatea exprimării opiniilor este admisibilă chiar şi atunci când devine un atentat nedisimulat la temelia statului naţional român. Cei care cred că Europa Unită va fi altfel decât o Europă a statelor naţionale sunt nedemni să mai gestioneze problemele de stat ale României şi, pe cale de consecinţă, invitaţi să părăsească demnităţile guvernamentale pe care le-au dezonorat.

Parlamentul României se află într-un moment în care trebuie să facă dovada că este cel dintâi şi suprem apărător al Constituţiei în care sens – în numele cetăţenilor care m-au ales să îi reprezint – cer imperativ:

Analiza de urgenţă în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării şi adoptarea neîntârziată a hotărârilor şi măsurilor necesare pentru apărarea Constituţiei României şi sancţionarea exemplară, potrivit legii, a înalţilor demnitari ai statului care sunt, direct sau indirect, răspunzători de această escaladare periculoasă a ameninţărilor extremismului revizionist la adresa securităţii naţionale.

Prezentarea de catre primul-ministru al României, în faţa Parlamentului, a situatiei date, pentru a-şi preciza poziţia faţă de acţiunile anticonstituţionale ale viceprim-ministrului Marko Bela, precum şi demiterea neîntârziată a acestuia.

Sesizarea de către Guvernul României a Curţii Constituţionale cu privire la caracterul actiunilor extremiste ale U.D.M.R., fiind de notorietate publică internaţională faptul că această organizaţie se foloseste în mod abuziv de dreptul la asociere pentru a milita împotriva suveranităţii şi integrităţii României, devenind astfel neconstituţională prin efectul art. 40, alin. (2) din Constituţie.

Ministerul Justiţiei şi Ministerul Public să declanşeze imediat procedurile necesare constatării ilegalităţii fiinţării Uniunii pentru Ţinutul Secuiesc, Consiliului Naţional Secuiesc, Uniunii Civice Maghiare şi a Consiliului Naţional al Maghiarilor din Ardeal.

Ministerul Public să ia act de acţiunile împotriva ordinii constituţionale (art. 1661 Cod Penal) desfăşurate de cetăţenii români Marko Bela, Gazda Zoltan, Csapo Ioszef, Fodor Imre şi ceilalţi, asigurând restabilirea legalităţii grav încălcate.

Ministerul Administraţiei şi Internelor să dispună măsurile necesare pentru ca preconizata “mare adunare naţională a secuilor” convocată pentru data de 4 noiembrie 2006 şi referendumul anunţat pentru 3 decembrie a.c. să nu fie posibile înainte de pronunţarea Curţii Constituţionale asupra legalităţii statutului organizaţiilor iniţiatoare anterior numite: Uniunea pentru Ţinutul Secuiesc, Consiliul Naţional Secuiesc, Uniunea Civică Maghiară, Consiliul Naţional al Maghiarilor din Ardeal şi pretinsele entităţi teritoriale în numele cărora s-au autolegitimat.

Ministerul Administraţiei şi Internelor să raporteze Parlamentului contextul şi împrejurările în care a fost posibil ca o parte a administraţiei publice locale, de al cărui caracter unitar pe teritoriul României este principalul răspunzător, să promoveze secesiunea statului naţional unitar român, iar preşedintele U.D.M.R. şi viceprim-ministru al Guvernului să săvârşească într-o aşa numită consfătuire a primarilor din Ţinutul Secuiesc un atentat odios la adresa României cerând constituirea Asociaţiei Administraţiei Publice din Ţinutul Secuiesc, în fapt Ministerul Administraţiei şi Internelor al viitorului stat secesionist.

Comisiile permanente de specialitate ale Parlamentului însărcinate cu controlul sectorului de securitate să analizeze şi să stabilească responsabilităţile fostelor şi actualelor conduceri provizorii ale serviciilor de informaţii în legătură cu escaladarea pericolelor extremist revizioniste la adresa securităţii naţionale a României.

Serviciul Român de Informaţii să investigheze posibilele legături de afaceri stabilite între actuali şi foşti membri ai Guvernului, începând din 1990 până în prezent, cu persoane din Ungaria a căror apartenenţă la securitatea maghiară – inclusiv sub acoperirea serviciului diplomatic îndeplinit în România – este fapt de notorietate, pentru a fi înlăturate sau dimpotrivă confirmate suspiciunile conform cărora în numele unui astfel de interes comun importante centre de decizie politico-statală au devenit vectori de influenţă şi acţiune împotriva Constituţiei României.

13 februarie 2007

3. Monica Macovei ministrul anti-justiţie al Puterii portocalii continuă seria atentatelor la drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului în vederea consolidării statului poliţienesc

4. Preşedintele Traian Băsescu şi poliţia politică – autorii crizei muncitorilor români arestaţi de poliţia militară americană”

5. “Războiul dintre palatul Cotroceni şi palatul Victoria blochează elaborarea şi legiferarea legilor din domeniul securităţii naţionale”

20 februarie 2007

6. “Interesele oligarhilor din spatele marionetelor politice portocalii şi dependenţa acestora de mafia resurselor energetice încurajează statul de tip mafiot în România”

7. “Îngropaţi securea războiului, domnilor democraţi!”

8. “Războiul blocurilor oligarhice din culisele puterii a depăşit cota de alertă portocalie. Victime sigure – serviciile secrete”

9. “Diversiunile, provocările, presiunile şi terorismul împotriva instituţiilor fundamentale ale democraţiei – constantele condiţiei cetăţeanului – preşedinte Traian Băsescu”

6 martie 2007

10. Pasivitatea Guvernului Tăriceanu şi lipsa de reacţie a înaltelor autorităţi ale statului român, sesizate asupra pericolului acţiunilor secesioniste ale revizioniştilor extremişti, se constituie într-o înaltă trădare a intereselor naţionale

13 martie 2007

11. “Comisia morală a foştilor securişti – o nouă diversiune lansată de “ofiţerul de serviciu” al puterii”

12. “Fără o politică şi strategie de securitate naţională viabilă şi în absenţa unei diplomaţii responsabile şi active, România riscă repetarea, în forme adaptate noului context geopolitic, a unor evenimente tragice ale istoriei”

27 martie 2007

13. “Singurătatea primului bărbat al ţării – o angoasă molipsitoare pentru sănătatea vieţii politice şi prosperitatea naţiunii”.

10 aprilie 2007

15.”Atacurile de presă la adresa persoanei prezidenţiale ameninţă şi destabilizează ordinea constituţională şi securitatea naţională?”;

8 mai 2007

16. Raportul privind activitatea desfăşurată de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării în anul 2006 confirmă blocajul şi deriva anticonstituţională a sistemului de securitate

Ideile politice ale Comandantului Suprem suspendat Traian Băsescu şi experienţa acumulată în decursul mandatului ţin loc de Constituţie şi lege în adoptarea hotărârilor C.S.A.T.

Potrivit Raportului, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării aprobă legile, substituindu-se puterii legiuitoare, iar blocajul provocat procesului de reformare legislativ-instituţională a domeniului securităţii naţionale este calificat drept o contribuţie la clarificarea conceptelor fundamentale în materie, în timp ce realitatea confirmă intenţiile de manipulare terminologică având ca scop interpretarea şi aplicarea legii după liberul arbitru al deţinătorilor privilegiaţi ai puterii. Nu reprezentanţii serviciilor au propus legi confuze şi lipsite de previzibilitate. Maltratarea proiectelor a fost impusă de înalţii consilieri ai Administraţiei Prezidenţiale.

În încercările de a nu mai repeta gafele din raportul de activitate pe anul 2005, în raportul pe anul 2006 sunt deschise noi abordări nu numai incompetente, dar şi ilustrative pentru lipsa de respect pentru Parlament, prin neglijenţele crase în structurarea conţinutului şi redactarea raportului, care descalifică C.S.A.T.-ul şi pe preşedintele acestuia.

Adoptarea Raportului de către Parlament ar legitima o concepţie profund dăunătoare privind securitatea naţională, precum şi abuzurile, ilegalităţile şi autoritarismul antidemocratic, care sunt încurajate sub această Cupolă Sacră Coroana Unită a Securităţii Naţionale, în care s-a transformat Consiliul Suprem de Apărare a Ţării prezidat de Traian Băsescu.

Declaraţiile de război corupţiei se dovedesc a fi doar fumigene de acoperire a noilor mari corupţi din zona partidului care şi-a ars arhivele compromiţătoare după trecerea în opoziţie. S-au distrus mii de documente secrete despre opoziţie, dar şi despre foştii aliaţi, furnizate de persoane din structuri de informaţii care şi-au pătat onoarea, încălcându-şi îndatoririle de neutralitate şi neaservire politică, precum şi dovezi privind finanţarea ilegală a partidului, subvenţionarea atacurilor din presă împotriva adversarilor politici şi a dezinformării populaţiei, racolărilor practicate în administraţiile centrale, judeţene şi primării.

Ca şi în anul 2005, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării şi-a desfăşurat activitatea cel puţin la fel de haotic şi lipsit de selectivitate în alcătuirea programului anual şi a ordinilor de zi ale şedinţelor Consiliului.

În legătură cu raportul de activitate a C.S.A.T. pe anul 2005, am făcut, la momentul respectiv, o declaraţie în care am concluzionat ca documentul prezentat Parlamentului, deşi era inacceptabil, avea totuşi meritul de a se constitui în dovada pericolului major reprezentat de Consiliu pentru viaţa democratică şi ordinea constituţională din România.

Raportul de activitate al C.S.A.T. pe anul 2006 este aceeaşi mostră de exerciţiu al autoritarismului antidemocrtic pe care Consiliul îl impune cu consecvenţă în raporturile cu Parlamentul.

Dacă derapajul anticonstituţional al C.S.A.T.-ului este atât de grav pe cât îl exprimă aserţiunile raportului transmis Parlamentului de către Preşedintele României, atunci este imperios necesar ca, în temeiul prevederilor art. 2 al Legii nr.415/2002, Parlamentul să procedeze la o examinare şi verificare a activităţii C.S.A.T., care să se bazeze pe accesul la şi controlul tuturor documentelor şi hotărârilor Consiliului, inclusiv stenogramele şedinţelor acestuia, pentru a nu mai credita activitatea unei autorităţi constituţionale de asemenea importanţă, învestită cu organizarea şi coordonarea securităţii naţionale exclusiv pe baza a ceea ce ni se livrează prin intermediul unor rapoarte atât de inconştient şi iresponsabil întocmite şi asumate încât abuzurile şi ilegalităţile funcţionale sunt raportate legislativului drept “realizări remarcabile”.(…)

29 mai 2007

17. “Priorităţile cetăţeanului preşedinte, priorităţile lui Dumnezeu!”

Motto: “Poporul român a exprimat voinţa lui Dumnezeu pe 19 mai” – Traian Băsescu

În vacanţa prezidenţială ce i-a fost impusă, Traian Băsescu a avut, se pare, ceva mai mult timp şi pentru înnoirea registrului tactic de aplicare, fără milă, a strategiei sale de distrugere a partidelor politice neprietene.

Recidivând în practica blasfemică de compromitere a Bisericii Ortodoxe Române, el s-a folosit de prezenţa sa la Sfânta Slujbă a Rusaliilor de la Catedrala Metropolitană a Ardealului, pentru a-şi pune revelaţiile politice pe seama lui Dumnezeu, impunând, în acest fel, agenda sa proprie partidelor chemate la ordine la Cotroceni, căci de consultări, împotriva voinţei lui Dumnezeu, nu mai poate fi vorba.

Ameţit de rezultatele năucitoare ale unui referendum fraudat, Traian Băsescu are convingerea intimă că a fost graţiat de demitere pentru a se putea proclama împărat.

Aplaudacii din elita societăţii civile s-au şi grăbit să liniştească poporul, cum că declaraţia celui care se vrea rege la Cotroceni ar aparţine unei alte epoci, coborând din tradiţia voievozilor Ţării Româneşti şi ai Moldovei, care se declarau domni prin voinţa divină.

Este bine să le împrospătăm memoria celor care vor să repete greşelile istoriei, că şi în genealogia politică a lui Nicolae Ceauşescu au fost urcaţi toţi domnitorii legendari ai neamului, iar “meşter cârmaciul” a sfârşit strivit de povara lor.

Transformarea, de către Traian Băsescu, a Bisericii Ortodoxe Naţionale în chibiţ electoral, îl aşează pe acesta nu la dreapta Tatălui Ceresc, ci la dreapta Ciobanului din politica românească, adică exact pe acea extremă a eşichierului politic unde orice Curte Constituţională a unui stat de drept ar opera cu măsurile de ecarisaj necesare eradicării pericolelor extremiste.

Falia profundă, de netrecut, dintre Traian Băsescu şi partidele politice, sursa constituţională a democraţiei, a fost, oare, chiar involuntar exprimată de acesta (?!), prin crezul ce l-a rostit în Catedrala Metropolitană a Ardealului, potrivit căruia el “trebuie să vă servesc (n.n. pe voi, românii) atât timp cât sunt pe pământ”, în schimb, însă, “(…) Politicienii trebuie să deservească poporul (…)” (n.n. Adică să-i aducă deservicii?!). Erare veritas oratio! Sau, altfel, pe româneşte spus, Băsescu doar din greşeală spune adevărul!

La ce tratament se pot aştepta partidele politice parlamentare convocate la ordine la Cotroceni? Pe acolo s-au perindat mai mult instrumentele de forţă ale puterii, serviciile secrete, parchetele şi înaltele autorităţi ale magistraturilor supreme, pe care Preşedintele-Jucător le-a confiscat, setos fiind de putere şi măcinat de ambiţii autoritare? Care dintre liderii de partide se va consulta cu Băsescu, adulându-l cu: “Să trăiţi, am înţeles! Mai aveţi ceva de ordonat?”

Dacă un asemenea scenariu devine realitate, proverbul “Capul plecat sabia nu-l taie” nu se va adeveri. Partidele care vor da crezare bunelor intenţii ale priorităţilor prezidenţiale de inspiraţie divină, cu excepţia Partidului Democrat, îşi asumă riscul de a fi crunt umilite, dacă nu măturate, la proximele alegeri, de pe scena politică parlamentară.

Nu sunt puţini politicienii care au orgolii pe care şi le doresc împlinite peste interesele propriilor partide, pe care le-ar sacrifica oricând în schimbul fotoliilor din Palatul Victoria. Ruşine lor, căci Ţării nu-i va fi mai bine!

Propaganda pusă în serviciul actualului şef al statului (pe a le cui parale oare?!) este o propagandă periculoasă, ale cărei ţinte vizează o susţinere publică împotriva principiilor constituţionale privind separaţia puterilor şi rolul de mediator al Preşedintelui României.

Este regretabil că, în aproape două decenii, în România nu a fost posibilă afirmarea unei clase politice care să impună respect şi al cărui cuvânt să inspire încredere.

Vidul de conştiinţă politică naţională este tentant pentru planurile de mărire populist-autoritare ale veneticilor politici, oricare ar fi ei.

De aceea, luând seama că vom fi chemaţi în ceruri, pentru a da seama de faptele noastre de pe pământ, să spunem “Nu!” celor de teapa lui Rasputin sau a lui Petrache Lupu de la Maglavid care, în nemăsurata lor şarlatanie, îl coboară pe Dumnezeu pe pământ, pentru a-l amesteca în politică şi interesele personale.

Păcatul a fost săvârşit de Sărbătoarea Rusaliilor.

Păcatul a fost săvârşit în Catedrala Metropolitană a Ardealului, întâi veghetoarea la salvarea credinţei şi fiinţei naţionale a românilor din fostul Principat Autonom al Transilvaniei, ameninţaţi cu deznaţionalizarea, în lungile decenii de robie şi suferinţă impuse de dualismul austro-ungar.

Dumnezeu va alege şi da măsura păcatului.

Cu Dumnezeu înainte, cetăţene preşedinte!

11 septembrie 2007

18. “Conspiraţia anticonstituţională de la Neptun, compromiterea apostolilor lustraţiei şi contrarevoluţia portocalie a celor nouă intelectuali

19. “Traian Băsescu, permanent în contratimp cu interesele naţionale intră în jocurile periculoase ale extremismului maghiar antiromânesc

Întâmplător sau nu, cetăţeanul – preşedinte Traian Băsescu a început, mai nou, să lucreze împotriva intereselor naţionale în registrul extremismului maghiar antiromânesc.

Intr-un moment de vârf al vacanţei estivale, când vigilenţa publică este, din păcate, mai redusă şi moleşită, Traian Băsescu s-a lansat în consideraţii personale şi declaraţii publice cu substrat profund anticonstituţional, de sprijinire a unora dintre pretenţiile “Uniunii Civice Maghiare”, un partid al radicalilor maghiari care are înscris în program autonomia ţinutului secuiesc.

Miza autonomiei Ţinutului Secuiesc ar putea fi mult mai importantă decât ceea ce aparent se întrevede… apariţia şi multiplicarea acestui gen de revendicări, ca şi satisfacerea lor (precedentul deja există!) poate conduce la perimarea celei mai importante convenţii de după cel de-al doilea Război Mondial – respectarea cu sfinţenie a graniţelor naţionale.

Cultura politică istorică şi naţională a cetăţeanului – preşedinte pierdută undeva sub linia orizontului, oceanelor planetare, pare a fi nu numai lamentabilă ci şi profund contradictorie. El s-a pus de-a curmezişul planului Athisani pentru Kosovo, dar acceptă, ba chiar stimulează o asemenea soluţie pentru judeţene Covasna şi Harghita, redesenate în hotarele aproximative ale unui număr de “scaune secuieşti” care cresc de la o zi la alta.

Dezbinând cu premeditare, deopotrivă pe români şi pe maghiari, Traian Băsescu atacă unul dintre din fundamentele constituţionale ale statului – unitatea României pe care a jurat să o apere.

A accepta ca in România să se reproducă evenimente asemănătoare celor din Kosovo, Ţara Bascilor, Scoţia, Corsica, Catalania, Lombardia etc. asta presupune a fi părtaşi şi la tot ceea ce ar putea deveni un posibil faliment al “ideii europene”.

Dar, până la eşecul proiectului paneuropean, Traian Băsescu trebuie să dea socoteală poporului român ale cărui speranţe le riscă la masa marilor cacealmale şi trădări politice.

Politicianul român care se rătăceşte prin jungla naţionalistă îşi asumă riscul să fie scufundat în mlaştina trădătorilor de ţară.

Întoarce-te la popor, cetăţene-preşedinte şi comandă un referendum naţional în chestiunea autonomiei Ţinutului Secuiesc şi predării limbii române ca “limbă străină” în şcolile statului român

25 septembrie2007

20. “Nimic nou în politica externă a României” – o concluzie surprinzătoare a preşedintelui Traian Băsescu la întâlnirea anuală cu ambasadorii şi consulii generali ai României”;

La întâlnirea anuală cu ambasadorii şi consulii generali ai României, cetăţeanul-preşedinte s-a prezentat cu un “discurs de serviciu”, încropit parcă pe loc, fără logică structurală, conţinutul şi rigoarea specifice atât autorităţii funcţiei sale, dar mai cu seamă aşteptărilor auditoriului.

Traian Băsescu a rostit un discurs anost, dezlânat şi fără o tematică de idei care să exprime poziţia României faţă de realităţile vieţii politice internaţionale. Era, de asemenea, de aşteptat ca un astfel de moment să nu se epuizeze fără analiza tendinţelor noilor centre de putere şi a provocărilor generate de adresa mediului internaţional de securitate.

Mai mult chiar, anticipându-şi intenţia expedierii întâlnirii în derizoriu, cetăţeanul-preşedinte a concluzionat, de la bun început, că faţă de discursul său anterior de politică externă, rostit la începutul anului, “(…) nu a intervenit, în principal, nimic nou”.

Credem că memoria a început să-i joace feste cetăţeanului-preşedinte.

Doar cu numai câteva zile înaintea întâlnirii cu ambasadorii, Traian Băsescu a ieşit pentru întâia oară la scena declaraţiilor belicoase la adresa puterii de la Chişinău, declarând ameninţător: “Este ultima agresiune la adresa României orchestrată şi vom răspunde extrem de dur, de data asta. S-a mers prea departe“.

Peste numai două săptămâni, acelaşi vehement Traian Băsescu îi compătimea pe Voronin, pe primul său ministru şi pe ministrul de externe de la Chişinău, găsindu-le scuze şi spunând că nu ar dori să fie în locul lor sub presiunile Moscovei şi ale Tiraspolului, care i-ar determina, chipurile, să-şi piardă uzul raţiunii şi să vadă negru în faţa ochilor numai ce aud de români şi România.

Dar până să se ajungă la ultima agresiune, în fapt cea mai recentă din partea pigmeilor de la Chişinău, la adresa României, relaţiile româno-moldave au înregistrat evoluţii extrem de sinuoase, condimentate cu grave ofense şi atacuri la demnitate, ajungându-se până la provocări pe care România le-a suportat cu o resemnare pe care Voronin, după mintea şi instructajul Moscovei, ar fi putut să o interpreteze ca vinovăţie.

S-a acrit vinul de dar al neamului Voronin şi nimic nu-i nou în relaţiile externe ale României, cetăţene-preşedinte?

Aproape concomitent cu reuniunea ambasadorilor, Rompetrolul a devenit kazah.

Consilierii şi generalii din preajma cetăţeanului-preşedinte au încasat perdafuri grele. Putin şi Bush ştiau că Kazahstanul va cumpăra Rompetrolul, Băsescu, nu.

Aşadar chiar nimic nou în politica externă a României?!

Nu fiindcă ar fi lipsit evenimentele, ci pentru că sistemele informativ-analitice diplomatic, al Serviciului de Informaţii Externe, şi cele al Direcţiei Generale de Informaţii al Armatei ori nu mai există, ori nu mai lucrează pentru Preşedintele României. Dar pentru România?

La Washington, Londra, Uniunea Europeană şi Moscova, cetăţeanul-preşedinte nu a numit ambasadorii României. Vacanţa la conducerea acestor misiuni diplomatice semnifică oare sictirul prezidenţial faţă de “Axă”, Uniunea Europeană şi faţă de misiunea cap de pod şi punte de legătură încredinţată de prietenul Bush?

Cu asemenea notabile absenţe de reprezentare diplomatică, chiar că s-ar putea să nici nu mai avem o politică externă serioasă.

În materie de reprezentare diplomatică a României, în locul diplomaţilor de carieră, cetăţeanul-preşedinte a încercat să trimită să reprezinte România în “Axă” o garnitură de lăudaci prezidenţiali, binecunoscuţi vectori de influenţă, al căror partizanat politic era incompatibil cu exercitarea funcţiilor diplomatice.

Nu era aceasta, oare, o noutate în evoluţia gândirii traian-băsesciene asupra probităţii şi condiţiei de profesionalism a Corpului diplomatic al României?

Nu înţelegem de ce prilejul întâlnirii cu ambasadorii nu a fost folosit pentru a fi fixate coordonatele strategice ale relaţiilor României cu ţările vecine din partea cărora întâmpinăm frecvent ostilitate.

Contenciosul cu Ucraina a fost iarăşi ascuns, precum gunoiul de către femeia puturoasă sub pat. Incapabil să-şi aleagă drumul, oscilând între est şi vest, puterea divizată şi extremiştii divizaţi ai Ucrainei găsesc ţapul ispăşitor în România.

Pentru cetăţeanul-preşedinte nu însemna nimic când mii de extremişti ucraineni ţineau un miting violent-ostil în faţa Ambasadei României de la Kiev, chiar în săptămâna când se întâlnea cu ambasadorii, iar sediul Consulatului României era ţinta unor acte huliganice.

Lumea cunoaşte o nouă dinamică a centrelor de putere. China, India, Brazilia sunt noile ţinte ale diplomaţiilor active.

Şefii statelor membre ale Grupului de la Shanghai, cu preşedintele Iranului observator, au asistat la prima aplicaţie militară ruso-chineză, declarativ şi aparent antiteroristă. Importanţa parteneriatului strategic ruso-chinez depăşeşte cu mult spaţiul asiatic, iar o eventuală cooptare a Iranului în Grupul de la Shanghai ar avea un greu impact asupra echilibrului geostrategic mondial.

De ce nu a abordat cetăţeanul-preşedinte asemenea subiecte?!

Deşi România este membră a Uniunii Europene şi o prezenţă activă în Alianţa N.A.T.O., politica sa externă nu dă semne că ar avea alte obiective decât cele de până la aderare şi integrare.

De ce? Se poate răspunde public la o asemenea întrebare, cetăţene-preşedinte?

Să încercăm să răspundem noi, prin ceea ce exprimă discursul Preşedintelui României la întâlnirea cu ambasadorii şi consulii generali?

Jalnic şi neavenit discurs! De la ideile-program ale alocuţiunii rostite după alegerea ca preşedinte, românii n-au mai auzit, de la Traian Băsescu, nimic interesant şi serios în materie de politică externă. A fost numai un foc de paie?!

Constatăm că nu avem strategie de relaţii externe, fiindcă în locul unor instituţii naţionale oficiale care să se ocupe de studiile strategice de politică internaţională, Guvernul finanţează un aşa-zis Institut Cultural Român, care se ocupă de imaginea externă a directorului sau şi a garniturii de aplaudaci ai puterii, a căror operă necunoscută în ţară este publicată în ediţii de lux peste hotare.

Patapievici, Pleşu, Dinescu, Liiceanu et comp. sunt livraţi ca hrană spirituală românilor de pretutindeni, în vreme ce la Chişinău nu se permite dezvelirea unui bust al clasicului Liviu Rebreanu.

Românii de pretutindeni sunt faultaţi de la Bucureşti, cetăţene-preşedinte, inclusiv prin blocajul şi lentoarea cu care “draga dumneavoastră Monica” a tratat proiectele legislative necesare apărării identităţii românilor din străinătate.

Unde sunt banii alocaţi sprijinirii comunităţilor româneşti de peste graniţe, cine, cum şi pe ce îi risipeşte?

De ce trimişii României peste hotare au o percepţie constant eronată în raport cu realităţile cu care se confruntă congenerii noştri de pe alte meridiane.

Fiindcă politica externă a României este o continuă şi nesfârşită improvizaţie! Iar dumneavoastră, cetăţene-preşedinte, sunteţi artizanul şef al acestei improvizaţii. Cea mai bună dovadă: execrabilul discurs, care nu merită nici măcar să facă obiectul unei atât de mari atenţii.

Nu putem să nu facem o comparaţie. O comparaţie care nici nu are termen de referinţă în discursul preşedintelui.

La reuniunea anuală a ambasadorilor români a conferenţiat, între alţii, şi Ministrul de Externe al Franţei, care a făcut un adevărat tur de forţă, abordând problemele cruciale ale vieţii internaţionale din perspectiva noii administraţii prezidenţiale franceze. A demonstrat că Franţa are politică externă, că Franţa are preşedinte, că Franţa ştie care-i sunt obiectivele şi aşteptările în relaţiile sale internaţionale.

Al nostru cetăţean-preşedinte s-a lansat într-un monolog mai mult interior şi retoric, mai mult administrativ şi de tutelă măruntă, sâcâitoare şi cazonă pe alocuri, cu indicaţii şi reproşuri din categoria caţavenciană “din puţul gândirii” repetat asezonate cu teza de început a discursului reiterat ca un refren: “Aşa cum v-am mai spus, nimic nou (…)”

Mai nou, nimic nou şi la Cotroceni, cetăţene-preşedinte…

23 octombrie 2007

21. Strategia de securitate naţională a României, ediţia “Traian Băsescu” – un pseudo program de guvernare anticonstituţional, un manifest politic neototalitarist, un atentat la ordinea constituţională democratică.

Preşedintele României, în ipostazele sale de Comandant Suprem al Forţelor Armate şi de preşedinte al C.S.A.T. – mult prea angajat în luptele politice partizane, în destabilizarea vieţii politice interne şi a partidelor democratice – nu a mai avut răgazul necesar să-şi îndeplinească şi atribuţiile constituţionale din domeniul apărării ţării.

Aceasta este o abdicare deosebit de gravă de la rolul preşedintelui Republicii, şi-l face pe Traian Băsescu nedemn de încrederea poporului. Pentru această iresponsabilitate, cetăţeanul-preşedinte trebuie chemat să dea seama, nu în Piaţa Universităţii, ci în faţa Parlamentului, ca unic şi suprem reprezentant al naţiunii suverane.

În al doilea rând, se impune a observa şi amenda faptul că informaţiile secrete pentru securitatea naţională, care constituie dintotdeauna şi pretutindeni în lume prima linie a apărării naţiunilor, sunt expediate, la propriu, undeva “la şi altele”, priorităţile fiind rezumate la copierea unor aserţiuni din hotărârea C.S.A.T. din 18 noiembrie 2005, prin care, sub pretextul unor măsuri de organizare şi coordonare a domeniului securităţii naţionale, a fost constituită Comunitatea Naţională de Informaţii, ca structură de putere prezidenţială.

În al treilea rând, nu poate scăpa neobservat şi nesancţionat faptul că, în contextul gravelor confuzii şi erori conceptuale referitoare la domeniul securităţii naţionale, S.S.N.R. este abordată ca un eseu asupra reperelor bunei guvernări, administraţiei publice profesioniste, a justiţiei democratice şi combaterii corupţiei, coborând orientările strategice la nivelul mult inferior al tacticii şi ingineriei politico-administrative.

În concepţia prezidenţială a securităţii naţionale, viciile terminologice fac casă bună cu ignoranţa şi amatorismul, care extrapolează domeniul securităţii interne asupra poliţiei veterinare, operatorilor agricoli, comerciali, vamali şi a administraţiei publice, în ansamblul său, fiindcă în acest fel, Comandantul suprem să-şi poată exercita nestingherit, sub creditarea generoasă a raţiunilor de securitate, o nu mai puţin odioasă dictatură personală, decât a predecesorului său antedecembrist.

Ambiguităţile rezultate din neprecizarea termenilor, redundanţele inutile, supradimensionarea expunerii, lipsa de sistematizare permit interpretarea şi aplicarea Strategiei potrivit intenţiilor de moment şi veleităţilor notorii ale preşedintelui, care, în mod repetat şi fără suport constituţional, s-a autoproclamat responsabil şi garant al securităţii naţionale.

În al patrulea rând, S.S.N.R., în loc să fie expresia unei viziuni integratoare, capabilă să adune energiile naţiunii deasupra graniţelor ce despart partidele, făcându-i clară destinaţia spre care se îndreaptă, şi să faciliteze un consens transpartizan asupra definiţiei unui destin comun şi a principalelor căi de a construi şi apăra, a devenit în concepţia prezidenţială, un program de guvernare sui generis şi un manifest politic.

Transformarea strategiei în program politico-administrativ îşi relevă, deopotrivă, semnificaţia şi periculozitatea atunci când observăm că sunt lăsate în ambiguitate echilibrul interinstituţional şi diviziunea competenţelor între instituţiile chemate să contribuie la realizarea şi apărarea securităţii naţionale.

Astfel, C.S.A.T., o instituţie într-o acută nevoie de reformare şi modernizare, deci revolută, ar urma să-şi extindă competenţele asupra unor domenii care ţin de funcţiile Parlamentului (îmbunătăţirea actului de guvernare), sau a Consiliului Superior al Magistraturii (independenţa şi funcţionalitatea justiţiei), pentru ca, în finalul documentului (pag.55), C.S.A.T.-ului să-i revină ca atribuţie “veghea permanentă la îndeplinirea obiectivelor strategice şi modul de punere în practică a strategiilor sectoriale”. Deci, totul!

Cu alte cuvinte, documentul prezidenţial ne propune crearea unei ordini paraconstituţionale, susceptibile a-l aşeza pe cetăţeanul-preşedinte deasupra tuturor celor trei puteri ale statului, în afara controlului democratic popular. Introducerea, prin intermediul S.S.N.R., a unei asemenea dezordini constituţionale, transformă acest demers strategic într-o sursă a insecurităţii naţionale.

În al cincilea rând, în planul relaţiilor externe, proiecţia strategică prezidenţială este de-a dreptul provocatoare şi periculoasă.

Definirea rolului României în regiunea Mării Negre, în care interesele americane predomină asupra celor europene, precum şi deplasarea politicii estice a României dinspre o logică unificatoare şi integratoare (integrarea într-un mare spaţiu cultural şi de prosperitate europeană) spre o logică a excluderii şi confruntării (bazată pe coaliţia celor buni împotriva forţelor răului), riscă să transforme România dintr-un stat de margine, într-un stat marginal, subsecvent transformării din stat-punte în stat-ţintă.

Autoidentificarea obstinantă a României ca stat din nesigurul est-european, sau aflat la marginea Europei, se poate dovedi o opţiune strategică perdantă, care să conducă la decuplarea României de Europa Centrală, decuplare cu atât mai periculoasă, cu cât Ucraina mizează foarte mult, probabil şi mai credibil, pe dubla vocaţie simultană – central europeană şi pontică.

Administraţia prezidenţială operează doar cu termeni exclusivi. În loc să fie în logica lui “şi-şi”, se plasează în logica lui “ori-ori”. Traian Băsescu a vizat un rol proeminent şi exclusiv în regiunea Mării Negre, pe care nimeni nu i-l recunoaşte, în timp ce a minimalizat problema regiunii Balcanilor de Vest, a cărei securizare este un obiectiv important al Strategiei Europene de Securitate.

22. Prefaţă la declinul supraguvernării lui Traian Băsescu”

23. Despre vinovăţiile românilor, nihilistul Traian Băsescu, doctrina dictaturii prezidenţiale şi un parchet politic excepţional în rol de arbitru electoral”

24. Liderul U.D.M.R. Marko Bela continuă seria atentatelor la Constituţia României. El invocă, înainte de a se fi produs, precedentul Kosovo drept argument pentru intervenţia Uniunii Europene în favoarea enclavizării şi bastuntanizării statului naţional unitar român”

15 aprilie 2008

25. “Summit-ul N.A.T.O. ca pretext de legitimare a statului poliţist. De la apogeul la declinul preşedintelui portocaliu al României”.

În scandalul „Stan” lucrurile s-au limpezit acum după ce referatul procurorilor a devenit (tot pe căi neortodoxe = nelegale) public. Deputatul PSD Ion Stan a făcut obiectul unei urmăriri operative ca în filme, de parcă ar fi unul dintre cei mai temuţi terorişti.

Un denunţător aflat sub controlul procurorilor

Ion Stan, deputat extrem de incomod prin dezvăluirile făcute despre unele servicii secrete şi Traian Băsescu trebuia anihilat cu orice preţ. Şi s-a găsit şi modalitatea. Din referatul DNA aflăm că pe data de 22 octombrie 2012, din senin, un cetăţean numit Dima Nicuşor Sorin s-a prezentat la DNA susţinând că în iunie 2009, în campania pentru europarlamentare şi în noiembrie 2009 în campania pentru prezidenţiale, „la cererea deputatului PSD, Ion Stan, a fost determinat să participe cu sume de bani pentru cumpărarea de cadouri electorale”. Cine cunoaşte însă metodele de lucru ale procurorilor şi a mai căutat pe net şi date despre Dima Nicuşor Sorin îşi poate da seama foarte uşor cum au stat lucrurile. Ce am găsit pe internet despre „denunţător”. Vă prezentăm un titlu din publicaţia Ring: „Asociaţii s-au lepădat de traficantul de medicamente Sorin Dima” şi un paragraf dinr-un articol de pe site-ul Ancheteonline.ro: „Sorin Nicuşor Dima, denunţătorul deputatului Ion Stan este capul unei reţele de  traficanţi de medicamente, care a fost săltat de mascaţi acum 1 an de zile, dar apoi pus în libertate. Acesta este anchetat pentru spălare de bani şi pentru că a ţepuit mai multe firme partenere (farmacii, bănci, firme distribuitoare de medicamente)”.Din acest moment, denunţul voluntar „cade” şi este clar că procurorii au căutat un personaj aflat sub controlul lor dar care să îl cunoască pe Stan (cu care eventual să făcut şi ceva afaceri) şi care era dispus să joace într-un film regizat de DNA. Până aici, procurorii nu sunt deloc convingători. „Denunţătorul” le-a povestit procurorilor că în 2009 ar fi plătit 387.345 lei pentru produse electorale – găletuşe, şi a primit promisiuni ce ar fi constat în „câştigarea unor contracte”, promisiunile fiind făcute de Ion Stan şi – atenţie – senatorul PSD Adrian Ţuţuianu, în prezent preşedinte al C.J.Dâmboviţa. Este deci introdus un nou personaj în ecuaţie. Aici, există un aspect care generează noi suspiciuni în privinţa rechizitorului: În mai – iunie 2009, deşi se afla la guvernare, PSD nu deţinea puterea în judeţ, iar în toamna anului 2009, PSD era ieşit de la guvernare. Este dificil de crezut că Stan şi Ţuţuianu ar fi putut promite marea cu sarea, atât timp căt la şefia CJ se afla atunci duşmanul lor numărul 1, PDL-istul Florin Popescu,

Ion Stan – noul inamic public nr.1

Conform referatului DNA pe 26 octombrie 2012, „denunţătorul” vine la DNA şi spune că a fost sunat în zilele de 24 şi în dimineaţa zilei de 26 de Ion Stan, dar că nu i-a răspuns preferând să anunţe procurorii. De aici este deja vizibil – suntem în faţa unei „scăpări” a procurorilor – că Sorin Dima este în slujba procurorilor. Tot în ziua de 26 octombrie, la sediul PSD are loc o întâlnire între Ion Stan şi Sorin Dima. În referatul DNA nu se precizează cine a avut iniţiativa întâlnirii. Discuţia de la sediul PSD este înregistrată, mai mult ca sigur Sorin Dima fiind „echipat” cu aparatură specifică. Concluzia procurorilor după această discuţie: „a reieşit că într-adevăr Stan Ion, Ţuţuianu Adrian şi Rovana Plumb ar fi beneficiat de sponsorizarea efectuată în campaniile anterioare de către firmale lui Dima Nicuşor Sorin”. Aici apare un nou personaj – Rovana Plumb – actualmente candidată PSD într-un colegiu din Dâmboviţa. Concluziile de „etapă” ale procurorilor sunt însă relativ şubrede. Pentru europarlamentarele din 2009, PSD Dâmboviţa şi Rovana Plumb nu aveau de ce să „transpire” prea tare. Rovana Plumb era locul 2 pe lista candidaţilor şi ar obţinut mandatul de europarlamentar şi dacă la nivel de ţară PSD ar fi luat doar 6%. O dovadă în plus: conform referatului, pentru campania din mai-iunie 2009, Stan (sau oamenii săi – nu reiese clar din document) au primit produse doar în valoare de 67.797 lei din cei 387.345 lei primiţi sub formă de „produse electorale”. Interesant este că apare şi termenul „sponsorizare”, ceea ce într-o campanie electorală este ceva normal, dacă sunt respectate regulile fiscale.Conform referatului rezultă că pe 11 şi 14 noiembrie Stan se mai întâlneşte cu Sorin Dima, şi evident acesta vine echipat cu aparatura de înregistrare. Tot din referat rezultă că la aceste întâlniri Stan ar fi stabilit un calendar pentru obţinerea unor tranşe de bani (4 X 15.000 lei) pentru achiziţionarea unor produse de campanie. În toată această perioadă – reiese din refereat – Stan a fost în permanenţă filat, fotografiat şi filmat. Pe 22 noiembrie, ziua „livrării” ultimei tranşe de bani – şoferul lui Ion Stan este dat ca intermediar”, deputatul PSD este dus la DNA şi de-asemenea este reţinut şi şoferul.

Ion Stan: discuţiile sunt aranjate

Cotidianul.ro l-a contactat miercuri seara pe deputatul Ion Stan. L-am întrebat dacă recunoaşte, dacă sunt reale transcripturile înregistrărilor ambientale. Am primit următorul răspuns: Am avut discuţii cu Sorin Dima. Ceea ce apare însă în transcrieri reprezintă însă discuţii colate, adică aranjate. Au împreunat într-un paragraf ce am discutat în zile diferite, ca să iasă ceea ce urmăreau ei. Atât am de spus acum”.

O dovadă clară că transcriptul este bine „aranjat”

Prima discuţie înregistrată (cea din sediul PSD din ziua de 26 octombrie 2011) conţine un „flagrant” privind colarea transcriptului. Urmăriţi cu atenţie fragmentul din transcript, în fapt, primul existent şi primul prezentat în referat:

Stan Ion: Serios? Băi eu pentru asta te-am chemat. Că am revenit la relaţii mai bune cu ăştia (…) M-a pus să candidez, candidez, nu ştiu ce…Văd că mă invită la toate chestiile, la toate sindrofiile. Astăzi a ţinut de mine să mă duc la munte cu ei …(neinteligibil)…nu sunt în forţă

………………….

Stan Ion: ce vrei tu să faci şi…Uite, acum, bun, am revenit la relaţii de normalitate cu el, azi m-am dus cu el la munte, la…(neinteligibil)…

Deci, aici procurorii ne „servesc” două fragmente din discuţia avută vineri 26 octombrie 2012, la prima întâlnire Stan-Dima. Se poate observa că Stan îi spune că un „el” (probabil preşedintele CJ, Ţuţuianu)l-a invitat la munte, iar ceva mai încolo Stan spune că „s-a întors de la munte”. Repetăm, procurorii susţin că este vorba de discuţia din 26 octombrie. Ion Stan nu putea să spună în aceiaşi şi că urmează să meargă la munte şi că s-a întors de la munte. Deci este clar că – aici sigur – suntem în faţa unei dicuţii aranjate.

(va urma)

Legaturi:


Categorii

1. DIVERSE, Acordul cu FMI, Batalia pentru resurse, Inscenari, facaturi, ROSIA MONTANA, Servicii secrete, Tradatori si lichele, Video

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Actualitate

Comentarii

20 Commentarii la “CAZUL ION STAN (dosar “Cotidianul” si VIDEO “Exces de putere”). “Executia” fostului vicepresedinte al Comisiei SRI – RAZBUNAREA SERVICIILOR SECRETE?

  1. Pai la omul asta putem sa-i spunem si erou

  2. Sa-l fereasca Dumnezeu! Sa nu-l omoare astia!

  3. Dupa desemnarea lui MRU ca prim-ministru, parlamentarul PSD de Satu-Mare Ion Stan, sef al comisiei de supraveghere a SRI, l-a acuzat fatis ca este agent al unei puteri straine, acuzatie facuta anterior un fost purtator de cuvant al SRI, Nicolae Ulieru… Acesta declarase ca este gata sa dea detalii comisiilor parlamentare. Probabil ca le-a dat… Acest domn, Ion Stan, mi-a aparut de mult ca un domn de onoare, absolut remarcabil, comparabil cu Nicolae Iancu (ne-desemnat, desigur :), ministrul economiei ) si Antonie Iorgovan, parintele Constitutiei din anii ’90, adversar inversunat si de temut al lui Adrian Nastase si al masoneriei, lucru pentru care a fost asasinat (cancer galopant, medicii spunandu-i ca este foarte posibil sa fi fost iradiat)… Sa ne rugam pentru acest om patriot, Ion Stan, sa-i dea Dumnezeu putere si noua inima sa ii urmam curajul si dragostea de tara!

  4. @ Danielo:

    Iulian Iancu. Da, probabil cam asa.

  5. http://www.cotidianul.ro/deputatul-ion-stan-demasca-inscenarea-comandata-politic-si-pusa-in-opera-de-dna-205071/

    Declaraţie politică

    “Cazul deputatului Ion Stan” nu este un motiv de reţinut pentru Raportul privind mecanismul de verificare şi control, ori de a bloca admiterea în spaţiul Schenghen

    Am luat act cu surprindere şi nu fără oarecare îngrijorare că există opinii care încearcă să acrediteze ideea că prin respingerea de către Camera Deputaţilor a cererii Parchetului de pe lângăÎnalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind încuviinţarea arestării preventive a deputatului Ion Stan s-a creat un motiv care “va afecta România în plan extern, în privinţa MCV şi a aderării la Schengen”.

    Credem căînainte de a se fi exprimat o asemenea temere, cu nimic justificată, era oportun să se examineze în deplină cunoştinţă de cauză argumentele pentru care Camera Deputaţilor, ca reprezentat suprem al poporului, a considerat că justiţia se poate înfăptui prin cercetarea în stare de libertate a faptelor, cu privire la care se afirmă doar că ar exista indicii “de natură să conducă la presupunerea rezonabilă” a săvârşirii lor.

    Este regretabil şi de neînţeles cum asemenea aserţiuni au fost preluate ca atare şi în unele medii diplomatice de la Bucureşti, fără a exista minimul de reflecţie necesarăîn legătură cu cauzele pentru care Camera Deputaţilor a exprimat, prin votul dat, serioase rezerve cu privire la existenţa faptelor, argumentaţia şi legalitatea procedurii de instrumentare a cazului.

    Nu pot să nu observ că ceea ce Excelenţa Sa, Domnul Martin Harris, ambasadorul Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord la Bucureşti, a scris pe Twitter, în sensul că este (…)”o veste proastă faptul că noul Parlament al României a refuzat cererea procurorilor de a ridica imunitatea unui parlamentar. Nu este un început bun” (…), s-a răspândit foarte repede în media internă şi externă, contribuind, în fapt, la impunerea şi credibilizarea unui curent de opinie defavorabil, atât Camerei Deputaţilor, cât şi prezumţiei de nevinovăţie.

    Cât de departe poate fi de mine gândul că Excelenţa Sa, Domnul Martin Harris, ambasadorul Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord la Bucureşti, nu a făcut acel gest la rugămintea sau sugestia cuiva?! Asta, deoarece nu am cunoştinţă de asemenea uzanţe diplomatice.

    Această situaţie este, în principal, şi motivul pentru care simt nevoia să fac precizările ce urmează, în vederea unei corecte informări a opiniei publice şi, mai cu seamă, a presei şi a mediilor diplomatice:

    – Dosarul nr. 344/P/2012 în care este inculpat deputatul Ion Stan, instrumentat de Secţia de Combatere a Corupţiei din cadrul Directiei Naţionale Anticorupţie, se bazează, în totalitate pe denunţul calomnios al unui infractor versat, aflat în conflict cu legea penală, iniţial reţinut şi încarcerat, cercetat încă din anul 2010 pentru fraude de proporţii în legătură cu traficul de medicamente. Demascarea sistemului mafiot din reţeaua de distribuţie a medicamentelor a făcut obiectul declaraţiei mele politice din 14 februarie 2012 „Traian Băsescu şi reforma sănătăţii: între ciocanul şi nicovala mafiei transnaţionale a fraudării asigurărilor de sănătate”.

    Numeroase relatări de presăşi investigaţii jurnalistice menţionează, în ceea ce-l priveşte pe denunţător, folosit de anchetatori ca agent provocator, că acesta are la activ infracţiuni ca spălare de bani, ca urmare a contrabandei cu medicamente, fraude fiscale şi bancare, transferuri de bani în străinătate, conducerea unor reţele de traficanţi şi altele asemenea.

    – Înscenarea a fost comandată politic şi special pregătită de către Secţia de Combatere a Corupţiei din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Procurorul a solicitat eliberarea sumei de 45.000 lei în vederea organizării flagrantului înainte ca denunţătorul să mă fi contactat pentru „sponsorizare”.

    – În desconsiderarea legislaţiei şi a practicii europene în materia drepturilor şi garanţiilor procesuale cu privire la asigurarea unui proces obiectiv, imparţial şi echitabil, acelaşi procuror şi aceeaşi autoritate judiciară- Direcţia Naţională Anticorupţie – mă anchetează atât pe mine, cât şi pe denunţător, presiunea exercitată de anchetatori fiind în afara oricărui dubiu.

    – Am fost ridicat în forţăşi îmbrâncit cu brutalitate, sub ameninţarea încătuşării de către personae înarmate la vedere, din faţa sediului filialei judeţene Dâmboviţa a Partidului Social Democrat, în plină campanie electorală, fără a fi citat şi fără a exista vreun indiciu că aş refuza să mă prezint la solicitarea Parchetului. Dimpotrivă, m-am prezentat de fiecare dată când am fost solicitat de organele de anchetă. În fapt, s-a procedat la reţinerea mea ilegală, fiind încălcate dispoziţiile art. 72 alin. (3) din Constituţia României, care prevăd că reţinerea deputaţilor este permisă doar în caz de infracţiune flagrantă, ceea ce nu a fost constatat şi consemnat, conform procedurilor obligatorii prevăzute de lege în vederea realizării mijlocului de probă, deoarece nu a existat fapta.

    – La data de 27 noiembrie 2012, trei indivizi rămaşi neidentificaţi, având asupra lor valize metalice, au pătruns abuziv, în absenţa mea, în biroul în care îmi desfăşuram activitatea politică la sediul filialei Dâmboviţa a Partidului Social Democrat. Acele persoane au evacuat tot pesonalul prezent şi au ramas acolo nesupravegheate, mai mult timp, putându-se presupune fie că au efectutat o percheziţie ilegală, fie că au depus, în mod ascuns, obiecte, care ulterior să fie ridicate printr-o procedură legală, atribuindu-mi-se deţinerea lor. Deşi am sesizat imediat, în scris, acest grosolan abuz, demersul a rămas fără răspuns din partea Parchetului.

    – În cazul deputatului Ion Stan este o vădită manipulare a ideii conform căreia nearestarea mea ar obstrucţiona bunul mers al procesului penal.

    Faţă de această situaţie, rog să se observe că există o prevedere expresă a Constituţiei României, art. 72 alin.(2 ), similară prevederilor legale din alte ţări care, pe de o parte, permite urmărirea şi trimiterea în judecată a deputaţilor pentru faptele care nu au legătură cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, iar, pe de altă parte, pentru a se limita abuzul şi ingerinţele în activitatea parlamentarilor, aceştia nu pot fi perchezitionaţi, reţinuţi sau arestaţi fărăîncuviinţarea Camerei din care fac parte. În cazul meu, au existat atât o reţinere, cât şi o violare a biroului în care îmi desfăşuram activitatea politică.

    Aşadar, nimic nu împiedică organele de urmărire penală, dacă există probe, să sesizeze instanţa de judecată, lucru pe care l-am cerut public şi în mod repetat.

    Sub pretextul urgenţei, am fost supus ascultărilor şi interceptărilor electronice, filat şi filmat în absenţa unui mandat legal emis de judecător, fiindu-mi înscenate şi patru aşa-zise momente operative în care să fiu prins în flagrant. Evident că toate cele patru tentative provocatoare, în absenţa săvârşirii faptelor, au eşuat. Rog să se observe că atât legea naţională [Cod procedură penală art. 68 alin. (2)], cât şi legislaţia externă nu permit provocările şi nici lăsarea săvârşirii vreunei infracţiuni în scopul de a obţine mijloace de probă. Din cauza unor astfel de abuzuri, statul român a suferit mai multe condamnări la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

    Este adevărat, am expus, de la tribuna Parlamentului, numeroase opinii critice, cu privire la fapte de corupţie şi ingerinţe în viaţa politică, economicăşi socială a ţării, care au privit personalităţi marcante, instituţii, companii străine ori din România, ceea ce în mod cert a deranjat anumite cercuri şi grupuri de interese.

    Am obţinut a patra oară consecutiv încrederea concetăţenilor mei, într-o proporţie covârşitoare, alegătorii trimiţându-mă, din nou, în plinăanchetă penală, ce aduce mai mult cu provocarea, intimidarea şi actele de poliţie politică, în Parlamentul ţării.

    Este un motiv pentru care doresc să exprim adevărul, aşa cum este el, săîmpiedic manipularea, minciuna, delaţiunea şi impostura.

    Ion Stan

    Deputat independent în Parlamentul României

    Circumscripţia Electorală nr. 16 Dâmboviţa, Colegiul uninominal nr. 3 Voineşti

    2013, ianuarie 22

  6. Pingback: Ideologii si acoperitii lui Basescu se dau pe fata si FAC ZID IN JURUL SERVICIILOR SECRETE!/ Reclama politica penibila pentru PR-ul sefului SRI, GEORGE MAIOR, pe RTV, postul prietenului sau, Sebastian Ghita, organul de... serviciu (VIDEO) - Razboi întru
  7. Pingback: "JOS MASCA, DOMNULE PONTA! JOCI PENTRU BASESCU!" S-a ales praful si de ILUZIA USL. Regimul securist Basescu si-a gasit "mostenitor" taman printre liderii care au castigat alegerile pe valul antiprezidential - Razboi întru Cuvânt - Re
  8. Pingback: Din nou despre FLAMINIA - bomba plutitoare si otravitoare, foarte probabil si radioactiva. CINE SUNT (I)RESPONSABILII CARE NE DISTRUG SANATATEA SI MEDIUL? Litoralul romanesc si judetul Prahova in pericol - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  9. Pingback: Lobbyistul MARK GITENSTEIN si sensul lui PAX AMERICANA: "Ne-am vandut suveranitatea ca sa avem bani de... spagi pentru Occident" [VIDEO] - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  10. Pingback: Statul de "drepti" al NOILOR PROCURORI STALINISTI, Directia Nationala a Abuzului si inceputul LICHIDARII LIBERTATII DE EXPRIMARE. "Am ajuns un stat politienesc" (video) - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  11. Ce se mai aude despre Ion Stan ? Dar despre nava Flaminia?

  12. @cforce:

    Nu stim.

  13. Pingback: Premierul Ponta sustine PROIECTUL “PRISM” ROMANESC. Tara lui “SA TRAITI” si viitorul trasat de NOUA FRATIE A SECURITATII: “Implementarea unui cip in fiecare nou-nascut va deveni o procedura standard” - Recomandari
  14. Pingback: DICTATURA TOT MAI APROAPE? Serviciile secrete isi rotesc cadrele si sunt pe cale sa inchida posturile TV incomode: REALITATEA TV si ANTENA 3, LUATE LA TINTA prin procurorii politici DNA si prin ordonante cu dedicatie emise de guvernul PONTA-GHITA (SRI)
  15. Pingback: TOT INAINTE CU… SERVICIILE SECRETE! MELESCANU (SIE) se auto-propune candidat la Presedintie, MAIOR (SRI) dat ca sigur “parte a conducerii viitoare a Romaniei” de catre neo-securistul GHITA, amicul influent al lui Ponta - Recomandari
  16. Pingback: In chestiunea “ACOPERITILOR”. Auto-deconspirarea lui TURCESCU si o dezbatere ratata - Recomandari
  17. Pingback: CU CAPUL ROMANIEI PE MASA. SRI versus SIE: “cheia” alegerilor prezidentiale? - Recomandari
  18. Pingback: Ce se vede din ROMÂNIA dupa ce MASCARADA PSEUDO-MISTICA a “colonelului” TURCESCU a tras putin capacul haznalei neo-securiste: INECAREA DEMOCRATIEI SI A PRESEI LIBERE IN SMARCURILE PUTUROASE ALE MLASTINII “ACOPERITILOR”: “Int
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare