CE ESTE SUSPECT IN E-ROMANIA? De ce, cand sistemul social si economic pare ca se prabuseste, se munceste stahanovist la informatizarea Romaniei? CARUI PERICOL TREBUIE SA NE OPUNEM?
Asistam de cateva zile la un adevarat heirupism al oficialilor de a edifica societatea multilateral dezvoltata a Romaniei informatizate. Se fac mobilizari tovarasesti si patriotice, planurile cincinale se comprima in termen de cateva luni, se propun idealuri marete de transferare a intregului sistem – sanitar, administrativ, birocratic, in retele informatizate care ar elimina coruptia, cozile de la ghisee si alte neajunsuri ale invechitului sistem de administrare si guvernare. Totul are legatura, de fapt, cu proiectul eRomania si cu introducerea semnaturii electronice, asupra caruia am atras atentia acum cateva luni. Am descris acolo cateva implicatii ale acestui proiect, introdus iarasi in cel mai desavarsit dispret al dezbaterii publice si al problematizarii reale. Acum insa dorim sa evidentiem alte aspecte, cruciale am spune noi.
1. Este absolut nefireasca aceasta navalire a oficialilor nostri inspre informatizarea sistemului de guvernare si administratie romanesc in conditiile in care acesta se clatina din temelii. Vedem tot mai multe crize de sistem in diferitele dimensiuni-cheie ale acestuia – indeosebi in sistemul sanitar, sistemul educational, dar si in cel de protectie sociala. Efectiv, in conditiile crizei tot mai adancite (si prevazut a se adanci in continuare intr-un mod dramatic, exploziv), guvernul nu stie cum sa se spele pe maini mai repede de grija de a plati medici, profesori si de a plati pensii si salarii. Masurile de scadere a salariilor nu sunt decat un mic varf al aisbergului acestei crize, spitale intregi aflandu-se in prag de faliment, bolnavii dependenti de tratamente cu medicamente compensate asteptand, de pe o luna pe alta, sa primeasca lovitura de gratie a imposibilitatii de a le mai cumpara, scolile sunt tot mai dur lovite de indolenta cu care profesorii sunt platiti si tratati si se vorbeste despre conditia impusa de FMI de a le reduce drastic numarul… Pentru a nu mai vorbi de dezastrul din sistemul de pensii si din cel al asigurarilor sociale. Sau de preconizata reducere, in termeni reali, cu 50% (pentru enorm de multi, mult sub limita subzistentei!) a salariilor bugetarilor – prin trucul repetat al “concediilor fara plata” tocmai in lunile de iarna, cand si subventiile de incalzire vor fi eliminate, iar preturile vor exploda… Asadar, in toate aceste domenii enumerate structura se clatina zdravan, lovita in locurile cele mai sensibile: in oamenii care o compun. In aceste conditii, tot mai multi medici si profesori (mai ales, dar nu numai) au ales si, mai ales, vor alege, optiunea descrisa de economisti: exit – adica sa paraseasca sistemul [romanesc]. Daca nu pentru ca sunt dati oricum afara, in orice caz pentru ca nu mai pot rezista presiunilor si conditiilor in care trebuie sa munceasca.
Dar daca aceste dimensiuni cheie ale sistemului public – sanatatea si educatia – sunt pe cale sa se prabuseasca sau, oricum, sa adancesc tot mai mult intr-o criza teribila, atunci cui foloseste edificarea e-Romaniei? Cum bine observa cineva: la ce ne vor folosi cardurile electronice de sanatate, daca oricum nu vom mai avea medici si spitale in care sa le folosim? La ce ne va folosi semnatura electronica, daca oricum nu vom avea ce sa platim cu ea, avand salarii sub limita de subzistenta? Nu este ceva straniu, suspect, in aceasta graba a guvernantilor de a informatiza tot ce inseamna sistem public in Romania in conditiile de criza acuta in care ne gasim? Nu ar fi mai normal sa se preocupe guvernantii de solutii pentru a opri hemoragia de medici, pentru a ridica nivelul jos(nic) la care sunt tintuiti profesorii, pentru a avea cu ce sa plateasca pensii si salarii?
Noi consideram aceasta graba drept ceva suspect si nejustificat, care ascunde in spate un pericol, adevaratul pericol ce ne paste in viitorul apropiat…
Si ne punem si o intrebare: de ce oare sistemul public romanesc duce, pe de o parte, o politica auto-distructiva ce incurajeaza oamenii sa aleaga optiunea EXIT si, pe de alta parte, creeaza o retea in care acestia sa fie luati in evidenta electronic?
Avansam si o ipoteza: sensul acestui joc de EXIT vs. SQUEEZE este de a restrange tot mai mult accesul la resurse al oamenilor, pentru a ii putea santaja mai eficient. In conditii de raritate a resurselor primare de viata, supravegherea si controlul exercitat asupra oamenilor se pot practica mult mai usor. Asadar, e foarte posibil sa asistam la pregatirea terenului pentru… MARELE SANTAJ de care ne vorbea si Fericitul Martir Daniil Sâsoev.
2. Este la ordinea zilei pe anumite bloguri isteria, de multe ori bazata pe materiale de mana a 7-a din punct de vedere al calitatii informatiei, cipurilor si a 666. Toata puterea de informare si de combatere s-a concentrat in aceste doua fetişuri ale crestinilor postmoderni, care isi impletesc singuri cununi de slava inchipuindu-si, din fata monitorului, cum mucenicesc in pesteri si in grote. Evident, se rateaza exact esentialul – si acest lucru este numai si numai in avantajul acestui sistem mult-pomenit. Esentialul consta tocmai in acest proiect/proces de informatizare a intregului corp administrativ/guvernamental/ public. Guvernarea electronica, semnatura electronica, umbra electronica, iata premisele instaurarii unei societati transparente TOTAL in fata ochiului omniprezent al Big Brotherului. O societate prinsa complet in panza de paianjen a RETELEI. Adica o societate orwelliana.
O Romanie informatizata, care ar presupune ca fiecare cetatean sa aiba o eticheta electronica sub forma semnaturii electronice, nu ar fi, de fapt, un prim pas catre acea lume visata de utopistii internetului: Internet of Things? O lume in care fiecare obiect ar avea atasata o eticheta electronica (RFID sau altceva) si in care ar fi, astfel, integrat intr-un circuit omniprezent. Pericolele sunt recunoscute chiar de cei care sustin acest proiect:
„Aceste tehnologii ne duc, de asemenea, la o confruntare făţişă cu probleme legate de tipul de societate pe care vrem să îl creăm (de exemplu, societatea controlului). Tehnologiile omniprezente (invazive faţă de viaţa intimă) sunt în mod evident legate de probleme care depăşesc aspectele pur tehnice, şi care trebuie abordate de autorităţile publice.”
In alta parte, Internet of Things este descris astfel:
Imaginati-va un numar enorm de smart tags interactionand intre ele si transmitand informatie de la unul la altul, in cadrul unor sisteme centrale si descentralizate. Imaginati-va cum obiectele reale din lume ar fi identificate prin RFID avand o prezenta digitala individuala. Aceasta dimensiune viitoare a tehnologiilor gen RFID este numita Internet of Things (IOT).
Desi programul avea stabilit drept tinta anul 2009, mare lucru nu au reusit cei de la Bruxelles sa transpuna din el in mod concret.
Asadar, tehnologie omniprezenta si invaziva, societate a controlului, etichetarea electronica a obiectelor din lumea reala. Cui ar folosi toata aceasta constructie faraonica virtuala, in conditiile in care lumea reala se afunda tot mai mult in crize structurale? Edificarea acestui Moloh virtual,deocamdata oricum la stadiul de proiect măreţ si nu la cel de realitate, care are in spate o intreaga filosofie a organizarii si controlarii lumii, credem ca este realul pericol fata de care se cer a fi facute cele necesare constientizarii si respingerii argumentate. Dar nu prin intetirea unei spaime irationale fata de cipuri sau coduri, nu prin discutii interminabile despre numarul si culoarea dungilor din codul de marfuri, ci prin respingerea principiala a acestui gen de societate in care supravegherea si controlul ar deveni lege si ar fi practicate la o scara neimaginata pana acum in istoria omenirii.
Pentru a reveni la aplicarea acestor tehnici avansate de etichetare electronica a persoanei, anume tehnologia RFID cuplata cu prelevarea datelor biometrice ale persoanei, avem de-a face, astfel, cu o societate care cultiva suspiciunea reciproca si supravegherea omniprezenta.
Pericolul a fost punctat ca atare si de Biserica noastra, prin Sinodul Mitropolitan de la Cluj, condus de Inaltul Bartolomeu Anania:
Argumentul că acest sistem de supraveghere contribuie la identificarea şi urmărirea delicvenţilor constituie o ofensă la adresa întregului popor român, care nu poate fi tratat ca o bandă de infractori. Dimpotrivă, acest sistem de supraveghere e un atentat la libertatea şi intimitatea oamenilor, drepturi consfinţite nu numai de legile civile, ci şi de normele religioase. E ca şi cum un duhovnic ar divulga secretul spovedaniei, fapt aspru pedepsit în rânduielile bisericeşti, dar cu drept de cetăţenie în sistemul transparenţei fără perdea. Biometria nu numai că nu o sancţionează, dar, dimpotrivă, o legiferează, omul fiind tratat nu ca făptură a lui Dumnezeu, înzestrată cu suflet, inteligenţă şi libertate.
Dar si de IPS Teofan, in pastorala de Pasti a anului 2009:
Legalizarea acestor practici si plasarea lor in sfera normalitatii se inscriu intr-o conceptie de viata totalmente contrara Evangheliei, traditiei neamului nostru si bunului simt al romanului. Daca la aceasta adaugam diferitele tendinte actuale de impunere a unor sisteme tot mai sofisticate de supraveghere a omului, de ingradire a libertatii si intimitatii lui, tabloul culturii mortii se completeaza spre o neliniste tot mai adanca a oamenilor.
Asadar, lupta noastra trebuie sa fie impotriva acestei culturi a supravegherii, culturi a mortii si a constrangerii, caci dintotdeauna lupta noastra a fost impotriva incepatoriilor rautatii, si nu impotriva instrumentelor prin care am fost luptati. Lupta cu atat mai importanta cu cat Romania, intr-adevar, se afla in avanposturile experimentelor facute de “puternicii pamantului”. Dar aceasta lupta trebuie dusa in Biserica, si prin Biserica. Unii vorbesc acum, tardiv, de unitate, dupa ce au facut tot ce se putea ca sa rupa si sa faca imposibila aceasta unitate, deoarece au dus lumea pe piste false, si incitand la actiuni care duc la ruperea de Biserica si la auto-izolarea ortodocsilor.
Dupa cum am aratat, exista arhierei care impartasesc aceasta neliniste cu privire la genul de societate a controlului care se construieste. Exista parinti si manastiri care s-au opus si se opun in continuare acestor mecanisme de supraveghere si evidenta a populatiei. Aveam o baza de la care se putea pleca in aceasta atitudine de rezistenta fata de planurile controlului total.
De ce, in aceasta rezistenta fata de actele noi cu cip, nu s-a incercat pastrarea acestui front unitar?
De ce s-a mers in extreme, ajungandu-se la afirmatii precum ca primirea cipurilor este lepadare de Hristos, sau ca cipurile sunt totuna cu 666, afirmatii ce nu pot fi sustinute de nimeni din Biserica din punct de vedere teologic si tehnic si care nu te expun decat ridicolului, discreditand din start orice demers cu potentiale sanse de izbanda?
De ce s-a indemnat lumea sa iasa din sistem, incitand astfel la auto-izolarea credinciosilor si la slabirea prezentei lor in lume?
De ce s-a incitat la isterie si la crearea de psihoze fetişiste, reducand pozitia ortodoxa la una talibana, cipo-centrica dupa cum se exprima un reputat parinte teolog cunoscut tocmai pentru rezistenta sa impotriva acestor acte?
Punem aceste intrebari deoarece lucrarea celor care au dus si duc lumea din Biserica pe piste false nu face decat sa ajute sistemul in aplicarea experimentelor sale de control si supraveghere. Unitatea e sparta, ierarhii sunt batjocoriti si se pregateste terenul pentru nepomenirea lor, psihoza fetişista e in floare, oamenii sunt risipiti, nedumeriti si pusi pe drumuri de vajnici lideri de opinie care nu se dezlipesc, insa, de internet. Pentru ca, dupa cum spune parintele Proclu, ai nostri sunt contra la ai nostri…
Rezistenta noastra, atat cat mai e posibila, trebuie dusa insa avand ca baza continua “starea de prezenta”, rugaciunea cat mai deasa si mai intensa, lupta de zi cu zi cu propriile patimi, lupta pentru renuntarea la pacat, la viata lumeasca si la tot ceea ne stapaneste si ne impiedica sa dobandim si sa pastram harul Duhului Sfant. Si sa nu uitam, cand omeneste, singuri, putem face prea putin, in schimb, duhovniceste si impreuna, putem face chiar ceva care sa conteze inaintea lui Dumnezeu:
Ca uite cum e: asa lucreaza Duhul Sfant la crestini: trebuie sa ascultam a nu ne razboi – eu si cu tine si cu acela, noi avem aparte. Nu, ca sa spun… adica Duhul Sfant asa lucreaza, daca noi avem smerenie si trebuie sa ascult, si daca conducerea gaseste o metoda, ori poate ingaduit de Dumnezeu, atuncea noi trebuie sa ne rugam pentru conducatori, sa-i lumineze Duhul Sfant si cu cat ne rugam, Duhul Sfant va lumina mintea lor, ca sa spuna asa: adevarul e aicea, cum spun amu`: cei mici sa respecte pe cei mari. Iar cei mari sa aiba mila de cei mici. (…) Ca daca e ingaduit de la Dumnezeu, aiestea vin din cauza pacatelor: nu ne ducem la Biserica, ne invatam a ne dusmani, ne tragem la judecati, ca[u]tam fiecare sa luam viata fiecaruia. Vai de mine, suntem de plans! (Parintele Proclu Nicau)
Domnului sa ne rugam: Doamne, miluieste!
…pentru ca milostiv, bland si lesne iertator sa ne fie bunul si iubitorul de oameni Dumnezeul nostru si sa intoarca toata mania care se porneste asupra noastra, sa ne izbaveasca de mustrarea Lui cea dreapta care este asupra noastra si sa ne miluiasca pe noi…
- Vezi si starea proiectelor in grupajul realizat de Hotnews: Haosul din strategiile si sistemele de e-guvernare din Romania: Cum s-au pierdut 9 ani si miliarde de euro
- Asociatia Sfantul Daniil Sihastru: Avizul Comitetului Economic și Social european privind identificarea prin frecvențe radio (RFID)
- Familia Ortodoxa:
Rezultate reale sau trucate în Elveţia? “Le Temps” despre noua eră a supravegherii totale
A se vedea si nr. 3 al revistei (pe cand se numea Presa Ortodoxa)
- De pe siteul nostru:
“Noua Ordine Mondiala a facut din Ortodoxie inamicul numarul 1″
Pasapoartele biometrice: mituri eterne si temeri justificate
Concomitent, se fac avansuri si planuri asupra microcipurilor care ar putea detecta gandurile oamenilor:
- Capital: La ce mai lucrează cercetătorii Intel: Detectarea gândurilor umane
- Asociatia Sfantul Daniil Sihastru: Aspecte etice ale implanturilor cu dispozitive electronice în corpul uman
Lumea … o Societate Comerciala?
Se spune ca pentru a fi competitiva si a realiza profit, o Societate Comerciala nu ar trebui sa aiba nici prea multi patroni, dar nici prea multi angajati.
Daca ar fi o inflatie patronala, atunci fiecaruia dintre patroni nu i-ar reveni decat un castig nesemnificativ, rezultat al impartirii profitului la un numar prea mare ; un alt neajuns al acestei situatii ar fi acela ca fiind prea multi patroni, nu vor putea fi suficienti angajati (slujbasi), iar cei cati ar mai fi, ar trebui sa asculte de ordinele prea multor « stapani », fapt ce ar putea duce la anarhie. Anarhia in acest caz s-ar putea numi « faliment ».
Daca in schimb, in acea Societate ar exista un numar prea mare de « angajati », atunci costurile ei de productie ar deveni prea mari, iar profitul prea mic.
Ca atare, « stapanii » decid trecerea in somaj a excedentului de angajati, spre profitabilizarea sau eficientizarea activitatii economice. Totusi, ei nu vor putea renunta la intregul corp de angajati, caci, daca ar face-o, nu ar mai avea cine sa-i mai slujeasca. E drept ca in societatea moderna, omul, treptat, treptat, tinde sa fie inlocuit de masinarii, care mai de care mai performante, aduse in scopul de « a-i usura » munca. Foarte multumit, omul nostru se bucura ca nu mai trebuie sa munceasca atat de mult, atat din greu, masinaria preluandu-i o mare parte din sarcini. Pentru angajator, masinariile sunt si mai profitabile. Ele nu protesteaza, nu ameninta si nici nu fac greva, nu cer concedii platite si nici salarii prea mari, in plus, sunt si mai eficiente. Ele au insa si un cusur : il vor indeparta pe om din societate, izolandu-l de semenii sai, dar si de sine insusi. Din lupta intre om si masina, iata ca masina si-a invins creatorul.
Cineva spunea odata o poveste, care, ca orice poveste, inchidea in sine un mare adevar. Ea suna cam asa:
Era odata un arab, ce-si ducea viata alaturi de camila sa, haladuind prin pustietatile Saharei. Intr-o seara, facandu-se foarte frig afara, pe cand arabul se incalzea in cortul sau, camila, infrigurata, isi bagase botul in cort, dorind sa se incalzeasca si ea la focul imbietor ce ardea in soba improvizata de stapanul cortului. Acesta, vazand animalul in pragul cortului, da sa-l alunge, dar intr-un tarziu se indupleca, cedand la rugamintile camilei de a fi lasata sa-si incalzeasca macar botul. Cateva ceasuri mai tarziu, pe cand arabul se si culcase, camila patrunsese in cort nu doar cu botul, asa cum se invoise cu stapana-su, ci pana la cocoasele sale. Arabul, trezindu-se o vede, da sa o alunge, dar dansa reuseste sa-si induplece din nou stapanul sa o lase sa se incalzeasca, fiindu-i tare frig. Zis si facut, stapanul cedeaza rugamintilor ei si o lasa sa se incalzeasca. Cand s-a mai trezit din somn, insa se vede numai bine lovit de copitele animalului, intrat cu totul in cortul sau si dat afara in frigul diminetii, putin inainte de rasaritul soarelui.
Povestea poate avea o multime de interpretari, dar iata ca acum, in miez de iarna, cu drumuri inzapezite si sate izolate, cu scoli inchise din pricina nametilor, cu guvernanti stransi rau la punga, cand vine vorba de popor, cu un Presedinte care spunea ca « scoala romaneasca scoate tampiti », iar cultura generala poate fi suplinita cu succes de internet, ma si mir cum de nu s-au gandit « stapanii » la o « solutie » demna de asa idei “luminate”. Ce-ar fi daca, in loc de scoli, ce consuma chipurile prea mult (ba intretinere ; ba caldura ; ba salarii pentru profesorii vesnic nemultumiti ca nu doresc sa mai creada in Pacaliciul de la Cotroceni, ce le promitea 6% din PIB si cu care incheiasera Pacte si armistitii, ca-n vreme de razboi), s-ar infiinta « Scoala on line » ?, ca tot a patruns calculatorul de zor si-n scoala propriu-zisa .
Nu-i asa ca si-ar lua statul o grija de pe cap ? ca tot se vrea el un stat anti-social. Vrei sa-ti educi copilul ? Platesti ! Ii cumperi un PC, sa zicem ca deja i l-ai cumparat si-l foloseste. Ii cumperi un program de calculator, cu licenta bineinteles, care sa-i inlocuiasca profesorul real din scoala, cu unul virtual, mult mai atractiv, mai « cool » .
Si iata cum profesorul nostru, incantat nevoie mare, de asa achizitie in scoala se va trezi la un moment dat, asemeni arabului din povestea noastra, izgonit de interesanta masinarie a Gigabitilor.
Intr-o conferinta tinuta in anul 2006, Octavian Paler, vorbind “Cu melancolie despre barbari” spunea ca in America, intrebati fiind niste STUDENTI cand – in ce an – s-a nascut Iisus Hristos, acestia nu au stiut ce sa raspunda. In schimb, erau deosebit de informati atunci cand li s-a pus o intrebare din biografia unui oarecare sportiv.
Iata catre ce ne putem indrepta. Profitabilitatea e necesara societatii umane, insa dusa dincolo de orice limite, conduce la autodistructia acelei societati. Acelasi Octavian Paler spunea ca « filosofia a aparut cand din doi oameni, unul s-a uitat in jos, spre pamant, spre materialitate, iar celalat a privit spre stele. Nu se poate ca toti sa priveasca spre stele […], dar nici nu se poate imagina o societate in care toti membrii ei sa priveasca numai in pamant ».
@Bellum religio
Cred ca doar aici, pe acest site sau alte site-uri asemenea, gasesc oameni care sa constientizeze ca industrializarea excesiva duce la falimentul intregii societati. Cu exceptia celor putini, care detin banii, resursele si controleaza aproape totul.
De ani de zile, in diverse discutii cu prieteni, cunoscuti, colegi de serviciu, incerc sa le explic punctul meu de vedere, in legatura cu introducerea masinariilor, in locul oamenilor.
Un om care munceste, castiga bani. Cu banii aceia isi plateste telefonul, caldura, curentul, cumpara haine, cumpara mancare, creste copii … Este putin mai neprofitabil decat o masinarie, dar asta nu conteaza. Toti suntem oameni si trebuie sa traim ca oameni, fiecare cu slabiciunile sau virtutile sale.
Deci, datorita oamenilor care muncesc si castiga bani, merge inainte si prospera intreaga societate; patronii si angajatii fabricilor de imbracaminte, de incaltaminte, crescatorii de animale, societatile de telefonie, s.a.m.d.
Depinde fiecare dintre noi de castigul si modul in care isi cheltuieste banii, celalalt. Si asa si este normal. Sa fim oameni, sa fim dependenti unul de celalalt si sa ne pese de ceilalti.
In momentul in care concediezi oameni si introduci in locul lor masinarii, poti obtine costuri de productie mai mici, productie mai mare pe scurt, cresterea rentabilitatii si a profitului.
Asa s-ar parea, dar de fapt este o amagire. Pe termen lung, falimentul este inevitabil.
Pentru ca masinariile nu platesc telefoane, nu cumpara mancare, nu se imbraca, nu cresc copii, nu cumpara caiete … Masinariile nu consuma si deci nu contribuie la prosperarea societatii.
Oamenii aceia care au fost concediati, nu mai au servici, nu mai au nici-o sursa de venit, deci nu mai consuma. Faptul ca “X” intreprindere a concediat jumatate din angajati si a introdus masinarii performante, in felul acesta obtinand productie mai mare si preturi de vanzare mai mici, este doar o amagire. Pentru ca oamenii care au fost concediati, nemaiavand o sursa de venit, implicit nu mai cheltuie, deci nu mai cumpara.
O productie mai mare si la costuri mai mici, dar care nu ai cui sa o vinzi, deoarece oamenii, cei carora le este destinata productia nu au cu ce sa cumpere, inseamna FALIMENT.
Am auzit tot felul de replici aiuritoare, de genul: “sa se angajeze in alta parte, sa se duca in nu stiu ce domeniu” … Pai in toate domeniile se face industrializare si se concediaza oameni. Acea “pisica moarta” pe care incearca fiecare patron s-o arunce in curtea celuilalt, se va intoarce la el, indiferent cat de mare, destept, bogat, frumos sau cool ar fi patronul respectiv.
In toate trebuie sa existe o masura, trebuie sa existe CUMPATAREA si DRAGOSTEA fata de oameni.
“Caderea” comunismului si deschiderea granitelor a fost o portita de salvare pentru asa zisul occident, pentru ca ne-au transformat in piata lor de desfacere. Altfel, probabil ca s-ar fi prabusit tot acest sistem capitalist, bazat doar pe rentabilitate si profit cat mai mare, calcand de multe ori pe cadavrele oamenilor. Dar aceasta piata de desfacere, fostul bloc comunist, s-a invechit. Nu mai exista bani pentru sustinerea productiei capitaliste, deoarece si-au batut joc si de acesti oameni, aducandu-i la somaj si saracie.
Deci, pentru cine produc sau vor mai produce patronii industializati, computerizati si super manageriati?
Intregul univers a fost creat pentru OM. Cand incerci sa elimini omul si sa schimbi “targetul” beneficiilor, intervine automat falimentul.
Icoanele moderne ale omului insingurat.
@Un crestin ortodox:
Dupa ce Dumnezeu a zidit toata creatia irationala, la urma, prin sfat dumnezeiesc a zis: «Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra» si luand tarana l-a zidit pe om, suflandu-i in nari « suflare de viata ». Si s-a facut omul Om.
Pentru ce l-a facut Dumnezeu pe om?
Cu totii spunem ca din iubire. L-a inzestrat cu tot ce-i trebuie, i-a dat minte, sa gandeasca; i-a dat maini ca sa munceasca ; i-a dat picioare sa umble ; i-a dat totul, caci l-a inzestrat cu Chipul Sau si nu i-a cerut mai nimic sau tocmai, pentru ca i-a dat totul, i-a cerut totul. I-a cerut sa-i asculte porunca, adica i-a cerut sa fie Liber si sa fie Viu.
Dar omul nostru, vazandu-se atat de devreme stapan peste toate cele create, si-a luat stapanirea prea in serios si « facut-o de oaie » cum se spune in popor. A vrut sa incerce un experiment. « Ce-ar fi daca as muri putin ? Chiar as muri ? », si-a zis el. « Hai sa mananc, ca si-asa nu ma vede ». Si a mancat.
Atunci a fost judecat si izgonit. De unde a fost izgonit ? Din « Viata » am putea spune, caci omul si-a aruncat icoana dinauntrul sau si a schimbat-o cu icoane din exterior. Si „prin schimbat icoana dinauntru” trebuie sa intelegem nu „distrus acea icoana”, caci nu a putut sa distruga acest Chip, caci daca i-ar fi fost cu putinta, ar fi facut-o, ci doar a opacizat-o, a patat-o sau a acoperit-o cu altceva. Astfel a ajuns sa se inchine la cele ce lui ii datorau inchinare. S-a inchinat pana si la animale, facandu-si zei din piatra, din bronz, din aur si l-a uitat pe Dumnezeu.
Vor spune unii, dar noi nu ne mai inchinam la bolovani, la lemne, la statui, … la animale. Oare?
Statuile zeilor omului modern sunt aceleasi, dar cu o alta forma.
Au motoare si alearga ca vantul pe autostrazi. Au telecomenzi si multe canale. Au dispozitive hardware si software performante. Au joystick-uri si lumi paralele, din care cu greu te poti desprinde. Au tot felul de „facilitati”, doar, doar sa te inchini lor cat e ziua de lunga. Au perversiuni si cruzimi pe care nici animalele, in lipsa lor de judecata, n-au fost instare vreodata sa le faca. Iata, niciun animal nu ucide din placere, el ucide pentru a se hrani sau apara.
„Toate sunt bune, dar nu toate sunt si de folos” ne spune apostolul. Sa spunem ca sunt bune toate acestea ori, mai curand, DOAR UNELE dintre ele, dar doar atat timp cat noi le stapanim, iar nu invers. Dar daca noi am uitat ca sufletul e calaretul si trupul, calul si am inversat rolurile, ce fel de plata sa asteptam?
Dar cum nu se poate fapta fara plata, iata ca vine si reversul medaliei, iar omul ancorat in hedonismu-i fara margini se vede dintr-o data aruncat afara, de data aceasta nu din Eden, ca in vechime, ci din lumea pe care tocmai el a creat-o.
Oare blestemul „creatorului” este sa fie mereu izgonit de propria-i creatie?
Scriind aceste randuri, mi-a venit in minte o situatie: spunea cineva odata, ca fiind intr-o gara italiana a cerut unui hamal sa-l ajute la caratul bagajelor. Acesta, care canta de zor “O sole mio”, intrerupt fiind din cantarea sa, ii raspunde calatorului astfel: “Nu. Astazi am mancat”. Acesta era un om liber. Era liber in saracia sa si canta, nepermitandu-i cuiva sa-i tulbure acea farama de libertate, care pentru el insemna totul. Vedeti, pentru noi apare de neinteles reactia acelui sarac, care nu se stie daca a doua zi ar fi avut ce sa manance. Ba, chiar am fi gata sa-l condamnam ca-i un lenes si e asa si pe dincolo, ca nu se supune regulilor noastre. Dar el ramane in continuare un om liber, ce a avut taria sa nu se gandeasca la ziua de maine, ci sa traiasca, repet, SA TRAIASCA din plin prezentul sau. Noi uitam de multe ori sa traim in prezent. Ne ancoram fie in trecut, fie scormonim in iluziile viitorului, dar uitam ca existam ASTAZI. Daca l-am intreba pe Dumnezeu, “Ce Te surprinde cel mai mult la oameni?” Dumnezeu ne va raspunde poate: “…Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul, iar astfel nu traiesc nici prezentul si nici viitorul. Ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait”. Daca L-am mai intreba: “Ca un Parinte, care ar fi câteva din lectiile vietii, pe care ai dori sa le învete copiii Tai?” Dumnezeu ne-ar raspunde: “…Sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin…” “Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?” Dumnezeu ne va privi zambind si va spune: “Doar faptul ca sunt Aici, INTOTDEAUNA”. (O. Paler)