CERTURILE INTAIETATII. Reactia Patriarhiei Ecumenice fata de documentul Bisericii Rusiei despre PRIMAT: Arhiepiscopul Constantinopolului este “PRIMUL FARA EGAL”
Primus sine paribus
Răspuns la textul despre primat al Patriarhiei Moscovei
Mitroplitul de Proúsa Elpidofóros Lambryniádis
Sursa: PEMPTOUSIA.RO
Biserica Rusiei, printr-o hotărâre sinodală recentă[1], pare să opteze, pentru încă o dată[2], în favoarea izolării atât față de dialogul teologic cu Biserica Romano-catolică, cât și față de comuniunea Bisericilor Ortodoxe. Merită să subliniem, din start, două elemente de bază care decurg din această hotărâre: primul constă în subminarea textului de la Ravenna[3] din motive aparent teologice, tocmai pentru a justifica decizia delegației ruse de a părăsi sesiunea plenară a Comisiei bilaterale (decizie care, așa cum știm cu toții, a fost dictată din alte precepte[4]); al doilea element constă în contestarea clară și oficială (adică prin hotărâre sinodală) a primatului Patriarhiei Ecumenice în spațiul ortodox, pe motiv că textul de la Ravenna, aprobat de toate Bisericile Ortodoxe (desigur, cu excepția Bisericii ruse), decretează primatul episcopului în ceea ce privește cele trei nivele ale structurii eclesiastice a Bisericii (local, provincial și universal) într-un mod care susține și asigură primatul primului tron al Bisericii Ortodoxe.
Textul care exprimă poziția Patriarhiei Moscovei vis-a-vis de «problema» (așa cum este numită) primatului în Biserica sobornicească nu neagă – la nivel teoretic sau protocolar – nici sensul și nici esența primatului. Iar, din acest punct de vedere, putem spune că până aici este corect. Mai departe, însă, încearcă să introducă (în mod indirect, așa cum vom vedea în cele ce urmează) două distincții privitoare la sensul primatului:
1. Distincția dintre primatul eclesiologic și cel teologic
Această primă tentativă de diferențiere nu face altceva decât să pună în opoziție primatul eclesiologic, așa cum este aplicat acesta în viața Bisericii și primatul teologic, așa cum este înțeles acesta în cadrul teologiei. Astfel, textul Patriarhiei de la Moscova este obligat să adopte o distincție inovatoare între primatul «prim» al Domnului și primatele «secundare» («various forms of primacy… are secondary») ale episcopilor, deși mai târziu, în același text, va fi exprimată ideea că episcopul Îl întruchipează pe Însuși Hristos (cf. 2:1), fapt care pare să sugereze că primatele sunt echivalente sau, cel puțin, asemănătoare, iar nu pur și simplu omofone. Chiar și formularea scolastică a acestei distincții dintre primatele «prime» și «secundare» denotă vădita contradicție existentă.
Pe de altă parte, separarea Eclesiologiei de Teologie (sau de Hristologie) implică consecințe dintre cele mai nefaste atât pentru prima, cât și pentru cealaltă. Din moment ce Biserica este Trupul lui Hristos și expresia revelatoare a vieții treimice, e clar că nu putem vorbi despre diferențieri și distincții plăsmuite de mintea omenească, care nu fac altceva decât să distrugă unitatea tainei Bisericii, taină în care se contopesc atât formulările teologice (în sensul strict al cuvântului), cât și cele hristologice. În caz contrar, viața bisericească s-ar rupe de teologie, devenind o simplă instituție administrativă sterilă. La fel, teologia, dacă e ruptă de viața și structura Bisericii, se transformă într-o simplă preocupare academică neroditoare. Așa cum afirmă Î.P.S. Ioánnis, mitropolit de Pergámos, «separarea instituțiilor administrative ale Bisericii de dogmă nu este numai sortită eșecului, ci este și periculoasă»[5].
2. Separarea diverselor niveluri eclesiologice
A doua tentativă de diferențiere pe care o întreprinde textul Patriarhiei de la Moscova se referă la cele trei niveluri ale structurii eclesiastice a Bisericii. Aici pare să cadă centrul de greutate al textului cu pricina. Iată ce se spune în acest text: într-un fel se înțelege și se aplică primatul la nivelul episcopiei locale, în alt fel la nivelul unei «arhiepiscopii autocefale» (al unui Sinod eparhial autocefal) și într-un cu totul alt fel la nivelul întregii Biserici (cf. 3: «Due to the fact that the nature of primacy, which exists at various levels of church order [diocesan, local and universal] vary, the functions of the primus on various levels are not identical and cannot be transferred from one level to another»).
Așa cum susține textul cu pricina, nu numai cele trei primaturi se diferențiază între ele, ci și sursele lor: primatul episcopului local izvorăște din succesiunea apostolică (2:1); primatul capului unei Biserici autocefale provine din alegerea sa de către Sinod (2:2), iar primatul capului Bisericii universale provine din locul acestuia din Diptice (3:3). Așadar – conchide textul cu pricina – cele trei nivele și primatele atribuite acestora nu pot fi comparate între ele, așa cum se întâmplă în textul de la Ravenna, fundamentat pe canonul 34 apostolic.
Vedem aici încercarea disperată a deciziei sinodale de a face din primat ceva de natură externă și, prin urmare, străin de persoana protos-ului (primului). Credem că acesta este motivul pentru care Patriarhia Moscovei insistă atât de mult în stabilirea surselor primatului: protos-ul trebuie rupt de sursa primatului, astfel încât să fie receptorul primatului, iar nu izvorul lui. Oare această rupere implică și autonomizarea primatului? Pentru Biserică, instituția este întotdeauna ipostaziată în persoană. Niciodată nu vom întâlni o instituție impersonală, așa cum ar fi primatul fără protos. Trebuie precizat, de asemenea, faptul că primatul protos-ului este ipostaziat de locul, de Biserica locală, de regiunea geografică pe care acesta (protos-ul) o conduce[6]. Este important deci să aruncăm o privire asupra consecințelor poziției Bisericii ruse, care conține o serie de contradicții logice și teologice:
a) Dacă protos-ul este receptorul primatului său, atunci primatul poate exista în mod independent, adică fără protos, ceea ce e cu neputință. Acest lucru se vede clar în motivele invocate pentru justificarea primatului la nivel eparhial (provincial) și ecumenic. Mai exact, la nivel eparhial, izvorul primatului este considerat a fi Sinodul eparhial. Poate însă să existe sinod fără protos? Observăm deci că legătura dialectică dintre protos și Sinod la care face referire canonul 34 apostolic (dar și canoanele 9 și 16 al Sinodului de la Antiohia, conform cărora Sinodul fără protos este considerat incomplet) este anulată de dragul unei legături unilaterale, în virtutea căreia cei mulți îl reprezintă pe unul, adică pe protos, lucru care intră în contradicție clară cu logica comună, conform căreia protos-ul este elementul constitutiv și chezașul unității celor mulți[7]. Un alt doilea exemplu care ne ilustrează perfect imaginea contradicției logice este cazul Dipticelor. În acest caz, simptomul este considerat a fi cauza, iar semnificatul este confundat cu semnificantul. Dipticele nu reprezintă izvorul primatului la nivel inter-provincial, ci expresia sa sau, mai degrabă, una dintre expresiile sale. Mai exact, Dipticele constituie expresia rânduielii și ierarhizării Patriarhiilor și Bisericilor autocefale, ierarhizare care presupune existența unui protos (și apoi existența unui al doilea, al treilea, ș.a.m.d.). Nu pot deci Dipticele să stabilească ordinea ierarhică a primatului, pe care ele însele sunt instituite.
Pentru o mai bună înțelegere a acestor poziții inovatoare ale Patriarhiei de Moscova, să vedem ce consecințe ar avea ele dacă le-am aplica în viața Sfintei Treimi, care este adevăratul izvor al oricărui tip de primat («Așa zise Domnul, Regele lui Israel și Izbăvitorul său, Domnul Savaot: Eu sunt cel dintâi» – Isaia 44, 6)[8].
Dintotdeauna Biserica a înțeles persoana Tatălui ca fiind prima («monarhia Tatălui»)[9]în comuniunea Persoanelor Sfintei Treimi. Dacă am urma logica inovației Bisericii Moscovei, atunci ar trebui să conchidem că Dumnezeu-Tatăl nu este cauza fără de început a Dumnezeirii și Paternității («Pentru aceasta îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Iisus Hristos, din Care își trage numele orice neam, în cer și pe pământ» – Efes. 3, 15-16), ci receptorul propriului Său «primat». Și de unde îl primește? De la celelalte persoane ale Sfintei Treimi? Cum să presupunem așa ceva fără să anulăm ordinea teologiei, așa cum scrie sfântul Grigorie Teologul sau, mai rău, fără să răsturnăm sau, mai bine zis să «amestecăm», relațiile dintre persoanele Sfintei Treimi? Poate oare să preceadă Fiul sau Sfântul Duh Tatălui?
b) Atunci când textul Sfântului Sinod al Bisericii ruse nu acceptă să recunoască un «ierarh ecumenic» («universal hierarch») sub pretextul că ecumenicitatea unui asemenea ierarh anulează egalitatea sacramentală dintre episcopi («eliminating the sacramental equality of bishops» – 3:3), pur și simplu formulează un sofism. În ceea ce privește gradul preoției, desigur că toți episcopii sunt egali. Însă nu sunt și nici nu pot fi egali ca episcopi ai anumitor orașe. Sfintele canoane (de pildă, can. 3 al Sinodului II Ecumenic, can. 28 al Sinodului IV și can. 36 al Sinodului Quinisext) ierarhizează orașele, atribuindu-le unora statutul de Mitropolie, iar altora statutul de Patriarhie. De asemenea, ierarhizează patriarhiile între ele, oferindu-le unora statutul de protos, iar altora statutul de dévteros (al doilea), ș.a.m.d. Nu toate Bisericile locale sunt egale în ceea ce privește ordinea și valoarea. Faptul că un episcop nu este niciodată episcop dacă nu are o anumită sarcină, o anumită eparhie, ci mai degrabă conducătorul unei Biserici locale, adică episcopul unui anumit oraș (trăsătură care reprezintă un element și o condiție sine qua non pentru hirotonirea în episcop), înseamnă că episcopii sunt ierarhizați în funcție de Biserica care le-a fost încredințată (în consecință, funcția de mitropolit este diferită de cea de patriarh; la fel, valoarea vechilor Patriarhii, consolidată în cadrul Sinoadelor Ecumenice, este diferită de valoarea noilor Patriarhii). Într-o astfel de ierarhizare, este de neconceput să nu existe un protos[10].
Recent observăm că se aplică principiul unui nou tip de primat, primatul numerelor, în baza căruia cei care contestează în zilele noastre primatul ecumenic canonic al Bisericii-Mamă dogmatizează postulatul străin de tradiția Bisericii, conform căruia «ubi russicus ibi ecclesia russicae», adică unde sunt ruși acolo e și jurisdicția Bisericii ruse.
De-a lungul istoriei seculare a Bisericii, protos-ul a fost episcopul Romei. Însă, întrucât, a fost întreruptă comuniunea euharistică cu acesta, protos-ul Bisericii Ortodoxe a devenit arhiepiscopul de Constantinopol, așa cum reglementează canoanele bisericești. În cazul acestuia, observăm coincidența unică a tuturor celor trei niveluri de primat, adică la nivel local (arhiepiscop de Constantinopol – Noua Romă), la nivel eparhial (patriarh) și la nivel ecumenic sau universal (patriarh ecumenic). Acest triplu primat îi conferă anumite drepturi și privilegii, precum: dreptul de a face recurs, dreptul de a oferi și de a anula autocefalia (patriarhia de Ohrid, Pecs și Târnava, etc.), drepturi pe care Patriarhul Ecumenic le-a exercitat și în cazul unor noi patriarhii, care nu au apucat să fie validate prin hotărâri ale Sinoadelor Ecumenice și dintre care prima este cea a Moscovei.
Primatul Patriarhiei de Constantinopol în nici un caz nu are de-a face cu Dipticele, care, așa cum am spus mai devreme, exprimă și confirmă o ierarhie deja existentă (pe care Patriarhia Moscovei o neagă categoric în textul cu pricina, deși în unele locuri pare să o accepte în mod indirect). Dacă vrem să vorbim despre un singur izvor de primat (în Biserica Ortodoxă), atunci acesta este persoana Arhiepiscopului de Constantinopol, care, ca arhiereu, este primus inter pares (primul între egali), însă, ca arhiepiscop de Constantinopol și, implicit, Patriarh Ecumenic, este primus sine paribus (primul fără egali).
INTEGRAL LA SURSA
Nota noastra:
Asa cum spuneam ieri, documentul Patriarhiei Moscovei despre primat are de-a face mai mult cu rivalitatea dintre aceasta si Patriarhia Constantinopolului decat cu primatul papal.
Raspunsul din partea Patriarhiei Ecumenice atesta acest lucru, ocupandu-se exclusiv de ideea de primat la nivel universal in Biserica Ortodoxa. La mijloc se afla intaietatea – de prestigiu, dar nu numai (unii ar spune leadership-ul) – in Biserica Ortodoxa Universala.
Totodata, pozitia Patriarhiei Ecumenice nu tine cont de “nelinistile ortodoxe de la Ravenna” (vezi articolele de mai jos), lucru care ii erodeaza sprijinul chiar si in zonele in care ar putea fi mai “populara”. Daca apropierea de Papa va continua in ritmul acesta, Arhiepiscopul de Constantinopol s-ar putea trezi ca e “primul fara egali” pentru simplul motiv ca ramane singur.
***
- ESEC CATOLIC LA VIENA? Adoptarea documentului comun asupra primatului papal in primul mileniu amanata cu doi ani, DAR NU E DE DORMIT…
***
- CONFLICT INTRE PATRIARHII PE MOTIVE DE “SFERE DE INFLUENTA”. Patriarhul Teofil al Ierusalimului ameninta Patriarhia Romana cu intreruperea comuniunii… Tristul spectacol al LUPTEI LUMESTI PENTRU PUTERE si al dezbinarii babilonice dintre bisericile surori
- INTREBAREA CARE II FRAMANTA PE PATRIARHII ORTODOCSI AI ULTIMELOR VREMURI: CARE ESTE CEL MAI MARE DINTRE NOI?/ Incredibila ambitie a Arhiepiscopului Hrisostom al Ciprului
- Articolele saptamanii: ‘Maica Bisericilor’ – tarata in luptele pentru putere
- EVANGHELIA PARASITA: “Nu stiti ce cereti… INTRE VOI NU TREBUIE SA FIE ASA”. Despre intaietate, ierarhii, competitie, interese vs. slujirea smerita si supusa
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Ei ca sa vezi in primul mileniu al Bisericii Crestine, cand Biserica lui Hristos era UNA si NEDESPARTITA, Papa de la Roma era “primus inter pares”!
Adica el era socotit “primul” intre EGALI!
Carevasazica, atunci Si Sfintii Parinti si PAPA INSUSI ii socoteau PE TOTI EPISCOPII crestini ai Bisericii lui Hristos, din toate partile lumii, ca fiind “EGALI!”
Iar acum, Patrirahul Constatinopolului “se crede” FARA EGAL!
Pai insemna ca S-A MANDRIT MAI MULT DECAT PAPA!
Fiindca Papa cel putin i-a socotit “EGALI” pe ceilalti Episocpi crestini, iar Patriarhul de Constantinopol crede ca ceilalti episcopi NU II SUNT …”egali”!
Or, asta este deja GRAV, grav de tot!
O astfel de conceptie denota ca Patriarhul de la Constantinopol ARE O FALSA opinie fata de EGALITATEA Episcopilor!
Se considera un fel de PAPA al Lumii Ortodoxe!
Sa ma ierte Dumnezeu dar ar fi bine sa i se aduca aminte CUVINTELE celui care a fost Papa al Romei, si care a spus ca este “SERVUS SERVORUM DEI”, si care a fost Sf. Grigorie Cel Mare (daca nu ma insel)!
Eu cred ca Punctul de vedere al Patriarhiei Ruse ESTE mult mai conform DUHULUI ADEVARAT al Bisericii si randuielilor canonice ale Bisericii!
Dumnezeu sa aiba mila de noi toti!
” Totodata, pozitia Patriarhiei Ecumenice nu tine cont de “nelinistile ortodoxe de la Ravenna” (vezi articolele de mai jos), lucru care ii erodeaza sprijinul chiar si in zonele in care ar putea fi mai “populara”. Daca apropierea de Papa va continua in ritmul acesta, Arhiepiscopul de Constantinopol s-ar putea trezi ca e “primul fara egali” pentru simplul motiv ca ramane singur. ”
Iar ca ” Primul fara egali ” se pare ca l-a depasit in intiietate si pe Dumnezeu Tatal ( Iar Eu si Tatal Meu una sintem ).Si aceasta o spune din “Noua Roma” musulmana,in care mai traiesc si citiva ortodocsi,si cu dinsul, 7 cu totii,mare primat mare.
Doamne iarta-ma!
Ce-mi place enorm la neamul nostru este atotpriceperea universala. Bine, recunosc, si’un pic de fudulie, ca deh, altfel parca n-am fi destul.
Altfel e instructiv sa vezi ciomageala in limbaj academic. Urmeaza banuiesc si alte reprize.
@ c2:
La cine faci referire?
In niciun caz la cei care au pregatire teologica si stiu percepe nuante.
De admin nu cred ca are curajul sa se lege ( legat tot de neam ),eu sint englez,nu a mai ramas decit Gheorghe,ca si asa scrie cu litere mari.
@ c2:
Noi nu avem pregatire teologica. Daca am gresit cu ceva in comentariul nostru extrem de succint, spune clar si explicit ce am gresit, iar daca nu, de ce jignesti?
Imi cer iertare de formulare. Ea nu are nicio legatura cu articolul sau micul vostru comentariu.
PS: impresionanta performanta pentru cineva care n’are pregatire teologica.
@c2:
apai mai bine ca nu au studii teologice (banuiesc ca la asta se refera ideea de pregatire) ca dac’ aveau cine stie ce primate incepeau si dansii a se crede.
@admin:
sa inteleg ca se apropie momentul caderii Constantinopolului?
@Alin-7:
Constantinopolul a cazut prin sec. 15, cica. Am inteles ca intre timp s-a cam turcit. De atunci, bietii patriarhi tot se preumbla prin cenusa imperiului…
Parintele Cleopa a AVUT o PARERE care dupa mine ESTE DEMNA DE RESPECTAT de catre toate Patriarhiile Lumii si anume ca INTAIETATEA ONORIFICA a Scaunelor Patriarhale sa NU o aiba nici Roma, nici Constantinopolul, nici Alexandria si nici Antiohia, ci Ptriarhia IERSUALIMULUI, fiindca totul a venit de acolo, TOAT MANTUIREA LUMII a venit DE LA IERUSALIM.
Domnul a predicat in Ierusalim, A MURIT in Ierusalim, A inviat IN IERUSALIM, s-a Inaltat la CeR in Iersualim, VA VENI DIN NOU SA JUDECE VII si Mortii TOT in Ierusalim.
Prima Comunitate bisericeasca s-a infiripat si injghebat TOT in Ierusualim.
Si ULTIMA lupta dintre Bine si Rau dintre Antihrist si Biserica Adevarata a Lui Hristos va INCEPE tot in Ierusalim!
Chiar si CETATEA ETERNA in care va IMPARATI VESNIC Hristos cu toti AI SAI este numita in Sf. Scriptura IERUSALIMUL CEL DE SUS!
Eu ACHIESEZ intrutotul la parerea Parintelui Cleopa!
Si eu am citit Sfanta Scriptura din care vad ca se dau citate de catre inaltii episcopi, dar am inteles cred eu gresit pe undeva. Eu intelesesem de acolo ca cel care e primul musai este primul la slujit nu la drepturi si “piatra” aceea pe care s-a cladit Biserica nu e Simon Petru ci credinta lui pe care a avut-o cu sine pana la sfarsit. Nu am gasit niciunde ca Sfantul Petru a vazut Roma nici macar de la distanta ci numai Sfantul Pavel, iar primul episcop de Ierusalim, oras mai sfant decat orice Roma veche sau noua a fost Iacov, fratele Domnului. Drept aceea eu am inteles ca primul intre egali sau fara egali este cel care ajunge acolo ales de Domnul datorita credintei si faptelor sale si ramane astfel nu din pricina dipticelor ci pentru ca faptele sale si credinta il tin acolo sus, altfel nu-i mai mult decat Iuda. Cred ca domnii episcopi care isi aroga drepturi din diptice si canoane au uitat ca dupa Hristos nu mai suntem sub Legea scrisa ci sub Legea Harului. Legea e deci in noi nu in afara noastra.
Sau poate nu e asa.
Dar mai am o “opinie” persoanala si nitel cam “usuratica”, un fel de “teologumena” proprie (metaforic vorbind)…despre REALA Intaietate nu ONORIFICA ci legata de NUMARUL de Credinciosi in virtutea carora AR TREBUI “respectate” si “pretuite” Bisericile Ortodoxe
In opinia mea In Lumea Crestina Ortodoxa IERARHIA IMPORTANTEI “de facto”, SCAUNELOR PATRIARHALE in functie de ceea ce SUNT efectiv si concret ACUM, la momentul actual (si nu doar ca simboluri istorice perpetuate pana in zilele noastre), ca NUMAR de credinciosi si ca ACTIVITATE Eclesiastica si INFLUENTA CRESTINA pe care o desfasoara si GENEREAZA in Toata Lumea, in misiunea de MARTURISIRE a Numelui si Invataturii si Jertfei Rascumparatoare a Crucii lui Hristos, ar fi urmatoarea:
1. Patriarhia Bisericii Ruse; 2. Patriarhia Bisericii Ortodoxe Romane; 3. Patrirhia Serbiei si tot asa in functie de numarul de credinciosi ortodocsi pe care ii are fiecare Ptriarhie, si la urma de tot este “Patriarhia Constantinopolului”…
In alte cuvinte spus Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane ESTE astazi (chiar daca Patriarhul Constantinopolului si ceilalti evident ca nu recunosc “de jure”) AL 2-LEA CA POZITIE si ca si CAP al unui POPOR ORTODOX “NUMEROS” si a UNEI POPULATII crestine Ortodoxe, in Lumea Ortodoxa, asa cum o data era TOT al 2-lea si Patriarhul Constantinopului in Intreaga Biserica Crestina a primului mileniu.
Patrirhia noastra se aseamana putin cu cea a Ierusalimului si aume SUNT IMPORTANTE (una istoic vorbind) iar alta in zilele noastre DAR NU reclama si nu cer ca ceilalti sa le respecte aceasta “importanta”, ci O MARTURISESC cu smerenie si discretie, insa ea, aceasta IMOORTANTA nu le lasa pe aceste Patriarhii NEpretuite si NErespectate, chiar daca ele nu doresc sa isi impuna aceasta “valoare” in ochii celorlalte Patriarhii, ci pur si simplu le face SA LUMINEZE tacut si frumos…!
Dar asta este doar sarmana mea parere…
Părerea mea este, că exact această problemă a primatului în Biserica Ortodoxă este unica importantă în momentul actual, de fapt singura care mai tb descurcată. În rest totul este în roz bombon şi toţi ortodocşii trăitori în acest moment pe Pământ ne vom revedea negreşit în Rai.
Aşadar nu mai contează nici ce păcate săvârşim şi nici prezenţa de-acuma la sfintele slujbe. Iar eventuala discuţie asupra primatului Capului Bisericii, adică al Domnului Iisus Christos, este superfluu în acest moment!
Parcă ne aflăm ca-n vorba aceea cu Ţara piere şi baba se chiaptănă!
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/04/11/evanghelia-parasita-nu-stiti-ce-cereti-intre-voi-nu-trebuie-sa-fie-asa-despre-intaietate-ierarhii-competitie-interese-vs-slujirea-smerita-si-supusa/
“Cine vrea sa fie PRIMUL, sa fie tuturor SLUGA!” – nu asa suna, ceea ce-a spus Hristos?
Si spalarea picioarelor ucenicilor Sai -a fost o LECTIE tot despre slujire…
Astfel de infruntari/confruntari pentru ‘intaietati’ intre capii ortodocsi, mi se par niste copilarii!
Lumea ARDE si ierarhii – SE CEARTA!
Culmea!
Sunt inaintati in varsta, cu un picior DEJA in vesnicie!
Anii asezati pe umeri, greutatea picioarelor, albirea parului, viata aproape trecuta, ar trebui sa le dea altfel de ganduri, si o oarecare intelepciune;
Inima trebuie sa fie GATA pentru intalinirea fiecaruia dintre ei, cu Stapanul Vietii si-a Mortii!
In ea trebuie sa salasluiasca INCA DE-AICI – o impacare cu sine, bunatate si, mai ales O PACE(A) gandurilor, starilor/trairilor sufletesti fiindca, IN FATA sta Hristos privind ultima zbatere, ultima (si cea mai importanta) aplecare, asezare a sufletului – in nerenuntare la orgolii, mandrii, griji, obida…. sau seninatate si acceptare – “in ceea ce ce Te voi gasii, in aceea Te voi judeca”!
Ca o mica paranteza!
Ma uit pe strada la fosti colegi de scoala generala sau de liceu; privesc la ei cu uimire, transformarea lor (grizonati, mai plinuti, cu riduri de expresie, unii – bolnavi, altii – voiosi) si ma chicotesc in sinea mea pentru ca, asa cum eu ii vad pe ei, asa trebuie sa ma perceapa si ei in sinea lor, la fel – pe mine! 🙂
Apoi, vazandu-i – ma incearca o usoara melancolie! ( ce vreti! asa e cand imbatranesti! ) si zambesc in sinea mea, amintindu-mi ceea ce spune in Acatistul pentru cei adormiti:
Condacul 5 – Ai daruit, Doamne, neamului omenesc moartea, ca cel de pe urma mijloc de intelegere si de pocainta; cugetand la groaznica judecata se descopera desertaciunile pamantesti, pornirile trupesti se linistesc, mintea cea semeata se smereste, dreptatea cea vesnica se descopera, caci si pacatosii si cei indaratnici in credinta, cand sunt pe patul de moarte marturisesc ca este Dumnezeu…
Condacul 9 – Albirea parului, slabirea puterii, sunt vestitoare de lumea cea viitoare, sunt martorii stricaciunii pamantesti; ne vestesc ca totul trece si se apropie fericirea cea vesnica…
Icosul 9 – Dupa cum toamna copacii se despoaie de frunze, asa si viata noastra merge spre cadere, cu fiecare an, cu fiecare luna. Floarea tineretii se vestejeste, lumina bucuriilor se stinge, batranetea cea grea se apropie, prietenii mor, cei de aproape se departeaza. …
P.S. Personal – cand ma mai apuca amocu’, cand sunt suparata, ma gandesc ca raul este vremelnic, nu vesnic!
Alternarea – ca un dus scotian, cand bine, cand rau, cand una RECE, cand una – CALDA, este pentru CALIRE(A) a ceea ce urmeaza sa vina, a ceea ce va sa vie/fie, in VESNICIE!
Revenind un pic mai serios la cearta despre primat, probabil că ruşii au nevoie de o actualizare a “dreptului” lor ca a 3-a Romă de a accede la Constantinopol şi la Ierusalim în vederea eliberării acestora (varianta pax russa sau A. Dughin), iar păr Bartolomeu II are nevoie de argumente “teologice” în demersul său de apropiere (în genunchi?) de papalitate. Precum se poate vedea cu ochiul larg închis, nici una nici cealaltă pohtă nu ne-ar aduce vreun câştig duhovnicesc ortodocşilor de rând.
Fostul meu duhovnic imi spunea acum 10 ani, ca o mare vina are Patriarhia Ierusalimului si ca sfarsitul ortodoxiei, de acolo ni se va trage!
Parerea mea, pozitia Constantinopolului este deviata extrem de rau spre papism.
Insasi distinctia pe care o neaga intre primate presupune impunerea recunoasterii unui primat universal care sa aiba in Biserica functia episcopilor intre preoti, sau functia lui Hristos intre ucenici.
Ori, numai la nivel de episcopie Episcopul este ca Hristos intre Apostoli,
pe cand la nivel universal, toti episcopii au ca unic primat pe Hristos, iar fiecare dintre ei sunt ca Apostolii
In textul Rus, “sursa primatului” episcopului e de ordin divin, datorita harului diferit de al preotilor, iar “sursa primatului” intre episcopi egali este de ordin uman, prin primatul intre episcopi egali nu se desfiinteaza primatul lui Hristos in Biserica universala, nici nu este inlocuit cu vreun primat vazut.
Chezasia unitatii in Biserica universala nu este un primat al unui inlocuitor al lui Hristos, ci Insusi Hristos!
Iertati-ma fratilor daca gresesc dar, dupa lecturarea ultimelor articole, mie mi s-a conturat o oarecare idee in legatura cu pretentia Arhiepiscopului de Constantinopol de a fi mai mare peste toti.
Cred ca este o oarecare inselatorie pusa la cale.
Biserica Ortodoxa are un singur Cap si acela este Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Si atat. El este singurul mai mare si fara egal.
Restul, toata Biserica Ortodoxa este SOBORNICEASCA. Deci se aduna toti episcopii, cu post, cu multa rugaciune, cu si mai multa smerenie si tot discuta si discuta si iar discuta, pana ajung toti la o intelegere care sa fie dupa Dumnezeu.
In cazul in care s-ar face aceasta inselaciune, cum ca unul dintre ei, oricare ar fi el, este mai mare peste toti ceilalti si fara egal, ar putea, odata cu trecerea timpului, sa mai statorniceasca si alte drepturi ce-i revin conform acestei pozitii de intaietate. Cu siguranta ca ar gasii si cativa episcopi care sa-l sustina in demersurile lui.
Si atunci, odata statornicite aceste “puteri”, va putea sa zica: gata, de maine suntem una cu catolicii si eu ma supun papei, ca atare, toti sunteti supusi papei sau orisicare nebunii de felul acesta.
Eventual, avand de partea sa si puterea laica, va putea interveni cu militia (jandarmeria).
Dupa mintea mea putina si proasta, cred ca acesta este scopul pretentiei de “intaietate”.
Sa nu uitam ca toate acestea intervin din nou in perioada pregatirii unui Sinod Pan-ortodox. De aceea, problema intaietatii nu poate fi abordata in nici un caz cu usuratate pentru ca nu e simpla ci are implicatii grave pentru intreaga Biserica Ortodoxa, cu consecinte pentru credinta. Cuv. Iustin Popovici a tras un semnal de alarma in 1977 in legatura cu scopurile convocarii sinodului pan-ortodox de catre Patriarhia Ecumenica, foarte bine argumentat. A semnalat pericolul ereziei ecumeniste. El a contestat atunci pe buna dreptate procedura neconforma cu canoanele, neortodoxa, la care Patriarhia de Constantinopol a recurs in acest sens, scotand in evidenta nelegitimitatea ei, acuzand-o chiar de neo-papism dar a evidentiat, de asemenea, ambitiile nesanatoase de intaietate, inca de atunci de pe timpul Uniunii Sovietice, ale Patriarhiei Ruse, aratand ca adesea “pune lucrurile Cezarului inaintea lucrurilor lui Dumnezeu” desi “porunca scripturistica este astfel: „Trebuie sa ascultam pe Dumnezeu mai mult decat pe oameni” (Fapte 5, 29).” Deci si acolo pareau sa existe scopuri straine de Ortodoxie. Pericolele unui asemenea sinod daca el nu este in Duhul Sfintilor Parinti sunt mari asa cum arata Sf. Iustin Popovici: schisme, erezii si pierderea multor suflete. Ar fi interesant de vazut care dintre argumentele sale de atunci sunt valabile si astazi dar ar fi o discutie prea lunga.
Patriarhia Ecumenica prin aceasta pozitie confirma spusele Sf. Iustin, pare mai neo-papista ca oricand.
In ce priveste Biserica Rusa, intre timp situatia s-a mai schimbat, nu mai e sub comunisti, e adevarat, dar ambitiile ei, in mod evident, sunt aceleasi. Se ridica niste intrebari: Sunt legitime pretentiile ei de a fi “a treia Roma”? Oare sunt ortodoxe scopurile ei sau se subordoneaza, de fapt, intentiilor rusesti de expansiune si hegemonie geopolitica? Care ar fi, pentru toti ceilalti ortodocsi, implicatiile acestei schimbari de intaietate in favoarea BORu?
Cred ca e bine de revazut si: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2010/10/06/cotidianul-patriarhal-despre-marele-sinod-panortodox-preconizat-pentru-2012-si-despre-problema-pascaliei/
Textul introduce nejustificat in polemica ecleziologica teoriile personaliste absurde ale Mitropolitului Pergamului despre intaietatea persoanei fata de fiinta, ceea ce nu da deloc bine. Probabil de aici aerul doct, dar absolut superficial al textului.
Nu cunosc bine pretentiile Patriarhiei Ruse legate de intaietate, dar cred ca se afla in postura Constantinopolului de pana la schisma, a doua dupa cea deja confirmata. Daca atunci nu s-a inversat ordinea, indiferent de schimbarea majora politica, nici acum nu e binevenita.
Pe de alta parte, Constantinopolul pare ca pasaste pe urmele Romei, avand pretentii exagerate lumesti, dar si cautand comuniunea mai degraba cu aceea decat cu restul Bisericilor Ortodoxe. In contextul unui raspuns fata de hotararile de la Ravenna, mi se pare justificat raspunsul rusilor vizavi chiar si de Patriarhia Ecumenica pentru a sanctiona actiunile ei ecumeniste, dar si a justifica adevarata invatatura ortodoxa.
Titus L – daca ai fi citit macar Vietile sfintilor, ai vedea ca intreaga traditie bisericeasca marturiseste ca Sf Petru a predicat si a fost martirizat la Roma. Este o tradiutie de 2000 d ani, numai tu nu ai auzit de ea.
(PS. Nu-i asa ca tracii sunt buricul pamantului ?)
@ cristian
Referitor la cele scrise de tine,Sinodului Bisericii Ruse,spune asa:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/01/13/patriarhia-moscovei-primatul-biserica/
(3) La nivelul Bisericii Universale, ca o comunitate a Bisericilor Locale Autocefale unite intr-o singura familie prin marturisirea aceluiasi crez si prin comuniunea euharistica a fiecareia cu celelalte, primatul este determinat dupa traditia sfintelor diptice si este un primat onorific. Aceasta traditie se trage din canoanele Sinoadelor Ecumenice (Canonul 3 al Sinodului II Ecumenic, Canonul 28 al Sinodului IV Ecumenic si Canonul 36 al Sinodului VI Ecumenic) si a fost reconfirmata de-a lungul istoriei bisericesti in actiunile Sinoadelor Bisericilor Locale si in practica comemorarii (pomenirilor) liturghice prin care Intaistatatorul fiecarei Biserici Autocefale pomeneste numele celorlalti Intaistatatori in ordinea stabilita de sfintele diptice.
Ordinea dipticelor s-a schimbat de-a lungul istoriei. In primul mileniu al istoriei bisericesti, primatul onorific apartinea scaunului Romei.[5] Dupa ce comuniunea euharistica dintre Roma si Constantinopol a fost rupta in mijlocul secolului XI, primatul in Biserica Ortodoxa a trecut la noul scaun din ordinea dipticelor, anume la Constantinopol. Din acel moment pana in prezent, primatul onorific in Biserica Ortodoxa la nivel universal a apartinut Patriarhului Constantinopolului ca cel dintai dintre Intaistatatorii egali ai Bisericilor Locale Ortodoxe.
Sursa primatului onorific la nivelul Bisericii Universale o constituie traditia canonica a Bisericii stabilita in sfintele diptice si recunoscuta de toate Bisericile Locale autocefale.
….
De unde tragi tu concluzia din acest document ( sau altele ),ca Biserica Rusa vorbeste de un primat care i-ar apartine ei ( a 3 Roma ? ),si ca acest primat ar fi special,nu s-ar contrazice ?…fa-ma sa inteleg.
Iar daca Biserica Rusa ia aceasta atitudine,o ia ca sa ne salveze si pe noi,miine…daca cumva alte biserici ortodoxe l-ar baga in seama pe patriarhul ecumenic si in spuse dar si mai rau in fapte,cind demersul lui in genunchi de apropiere de papa,chiar ar da rezultate.
…
Iar Ecumenicului care a scris asa:
” Dacă am urma logica inovației Bisericii Moscovei, atunci ar trebui să conchidem că Dumnezeu-Tatăl nu este cauza fără de început a Dumnezeirii și Paternității («Pentru aceasta îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Iisus Hristos, din Care își trage numele orice neam, în cer și pe pământ» – Efes. 3, 15-16), ci receptorul propriului Său «primat». Și de unde îl primește? De la celelalte persoane ale Sfintei Treimi? ”
Doctor Watson ii raspunde:
In Cer cam asa se intimpla,numai ca spre deosebire de Dumnezeu Tatal,pe pamint,patriarhul ecumenic mai si moare,si pentru aceasta trebuie ca ceilalti episcopi ( mitropoliti ) sa-l aleaga pe cel care nici nu exista inca.
Greseste doctor Watson,gresesc si eu….mai discutam si noi pe forum.
Ma intreb ce cauta o discutie despre intaietate in … ortodoxie. Parca doar in catolicism exista primat si spunem ca la noi nu exista asa ceva. Noi eram sinodali si egali. Cum de s-a ajuns la asa ceva.
Se pare ca raspunsul vine de la presiunea pe care societatea politica lumeasca, o pune asupra unor persoane importante.
Am citit ciudata afirmatie a unor (culmea) politicieni, din care rezulta ca este important ca in ortodoxie sa fie cineva asa, ca un sef. Insistau foarte mult sa ne hotaram noi, cine sa fie (asa zisul) primul sau mai marele. Poate ei sa feresc sa spuna primat stiind sensibilitatea ce o avem noi fata de acest cuvant. DAR DE UN SEF AU NEVOIE. Oare de ce. Aici e greu de spus pentru ca nu vreau sa judec, dar ideea era ca daca o anumita persoana accepta ecumenismul, dialogul cu altii care nu au dreapta credinta, unul ca acesta este important sa fie ridicat in functie pentru ca apoi tot acesta sa impuna unele idei celorlalti, (poate ca asta era gandirea lor).
Avand functia poate impune.
Interesant ce dorinta aveau persoane din domeniul politic si care nu aveau nici o treaba cu biserica, sa apara si la noi unul mai “mare” peste altii. Ce ii “durea” pe ei cum e la noi… ei care impuneau hotarari anticrestine…?
Acesti indivizi vor sa stie cine este cel mai mare cu care pot discuta!
Modalitatea de impunere a ideilor gresite in randul unor mase de oameni se face prin conducatori, ex. impunerea homosexualitatii, a educatiei pierzatoare de suflet adresata copiilor, etc INCEPE DE LA CATE UN OM (cu o anumita functie), DE UNDE SE REPERCURTEAZA ASUPRA INTREGII POPULATII care nu prea mai poate face nimic sa anuleze vreo lege. Ex. in Franta acea lege care ii favoriza pe stricatii sodomiti a inceput de la conducator si o judecatoare socialista. Atat! Si impusa la 40 de milioane de persoane…. . Nu s-a dus vre o propaganda in randul maselor, adica de jos in sus, ci invers intotdeauna, de la sef la subalterni.
Pornind de la aceasta conceptie a fost nevoie ca si la noi sa fie un sef pesta ceilalti, asta au vrut-o cei care se declara ca nu au legatura cu biserica din care face parte conducatorul.
Si se pare ca sunt alese persoane care accepta ecumenismul, dialogul cu eterodocsii etc
Cine isi imagina ca in ortodoxie va avea vreodata loc o discutie despre cine e mai mare? Noi cu asta ne deosebeam de catolici.
Era necesar pentru politicieni, sa fie si aici unul mai mare. Ce urmareste crearea acestei functii, S-A SIMTIT LIPSA EI PANA ACUM, este cumva necesara de acum incolo….
Iertat sa fie daca am gresit.
Pt sherlock: păi este simplu- pune te rog cap la cap ceea ce a scris Sinodul Rus şi ai repetat tu “primatul este determinat dupa traditia sfintelor diptice si este un primat onorific… Ordinea dipticelor s-a schimbat de-a lungul istoriei.” Apoi urmăreşte logica!
Adicătelea, dacă primatul este numai onorific şi dat de oameni prin tradiţie şi diptice, iar dipticile s-au mai schimbat în decursul istoriei, atunci acesta se mai poate schimba (la o adică, nu-i aşa?) din nou, iar următorul primat, după cel căzut din comuniune al Romei şi cel căzut sub turci al Constantiopolului, nu poate fi DECÂT cel al celei de-a 3-a Rome = Moscova. Ideea nu-i nouă, dacă nu mă-nşel prea tare, aparţine chiar lui Petru cel Mare.
Cât despre “salvarea” noastră de către BORU- dragă sherlock – Domnul Iisus Christos ne-a spus să fim blânzi ca porumbeii şi iscusiţi ca şerpii, iar nu viceversa. Reciteşte ultimul rând al comentariului adminilor la http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/01/13/patriarhia-moscovei-primatul-biserica/
şi apoi gata cu naivitatea, că nu ne face onoare. Noi suntem creştini ortodocşi români şi nu imperialişti ruşi!!!
Citez: “Recent observăm că se aplică principiul unui nou tip de primat, primatul numerelor, în baza căruia cei care contestează în zilele noastre primatul ecumenic canonic al Bisericii-Mamă dogmatizează postulatul străin de tradiția Bisericii, conform căruia «ubi russicus ibi ecclesia russicae», adică unde sunt ruși acolo e și jurisdicția Bisericii ruse.”
Am recitit acum anume documentul la care PS Elpidofor al Prusei (din câte văd, autorul «replicii» Patriarhiei Constantinopolului) face referire în chiar primul rând – poziţia Patriarhiei Moscovei în privinţa primatului – şi nu găsesc nicăieri vreo referire la acest «primat al numerelor».
Altfel, documentul rus mi s-a părut, ecleziologic vorbind, cel mai întemeiat în cugetul Bisericii Soborniceşti. E adevărat că problema rezultantă (cea a jurisdicţiilor din afara teritoriilor canonice statornicite ale Patriarhiilor şi Arhiepiscopiilor canonice) e «calul de bătaie» al intereselor omeneşti – dar e la fel de adevărat că Dumnezeu, ca şi altă dată în istoria acestei lumi vremelnice, a lucrat proniator prin astfel de situaţii (poate cel mai bun exemplu e Sinodul al IV-lea Ecumenic).
Deci, ca să-mi închei gândul, am avut eu o scăpare şi Patriarhia Rusă susţine într-adevăr etnofiletismul ca principiu de organizare în diasporă (episcopi ortodocşi în comuniune cu acelaşi scaun, dar de etnii diferite), sau Patriarhia Ecumenică caută să mute discuţia pe planul disputelor jurisdicţionale (Canonul 28 Calcedon/toate teritoriile «barbare» sunt ale Constantinopolului [politica Fanarului] vs. întemeierea jurisdicţiilor pe temeiul primului propovăduitor al Ortodoxiei în acel ţinut [politica de facto a ruşilor, în cazul Arhiepiscopiei Japoniei şi a Mitropoliei Americane])?
@Vranceanu:
Nu! Aia erau dacii.
—
In Vietile Sfintilor este o poveste pilduitoare, dar nu e o carte canonica, din cate stiu eu. Tot necanonica, dar destul de argumentata si convingatoare este si iti recomand “De ce papa si supusii lui s-au despartit de Biserica lui Hristos”, lucrarea sfantului Nectarie de Eghina, facatorul de minuni.
—
Cuvantul “macar” nu se potriveste cu adresare catre mine. Nu ma deranjeaza, dar nu se potriveste.
Cand sunt mai multe patriarhii egale nu se poate impune o idee gresita, ar trebui convinse pe rand fiecare, dar daca toata puterea este in mainile doar a unei persoane, care nu este si nu poate fi infailibila, atunci acel om poate impune ceva gresit, ex. o apropiere si subordonare de papa. Dar daca sunt multe patriarhii nu pot fi convinse toate, in acelasi timp.
Timpurile de acum, sunt unele in care se vrea schimbarea legilor date de sfintii parinti, acum se vrea schimbarea, in vederea ecumenismului.
@ Titus L – sunt satul de aberatii din astea, ultra-ortodoxe.
Sa inteleg ca Vietile Sfintilor sunt pentru tine povesti pilduitoare, mincinoase ?
Daca Sf Nectarie a scris ca Petru nu a fost la Roma, ei bine, se inseala.
Cand o traditie bimilenara (vietile sfintilor fac parte din aceasta traditie) spune ca Sf Petru a predicat si a murit la Roma, vii si spui ca nu. Pe ce te bazezi ? pe o carte citita ?
Informatiile din “Vietile Sfintilor” pe care Titul L le dispretuieste se regasesc in Minei si in Prolog si sunt luate din scrierile Sf Simeon Metafrast si ale scriitorului bisericesc Eghisipos si ale altora. Nu sunt baliverne si mi se pare extrem de periculos ca cineva care vse pretinde crestin ortodox sa vorbeasca in acest fel despre Traditia Bisericii.
Aici Eghisipos, istoricul bisericesc cel mai sus pomenit, scrie: “Pe cînd Sfîntul Petru era căutat spre ucidere, l-au rugat credincioşii să se ascundă şi să iasă din Roma, pentru folosul multora. Dar Petru n-a voit să facă aceasta, ci dorea să pătimească şi să moară pentru Hristos. Poporul credincios, plîngînd, ruga pe apostol să-şi păzească viaţa atît de trebuincioasă Sfintei Biserici, care se înviforează în mijlocul primejdiilor de valurile necredincioşilor. Deci, văzînd Sfîntul Petru lacrimile turmei celei cuvîntătoare a lui Hristos, a făgăduit să iasă din cetate şi să se ascundă; iar noaptea, făcînd sobornicească rugăciune şi sărutînd pe toţi, a plecat singur. Pe cînd era la porţile cetăţii, a văzut înaintea sa pe Mîntuitorul Hristos venind către cetate; iar Petru, închinîndu-se Lui, I-a zis: Doamne, unde mergi? Răspuns-a Domnul: Mă duc în Roma, ca iarăşi să mă răstignesc!
Zicînd Domnul acestea, S-a făcut nevăzut. Petru, minunîndu-se, a cunoscut că Hristos, pătimind pentru robii Săi, ca întru adevăratele Sale mădulare, voieşte ca şi cu trupul să pătimească în Roma. Deci, s-a întors iarăşi în biserică şi a fost prins de către ostaşi, care l-au dat spre moarte.
“Sfîntul Simeon Metafrast povesteşte, că nu a fost prins numai Sfîntul Petru singur, ci şi mulţi credincioşi, între care erau şi Clement, Irodion şi Olimp. Pe aceştia, tiranul Nero i-a osîndit la tăiere cu sabia, iar pe Sfîntul Petru, la răstignire. Luîndu-i ostaşii pe toţi, i-a dus la locul de moarte. Pe Clement, iertîndu-l, l-au lăsat în pace, ca pe unul ce era rudenie împărătească, iar pe Irodion şi Olimp, care veniseră cu Sfîntul Petru în Roma, i-au ucis cu sabia şi împreună cu ei au tăiat şi o mulţime de credincioşi. Sfîntul Petru a rugat pe răstignitorii săi să-l răstignească cu capul în jos şi nu drept, cinstind întru aceea pe Domnul său, Care de voie S-a răstignit pe cruce, ca să nu semene Aceluia întru răstignire, ci sub picioarele Lui să-şi plece capul.”
http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/iunie/06-29-sf_ap_petru.html
Titus L: “Nu am gasit niciunde ca Sfantul Petru a vazut Roma nici macar de la distanta ci numai Sfantul Pavel”
Sinaxarul mare al Bisericii Ortodoxe. Luna iunie: Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, împreună cu cronicarii Iustin şi Irineu, spun că Pavel a suferit mucenicia la un an după Petru, dar în aceeaşi zi în care Sfântul Petru a fost răstignit, pe 29 iunie. Ei spun că pricina pătimirii Apostolului Pavel a fost că el, prin propovăduirea lui Hristos, îndemna pe fecioare şi pe femei la viaţa cea înţeleaptă. Însă în aceste relatări nu există vreo discrepanţă mare, căci se scrie în viaţa Sfântului Petru (scrisă de Simeon Metafrast), că, după moartea lui Simon Magul, Sfântul Petru nu a pătimit imediat, ci după câţiva ani. El a pătimit şi pentru cele două femei iubite ale lui Nero, care crezuseră în Hristos şi pe care le-a învăţat să trăiască în curăţie. Însă, de vreme ce şi Sfântul Pavel a locuit mulţi ani în Roma şi în părţile Apusului dimprejur, în aceeaşi vreme când trăia şi Sfântul Petru, este posibil ca Sfântul Pavel să-l fi ajutat pe Sfântul Petru în lupta pe care a dus-o împotriva lui Simon Magul, în vremea primei sale călătorii la Roma. Venind a doua oară în Roma, Pavel a slujit împreună cu Sfântul Petru la mântuirea oamenilor, povăţuind bărbaţi şi femei la viaţa cea moartea muceniceasca a Sfintilor Apostoli Petru si Pavelcurată. Din această cauză au stârnit mânia în acel bărbat necurat şi spurcat cu viaţa, împăratul Nero. Acesta, căutându-i pe amândoi, i-a osândit la moarte. Pe Petru, ca pe un străin, l-a dat spre răstignire; iar pe Pavel, ca pe un cetăţean roman, pe care nu se cădea să-l omoare cu moarte necinstită, l-a osândit la tăiere cu sabia. Deşi aceasta nu s-a întâmplat în acelaşi an, s-a întâmplat în aceeaşi zi.
1] În timp ce Sfântul Petru era răstignit în Circul lui Nero, un loc parţial ocupat acum de Biserica Sfântului Petru, Sfântul Pavel a fost dus în afara zidurilor. Drumul pe care a fost dus a fost de-a lungul Viei Ostiensis, o şosea aglomerată care ducea la portul Ostiei. Șoseaua poartă acum numele de Via Ostiense. Lângă Poarta Sfântului Pavel, prin care intră drumul în Roma, se află piramida lui Cestius. Apostolul a fost escortat până la cea de-a treia bornă a acestui drum, până ce a ajuns la un drum lateral şi un loc numit Aquae Salviae. O tradiţie grecească spune că locul execuţiei a fost lângă un pin care creştea lângă drum. Capul sfântului a lovit de trei ori pământul iar din acel loc a ţâşnit un izvor cu apă dulce.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2013/06/29/viata-si-mucenicia-sfintilor-apostoli-petru-si-pavel/
@ Titus L, Vranceanu:
Am citit si eu cartea Sf. Nectarie si mi se pare destul de credibil ca Sf. Petru nu a ajuns la Roma decat, posibil (asa admite si Sf. Nectarie) ca sa fie martirizat acolo. (deci nu ca sa propovaduiasca, sau sa intemeieze Biserica Romei sau alte bazaconii papiste)
Despre vietile Sfintilor, de unde vine citatul lui Vranceanu, se pare ca unele dintre textele acestea au fost printate in apus, unde s-a inventat si tiparnita, si unde era foarte la moda sa se faca politica a-la-Vatican, adica sa se vina cu tot soiul de scamatorii (dupa cum fac politicienii fara Dumnezeu), cum a fost si chestia cu “Donatio Constantini’, si alte porcarii papiste. Am vazut undeva, dar nu-mi aduc aminte unde, o nemultumire la adresa Sf. Dimitrie al Rostovului ( care parca a compilat aceasta lucrare din surse apusene ) ca nu ar fi cercetat suficient de critic izvoarele pe care s-a bazat lucrarea sa.
Deci, si eu citesc Vietile Sfintilor, dar e posibil ca pe ici si colo sa se fi strecurat niste basme papiste a-la-Vatican… Sf. Nectarie isi justifica punctul de vedere, probabil ar trebui citita cartea mai intai si vazut ce spune, apoi discutat cazul, daca e cazul… ( dupa cum spunea cineva mai sus, cu ce ne ocupam si noi acuma… si cam are dreptate, dar pozitia asta a Bisericii Ruse e bine-venita, ca pune smecherului-sef de la Vatican o frantura din adevarul Traditiei in fata, in vazul lumii. Acuma, ca sunt discutii intre scaunele de sus din Biserica, astea au fost totdeuna, din nefericire, si ce-o iesi, om vedea )
Mi se pare ca e chiar un citat din carte pe web, care zice:
( http://www.petitieonline.net/petitie/66477055/comentarii/pg33 )
Le recomand tuturor papistasilor sa citeasca aceasta carte a unui mare sfant al Bisericii si Facator de Minuni
In aceasta carte, Sfantul Nectarie expune intr-un mod foarte sistematic, pornind chiar de la originile Bisericii, cum a ajuns Papa si supusii lui sa se desparta incet dar sigur de Biserica lui Hristos. Este un studiu foarte minutios care porneste de la fondarea Bisericii Romei, (demonstrandu-se ca nu a fost fondata de Sfantul Apostol Petru), pana la aparitia barbatului luminat de Har, Sfantul Fotie cel Mare, “atunci cand Biserica era in pericol de a se transforma din cea Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca, in “Biserica” Romana, sau mai bine zis papala si de a nu mai propovadui invatatura Sfintilor Apostoli, ci dogmele papilor” (pg 20, Biserica Apuseana, primatul papilor).
Capitolele cartii sunt:
“Biserica Apuseana, primatul papei”, in care se demonstreaza ca acest primat era unul de onoare,in nici un caz unul de putere.
“Apostolul Petru, intemeietor, in viziunea apusenilor, a Bisericii Apusese” in care autorul sfant ne demonstreaza cu argumente greu de combatut cum ca Apostolul Petru nu este intemeietor al Bisericii Romane.
Biserica Antiohiei, a Alexandriei, a Cezareei Palestinei, Tripolisului, Laodiceei si Corintului se pot lauda cu adevarat ca sunt intemeiate de Sfantul Apostol Petru, pe cand cea Romana nu are dovezi in acest sens. Iar toate aceste Biserici nu au ridicat vreodata vreo pretentie de intaietate doar pentru ca au fost intemeiate de Sf Petru, primul dintre Apostoli. In prima sa epistola Soborniceasca Apostolul Petru scrie:
” Petru, apostol al lui Iisus Hristos, catre cei care traiesc imprastiati printre straini, in Pont, in Galatia, in Capadocia, in Asia si in Bitinia, alesi dupa cea mai inainte stiinta a lui Dumnezeu Tatal, ….Har voua si Pacea sa se inmulteasca” (I Petru, 1, 1-2) Cu toate ca este numita Soborniceasca (Universala), in aceasta Epistola numele Romei nu este pomenit, iar locul scrierii epistolei era Babilonul (Babilonul Egiptean saul cel de la Helipoli, numit si micul Babilon, in nici un caz Roma)(pg 28)
Nu exista nici o marturie istorica a muceniciei lui Petru la Roma. (pg 30)
Sfantul Clement Episcopul Romei spune ca Petru a fost propovaduitor doar in Rasarit, ceea ce ne face sa credem ca Sf Petru nu a respirat aerul Romei.
Primul episcop al Romei ete Linos, ucenic al Apostolului Pavel.
“Dovezi despre nedeplasarea lui Petru la Roma de la anul 41 pana la anul 66, perioada de timp in care teologii apuseni sustin ca Petru a slujit ca episcop la Roma, adica 25 de ani.” (pg38)
La anul 45 Petru se afla tot in Iudeea, dupa cum spune Sf Pavel in Epistola sa catre Galateni(2, 1), si dupa 14 ani de la prima intalnire cu Sf Pavel, Sf Petru tot in Ierusalim se afla.
Daca Sfintele Moaste ale Apostolului Petru au fost mutate la Roma, sau daca Petru a fost adus si a mucenicit la Roma nu se cunoaste, iar din fragmentul lui Clement nu reiese ca a mucenicit la Roma, dar chiar daca a mucenicit la Roma, a fost adus pentru a mucenici, nu s-a deplasat ca propovaduitor al cuvantului dumnezeiesc, nici nu a fost intemeietor al Bisericii Romei. (pg 42)
@Cristian
““primatul este determinat dupa traditia sfintelor diptice si este un primat onorific… Ordinea dipticelor s-a schimbat de-a lungul istoriei.” Apoi urmăreşte logica!
Adicătelea, dacă primatul este numai onorific şi dat de oameni prin tradiţie şi diptice, iar dipticile s-au mai schimbat în decursul istoriei, atunci acesta se mai poate schimba (la o adică, nu-i aşa?) din nou, iar următorul primat, după cel căzut din comuniune al Romei şi cel căzut sub turci al Constantiopolului, nu poate fi DECÂT cel al celei de-a 3-a Rome = Moscova. Ideea nu-i nouă, dacă nu mă-nşel prea tare, aparţine chiar lui Petru cel Mare”
Chiar daca rusii au si ei pretentii de primat, nu le au in documentul de fata. Documentul lor este corect si in privinte in care nu le convine, exemplu Basarabia
Dar Patriarhia Constantinopolului vrea sa-si justifice “dogmatic” primatul cu orice pret…..
Iata cum, Sf Vasile cel Mare aduce acelasi text Is. 44, 6 spre a nega pretentia macedonienilor de numarare a Persoanelor Treimice si implicit subordonare, si multi parinti atribuie Is 44, 6 Fiului, Apocalipsa arata clar ca si Fiul este “Cel dintai si Cel de pe urma” (Apoc. 2, 8)
Prin nenumararea Persoanelor Treimice nu se desfiinteaza insusirile ipostatice de “nenascut si nepurces” “nascut” “purces”
Asadar Sf Vasile cel Mare, PSB 12, p. 60
“Noi nu numaram (persoanele Sfintei Treimi) in sensul ca plecand de la unitate sa ajungem la pluralitate, pentru ca nu zicem unu, doi, trei, nici primul, al doilea, si al treilea. Caci “Eu sunt Dumnezeu primul si ultimul” (Is. 44, 6), De al doilea Dumnezeu n-am auzit pana astazi”
Totusi am citit odata intr-o carte a Sf. Ioan Gura de Aur despre invierea mortilor, iar el dadea ca exemplu cum sa invie Sf. Pavel si Sf. Petru la Roma. Ceea ce ar insemna ca memoria Bisericii retinuse destul de timpuriu acest lucru si complica discutia despre vreo interventie papista la tiparnita. Nu mai stiu acum cartea, din pacate, insa pasajul l-am retinut.
Despre propovaduirea Sf Petru la Roma si mucenicia lui acolo scriu Eghisipos si Sf Simeon Metafrast care au trait inainte de marea schisma. Tiparul s-a inventat in secolul XV, marea schisma a avut loc in saec XI, traditia si marturiile despre Sf petru dateaza din primele secole de crestinism. Nu este nicio “porcarie papista”. Aveti grija ca din ravna anti-papista falsificati si negati Sfanta Traditie. Este o ravna fara minte, intrucat episcopul Romei a fost cinstit pana la marea schisma ca primul intre egali in toata biserica crestina universala. ce a urmat dupa marea schisma e alta poveste, dar ca sa ajungem sa negam acum propovaduirea si mucenicia Sf Petru, mi se pare o aberatie.
Faptul ca nu exista dovezi ca a stat acolo nu inseamna ca nu a stat. Mai probabil nu a stat continuu 25 dee ani asa cum pretind catolicii, dar ca sa spui ca Sf petru nu a calcat pe la Roma, nu a mucenicit acolo, cand sunt nu stiu cate marturii si cand carti precum Proloiagele, Sinaxarul si Mineiul spun asta, bazabndu-te numai pe niste presupuneri….
Sf Nectarie a trait in sec XIX-XX si nu poate fi luat ca punct de referinta anuland marturii dinainte de 1054 ! Consider ca teza Sf Nectarie, pe care o respect, este doar o teorie si cata vreme este contrazis de toate celelalte, am voie sa fiu rezervat asupra sa.
Daca luam cu atata usurinta traditia bisericii si sinaxarul maine vom pune la indoiala viata oricarui sfant si tot ce e scris acolo.
Sinodul 2 ecumenic, anul 381, Constantinopol, canonul 3:
“Episcopul Constantinopolului trebuie sa aiba intaietatea cinstei DUPA EPISCOPUL ROMEI, deoarece acesta este Roma noua”
Sinodul 4 ecumenic, anul 451, Calcedon, canonul 28:
“(…)Caci Parintii au dat intaietatea cuvenita tronului Romei celei mai batrane(…)”
Sinodul 6 ecumenic (trulan), anul 692, canonul 36:
“Innoind hotararea celor o suta cincizeci de sfinti parinti adunati in aceasta de Dumnezeu pazita si imparateasca cetate, precum si a celor sase sute treizeci, ce s-au strans la Calcedon, hotaram ca tronul orasului Constantinopole sa se bucure de aceleasi onoruri ca si cel al vechii Rome, iar in treburile bisericesti, ca acela sa se mareasca, al doilea fiind dupa acela. Dupa acesta, sa se numere tronul marei cetati a Alexandriei, apoi al Antiohiei, iar dupa acesta, orasul Ierusalim”.
@ Vranceanu:
🙂 iertare! Nu sunt impotriva a ce spui, si putem avea punctul comun ca Sf. Petru a murit la Roma. Fireste ca Sf. Nectarie poate sa greseasca aici, dar nici el nu spune ca n-a fost, ci ca probabil a fost doar martirizat acolo. Cartea e totusi foarte interesanta, si Sf. Nectarie aduce argumente foarte bune impotriva denaturarii papiste despre Sf. Petru si Roma. Merita citita! :))
Despre Sf. Traditie, nu vreau sa spun ca sa n-o mai credem, nici vorba, dar se poate ca pe ici pe colo sa se fi strecurat mici erori ( de fapt, care-i baiul daca s-a scris cumva gresit de catre cineva ca Sf. Petru a fost la Roma cand n-a fost de fapt? Ipotetic vorbind, nu incerc sa reiau argumentatia… Sf. Petru e tot Sf. Petru pentru noi si nu se schimba nimic esential din Traditie, decat pentru papisti. ) Am gasit citatul despre Sf. Dimitrie, dintr-un site rusesc:
http://www.pravoslavie.ru/english/7174.htm
“…(la sfarsit) First, concerning the Hagiography by St. Dmitry of Rostov. There is no secret that unfortunately St. Dmitry of Rostov used catholic hagiographical sources after the 11th century without sufficient critical verification. According to the study of Fr. Seraphim Rose these sources are very unreliable. The epoch when Dmitry of Rostov lived was the epoch of a very strong Catholic influence. You yourself know: Kiev-Mogilian Academy in the beginning of the 17th century, Moscow Theological Academy till the end of the 17th century and our whole theological thought and theological education developed under the very strong influence of the Catholic and Protestant theology. Even today non-Orthodox influence is quite noticeable, almost all textbooks are old reprinted ones, and new ones are complied on their basis. That is why our theological schools had and have significant scholastic character. Such schools have to be organized in the monasteries; all students of theological schools have to go through the monastery, irrespective of what life they choose for the future – monastic or family life. So, you are right, in the Hagiography by St. Dmitry of Rostov there are some unverified materials. Sometimes they confuse the reader.”
Cred ca sunt izvoare ale Traditiei mai putin “batute in cuie”, pe care Biserica le foloseste totusi pentru folosul oamenilor, si daca e vreo gresala in cateva din ele, nu-i mare problema. Si dintr-o zizanie d-asta poate apare si un articol mai documentat despre subiect… a fost sau n-a fost Sf. Petru la Roma? Si in ce scop a fost, daca a fost? 🙂
@ Silviu: pana sa scrie aceasta carte Sf Nectarie, a auzit cineva ca in 1800 de ani de crestinism sa se conteste faptul ca Sf Petru a propovaduit la Roma si a fost martirizat acolo ? Pentru ca in Sinaxar sunt aceste istorii adunate in timp, nu scrise la comanda, este o traditie. Presupunand ca este o inventie catolica – intreb si eu, de la marea schisma incoace, a contestat cineva, dintre ortodocsi, sederea lui Petru la Roma ?
Pentru ca ce avem aici ? Avem pe de o parte o multiotudine de marturii, de scrieri, mai vechi sau mai noi, o traditie bimilenara, care toate converg spre aceasta informatie, ca Sf Petru a stat la Roma (nu stim cat) si a murit acoloo. Pe de alta parte, avem o teza relativ noua a Sf nectarie care rastoarna aceasta istorie si o contrazice.
Intre cele doua, eu inclin sa cred traditia Bisericii.
Si mai este un aspect, pana la marea schisma toate marturiile bisericii apusene sunt valabile. Deci si traditia de acolo, si scrierile, si sfintii de acolo, si cultul popular din Italia.
In tot cazul, exista mult mai multe dovezi ale propovaduirii Sf Petru la Roma decat ale Sf Andrei in Dobrogea, si totusi noi avem aceasta traditie ca apostolul Andrei a propovaduit in Dobrogea.
@ cristian
Documentul Bisericii Ruse despre primat este o marturisire de credinta a Bisericii sobornicesti,nu un document politic.Marturisire de credinta care ar trebui sa bucure pe crestinii ortodocsi de pretutindeni, avind in vedere temerile legate de ecumenism si de stricarea incet dar sigur a credintei noastre,a inradacinarii unor trairi ( rugaciunile comune ) departe de invataturile si traditia Bisericii.
Daca nu ar fi logica ta si presupunerile aferente ei,ai avea ceva de spus impotriva acestei marturisiri de credinta ?
Legat de logica si presupuneri.Constantinopolul a cazut la anul 1453,Petru cel Mare a murit in anul 1725 si tot ” Bartolomeu” al Istanbului este patriarh ecumenic.Nu mai sint multi ani ramasi la dispozitia omenirii,dupa cum se desfasoara evenimentele,asa ca si “imperialistii rusi” ar trebui sa se grabeasca.
Ce te faci daca si celelate Biserici accepta acest document,conform unei anumite logici si ele ar fi indreptatite la primatul onorific nu ?
Iar daca primatul este onorific,de ce si l-ar dori Biserica rusa ? Daca lucrurile merg si vor merge in Rusia cel putin ca si pina acum,iti spun ca atit Rusia cit si Biserica ei si a noastra nici nu mai are nevoie de primat onorific,nici de recunoastere cu respect de catre multi.Ii va ajuta Dumnezeu in primul rind,ca pe unii ce fac lucrurile cu rinduiala si bun simt,in conformitate cu:
Acolo unde se marturiseste Adevarul,acolo este si Biserica si Dumnezeu.
Abia astept,legat de aceasta, si marturisirea Bisericii Greciei si a noastra,o alta Biserica mare,pe care ne-au promis-o adminii.
http://ro.wikisource.org/wiki/Povestea_unui_om_lene%C8%99
Ca sa-ti dau o imagine simpla a ce se intimpla acum in lume: Rusia si poate altii,sint ca un urias cazut,plin de bube si puroi,cu multe boli active…dar care se ridica,uite-l cum se ridica,si-a identificat bolile si incepe sa ia medicamentele de vindecare,vin ingeri si Dumnezeu care-i oblojeste ranile,pentru ca aceasta isi doreste acest urias…
In aceasta imagine,unii se pot uita inca la bube si puroi,altii la bolile care nu s-au vindecat,altii la faptul ca este prea urias,dar unii se pot uita la faptul ca se ridica,ca isi doreste sa se ridice,ajutat de ingeri si de Dumnezeu ( conform realitatii si proorociile sfintilor )
Iar Apusul este tot un urias,frumos si stralucitor,chiar semet,asa se vede de departe,dar care cade,deja este frate cu turnul din Pisa.Pe sub lenjeriile fine,podoabe si costum de lux,pielea incepe sa se scamoseze,sa se innegreasca,unghiile cresc lungi,chiar daca date cu oja,ochii infricosatori,in spatele ochelarilor fumurii,parca incepe sa se scape si pe el si sa miroasa urit in jur,uite-l cum si tuseste,are si gripa aviara pe care nu o mai considera boala,uite-l cum nu i se mai inchid ranile,desi zice ca diabetul este o stare de fericire si nu de boala….ma opresc aici,las pe altii sa continue.
Si aici depinde unde te uiti.Unii la costum si podoabe,lenjeriile fine,fata inca frumoasa,statura inca inalta…altii la bolile pe care nu si le mai trateaza,la cuiele din talpa,la infumurarea cu care ridica pumnul la Cer.
Cit despre controversa cu Sfintul Apostol Petru,puteti sa dati cautare pe google cu:
“Sfantul Nectarie de Eghina arata cu argumente scripturistice si istorice ca Sfantul Apostol Petru nu a propovaduit la Roma”
PS.indemnul dumnezeiesc Fiti intelepti ca serpii si blinzi precum porumbeii nu include si parerea prea buna despre noi,multumesc de atentionare.La intrebarea pusa de admini sau tine,nu stiu sa dau raspuns.