CERN, “particula lui Dumnezeu” si TEORIA BIG-BANG-ului primordial

4-07-2012 1 minut Sublinieri


Mai multi cercetatori de la Organizatia Europeana pentru Cercetare Nucleara (CERN) au participat la o conferinta de presa, unde au anuntat ca bosonul Higgs, supranumit “Particula lui Dumnezeu”, a fost descoperit.

UPDATE: Savantii de la Geneva au anuntat ca sunt aproape siguri ca au descoperit bosonul Higgs. Acestia au precizat totusi ca trebuie sa mai faca teste pentru a fi 100% siguri ca au gasit ceea ce cautau.

Anuntul a fost primit cu aplauze furtunoase. Profesorul Peter Higgs, cel care a prezis existenta acestui particul, a precizat ca nu se astepta ca aceasta descoperire sa aiba loc in timpul vietii sale.

Prima oara cand fizicienii au afirmat ca bosonul Higgs exista a fost in 1964. Peter Higgs, profesor la Universitatea Edinburgh si cel dupa care a fost numita particula, participa si el la conferinta de miercuri. Un VIDEO in care e explicat bosonul Higgs pe intelesul tuturor, aici.

In acest moment, cercetatorii sunt in proportie de 99.99% siguri ca particula a fost gasita. Acest lucru este cunoscut si sub denumirea de “nivelul patru sigma“. Conducerea de la CERN le-a cerut savantilor sa atinga “nivelul cinci sigma” ceea ce inseamna sa fie siguri in proportie de 99.99995% ca bosonul Higgs a fost descoperit.

Aflarea “particulei lui Dumnezeu” este considerata esentiala in descifrarea Universului.

Fizicienii sustin ca rolul ei este de a da masa particulelor care alcatuiesc atomii. Fara aceasta masa, particulele ar calatori prin cosmos cu viteza luminii, fara a fi capabile de a se uni pentru a forma atomi, care alcatuiesc tot ceea ce cunoastem din Univers, de la oameni la planete.

Rolul acceleratorului de particule de la Geneva este de a ciocni fascicule de protoni la viteza luminii, pentru a recrea conditiile care au existat cu o fractiune de secunda dupa Big Bang. Daca teoriile fizicienilor sunt corecte, cativa bosoni Higgs ar trebui sa fie creati in fiecare trilion de ciocniri, inainte de a se descompune rapid.

Aceasta descompunere ar urma sa lase in urma o “amprenta” care sa fie observata pe graficele cercetatorilor. Desi pana in prezent au fost avut loc peste 1.600 de trilioane de ciocniri, mai putin de 300 de potentiali bosoniHiggs au fost produsi. Acum, mai multe surse sustin ca doua echipe diferite de savanti, care au organizat separat experimente, au reusit sa descopere urme ale particulei.

Nota noastra:

Asadar, bosonul Higgs sau “particula lui Dumnezeu” este util si cautat inclusiv pentru a demonstra teoria Big-Bangului. Poate vor exista si alte consecinte concrete ale experimentelor, cu posibile efecte distructive (asa cum cercetarile inaintate ale lui Einstein au putut “ajuta” la crearea bombelor atomice). Teoria Big-Bangului este esentiala pentru scientistii atei care isi iau rol de preoti, parasind domeniul legitim al stiintei, transformand ipotezele de cercetare in dogme axiomatice si promovand asiduu teoria evolutionista.

Despre experimentele de la CERN, Big-Bang si scientismul gnostic, a se citi si:


Categorii

1. DIVERSE, Opinii, analize, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului

Etichete (taguri)

, , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Rânduială de rugăciune în Postul Paștilor

Comentarii

45 Commentarii la “CERN, “particula lui Dumnezeu” si TEORIA BIG-BANG-ului primordial

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Bosonul Higgs nu are de-a face cu demonstratia Big-Bangului, e doar mentionat BB-ul pentru ca e un subiect social-fierbinte (evolutia-generalizata, total acceptata de ‘oamenii normali’, etc…) si ca are o legatura oarecare cu bosonul, in sensul ca daca o stare super-comprimata a materiei primordiale ar fi existat, care a ‘explodat’ (BB-ul) atunci am avea nevoie de instrumente teoretice de genul acesta pentru a vorbi/descrie acea situatie, dar concluzia ca BB-ul ar fi existat se face pe baza fizicii ‘obisnuite’ in urma masuratorilor astronomice, si mai ales in urma unor presupuneri suplimentare care ar putea foarte bine sa nu fie valabile (lucru despre care nu se vorbeste cu voce tare).

    E adevarat in schimb ca fizicienilor mai speculativi le place sa vorbeasca despre ce s-ar fi petrecut intr-o astfel de situatie speciala a materiei, despre universuri paralele, etc. Bosonul insa are de-a face numai cu modelul standard din teoria particulelor elementare (exceptand gravitatia), si teoria ar putea fi aplicata intr-un fel sau altul la scenariul cu BB-ul, ceea ce s-a facut si cu teoriile mai vechi (Relativitatea Generala), aplicate tot intr-un fel mai degraba decat intr-altul, si s-a ajuns la concluzia ca am fi putut avea un BB acum cateva bilioane de ani (daca modul cum s-a construit scenariul e cel adevarat).

    Deci teoria bosonului nu are de-a face deloc cu BB-ul, e o terie fundamentala a fizicii, care a fost foarte greu de testat experimental in orice fel pana acum (existenta bosonului), dar in principiu ar putea fi aplicata la un scenariu de genul BB-ului (desi nu aduce dovezi suplimentare in sprijinul teoriei BB-ului), ceea ce ziaristii n-au putut scapa din vedere. 🙂 ( un soi de articol speculativ, ca alea in care se spune ca se pare ca a fost gasita viata prin univers, pentru ca exista anumite indicii ca ar fi acolo niste factori favorabili vietii ).

  2. Dumnezeu a zis Bang!… si a fost un Big Bang!

  3. Astia alearga dupa “Fata Morgana”. Petre le-o “virit” bosonul in cap.

  4. @nelu și sherlock_holmes: dacă nu înțelegeți fizica modernă încercați să nu vă bateți joc de ea. Fizica cuantică, de exemplu, poate explica multe adevăruri din învățătura Sfinților Părinți. Totul depinde de cine o aplică. La fel e vorba și de fizica relativistă. Dumnezeu dacă ne dorea proști nu punea în om dorința de a căuta și de înțelege lucrurile. Acum că unii au rătăcit drumul nu putem învinui pentru asta fizica modernă.

  5. @Saurian:

    Pana una alta nu iti bate joc tu de ceilalti comentatori. Acolo se ironiza pretentia mediatica de a descoperi marele secret al big bangului si al particulei lui Dumnezeu.

  6. Big Bang-ul este, la propriu, o poveste de adormit copiii, care nu poate fi “confirmata” de existenta unui boson mai mult decat este confirmata de existenta, sa zicem, a unui electron.

    In general, teoriile acestea ce tin de particulele elementare sunt destul de greu, daca nu chiar imposibil, de explicat maselor largi.

    La acest nivel lucrurile sunt matematizate intr-o maniera la care au acees f. putini specialisti si deci pot deveni extrem de speculative iar rezultatele si concluziile, manipulabile de un grup f. restrans de oameni.

    Partea experimentala este si ea, de asemenea, foarte speculativa, atat vreme cat se bazeaza pe niste masuratori indirecte facute pe baza altor masuratori indirecte care, la randul lor, contin rezultatele altor masuratori indirecte combinate apoi cu nu stiu ce modele statistice suprapuse pe nu stiu ce modele teoretice i-a trasnit nu stiu cui prin cap.

    Eu am mari dubii vis-a-vis de aceste rezultate, atata vreme cat ele sunt oricum f. greu de verificat si, pe langa asta, mai sunt si scremute sub o presiune financiara imensa.

  7. @silviu: le ai cu fizica? Dacă da, aș vrea să discutăm puțin. Id-ul meu de yahoo mess este soujirou_seta2004

  8. @ Saurian

    “Fizica cuantică, de exemplu, poate explica multe adevăruri din învățătura Sfinților Părinți.”

    Nu imi este clar la ce te referi, dar, generic vorbind, fizica cuantica, indiferent de cum este aplicata, la ce nivel de profunzime, samd, ea NU va putea niciodata sa ofere raspuns vis-a-vis de un fenomen duhovnicesc. De ce ? Din simplul motiv ca este limitata la cele MATERIALE.

    Planul duhovnicesc al existentei nu este un plan material ceva mai greu de sesizat, aflat pe un nivel cuantic nu stiu de care sau intr-un plan cu o vibratie nu stiu de care. NU !

    Planul duhovnicesc este IMATERIAL, dincolo de aceasta lume, desi in stransa legatura cu ea. Asadar, nu poate fi sondat, experimentat, explicat prin metodele stiintifice de studiere a materiei, fie ea cuantica, sub-cuantica sau de orice alta natura.

    Aici se poate cadea, pe nesimtite, si intr-o erezie destul de grava: daca Dumnezeu poate fi cumva cercetat sau explicat prin metodele stiintifice ce se aplica, altfel, acestei lumi materiale, atunci inseamna ca si El este, chiar daca la un nivel f. sensibil, material => in loc sa fie Creator este creatura, cu nimic deosebit in esenta de lumea pe care se presupune ca a creat-o din nimic.

  9. @Lucian: Uite un exemplu: Fizica cuantică ne învață că toate sunt strâns legate între ele și se influențează unele pe altele. Tocmai de aceea se pune accent pe curățirea omului până și în gânduri. Gândurile negre în legătură cu un om influențează fizic pe omul față de care avem acele gânduri chiar dacă ne ascundem perfect. La fel și cu gândurile bune.

  10. Ma tem ca principiul al doilea al termodinamicii si descoperirea ADN sunt dovezi mai certe ale existentei lui Dumnezeu decat vor putea descoperi vreodata cautatorii bosonului de aur. Cu riscul de a ma repeta, afirme acestea. Cei pasionati de stiinta cu buna credinta in Dumnezeu vor confirma oricand aceste dovezi la indemana oricui si irefutabile.

  11. Știința contemporană este și ea politizată, interesele financiare, de dominare și de degradare a oamenilor fiind cele care dictează în mentalitatea personală sau colectivă.

    Sunt mulți dintre scientiști, ateii autosuficienți, care consideră, în mândria lor, că lumea poate fi explicată complet prin legi fizico-matematice și apoi configurată după bunul plac prin tehnologie. Aceștia nu au repere spirituale, nici morale, și scopul existenței lor este de a crea un rai terestru etern, căutând să prelungească viața aceasta cu cât mai multe patimi autodeificatoare și pentru cât mai mult timp.

    Mai sunt unii scientiști care amestecă imaginația științifică cu speculația filozofic-spiritualistă, alunecând într-o concepție gnostic-panteistă despre lume cu oarecari valori morale. Revelația dumnezeiască – singura sursă și metodă de cunoaștere care nu afectează lumea cercetată de om – este, dacă nu minimalizată, amestecată cu tot felul de plăsmuiri old- și new-age-iste care deformează înțelegerea corectă a sensului vieții și al lumii.

    Dar, mai sunt și unii oameni de știință, care-și întemeiază demersul și rodul cercetării lor în actul reciproc al iubirii dintre ei și Dumnezeu. Astfel, cunoștința lor se bazează pe împletirea Revelației dumnezeiești cu urcușul moral, duhovnicesc și științific, iar descoperirile lor descriu pe de o parte conținutul inteligibil al lumii, dar pe de altă parte și apofatismul (taina inepuizabilă a) creației și al Creatorului ei.

    Eu zic să fim prudenți atât în acceptarea noilor „teorii” (unele de sorginte panteistă materialistă), cât și în condamnarea în bloc a tuturor oamenilor de știință și a ideilor lor. Părintele Stăniloae spunea că nu avem teologi care să aprofundeze „teologia mișcării” creației (a derulării și dezvoltării ei spatiale, temporale și spirituale) în lumina Revelației dumnezeiești și a științei smerite, sincere și slujitoare omului atât în vindecarea de patimi, în sporirea comuniunii dintre noi, cât și în sfințirea lumii.

    Recomand și http://www.scribd.com/doc/99138367/Sensul-Creatiei

  12. Am citit undeva ca aceasta obsesie de a descoperi particulele sub-atomice este o ispita demonica. Asa cum Dumnezeu iubeste armonia si unitatea, tot asa diavolul cauta sa dezbine, sa scindeze. Este trist ca suntem intr-o asa infrigurata cautare a unor particule sub-atomice, cu uriase eforturi intelectuale si materiale, cand de fapt suntem chemati sa fim liantul unitatii cosmosului creat :
    “Adam avea drept scop ca, utilizand corect puterile lui unificatoare, sa realizeze in act unitatea in potenta, unificand si astfel suprimand cele patru mari diviziuni ale universului: diviziunea omului in barbat si femeie, a pamantului in paradis si lume locuita, a naturii sensibile in cer si pamant, a naturii create in sensibila si inteligibila si, in fine, cea de-a cincea, cea mai inalta si negraita diviziune: intre creatie si Creator.”

  13. În plus tb să nu uităm, că indiferent de aportul bosonului la teoria BigBangului, chiar aceasta ne spune, că este imposibil să ştim/aflăm, ceaa ce s-a întâmplat mai înainte de timpul lui Heisenberg, adică 10 la-43 sec după BB. În consecinţă, chiar dacă omul ar fi aflat prin teoria BB despre începutul lumii, tot îşi vede/simte/atinge limitele naturii umane puse de către Dumnezeu, nefiind în stare să vadă începutul prin raţiune. Rămâne calea revelaţiei… deci oamenilor de ştiinţă, genunchiul jos şi la rugăciune!

  14. Multumim de explicatii parintelui Mihail!

    Intr-adevar au fost multi oameni de stiinta care L-au descoperit si marturisit pe Dumnezeu chiar in si prin stiinta, ca dr Nicolae Paulescu si multi altii.

    Si e adevarat ca la ora actuala stiinta academica se practica mai mult la nivel de scrieri pentru granturi si bani. F. putini oameni de stiinta mai pun suflet in stiinta, cei mai multi sunt furati de avaritie sau slava desarta a titlurilor. Dumnezeu se arata insa celor smeriti ce cauta adevarul, poate chiar si in stiinta.

  15. @ Saurian

    Fizica cuantica ne invata ca la nivelul particulelor elementare legile fizicii au caracter statistic (sau, in fine, le vedem noi ca avand caracter statistic, intrucat nu suntem capabili sa le descifram adevarata esenta).

    Atat si nimic mai mult.

    Restul sunt speculatii filosofice care, facute cu prea mare lejeritate, pot deveni extrem de periculoase.

    A se vedea documentarele pe tema care au ajuns pana intr-acolo incat sa spuna ca, potrivit cuanticii, omul poate influenta mersul lumii in care traieste doar gandind pozitiv sau, mai mult decat atat, ca omul isi poate chiar construi, la nivelul alegerilor pe care le face, propriul univers.

    Astea sunt chestii ce tin mai degraba de budism decat de ce ne invata Hristos …

  16. @Lucian: Faptul că legile fizicii au un caracter statistic la nivelul particulelor elementare este doar o parte a problemei în fizica cuantică și nu mă refeream la asta. Eu mă refeream la faptul că s-a descoperit că existența unui observator modifică felul în care acționează legile fizicii rezultând că acesta influențează experimentul.
    Problema în budism este faptul că vorbește de o mântuire prin tine însăți. Dacă încercăm să gândim cuantic și să ne imaginăm că fiecare din nou trimite o energie sau influențează mediul din jur în funcție de ceea ce e în noi atunci e sigur că micile păcăleli ce ni le facem noi înșine cu gândirea pozitivă nu prea merge. Degeaba gândești pozitiv cât timp totul e la nivel superficial. Iar aici intră viața duhovnicească în sensul că noi, crescând în această lume, avem un adânc plin de monștri care ne influențează în gândire și acțiune. Sfinții Părinți ne învață să intrăm în contact cu singura Sursă ce ne poate vindeca de aceste probleme astfel încât să dăruim doar ceea ce e izvorâtor de viață. Vezi tu, toate aceste filozofii ieftine de care vorbești au ca bază faptul că noi tindem să ne păcălim foarte ușor pe noi înșine. Mulți din acești oameni “pozitivi” au în ei foarte mulți monștri și sunt cam la un pas de prăbușire dar se mint pe ei însiși. Totuși mediul real nu va ține cont de minciunile noastre frumoase ci de ceea ce e real în noi. Degeaba încerc să mă mint pe mine că nu am nici o boală și sunt sănătos: dacă eu am o boală în mine ea va acționa și mă va ucide dacă nu apelez la cineva să mă vindece. Mulți din acești filozofi ieftini nu au habar de cât de adâncă e ființa umană și de asta ei nu pot înțelege adevărata duhovnicie ce ne învață să o practicăm Sfinții Părinți.
    Chiar și psihologia ne spune că noi tindem să atragem ceea ce e în noi. Astfel unele femei nu știu din ce cauză atrag asupra lor doar bărbați violenți, alții nu știu de ce atrag oameni care se comportă tot timpul frumos cu ei, etc. Dar problema e în ei, în ce transmit ei în jur.
    În legătură cu a-ți crea propriul univers nu îmi dau seama la ce se referă iar a mă apuca să urmăresc documentarele de care ai spus mi se pare că e o pierdere de timp. 🙂

  17. Sunt de acord cu Lucian cand zice ca se poate specula usor in domeniul mecanicii cuantice. Din cate stiu, Saurian are dreptate mentionand problema masuratorii in cuantica, in care se incearca sa se explice in ce fel are loc “reducerea functiei de unda in urma masuratorii”, si mi se pare (e o carte intreaga dedicata problemei masuratorii, putin mai veche, de prin anii 80) ca modelul acceptat e ca se creaza o legatura intre starile observatorului si ale sistemului observat, dar apoi vin speculatiile de care zice Lucian, cu aia care spun ca poti determina/controla/influenta sistemul prin faptul ca te gandesti/raportezi intr-un anume fel la el. Tin minte ca am vazut un articol de-al lui Wigner (un fizician remarcabil) de prin anii 80 (aprox), in care spunea ca reducerea functiei de unda se datoreaza constiintei observatorului, si comenta ca asta ar indica faptul ca o constiinta/minte ar fi necesara si mai fundamentala decat materia, care se poate manifesta, daca aceasta speculatie e adevarata, si in masura/felul in care e adevarata, numai in acord cu acea constiinta. Fireste ca savantii atei cu agenda, pe care ii mentioneaza Pr. Mihail, care urmaresc anumite lucruri, si persa care-i inconjoara nu mentioneaza acest punct de vedere al ilustrului fizician, care pare sa indice ca universul exista atata timp cand Mintea Suprema (=Dumnezeu Tatal) il are in “constiinta”. Din nefericire, sunt totusi putini oameni de stiinta crestini, care sa comenteze asupra stiintei din afara propagandei atee-evolutioniste… (putini, relativ la numarul total al practicantilor).

    In sfarsit, astea sunt speculatii meta-stiintifice, filozofice, pentru ca nu stiinta nu poate descrie “constiinta”, si ca atare nu poate scrie ecuatii despre comportarea acesteia (suna stupid, dar asta ar incerca stiinta sa faca daca s-ar apuca sa ‘explice’ constiinta), asa ca auzim totusi idei fantastice care fac legatura cu tot ce vrei, incluzand religiile orientale, etc.

    Pe de alta parte, probabil ca profetii noii religii, din cadrul universitar, sunt constienti ca o minte/constiinta ar putea fi ceruta in procesul de masurare in mecanica cuantica, si au mai auzit si argumentul ca mintea e similara lui Dumnezeu, in sensul ca nu o poti atinge cu simturile si totusi exista, si probabil de asta in ultimele decenii/ani se fac eforturi de a se elimina din limbajul stiintific (la nivel inalt) conceptia ca omul are minte, liber arbitru, etc. Se propovaduieste in schimb, printre specialistii profesionisti (care vorbesc intre ei deocamdata, pana sa-si potriveasca/slefuiasca stupizeniile ca sa fie mai inghitibile) ca totul e chimic-determinist, si ca despre constiinta, libera alegere, etc, nu avem decat o iluzie ca ar fi asa, si ca notiunea de ‘minte’ e un concept nesanatos/aparent/inselator… 🙂 Draceasca treaba intr-adevar (amprentele satanei se vad din cat de intortocheat e discursul).

    Totusi, sunt de acord cu Lucian in sensul ca aceste intrebari nu sunt tratate in cadrul optim de catre stiinta, ci mai degraba de viata duhovniceasca, si ca n-ar trebui sa le dam mare atentie. Iar bosonul asta prapadit, daca chiar o exista, :), nu ar elegatura cu BB-ul decat ca propaganda (stiintific-atee + de sustinere a suportului financiar, ca daca i se spune lu’ d’alde Rokefeller si complicii lui ca cu asta se intareste argumentul ateu, ei vor da banii mai degraba decat daca nu ar fi asa). Stiinta moderna nu e intretinuta numai de trufie intelectuala, ci si de bani multi si alte avantaje… Iar banii, de unde vin ei oare intr-o lume in criza?

  18. Fizica cuantica! Adica portii, unitati energetice care nu mai pot fi divizate. Chear? Nu cumva e vorba de o chichita explicativa a onor fenomene si influente necunoscute de fizicienii de azi? Si in legile juridice. justitie mai intilnim acest mod de a explica, face anumite lucruri sau lucraturi! Adica: chichite. In realitate fizica e una si buna. Nu exista doua fizici ( clasica si cuantica). Unii umbla sau au umblat cu chichite. Unii incearca sa explice necunoscutul, prin tot felul de “propteli si coclituri”.

  19. @nelu:
    Nu exista o fizica (=teorie despre natura) care sa explice totul, asa ca sunt mai multe teorii, care se modifica uneori in timp, care descriu lucrurile din puncte de vedere diferite, etc, si care isi propun sa decrie numai o parte din cele ce sunt. Una e clasica, alta cuantica, alta relativista, etc. Toate is pline de chichite … 🙂

    Dar daca asta de deranjeaza, impartirea pe domenii, atunci pot sa te intreb daca impartirea teologiei in dogmatica, patristica, etc nu te deranjeaza si ea. Poate are de-a face (impartirea) mai degraba cu modul nostru limitat de-a pricepe lucrurile.

    Uite ca chichitele astea au adus tehnologia moderna, deci e un sambure de adevar in ceea ce face stiinta. Daca aceasta cunoastere si tehnologie sunt folositoare insa, si daca pot fi extrapolate la problemele de baza ale existentei, asta e alta problema.

  20. Și mi se pare foarte trist că nu știu fizicieni creștini. E foarte greu în ziua de azi să separi grâul de neghină în fizica modernă și ar fi mare nevoie să existe astfel de oameni.

  21. @silviu: momentan nu există o fizică care să le cuprindă pe toate dar se încearcă să se ajungă acolo prin teoria stringurilor 😀
    Eu unul sunt curios ce implicații aduce această găsire a bosonilor Higgs deoarece această descoperire ar infirma mecanica relativistă. Din ce am văzut și eu emisiuni problema principală în fizica modernă e să lege mecanica relativistă ( care e la nivel macroscopic ocupându-se cu mișcarea planetelor, stelelor etc. ) de cea cuantică ( care e la nivel microscopic ocupându-se cu mișcarea particulelor elementare ). De asta a apărut și teoria stringurilor și anume pentru a încerca să le explice pe toate. Acum, după spusele oamenilor de știință, descoperirea bosonilor Higgs infirmă toată mecanica relativistă și atunci cum influențează modul de a vedea fizica? De ce oare nu se vorbește despre asta? Mi se pare un subiect mult mai interesant decât cel al Big Bang-ului.

  22. @silviu “Nu exista o fizica=(teorie despre natura) care sa explice totul”. Realitatea in fizica e una, iar expliatia data de oamenii de stiinta, nu concorda in totalitate cu realitatea fenomenelor fizice existente (reale). Pentru asi explica anumite fenomene, uneori ciudate, fizicienii se folosesc de anumite teorii-chichite, numai ca sa o scoata la capat. Asa e si cu teoria stringurilor.

  23. @ Saurian

    Problema cea mare pt. unificarea teoriilor este gravitatia, intrucat NU se stie ce anume o cauzeaza si daca exista vreo legatura intre ea si celelalte forte (asa cum exista, de exempu, intre electricitate si magnetism).

    Probabil acest aspect nici nu se va descoperi vreodata sau, daca se va descoperi (asa cum se presupune ca a fost deja, partial, de Einstein, in ultimii lui ani) nu va fi facut public numai de dragul lamuririi unor paradigme stiintifice.

    Apropo de Einstein, el era un infocat adversar al teoriei cuantice (de unde si celebra fraza “Dumnezeu nu joaca zaruri cu Universul”). A incercat sa o si demonteze, dar a fost pus la colt rapid si desfiintat de comunitatea stiintifica pentru ca a indraznit sa fie impotriva noului val speculativ.

    Este greu de crezut ca unul ca Einstein ar fi putut sa se insele atat de dramatic in privinta unui lucru atat de important, facand publica o demonstratie care l-ar fi putut face de ras.

    In fine, astea sunt chestii care nu se prea gasesc in cartile de popularizare a fizicii …

    Altfel, teoria cuantica (caci asta este, o TEORIE), nu are cum sa fie suficienta pentru o minte riguroasa.

    Spre exemplu, vrei sa scrii o lege de dezintegrare pt. nucleul X. Stiti cum se face asta ? Pai se fac niste masuratori experimentale si se pun niste puncte pe un grafic. Acele puncte, in 99% din cazuri, nu se alinieaza in nicio forma matematica “frumoasa”.

    E, dar ne mai luam din atat ? Se ia o rigla si se traseaza o linie printre respectivele puncte. Nu conteaza ca nu va trece decat prin 1 sau 2 puncte din 7 (sau chiar prin niciunul). Linia respectiva va reprezenta “functia de dezintegrare” a nucleului respectiv.

    Desigur, la nivel riguros, legea respectiva este FALSA. Dar se considera ca are o eroare acceptabila pt. a putea fi folosita. Si este apoi prezentata ca un adevar absolut, ceea ce NU ESTE si, bineinteles, folosita in tot felul de alte constructii teoretice (gel teoria big bang-ului).

    Deci … cam asta inseamna teoria cuantica. Exact ca un joc de zaruri. Sunt sau nu probabilitatile acceptabile ? La asta se reduce totul.

    Iar asta nu este stiinta. Cel putin nu stiinta riguroasa si facuta corect.

    Stiinta este sa masori, de exemplu, acceleratia gravitationala si sa-ti dea acelasi rezultat, daca o masori in aceleasi conditii, de 100.000 de ori, chit ca tu, ca observator, te holbezi non-stop la experiment sau iti iei o pauza de cafea sau te duci la toaleta.

    De ce ar fi lumea particulelor elementare diferita ? Pai, probabil NU este. Asta incerca sa spuna si Einstein. Faptul ca stiinta actuala NU o poate intelege riguros, nu inseamna ca trebuie trasa concluzia ca avem de-a face cu o lume guvernata de legi statistice !

    Asta este, de fapt, problema. Neputiinta de a spune un simplu “NU STIU” …

  24. (Asta este, de fapt, problema. Neputiinta de a spune un simplu “NU STIU” ) Corect!!!

  25. alooo, saurienilor, lucienilor, fizicienilor, alooo, anibadi dear? 😀

    http://vimeo.com/41038445

    injoi.

  26. @ Alin-7: simpatic video, se vede si legatura cu teoria BB !

  27. @ “Fizica cuantică, de exemplu, poate explica multe adevăruri din învățătura Sfinților Părinți.”

    Pentru a intelege cate ceva despre cuantica, ar fi de folos de diferentiat intre principiul incertitudinii (Heisenberg) si efectul de observator.

    http://ro.wikipedia.org/wiki/Principiul_incertitudinii

    http://ro.wikipedia.org/wiki/Efectul_de_observator

    Mai multe din teoriile nu tocmai (sau poate nu inca) acceptate de comunitatea stiintifica fac referire la un anumit tip de efect de observator, concluzionand, pe baza rezultatelor unor experimente mai mult sau mai putin concludente, ca mintea/gandul observatorului poate influenta “realitatile” cuantice. Sunt multe filmulete pe youtube si o gramada de articole pe internet, care se folosesc de acele experimente destul de obscure pentru a incerca sa argumenteze (in niciun caz stiintific) o serie de credinte spirituale. Rezulta niste produse de tip new-age, care chiar daca au o asemanare cu invataturile Sfintilor Parinti pe alocuri, raman la o distanta foarte mare, atat ca duh, cat si ca roade. Concluziile lor sunt cel mai adesea de tip magic (similarul atrage similarul, sa ai ganduri bune si iti va fi bine lumeste, vei atrage bogatie, succes si iubire), care nu sunt impartasite deloc de Traditia noastra, care spune chiar dimpotriva, ca acela care face binele si Il urmeaza pe Hristos va avea parte de suferinte, de jertfa, de Cruce.

    Chiar si aceasta perspectiva spirituala pe care o propovaduiesc liderii new-age, cum ca in cuantica s-ar gasi cheia intelegerii faptului ca fiecare avem parte de anumite lucruri in viata si ca ne “aranjam” singuri viitorul in functie de launtrul nostru, trebuie luata cu prudenta si scepticism. Chiar daca prin gandurile si faptele sale omul provoaca anumite raspunsuri in viata sa, Sfintii Parinti vorbesc despre pedagogia lui Dumnezeu, adica de o lucrare personala, iubitoare si atotintelepta, uneori mustratoare sau (ni se pare) aspra. Este o mare diferenta fata de modelul mecanicist al new-age-istilor, in care omul primeste un raspuns automat pe potriva launtrului sau, de la un univers fara vreo intentionalitate proprie si care ramane incognoscibil omului.

    Nu in ultimul rand, pentru a intelege cat de subrede sunt argumentatiile spiritualiste izvorate din experimente cuantice obscure, trebuie sa ne gandim ca, daca am adauga la principiul incertitudinii si un efect de observator permanent si inevitabil datorat puteri gandului cercetatorului asupra “realitatilor” cuantice, probabil ca nu ar mai ramane chiar nimic ferm si limpede in cuantica. Aceasta ar deveni doar un camp al proiectiilor mintii umane intr-o asemenea masura incat nu am putea deslusi ce este imaginatia si vointa (constienta sau nu) a cercetatorului si ce este realitate (chiar continand doza de incertitudine din sistemul actual). Aceasta babilonie nu ar putea constitui un argument nici macar pentru teoriile spiritualiste precum cele enuntate mai sus.

  28. Citez din alte surse:

    In cadrul mecanicii cuantice s-a demonstrat ca doua particule aflate la distanta unul de altul, chiar la margini opuse ale universului, interfereaza telepatic prin empatie.

    Este o corelare sau legatura care se manifesta intre doua sau mai multe particole, in anumite circumstante, care nu dispare indiferent de marimea distantei dintre ele. Atunci cand se actioneaza asupra uneia dintre particule, efectul asupra celeilalte are loc instantaneu. Experimentul a fost recreat in mai multe laboaratoare din intreaga lume.

    Din timpul lui Descartes, Galileo si Newton, punctul de vedere care a dominat stiinta vestica a fost ca Universul este asemenea unei masini uriase, fara scop si constiinta, intregul fiind doar suma tuturor componentelor individuale ( conform mecanicii clasice, newtoniane).

    Avand in vedere aceasta relationare care nu tine cont de distanta, se crede ca ar exista factori invizibili, nedescoperiti inca, ce actioneaza in afara spatiului.

    Se poate spune ca factorul invizibil din spatele inseparabilitatii cuantice are caracteristici destul asemanatoare cu ceea ce noi numim astazi “constiinta“. Inseparabilitatea cuantica nu este limitata de spatiu si timp, partile mostenind caracteristicile intregului. Se poate concluziona ca ceea ce se intampla intr-un loc afecteaza imediat ceea ce se intampla in alt loc, oricat de indepartat.

    Nonlocalitatea ne arata ca exista o relatie intriseca intre obiecte, pe care stiinta moderna nu a descoperit-o. Inseparabilitatea cuantica implica faptul ca universul este un intreg inseparabil, ca lucrurile interactioneaza unele cu altele datorita unor factori inca necunoscuti.

    Asadar, aceast experiment demonstreaza faptul ca principiul holistic este functioneaza univers, acesta comportandu-se ca un fel de organism viu.

    Siinta cuanticii demonstreaza, printre altele, ca Universul functioneaza ca un intreg viu. Pentru prima oara stiinta a luat in calcul existenta a ceea ce putem numi constiinta, iar aceasta reprezinta un pas esential pentru daramarea vechii conceptii materialiste asupra Universului. Fizica cuantica a reusit sa puna in mare incurcatura pe adeptii materialismului stiintific. Acest fapt este important si aici cuantica aduce un valoros aport, in intelegerea existentei si a unui univers spiritual, nu doar material, si nu in ceea ce priveste confirmarea anumite credinte, ale Sfintilor Parinti sau ale altor credinte spirituale de care pomeneste admin mai sus. Interpretarile care se fac asupra fenomenelor cuanticii, legate de anumite credinte nu trebuiesc facute, caci aceste exagerari pot compromite aceasta stiinta, ducand-o in derizoriu.

    Cuantica este importanta pentru ca demonteaza intelegerea gresita, materialist stiintifica, a Universului si ridica la modul serios problema existentei unei supra-constiinte, adica a Divinitatii.

  29. @Mirela

    In cadrul mecanicii cuantice s-a demonstrat ca doua particule aflate la distanta unul de altul, chiar la margini opuse ale universului, interfereaza telepatic prin empatie.

    Curat enunt nestiintific :)) .

    Se foloseste abuziv foarte frecvent acest “s-a demonstrat” si nu sunt convins ca e din nestiinta. Se porneste de la franturi de adevar pentru a ajunge la extrapolari si concluzii … aiuritoare precum:

    Se poate spune ca factorul invizibil din spatele inseparabilitatii cuantice are caracteristici destul asemanatoare cu ceea ce noi numim astazi “constiinta“. (…)
    Siinta cuanticii demonstreaza, printre altele, ca Universul functioneaza ca un intreg viu.

  30. @ admin

    Ce ne facem insa daca sunt doi sai trei observatori ? 😀

    Cam nasol pt. saracele particule elementare …

  31. Pare nestiintific, dar nu este. In mecanica cuantica, in anumite circumstante, doua sau mai multe particule avand aceeasi origine par sa manifeste un fel de corelatie, chiar daca sunt mai apoi separate spatial intre ele. Aceasta corelatie nu dispare indiferent cat de mare sau mica devine distanta dintre particule. Empatie, in sensul ca atunci cand se actioneaza asupra uneia dintre ele, cealalta reactioneaza in acelasi mod.

    Este un fenomen binecunoscut in fizica cuantica, numit INSEPARABILITATE CUANTICA.

    Constiinta si misterele fizicii cuantice

    “Când particulele interacţionează, este ca şi cum ele ar fi conectate prin legături invizibile la un întreg. Pe scară largă, aceste conexiuni invizibile sunt atât de multe încât analiza lor devine probabilistă.”

    “există o proprietate stranie de “ne-localizare” cuantică. Aceasta înseamnă că particule aflate la distanţe macroscopice unele de altele (de ex. mii dekilometri) pot să interacţioneze unele cu altele într-un mod ciudat, ca şi cum ar fi inter-conectate, însă legătura dintre ele este necunoscută. Este ca şi cum ar exista un “întreg” care coordonează prin metode necunoscute fiecare părticică din univers.”

    The theory of quantum mechanics predicts that two or more particles can become “entangled” so that even after they are separated in space, when an action is performed on one particle, the other particle responds immediately. Scientists still don’t know how the particles send these instantaneous messages to each other, but somehow, once they are entwined, they retain a fundamental connection.

    Quantum entanglement is just spooky — even Einstein thought so. As if particles (as in particle physics) have telepathic empathy.

    http://ro.wikipedia.org/wiki/Entanglement_cuantic

    “În 1935 Einstein, Podolski și Rosen au formulat paradoxul EPR, un experiment imaginar ce a demonstrat că mecanica cuantică devine non-locală. Este știut că Einstein, sceptic, numea cu ironie aceasta ca ”acțiune fantomă la distanță”. Porecla dată de Einstein a fost “quantic entanglement”, încurcătură cuantică. Două particule, aflate la distanță una de alta, pot să aibă o legătură între ele, așa fel încât măsurarea stării cuantice a uneia dintre ele schimbă instantaneu starea cuantică a celeilalte particule entanglate cu ea.”

    Quantum Consciousness: Empathy and Entanglement

  32. Mecanica cuantica nu e o ramura din fizica care sa fie foarte intuitiva. Despre aceasta, marele contribuitor Richard Feynman spunea ceva de genul “putem spune destul de sigur ca nimeni nu intelege mecanica cuantica”. Sunt multe ciudatenii acolo, din multe puncte de vedere, si personal cred ca trebuie sa le constati ‘pe propriul creion’ pentru a-ti da seama apoi ce anume e stiinta si ce e fabulatie dintr-un articol despre mecanica cuantica. Faptul ca aceste ciudatenii exista da prilej discutiilor filozofice-speculative, care incearca sa ghiceasca din ce cauza am avea un astfel de comportament, de genul “constiinta observatorului determina rezultatul”, “universul se comporta ca un organism viu”, etc. Discutiile astea, nestiintifice, arata ca dincolo de o oarecare intelegere a realitatii (aproximativa, dintr-un anumit punct de vedere), ajungem iar la intrebarile pe care nu le putem raspunde, si la care fiecare se poate hazarda sa vina cu o idee. Fac insa observatia ca teoria in sine e ciudata nu pentru ca asa au vrut unii fizicieni, sa inventeze ceva mai ciudat, ci pentru ca s-a observat in repetate randuri ca rezultatele experimentale din domeniul microscopic, unde efectele cuantice devin semnificative, sunt ciudate, si au gasit apoi un formalism matematic care spune cum trebuie descris un astfel de sistem. Insa afirmatiile filozofice mai sus amintite ar vrea oarecum sa ‘explice’, asa la suprafata, ‘de ce’ e ciudat formalismul si de fapt reduc problema la alte ciudatenii (daca ar fi o constiinta care influenteaza diverse lucruri, cine ne spune cat de tare sau in ce masura? Dar daca sunt mai multe constiinte interesate de acel lucru? Cum notiunea de constiinta nu poate fi decrisa in cadrul formalismului mecanii cuantice, discutiile astea sunt pur SF si la latitudinea fiecaruia sa zica ce vrea), pentru a caror deslusire nu se pot aplica metodele obisnuite ale stiintei. Sau poate ca aceste probleme ne mai arata si ca modul nostru de a gandi (care a produs stiinta moderna) e limitat, ca nu poate descrie tot ce se petrece pe lume, ca de la un nivel in sus nu se mai pot da decat solutii foarte vagi.

    Oricine isi pune intrebari pe taramul stiintei ajunge destul de rapid (in afara cazului in care recapituleaza gandurile altora, pe cai bine-batatorite) la multitudinea minunata a lucrurilor care nu se stiu… Starea actuala a omenirii face insa ca academia moderna nu se poate vaita cu privire la lucrurile pe care nu le stie, ci pare mai degraba dispusa sa proclame un anumit gen de certitudini ( mai ales cu privire la origini, evolutie, etc ) si sa-i puna in prim plan pe cei care nu se sfiesc a face anumite speculatii in sensul asta (Dawkins, Hawking, etc).

    Deci, ce s-a masurat, si s-a constatat a fi in acord cu predictiile mecanicii cuantice, este proprietatea asta de corelatie a starilor sistemului (putem zice ca asta s-a demonstrat stiintific), dar explicatiile cu “empatie, constiinta”, etc, nu sunt decat povesti filozofice pe baza formalismului, care ar putea contine un sambure mai mare sau mai mic de adevar, dar despre care in nici un caz nu se poate spune ca stiinta standard, mecanica cuantica propriu zisa, ar fi demonstrat ceva sau altceva.

  33. Deci, ce s-a masurat, si s-a constatat a fi in acord cu predictiile mecanicii cuantice, este proprietatea asta de corelatie a starilor sistemului (putem zice ca asta s-a demonstrat stiintific), dar explicatiile cu “empatie, constiinta”, etc, nu sunt decat povesti filozofice pe baza formalismului.

    Exact despre asta era vorba atunci cand se utilizeaza termenii “empatie” si “constiinta”. Empatia e tocmai legatura directa dintre starea a doua (sau mai multe) particule aflate la mare distanta (care initial au avut aceeasi origine), reactionand ulterior identic atunci cand se actioneaza asupra uneia dintre ele. De aceea i s-a spus empatie (din dictionar: “proiectarea stărilor proprii asupra altuia”), e o metafora pentru a sugera mai bine fenomenul. Rezulta ca exista o legatura invizibila, telepatica intre acele particule (telepatic inseamna ‘la distanta’, pt cine nu stie), iar aceasta legatura sau comunicare presupune, ce altceva, decat existenta unei constiinte comune. Legatura respectiva e totusi demonstrata prin experimente reale, nu povesti filozofice. (Nu ma refer la unele fabulatii si extrapolari, ci strict la acest fapt.)

    Discutiile astea, nestiintifice, arata ca dincolo de o oarecare intelegere a realitatii (aproximativa, dintr-un anumit punct de vedere ajungem iar la intrebarile pe care nu le putem raspunde, si la care fiecare se poate hazarda sa vina cu o idee.
    academia moderna nu se poate vaita cu privire la lucrurile pe care nu le stie, ci pare mai degraba dispusa sa proclame un anumit gen de certitudini ( mai ales cu privire la origini, evolutie, etc ) si sa-i puna in prim plan pe cei care nu se sfiesc a face anumite speculatii in sensul asta

    Discutiile ‘nestiintifice’ tin doar de interpretare dar existenta legaturii invizibile dintre particule cuantice a fost, cum spuneam, dovedita, chiar daca oamenii de stiinta nu si-o pot explica, precum nu pot explica notiunea de ‘constinta’ asociata acestul fenomen. (Constiinta nu a putut fi definita d.p.v. stiintific niciodata, desi ea exista. Dar pentru ca nu poate fi masurata, nu va putea fi nici studiata, de aceea ea va ramane mereu mister, o ciudatenie.)

    Speculatiile de care spui sunt deci doar de la un anumit nivel incolo, insa pornind de la aceasta realitate exsitenta, demonstrata experimental.

    afirmatiile filozofice mai sus amintite ar vrea oarecum sa ‘explice’, asa la suprafata, ‘de ce’ e ciudat formalismul si de fapt reduc problema la alte ciudatenii (daca ar fi o constiinta care influenteaza diverse lucruri, cine ne spune cat de tare sau in ce masura? Dar daca sunt mai multe constiinte interesate de acel lucru?

    Afirmatiile respective (“constiinta observatorului determina rezultatul”, “universul se comporta ca un organism viu”) sunt concluziile firesti, singurele explicabile, ale acelor experimente. Constiinta observatorului chiar modifica rezultatul, iar influenta dintre particule aflate la distanta duce in mod evident la concluzia ca universul este un organism viu (vezi mareele in functie de miscarea Lunii, legea atractiei universale si altele), asadar nimic filozofic pana aici. In rest, sigur, se poate abera oricat de mult.

    Noi stim insa ca Dumnezeu vegheaza asupra a toate. Stim si ca rugaciunea facuta cu credinta poate avea efecte si asupra materiei (exemplul muntilor care se pot muta din loc). Toate elementele Creatiei sunt interconectate, in legatura unele cu altele.

  34. @ Mirela

    Nu sunt concluziile firesti, singurele explicatii. Aceste corelatii ale electronilor-pereche sunt cunoscute de multe zeci de ani si nu au condus la astfel de explicatii “psihedelice” decat in ultimii ani. Dimpotriva, sunt nefiresti, din punct de vedere stiintific, si incearca sa manipuleze.
    1) In stiinta, se vorbeste despre corelatie, despre sistem, despre cuplu, despre proportionalitate directa, iar nu despre telepatie si empatie cand vorbim despre directia sau pozitia unor corpuri/corpusculi. Folosirea abuziva a unor astfel de termeni, culminand cu “constiinta” universala si cosmosul “viu”, este intentionata.
    2) Nu se poate demonstra in nicio mecanica, fie ea cuantica sau nu, ca doi electroni (sau oice alte corpuri), raman corelati chiar daca se afla la marginile unversului. Putem aprecia ca efectul de corelare nu se diminueaza daca marim nitel distanta (dar chiar si sute de km de ar fi, la scara macrocosmica sunt neglijabili). Se poate doar extrapola, plecand de la niste postulate/axiome (nedemonstrabile) care sustin ca spatiul este izotrop si ca aceleasi legi masurate pe Pamant raman valide peste tot in cosmos. Asta nu mai intra insa lui sfera “s-a demonstrat ca”. Chiar “marginile universului” sunt mai degraba o metafora manipulativa decat un concept stiintific serios.
    3) Intrucat experimentele din domeniul atomic si subatomic conduc la rezultate aiuritoare, imposibil de conciliat cu logica omeneasca (aristotelica), este evident ca se genereaza tot felul de teorii nastrusnice care cauta sa explice observatiile. Dar exista si teorii nastrusnice stiintifice. Cea care se refera la “efectul de caleidoscop” (este vorba de un singur electron pe care il “surprindem” in experiment in locuri diferite), este un exemplu de teorie stiintifica (chiar daca nastrusnica). Toate cer insa o abandonare a logicii clasice, in favoarea uneia logici contradictorii.
    4) Trebuie intelese niste lucruri de baza, legat de experimentul de tip cuantic, care difera semnificativ de cel pe care il stim noi de la fizica. E ca si cum pentru a prinde niste iepuri pe care ii banuim dar nu ii putem nicicum pune in evidenta (nici nu stim ce sunt), ar trebui sa ii trecem printr-o masina de tocat ultraperformanta, care ar scoate un jet de pasta de carne deshidratata nediferentiata sau de apa (in functie de tipul de experiment) , care nu ar fi de folos decat ca sa stabilim aproximativ fie pozitia iepurelui, fie directia lui de mers. Nu e de mirare ca nu intelegem mare lucru despre “iepuri” si ca rezulta contradictii cu carul, care lasa un camp prielnic oricaror SF-uri, acelor oameni care se feresc sa spuna “nu stiu” si conchid ca singura rezolvare este una mistico-stintifica :).

    In concluzie, mistica generata din astfel de experimente nu are cum sa depaseseasca sfera idolatriei, fie ea de tip animist, fie o inchinare la intregul univers (ca dumnezeu). Argumentele pot fi sau nu convingatoare (atat cat mai ajunge la celelalt in mediul internetului), dar o metoda simpla de evaluare este aceea a roadelor mistice ale stiintei. Cred ca se va vedea limpede ca este un teren fertil pentru un teism impersonal – in cel mai bun caz – si pentru solutii de tip magic.

  35. @admin

    Aceste corelatii ale electronilor-pereche sunt cunoscute de multe zeci de ani si nu au condus la astfel de explicatii “psihedelice” decat in ultimii ani. Dimpotriva, sunt nefiresti, din punct de vedere stiintific

    Nu e vorba de electroni pereche, nici vorba. Vorbesti si tu admin fara sa cunosti. Ci despre una sau mai multe particule care initial sunt cuplate, alaturate, dupa care separate.
    Daca tu crezi ca s-au elaborat atatea teorii, recunoscute si girate de intreaga comunitate stiintifica dintr-o eroare sau prostie, sau crezi ca insusi Einstein s-ar fi hazardat cu “explicatii psihedelice” fara sa aibe o baza reala pentru aceasta teorie, a inseparabilitatii cuantice, sau “quantic entanglement” cum obisnuia sa spuna, sau poate crezi ca nici el nu poate fi considera un om de stiinta important pentru a fi ignorate cercetarile si concluziile sale (si nu numai), atunci bine…

    Trebuie intelese niste lucruri de baza, legat de experimentul de tip cuantic, care difera semnificativ de cel pe care il stim noi de la fizica.

    Si eu vorbeam despre fizica newtoniana invatata la scoala? Am si precizat ca mecanica cuantica contrazice fundamental ce am invatat fata de mecanica clasica. Stiu ca sunt multe necunoscute, dar daca se repeta tot timpul acelasi rezultat, atunci el este valid. Asta si inseamna rezultat stiintific, el este validat in urma unor experimente (repetate).

    Intrucat experimentele din domeniul atomic si subatomic conduc la rezultate aiuritoare, imposibil de conciliat cu logica omeneasca (aristotelica)

    Aiuritoare pt cine? Pentru atei, pt ca darama multe din conceptiile lor limitate. Dar noi nu suntem atei…

    Nu se poate demonstra in nicio mecanica, fie ea cuantica sau nu, ca doi electroni (sau oice alte corpuri), raman corelati chiar daca se afla la marginile unversului.

    Se poate doar extrapola, plecand de la niste postulate/axiome (nedemonstrabile) care sustin ca spatiul este izotrop si ca aceleasi legi masurate pe Pamant raman valide peste tot in cosmos.

    Ba sigur ca se poate, cum spuneai, prin extrapolare. Din experimente. Atunci cand maresti distanta dintre aceste particule suficient de mult incat sa observi ca distanta respectiva nu are niciun efect, si particulele respective (nu doar doua, ci chiar mai multe) contiuna sa se comporta identic, atunci cand se actioneaza asupra uneia dintre ele, atunci poti trage aceasta concluzie. In plus, nu s-au pus intr-o cutie de carton acele particule, ci s-au simulat conditii diferite decat cele de pe Terra. Stiinta a avansat destul de mult. Si oricum fizicienii au alte metode de calcul si analiza decat ne putem noi imagina la modul simplist.

    In concluzie, mistica generata din astfel de experimente nu are cum sa depaseseasca sfera idolatriei, fie ea de tip animist, fie o inchinare la intregul univers (ca dumnezeu).

    Eu nu ma refeream la mistica celor care au mers prea departe cu interpretarile, fie ei oameni de stiinta. Sunt destui alti fizicieni atei care au confirmat rezultatele experimentelor (Einstein ar fi unul dintre ei).

    Nu inteleg de ce o tot dai cu idolatria si inchinarea la univers. Cine a spus asa ceva?
    Tot ce ne inconjoara in univers este energie. Teoria relativitatii, e=mc2 (energia = masa x viteza la patrat) doesn’t ring a bell? Materia este energie concentrata (si informatie). Si acum te intreb eu, energia cine o genereaza?! Informatia cine a conceput-o? Hm? Doar nu universul, caci stelele, planetele, pana la cele mai mici particule sunt parte din acesta, deci nu se pot crea pe ele insele. Ci, desigur Dumnezeu este cel care le-a creat pe toate, iar aceste elemente ale Creatiei funtioneaza pe baza a niste legi de El create. Tu adaptezi aceste experimente si teorii ale cuanticii la interpretarile new-ageiste, idolatre, insa ele pot fi vazute si in alta lumina, cea a intelegerii crestine a Creatiei.

  36. Pingback: Povestea bosonului Higgs. Sintagma “particula lui Dumnezeu”: O SCAMATORIE DE MARKETING A UNUI OM DE STIINTA ATEU - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  37. Văd că au mai apărut comentarii de când nu am mai intrat pe această pagină. Am avut o discuție cu păr. Dan Bădulescu despre fizica cuantică și relativistă și am ajuns la concluzia că lucrurile nu sunt atât de simple.

    În primul rând cred că ar fi mare nevoie să fie cineva care să citească scrierile Sfinților Părinți în legătură cu Facerea lumii și cu modul în care Universul nostru există. Cred că există lacune destul de mari în mintea noastră în legătură cu problema aceasta.

    În al doilea rând cred că ar fi mare nevoie ca ceva fizician credincios sau un om care are această înclinație să studieze foarte la sânge toate acele postulate ale fizicii moderne, să vadă în ce a constat experimentele așa încât să poată verifica foarte clar unde e adevăr și unde e minciună ( ar fi de preferat un fizician care să aibă acces la documente oficiale și nu doar la ce ni se permite nouă să vedem ).

    Și cred că atunci se poate începe o idee corectă în legătură cu ce e lumea aceasta și cât de bine e reprezentată de fizica modernă.

    O chestie ce mi-a subliniat-o păr. Dan Bădulescu citându-mi un comentariu scris chiar de mine 😛 în răspuns la o altă persoană de pe un site a fost în legătură cu faptul că trebuie văzut aceste descoperiri și în alt context.

    Adică trebuie să vedem unde ne duce fizica prezentă, ce idei ni se insuflă prin aceasta în legătură cu existența noastră, cu relația noastră cu Dumnezeu, cu rolul nostru în lume. Poate Sfinții Părinți nu sunt niște genii în fizică și în științele naturale ( Dumnezeu știe dacă învățăturile lor în legătură cu știința sunt de la cunoștințele din acea perioadă sau sunt de la Dumnezeu ) dar ceea ce e sigur e că Sfinții Părinți sunt cei mai în măsură în a discuta relația noastră cu Dumnezeu. Ei ne învață că noi suntem centrul Creației, că noi suntem divini așa că orice ar sugera ceva diferit ( cum e și ideea Universului care nu are Pământul ca centru și care ne induce ideea că așa cum suntem noi pot exista civilizații și pe alte planete exact ca noi iar prin urmare noi nu mai suntem centrul Creației ci doar o parte oarecare din Creație ) ar trebui să ne pună mari semne de întrebare dacă are rost să ascultăm ce ni se spune. Să nu uităm că diavolul lucrează de sute și chiar mii de ani în înșelarea sa și faptul că majoritatea descoperirilor ce le acceptăm azi au fost făcute din perioada iluministă când omul a renunțat la Dumnezeu. Nu spun că tot ce s-a descoperit e fals sau că e adevărat ci doar că ar fi nevoie ca unii cunoscători să cerceteze mai adânc lucrurile.

  38. @ Mirela

    Nu vorbesc fara sa cunosc, desi nu sunt specialist in cuantica. Daca unor oameni li se spune gemeni si cand sunt maturi, dupa ce nu mai sunt in pantecele mamei lor, de ce ti se pare nepotrivit ca i-am numit electroni pereche, chiar si dupa ei ce se separa?

    Extrapolarea nu este demonstratie si se bazeaza pe un postulat (acela ca tot ce masor eu la mine in camera se aplica pana la marginile universului, ca aceleasi legi functioneaza peste tot, ca sunt aceleasi constante, etc).

    Despre experimentul cuantic nu mai am ce sa zic in cateva cuvinte. Trebuie citit si inteles (pe cat se poate) cum fac, ce se pune in evidenta, ce inseamna rezultate si cum se interpreteaza, in perspectiva modelului teoretic pe care il au. Interesul trebuie sa fie pe “cum fac” si nu pe ce teorii produc. Rezultate aiuritoare sunt cele legate de dualitatea corpuscul-unda a fotonului, corpusculi cu massa 0, spatiul vid prin care se transmit unde – ca sa le enumar pe cele mai cunoscute.

    Din nefericire, nu impartasesc deloc optimismul legat de faptul ca in cuantica se poate gasi o perspectiva crestina a Creatiei. Cred ca doar la o tratare superficiala se poate sustine asa ceva. Dupa parerea mea adancirea in atfel de teorii duce la o gresita intelegere (deformare) a creatiei si a creatorului, chiar si pentru cei care sunt crestini.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare