COANA CHIRIŢA TEOLOG. Scrisoare deschisa editorialistului Cristian Tudor Popescu/ APOR – “reteaua Patriarhului” sau SOCIETATE CIVILA CRESTINA?

31-03-2015 7 minute Sublinieri
foto: gandul.info

foto: gandul.info

  • ActiveNews: 

Scrisoare deschisă domnului Cristian Tudor Popescu

Mihai Stoian, un cetățean român ce se recomandă drept un fost coleg și amic al profesorului Emil Moise, cel care a reușit schimbarea modului de organizare a orei de religie în școli, i-a scris editorialistului de la Gândul, CTP. Iată textul care ne-a fost sosit la redacție.

Stimate Domnule Popescu,

Vă mărturisesc dintru început că suma constatărilor asidue, reconfirmate pe parcursul multor ani, despre nivelul de inteligență, profesionalism și onestitate al presei autohtone, mă determină în general să-mi procur informații de pe cu totul alte canale decât cele mediatice oficiale. Așa se face că și producțiile dumneavoastră jurnalistice se înscriu de obicei în categoria celor pe care le consum doar circumstanțial, eventual la recomandarea expresă a unora dintre amicii cu suficiente resurse de timp pentru a decanta zilnic doza uriașă de deriziune ori abjecție a conținutului mediatic.

Astfel de amici mi-au semnalat (destul de tardiv, ce-i drept) înșiruirile de fraze pe care ați decis să le plasați pe site-ul gândul.ro (gandul.info – n.C.Or.) la 8 martie a.c., sub titlul Evanghelia după Sfântâniță. Iisus și-a ținut mama la ușă. Firește, nimic din conținutul respectivului „produs de presă” nu l-ar fi recomandat drept demn de vreo atenție anume, dacă nu i-ar fi urmat, într-un interval scurt de timp, cel puțin încă trei „isprăvi” de identică factură, titrate Evanghelia după Sfântâniță. Iisus Vindecătorul și Iisus Îmbolnăvitorul (15 martie), Evanghelia după Sfântâniță. Păcătuiește la greu și iubește-L pe Dumnezeu (22 martie), respectiv Evanghelia după Sfântâniță. Dumnezeu a mințit, Diavolul a spus adevărul (29 martie).

Or, întrucât tocmai această recidivă în care perseverați neabătut vă subminează șansa beneficierii de circumstanțe atenuante, este deja oportun să vă atrag atenția, nu fără un larg zâmbet amical pe buze, asupra straniei voluptăți cu care vă reexhibați public ipostaza mai veche și deloc măgulitoare (astăzi exprimată, iată, inclusiv pe tărâm religios) de incorigibil diletant.

Domnule Popescu, insațiabilitatea pe care o manifestați în a compila haotic, incomplet și decontextualizat versete ale Sfintei Scripturi pentru a vă legitima în fața altora presupunerile umbroase despre ce este creștinismul, frizează deja notele unui umor pe cât de negru, pe atât de spumos. Interpretările biblice pe care le propuneți cititorului oferă un spectacol a cărui ilaritate poate deveni de la sine cea mai vie și convingătoare pledoarie pentru necesitatea orei de religie. De altminteri, iată că până și Franța neîmpăcat atee a sfârșit prin a înțelege utilitatea introducerii educației religioase în școli, după succesiunea de tragedii datorată aptitudinii unora de a înțelege și asuma texte spirituale în exact cheia și maniera dumneavoastră. Căci între saltimbancii de speță suburbană de la Charlie Hebdo și fanaticii scelerați care le-au aplicat dezinvolt „soluția finală”, există imense afinități de comprehensiune teologică și culturală, cu tulburătoare corespondențe în gândirea și scrisul domniei voastre.

Mă grăbesc cu sublinierea că nu-mi stă nicidecum în intenție să vă introduc, fie și pasager, în ceea ce ar ține de o elementară și indispensabilă cultură a hermeneuticii biblice. Oricum, discernerea straturilor multiple de semnificație ale referatului scripturistic (derivând din nivelurile literal, istoric, simbolic, duhovnicesc/spiritual), palierele lor de adresabilitate (în funcție de circumstanțe evenimențiale, situații de viață, trepte spirituale ale diverșilor receptori ai mesajului), natura relației dintre Biblie și Tradiție, contextul profund eclesial și liturgic al Scripturii, sunt doar câteva teme sine quibus non de prealabilă cercetare – sau cel puțin de atentă reflecție – pentru un dornic de întâlnire serioasă cu creștinismul. Gradul dumneavoastră de interes în acest sens este mai mult decât evident din însăși abordarea textelor, care vă și proiectează invariabil spre tentative de tălmăcire care i-ar face să roșească a invidie pe cei mai neșcoliți detractori ai lui Hristos.

De aici evidența inadecvării și inutilității unei polemici strict aplicate pe versetele în cauză. Dacă ați fi nutrit cea mai vagă intenție de a vă instrui, aveați la îndemână din primă instanță un veritabil munte bibliografic spre a o face. Până și varianta hiperfacilă a consultării spațiului internautic v-ar fi pus de îndată în posesia unor surse de învățare suficient de generoase pentru… nivelul la care dovediți că vă aflați. Cu o teribilă grandoare a suficienței și mulțumirii de sine, ați lăsat însă bufeurile vanității să vă joace hazlia festă a ipostazei de Coana Chirița – teolog. Pentru că tratamentul profund mistificator la care supuneți infatigabil evangheliile este proba irefutabilă a unei sinteze de impostură locvace și semidocție apodictică.

Pe de ală parte, superbia găunoasă a perorațiilor dumneavoastră „biblice” forțează blasfemia într-un mod care îmi amintește de comicăreala macabră a încercărilor unui fost coleg de facultate, dl. Remus Cernea, de a demonstra Comisiei Juridice a Senatului faptul că Sfânta Scriptură fundamentează homosexualitatea!

Vă leagă intim același tip de amatorism cultural care, vai, îmi determina un alt vechi amic și coleg, dl. Emil Moise, să afirme recent, de la o respectabiă tribună: nu am ce discuta cu popii, în afară de învierea nu-știu-cui, …și pun pariu că foarte puțini părinți ar face cerere pentru ora de religie”.

Domnule Popescu, simțul comun al creștinătății receptează nu doar caracterul ilicit al atitudinii și afirmațiilor dumneavoastră, ci în egală măsură pe cel flagrant jignitor. Ca mulți alți cascadori ai jurnalismului de circumstanță, vă bucurați însă de inteligența, imensul umor, noblețea sufletească și consecvența în a ierta necondiționat a creștinilor acestei țări. E limpede cât de apăsat vă bizuiți pe toleranța structurală a celor pe care altminteri îi demascați ipocrit drept fundamentaliști rigizi și primejdioși. Spre edificatoare comparație, vă propun un banal exercițiu de imaginație: la perspectiva câtor posibile insulte, amenințări, acte de violență sau chiar de terorism calificat v-ar fi expus (împreună cu întreaga redacție care vă găzduiește) decizia de a vexa public sentimentele religioase ale comunității musulmane? Și iarăși: ce linșaj moral și mediatic, cu neîntârziate consecințe financiare și eventuale implicații penale, ar fi putut genera o conduită similară față de conștiința comunității mozaice?

E anevoie de crezut că, alegând să defulați ofensator într-o direcție religioasă anume, ați acționat fără atente evaluări de risc. Deși indispus s-o recunoșteți franc, mizați fără emoții pe realitatea că reacția întoarcerii senine și tolerante a celuilalt obraz către ignobilii dumneavoastră scuipați v-o garantează exclusiv creștinismul. Oricât de cinică în substratul ei, vă voi lua această solidă presupoziție drept un măgulitor compliment pentru Biserică.

În altă ordine de idei, submediocritatea deconcertantă cu care obișnuiți să scrieți în general despre religie poate constitui pretextul perfect pentru readucerea pe tapet a unei teme constant neglijate: necesitatea formării și cultivării unor jurnaliști specializați în domeniile pe care se pronunță. Așa cum un trust de presă profesionist care-și respectă blazonul nu-i va tolera niciodată unui analist economic să scrie chiar orice despre teatru, unui analist politic – orice despre fotbal sau unui analist sportiv – orice despre filosofie, la fel de impardonabilă și descalificantă este editarea oricăror elucubrații despre Biblie, azvârlite pe hârtie (sau internet) de te miri ce inginer pasionat al filmelor și tenisului.

Tocmai inerția indolentă a gazetărelii de tavernă face ca în spațiul cotidianelor autohtone domeniul religios să fie lăsat literalmente la voia întâmplării, motiv pentru care, chiar și atunci când abordează subiecte creștine cu reală bună credință, ziariștii noștri fabulează copios, eșuând lamentabil. Devine imperioasă recrutarea în redacții a unor oameni de condei familiarizați măcar cu noțiunile elementare de teologie creștină, care să salveze media românească de ridicolul monumental al improvizației perpetue și în această privință. Totodată, o semnificativ mai mare credibilitate și coerență a discursului critic la adresa Bisericii s-ar obține dacă girul asumării pertinente a unui asemenea demers ar fi acordat jurnaliștilor care știu efectiv ce este Biserica. Altfel, rămânem pe mai departe în sfera infecundă a caragialescului văduvit de gust și de miză.

Cu deloc mult timp în urmă, fostul meu profesor și sincerul dumneavoastră amic, dl. Andrei Pleșu, remarca în rubrica sa din Adevărul, sub titlul Dezordini: Sigur că oricine are libertatea să scrie ce vrea și să dăscălească pe oricine. E, totuși, o libertate care cere și nițică îndrepățire… Iar ca să ai această îndreptățire nu e suficient să crezi despre tine că ai criterii și judecăți infailibile, că ai constant opțiuni corecte, că ai mereu dreptate, că ești mereu plasat de partea cea bună. E nevoie și de oarecare isprăvi, de oarecare credibilitate. Altfel, recuperăm Cântarea României: singurii experți legitimi, în orice domeniu, sunt diletanții tuturor domeniilor”.

Pe firul aceluiași argument, Nae Ionescu observa, într-un articol a cărui lectură nu v-ar prinde rău deloc(Științificii și teologia, în Cuvântul, oct. 1937), că e în viața omului o vârstă la care fiecare din noi știm tot. E vârsta clasei a VI-a de liceu”. Din nefericire, atunci când acest simptom tinde să-și transgreseze cu mult vârsta la care mai putea suscita înțelegere și simpatie concesivă, el devine apanajul stupidității crase, de obicei agresive și ahtiate de prim-plan cu orice preț. Arogându-și adesea un aer de solemnă superioritate, această specie de neghiobie reușește în chip fascinant să emane un gen de autoritate care epatează mase întregi de campioni ai deculturației. Vorba aceea: un sot trouve toujours un plus sot qui l’ admire.

În Bunul-simț ca paradox, Al. Paleologu surprindea magistral verva impostorului de a convinge că s-ar afla permanent la curent cu toate. Recurgând la inteligența sa șmecherească,cu jocul ei combinatoriu, în vid, poate produce tot felul de pseudomorfoze teoretice și abstracte, iar respectivul ins, de obicei prea mulțumit de sine, ajunge ușor să treacă drept intelectual și gânditor, dar până la urmă nu se poate să nu-și dea mediocritatea pe față”.

Fără menajamente, îmi legitimați îngrijorător de frecvent senzația că răspundeți cu acuratețe profilului schițat în rândurile de mai sus. Iar atunci când nu o faceți riguros, izbutiți cel mult „performanțele” pe care le plasa indignat Noica sub denumirea generică de lăutărism: deschiderea către multe lucruri deodată, dar fără suficientă acoperire și creativitate”, care rămâne în cel mai bun caz „expresia tipică a talentului fără responsabilitate, a inteligenței libere pentru că nu e grevată de suficientă cunoaștere”. Deși exponenții săi ar fi, așadar, farsorii cei mai inofensivi ai culturii, igiena intelectuală se pare că ne-ar impune, chiar și în ce-i privește, să-i lăsăm în neantul profesiunii și destinului lor”. (Despre lăutărism).

Nu m-ar bucura să vă știu abandonat niciunei forme de neant, Domnule Popescu; dimpotrivă, sper cu toată cordialitatea să-mi puteți furniza cândva entuziasmul constatării că pretextele de meditație oferite aici vor fi slujit întrucâtva venirii dumneavoastră în fire. Pentru că, deocamdată, nici măcar porecla bășcălios-belicoasă de Sfântâniță, pe care v-ați asumat-o în imaginara dumneavoastră anticruciadă editorialistică, nu vi se potrivește defel. În vreme ce Diavolul este creditat cu strălucite competențe teologice, în materia aceasta dumneavoastră abia cochetați cu nivelul de ghetou. Ceea ce vă și explică negreșit opțiunea de a posta în prefața memorabilelor „comentarii biblice” evocate o poză care vă recomandă perfect ca obscur emanat al culturii de cartier insalubru. Hotărât lucru, ați fost inspirat. Fotografia selectată vă reprezintă cum nu se poate mai bine condiția de manelist al culturii. Sau de hip-hoper al teologiei.

Dar, în pofida a toate, nu fiți atât de sumbru pe cât o denotă noul dumneavoastră look. Nimic nu e pierdut, fie și la vârsta pe care o aveți. Vă stă încă la îndemână cu generozitate soluția salvatoare, pe care v-o și propun însuflețit de optimism: mâna pe carte, Domnule Popescu! Din jenă și de drag față de proprii cititori, nu neapărat din respect pentru Hristos, Care vă asumă și iubește necondiționat, deci dincolo de orice chestionări despre maturitate sau bun simț.

Semnează,
Mihai Stoian

Exasperată de campania „anti-de-toate” din Adevărul, o PROFESOARĂ universitară s-a revoltat împotriva fostului ziar oficial al PCR

Campania ziarului Adevărul, aflat în insolvență, împotriva Bisericii continuă ne-abătută. Din păcate pentru angajații lui Cristian Burci, bombardamentul mediatic asupra BOR are efecte dintre cele mai diverse.

CITEȘTE ȘICotidianul Adevărul, acuzat că are o OBSESIE cu atacarea BOR: Se continuă campania după modelul ziarului Scânteia din primii ani ai comunismului

Astfel, tot mai multe persoane aleg să se dezaboneze de la Adevarul, exasperate de combinația de știri pornografice și atacuri împotriva simbolurilor naționale.

CITEȘTE ȘI Canalul Dunăre – Marea Neagră, unde morții se cărau cu basculanta, este România „grandioasă” pentru cotidianul Adevărul. Articol dezgustător în fosta oficină a Partidului Comunist

CITEȘTE ȘIAdevărul continuă campania de defăimare a României. Ziarul scrie despre „bătălii false ale lui Ştefan cel Mare” şi „apucăturile rurale ale lui Ion Creangă”

Pe facebook a devenit virală postarea unei profesoare universitare, Oana Moșoiu, care a anunțat că renunță la știrile „Adevărul”.

M-am dezabonat și de la Adevărul. Mai dă-i incolo cu campania lor anti-biserica și anti-de-toate. Crestinul din mine chiar se simte revoltat. Sa va citeasca ateii, maica, eu sunt din ăia de am depus cerere să se facă ora de religie, care se duce la biserică și se închină la biserici și la troițe, pe stradă. No, asta e”, a scris ea pe facebook.

Nota noastra:

De remarcat faptul ca hotnews.ro a tratat tendentios stirea ca APOR va milita pentru revizuirea Constitutiei in sens traditional. Astfel, pentru hotnews.ro, APOR-ul nu ar fi altceva decat un instrument de putere in mainile Patriarhului: Cum isi creeaza Patriarhul retea in toate scolile: Asociatia Parinti pentru Ora de Religie vrea sa modifice Constitutia si sa coopteze cel putin un parinte in fiecare scoala. Cum ar veni, societate civila e doar Emil Moise et comp., pe cand APOR-ul e “reteaua Patriarhului”

La mijloc este vorba despre legitimitate. Pentru alde acoperitii de la Hotnews, Adevarul si Gandul, niciodata nu o sa fie legitime, in calitatea lor civica, asociatiile crestine, care vor fi sistematic prezentate drept instrumente organizationale aflate la indemana si cheremul mai-marilor Bisericii. Crestinilor trebuie sa li se interica dreptul la reprezentare in cetate – atat pe plan strict politic, cat si pe plan asociationist. 

In schimb, agentii calificati de influenta de tipul Emil Moise, Remus Cernea s.a. vor avea intotdeauna, pe aceleasi canale mediatice, tribune de expunere maximala si total disproportionala fata de reprezentativitatea acestor personaje in raport cu societatea reala. Lucratura e vizibila si meschina. 


Categorii

1. DIVERSE, Opinii, analize, Razboiul impotriva Bisericii/ crestinismului

Etichete (taguri)

, , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

10 Commentarii la “COANA CHIRIŢA TEOLOG. Scrisoare deschisa editorialistului Cristian Tudor Popescu/ APOR – “reteaua Patriarhului” sau SOCIETATE CIVILA CRESTINA?

  1. http://www.librariaortodoxia.ro/carti-ortodoxe/marturii-ale-inchinatorilor-cuviosul-paisie-aghioritul-1924-1994-vol-2_4148 – pag.326:

    Dintr-odata am vazut ochii Staretului aruncand scantei. Tuna si fulgera spunand:”Auzi colo, parintele meu, profesor teolog la Universitatea Aristotel sa le predea studentilor lucruri hulitoare despre proorocul David!” Si cu MANIE PRISOSITOARE a adaugat: “Biserica are si afurisenii/excomunicari si trebuie sa le aplice.”

  2. the clash of civilizations – faza meteorologica:

    http://www.sat24.com/video.aspx

  3. http://tezaurul-ortodox.com/files/file/1059-jurnal-duhovnicesc-needitatcalea-pocaintei-launtrice-sf-ioan-de-kronstadt/
    Nu am cartea la indemana ca sa caut citatul dar si in acest caz, raspunsul a fost unul dur si clar. Intrebat daca se va mantui Tolstoi, Sfantul Ioan din Kronstadt a raspuns: Nu! Huleste impotriva Duhului Sfant si acest pacat nu se iarta 🙁

  4. Evident ca nu sunt legitime si reale. Cernea, E. Moise si Patrascu sunt “societatea civila”. GDS este societatea civila. Toti cei ca ei sunt societatea civila. Oricine altcineva, cu capul pe umeri, este un impostor, automat. Daca cumva mai e si o persoana credincioasa, atunci clar bate la ochi…
    In acelasi mod, Gandul, Rom.Libera, Adevarul sunt cele mai adevarate organe de presa, ele nu manipuleaza, ci informeaza (intr-un mod partinitor, de altfel). Ele sunt echilibrate si profesioniste. Iar CTP este foarte echilibrat, mai ales in ceea ce priveste atitudinea fata de religie.
    Ar fi culmea ca “hotul” sa strige “hotul” sau sa se dea unul pe altul in vileag.
    Si sa nu uitam, pe Times New Roman, ce se varsa in hazna acolo se numeste umor, se numeste pamflet…

  5. Bine ca a aparut acest domn Stoian si i-a dat o “palma” potrivita Chiritzei !!!

  6. Cu ani in urma,mergeam pe jos spre Manastirea Nicula in ajunul hramului acestei sfinte manastiri.Eram impreuna cu un parinte duhovnic. De-a lungul drumului,de la Gherla si pina la manastire, erau insirate tot felul de tarabe care vindeau din de toate: mici,bere,suc,prajituri,cozonac,fructe,iconite asa-zis sfintite,inele de tinichea,suveniruri de tot felul,articole de imbracaminte de cea mai proasta calitate,etc.etc. Afectat de aceasta priveliste,razvratit in sinea mea, ma adresez parintelui: Cum e posibil, parinte, o asemenea etalare a prostului gust si a nesimtirii intr-o zi cu o incarcatura spirituala deosebita ? De ce nu intervine politia si sa curete drumul spre manastire? De ce se admite tigania asta? Nimeni nu vede? Parintele ma lasa sa-mi vars naduful si apoi ma intreaba: De ce te duci la manastire ? Nu cumva nutresti gandul ca acolo sus te vei intilni cu Maica Domnului? Ba da, parinte ! Si nu ti se pare firesc ca pentru a ajunge acolo, sa treci si niste examene? Uite,toata mizeria aceasta,cum zici dumneata, insirata de-a lungul drumului, nu este altceva decit un sir de examene; unul a picat examenul pentru pofta de a bea o bere,altul a picat examenul pentru ca a luat citiva mici, desi este post ( a venit de departe si-i e foame!), iar dumneata ai picat examenul pentru ca indraznesti sa-i judeci pe toti!…Ai uitat ce spun Sfintii Parinti, ca nu este mintuire fara ispita?..
    Revenind la articolele domnului CTP, ma gindesc ca, poate si acest lucru este ingaduit ca fiind un examen si, din acest motiv, ma abtin cu greu de a-i spune ca e un nemernic !

  7. @unde esti Doamne:

    Da, toata treaba e ca nu e cazul sa ne ispitim singuri. 🙂 Ajung ispitele neplanificate de noi insine…

  8. http://www.ziarulring.ro/stiri/sport/256368/2015/ARMA-SECRETA-a-Simonei-Halep-Am-AFLAT-care-este-OBIECTUL-pe-care-il-poarta-TOT-TIMPUL-in-BAGAJ

    Machidonii care-s credinciosi ca si Basarabenii ne-au ajutat mult ca neam!

    Cea mai buna sportiva romanca, SIMONA HALEP are Duhovnic de cand era copil! De atunci merge si la biserica cu FAMILIA! Ca tot i place lui CTP tenis-ul…In poza cu glugaCRISTI-TUDOR pOPESCU pare un killer…Putem face reclamatie ca nu ne place poza ca pare terorist si sa o anuleze? (mOISE I SEAMANA LEIT LA CHIP SI LA Propriu SI LA Figurat)…apropos de Scoala Brancoveneasca si decapitarile (ce zic adventistii de noi…viclean) http://semneletimpului.ro/religie/educatie-religioasa/decapitarea-lui-brancoveanu-poveste-de-ingrozit-copiii.html
    …ca tot suntem cu tema in DOBROGEA…

  9. Fiecare om se descoperă pe sine prin ceea ce spune.Astfel , am văzut,pentru acest moment din viață, chipul interior al lui Cristian Tudor Popescu.Nimic nu rămâne ascuns.N-are cum.N-are cum să se ascundă urâțenia în „templul lui Hristos”,fără ca noi ceilalți să nu știm.Acum că știți, feriți-vă să vă împrieteniți cu dânsul, sau cu ideile lui care nu sunt creștinești.Tot răul, spre bine.Poate își revine și dânsul, chiar dacă e mai greu să-nveți „bou bătrân la jug”.Jugul sau Crucea este nestemata creștinilor.Domnul Popescu n-o cunoaște.Fiecare om , mai devreme sau mai târziu își descoperă adevărata față,iar în final se separă și grâul de neghină.Cu drag !

  10. http://parohia-petresti.ro/postate/Evanghelia_dupa_CTP.php

    Spiritul enciclopedic și ingineresc al lui Cristian Tudor Popescu sparge frontierele gândirii și ale disciplinelor universitare. Dărâmă prejudecăți. Surpă șabloane de gândire. Rând pe rând, cronica sportivă, critica de film, analiza politică se pleacă în fața lui. Mai nou a cucerit și teologia.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Documentare