CONFLICT ACERB IN STRUCTURILE STATULUI PROFUND AL SUA. Scandalul demisiei consilierului pentru securitate nationala Flynn pentru convorbiri cu oficiali rusi/ UN APOCALIPTIC LA CASA ALBA. Despre STEVE BANNON, strategul lui Trump, si AGENDA sa DISRUPTIVA/ O noua si reinnoita alianta SUA – Israel/ SLOGANUL #REZIST – COPIAT DUPA MODELUL GUERILLELOR ANTI-TRUMP DIN SUA

• EVZ: CONSPIRAȚIA lui Obama contra lui Trump? Prima VICTIMĂ. Trump a pierdut mult SÂNGE, iar RECHINII sunt ațâțați

Site-urile conservatoare lansează impoteza unei mari coaliții care acționează pentru demolarea lui Trump. Liderul conspirației ar fi însuși Obama.

Pe site-ul conservator și pro-israelian de limbă franceză Dreuz Info a apărut un editorial incendiar semnat de Guy Milliere, profesor de drept și economie la Universitatea din Paris și la Science Po și profesor invitat în Statele Unite și expert în bioetică pe lângă Uniunea Europeană. Cum Dreuz a fost un susținător necondiționat al lui Trump în campania electorală, reproducem fără comentarii textul lui Guy Milliere, atât de diferit de ceea ce publică așa-zisa presă „mainstream”. 

Demisia lui Michael Flynn, care era o piesă grea în jocul politic al lui Donald Trump este un eveniment extrem de grav.

Ea este rezultatul unei ample mișcări de destabilizare și deligitimare a administrației Trump și a lui Trump însuși, declanșată din momentul în care Donald Trump a fost ales președinte. Iar mișcarea nu se va opri aici.

Avem de-a face cu un război. În joc este viitorul Statelor Unite și viitorul lumii. Fie Donald Trump va câștiga războiul, și va trebui să-l câștige de o manieră categorică, fie vom avea un viitor foarte sumbru.

De partea lui Trump sunt milioane de americani și toți oamenii de pe fața pământului care iubesc libertatea.

În fața lui Trump este o coaliție uriașă.

Aceasta include cea mai mare parte din Partidul Democrat, care a devenit un partid islamo-stângist în stil european. Faptul că un musulman apropiat de mișcarea Nation of Islam, Keith Ellison, ar putea să-i preia conducerea în curând este un fapt foarte semnificativ. Faptul că principalul concurent al lui Ellison este Tom Perez, fost ministru al Muncii sub Obama, susținător fervent al mișcării Black Lives Matter și al imigrației ilegale este la fel de semnificativ. Iar faptul că cel mai probabil candidat democrat la alegerile prezidențiale viitoare este Elizabeth Warren, ale cărei discursuri sunt de cea mai pură extracție marxistă, este cutremurător.

Coaliția include și cvasi-totalitatea marilor trusturi de presă, cu excepția Fox News.

Ea include și cvasi-totalitatea mediului artistic, o parte notabilă dintre judecătorii federali și jumătate din Curtea Supremă, câtă vreme nominalizarea judecătorului Gorsuch nu va fi confirmată de Congres.

Ea include oameni de finanțiști importanți, cel mai marcant fiind abjectul evreu antisemit George Soros, întreprinzători din sectorul noilor tehnologii, care au profitat din belșug de pe urma micilor aranjamente între prieteni în vremea capitalismului de cumetrie (crony capitalism) practicat sub Obama.

Ea mai include și mii de funcționari care constituie ceea ce în Statele Unite se numește deep state, „statul profund”, indivizii care lucrează în toate serviciile administrației federale și mai cu seamă în CIA și FBI.

Ea include și vreo cincizeci de organizații de stânga sau de extremă strânga care dispun de militanți remunerați pentru a merge să manifesteze cam peste tot în țară, să împiedice deplasările miniștrilor, să blocheze acțiunile poliției sau accesul în clădirile publice, să împiedice conferințele să aibă loc, chiar cu prețul recurgerii la răscoală, ca acum câteva zile la Berkeley.

Ea dispune de un fel de comandament unficat prezindat din umbră de Obama și numit Organizing for Action.

Scopul coaliției este să dărâme membrii administrației Trump unul câte unul și apoi să-l dărâme pe Trump însuși.

Alt scop paralel este de a-l împiedica pe Trump să-și pună în aplicare deciziile.

Este de a bloca țara, de a defăima, de a da în judecată fără motive legitime, căci în coaliție se găsesc judecători capabili să violeze legea sau să o ocolească: tocmai am asistat la așa ceva la blocarea decretului privind imigrația din șapte țări afectate de islamism.

Coaliția a vorbit despre impeachement în ce-l privește pe Trump chiar înainte de învestitura acestuia pe 20 ianuarie.

Ea nu poate obține pentru moment un impeachement, pentru că este minoritară în cele două Camere ale Congresului și pentru că nu are nici un motiv valabil să prezinte.

Dar poate spera, și acesta este scopul său, ca democrații să redobândească majoritatea, peste doi ani, după alegerile de la jumătatea mandatului.

Și poate spera să fabrice un motiv. Și acesta este scopul ei. Așteaptă doar să creeze un context propice pentru un motiv fabricat.

La acest plan lucrează de câteva săptămâni în ritm aprins. După acuzațiile împotriva lui Steve Bannon, acuzat pe nedrept că este antisemit și extremist de dreapta, deși el nu este nici una nici alta, după acuzațiile care au sugerat că Donald Trump a fost ales cu ajutorul Rusiei, fără nici un crâmpei de dovadă, după acuzațiile care au vehiculat că Trump însuși ar fi antisemit, deși el este primul președinte al Statelor Unite cu familie evreiască și este cel mai mare prieten pe care Israelul l-a avut la Casa Albă, au venit zvonurile despre Mike Flynn, acuzat el însuși că este agent rus.

Mike Flynn era strategul șef al administrației Trump, principalul creator al liniilor politicii externe pe care Trump dorește să le urmeze.

El displăcea în mod deosebit marii coaliții anti-Trump pentru că așezase Islamul radical în centrul țintei și declarase explicit necesitatea de a termina odată cu Statul Islamic și a pune limite Republica Islamică Iran. El intenționa să negocieze cu Rusia tratând-o ca pe un adversar, nu ca pe un dușman.

Ce l-a dărâmat nu este defel încălcarea celei mai mărunte legi sau violarea celui mai mic secret, ci faptul că aparent nu a spus totul despre discuțiile sale, absolut legale, cu ambasadorul Rusiei în Statele Unite din luna decembrie, atunci când a evocat aceste discuții cu vicepreședintele Mike Pence.

Este un aspect cu totul minor. Este o nimica toată în comparație cu multiplele infracțiuni, minciuni, sperjururi comise lună de lună sub Obama de indivizi ocupând aeleași funcții ca Mike Flynn.

S-ar părea că Trump nu a fost de acord cu demisia lui Flynn, care ar fi demisionat din proprie inițiativă.

Este o decizie care nu era necesară.

Zvonurile mediatice deveneau prea insistente și Mike Flynn sau altcineva a vrut să le curme în fașă. Cred că este o uriașă eroare.

Asemenea rechinilor atrași de gustul sângelui, membrii coaliției anti-Trump vor avea un apetit și mai mare.

Nu va fi ușor de înlocuit Mike Flynn și administrația Trump suferă. Ceea ce este regretabil.

Rechinii vor continua să-i dea târcoale și că încerce să muște.

Singurul delict comis în această afacere este inși din CIA în solda coaliției anti-Trump l-au ascultat ilegal, fără mandat, pe Mike Flynn, și au transmis elemente ale ascultărilor unui ziarist de la Washington Post, insuficiente pentru a reproșa vreo ilegalitate, dar suficiente pentru a crea impresia că Flynn nu i-a spus totul lui Pence.

Ascultările au fost ilegale și divulgarea a fost de asemenea ilegală. Divulgarea lor a permis ambasadei Rusiei să afle unde și cum este ea însăși pusă sub ascultare, iar această divulgare reprezintă violarea unui secret de apărare.

Coaliția anti-Trump este una infracțională. Este logic: tot ceea ce atinge Obama este infracțional.

Războiul lui Obama și al coaliției anti-Trump a fost declarat de multă vreme. Acum a înregistrat prima victorie. Strategii săi vor și alte victorii.

Ei doresc ca Statele Unite să fie guvernate de islamo-stângism.

Spuneam că în joc se află viitorul Statelor Unite și viitorul întregii lumi.

Niște State Unite guvernate de islamo-stângism ar ajunge să semene cu Europa occidentală, așa cum este ea astăzi, pe cale să se scufunde.

O lume în care Statele Unite ar fi guvernate de islamo-stângism ar fi o lume mai sigură pentru islamiști și pentru regimurile cele mai odioase și mai periculoase.

Când și-a dorit să devină președinte, Donalt Trump a știut că sarcina va fi grea. Fără îndoială, sarcina este chiar mai grea decât își imagina el.

• Hotnews:

Donald Trump ataca scurgerile de informatii “criminale” dinspre agentiile americane si il numeste un om minunat pe Michael Flynn

Presedintele Donald Trump a atacat miercuri seara scurgerile de documente si rapoarte confidentiale dinspre agentiile de informatii spre jurnalisti drept actiuni “criminale”, dupa ce consilierul Michael Flynn a demisionat ca urmare a publicarii unui asemenea raport de catre Washington Times, scrie News.ro citand Reuters.

“Cred ca este extrem, extrem de nedrept ce s-a intamplat cu generalul Flynn… tratamentul pe care l-a primit acesta, precum si documentele si rapoartele care au fost scurse ilegal, subliniez ilegal”, a declarat Donald Trump intr-o conferinta de presa comuna cu premierul israelian Benjamin Netanyahu.

De asemenea, presedintele american a precizat ca fostul consilier pentru securitate nationala este un om minunat.

Reactia dura a presedintelui vine dupa ce jurnalistii Washington Post au publicat o serie de informatii, potrivit carora angajatii echipei de campanie si asociatii lui Donald Trump au avut contacte repetate cu inalti oficiali din serviciile ruse de informatii in anul de dinainte de alegerile prezidentiale din SUA.

Se pare ca agentiile americane de informatii au interceptat comunicatiile in aproximativ aceeasi perioada in care au descoperit si dovezi ca rusii au incercat sa perturbe alegerile prezidentiale americane prin spargerea serverelor Comitetului National Democrat.

De asemenea, reprezentantii administratiei prezidentiale s-au aratat ingrijorati de scurgerile de informatii, care au fortat demiterea consilierului pentru securitate nationala Michael Flynn.

Jurnalistii Washington Post au scris ca presedintele fusese informat inca de la mijlocul lunii ianuarie de riscul de securitate reprezentat de consilierul Michael Flynn, care a purtat mai multe discutii cu ambasadorul rus de la Washington. Mai mult, consilierul l-a sunat de cinci ori pe ambasador in ziua in care administratia Barack Obama a implementat o noua serie de sanctiuni impotriva Kremlinului si a decis expulzarea a 35 de diplomati rusi din Statele Unite.

Desi avea aceste informatii despre compromiterea grava a consilierului pentru securitate nationala, care risca sa fie santajat de catre rusi, presedintele Donald Trump a ales sa nu reactioneze decat dupa publicarea unor rapoarte confidentiale de catre Washington Post.

Donald Trump: Informatiile despre contactele repetate cu Moscova sunt false

Presdintele american Donald Trump a negat joi, intr-o conferinta de presa, ca echipa sa de campanie ar fi avut contacte repetate, in ultimul an, cu serviciile de informatii ruse, precum si discutiile dintre fostul sau consilier pe Securitate Nationala si un diplomat rus, transmite AFP.

“Nu sunt decat informatii false”, a declarat Donald Trump.

“Puteti sa ziceti ce vreti despre Rusia, sunt informatii fabricate pentrua  compensa pentru infrangerea democratilor, iar presa le joaca jocul”, a adaugat presedintele american, aparandu-si fostul consilier

• ActiveNews: 

„Guvern din umbră”, agitatori, proteste. Sună cunoscut? New York Post dezvăluie: Obama comandă o armată de 30.000 de activiști anti-Trump gata să saboteze fiecare pas al noii administrații

De-alungul istoriei SUA, majoritatea foștilor președinți au ales să se mute departe de Washington DC, după ce și-au încheiat mandatul. Mulți dintre ei au făcut însă eforturi uriașe pentru a nu se amesteca in politica succesorilor lor.

Din păcate, scrie New York Post, Barack Obama a decis să facă pe dos. Noua sa casă este la doar câțiva kilometri de Casa Albă. Și, din acest „centru de comandă” va putea comanda activitatea uneri armate formate din aproximativ 30.000 de activiști anti-Trump. De altfel, subliniază ziarul american, se poate vedea cum această armată a fost deja implicată în mai multe proteste și revolte care au răsărit ca ciupercile în toată America în ultimele zile.

„Sabotaj” poate părea un cuvânt prea dur. Dar a devenit tot mai clar că Obama are de gând să facă orice pentru a submina administrația Trump.

New York Post a publicat sâmbătă un articol pe acest subiect, semnat de  Paul Sperry, intitulat „Intrigile lui Obama pentru sabotarea președinției lui Trump”. Autorul textului îl acuză direct pe Obama că a înființat „un guvern din umbră” pentru a i se opune lui Trump.

Când fostul președinte Barack Obama a spus că se simte „încurajat” de protestele anti-Trump, nu a făcut altceva decât să trimită un mesaj de aprobare pentru trupele sale. Trupe? Da, Obama are la dispoziție o armată de agitatori, care numără mai mult de 30.000 de oameni, și care vor lupta  cu succesorul republican al fostului președinte la fiecare pas istoric al președinției sale. Iar Obama le va da ordine din buncker-ul aflat la câțiva km de Casa Albă.

În ceea ce se conturează a fi o neobișnuită post-președinție, Obama nu se va limita doar la aceste acțiuni anti Trump. El trage sforile pentru a realiza ceea ce poate fi numit efectiv drept un guvern din umbră, nu doar pentru a apăra moștenirea lăsată de el, ci și pentru a sabota noua administrație și popularul său program denumit  “America First” , scrie New York Post.

„Armata de agitatori” de care vorbește Sperry este, de fapt, o rețea națională de „organizatori ai comunității”, cunoscută ca „Organizarea pentru acțiune”. Cine intră pe site-ul lor va vedea o fotografie mare a lui Obama. Nimic neobișnuit, câtă vreme „Organizarea pentru acțiune”a înflorit în timpul primei campanii prezidențiale a lui Obama.

Ziarul american susține că, dacă Hillary Clinton ar fi câștigat alegerile de anul trecut, alta ar fi fost menirea organizației, care, treptat, ar fi intrat într-un con de umbră. Victoria lui Trump a dat peste cap planurile tuturor, iar acum cei de la „Organizarea pentru acțiune” încearcă să se regrupeze, adunând bani și pregătindu-se de război. Iar una dintre primele sale bătălii va fi aceea pentru salvarea reformei sănătății Obamacare. Pentru asta a programat 400 de acțiuni de protest în 42 de state și la care vor lua parte și controversate organizații liberale precum  Center for American Progress și Planned Parenthood și MoveOn.org.

Ironia sorții este că în timp ce Obama a decis să își construiască un zid uriaș în jurul noii sale case, armata sa de activiști a pus tunurile pe Trump, acuzându-l că vrea să construiască un zid la granița cu Mexicul pentru a apăra SUA de imigranți.

Dacă lui Obama nu îi sunt pe plac zidurile, ar trebui să-l dărâme, în primul rând, pe cel din jurul casei lui, susține autorul articolului din NYP, menționând că o altă formă de sabotaj împotriva administrației Trump vine de la oamenii fideli lui Obama care încă se mai află în diverse agenții guvernamentale.

Președintele Donald Trump critică serviciile de informații din SUA, considerând că au acțiuni „ne-americane”

Președintele american Donald Trump a criticat comunitatea de informații din SUA că transmite presei informații secrete, făcând referire la un raport apărut în media, conform căruia echipa de campanie prezidențială a miliardarului ar fi comunicat cu agenți de informații ai Rusiei, scrie rt.com.

Trump a scris pe contul său de Tweeter că New York Times și Washington Post ar primi ilegal informații care ar proveni de la Agenția Națională de Securitate (NSA) și de la FBI.

Într-o altă postare, președintele american consideră că este foarte „ne-american” ca informații secrete să fie transmise ilegal, „ca și cum ai împărți bomboane”.

Remarcile vin după ce New York Times și postul CNN au prezentat un raport, bazat pe surse anonime, care pretinde că mai mulți asociați ai lui Trump au luat contact, în mod regulat, cu serviciile secrete și oficiali ruși, în timpul campaniei prezidențiale.

Președintele SUA a dezmințit informațiile, considerându-le „niște prostii” care ar trebui să acopere eșecul rivalului său, Hillary Clinton, în alegerile de anul trecut.

La rândul său, Kremlinul a descris raportul publicat în media americană ca fiind „de tot râsul”, considerând că din acesta lipsesc fapte verificabile.

Coincidență? Protestatarii anti – Trump din SUA folosesc același #rezist ca și protestatarii anti – PSD de la București. Mesaje împotriva președintelui SUA în Piața Victoriei

La începutul lunii februarie, în România au izbucnit proteste împotriva guvernului condus de Sorin Grindeanu, mișcări care continuă, chiar dacă mai firav, și în ziua de azi.

Protestatarii din Piața Victoriei folosesc cuvântul „Rezist”, pe care îl consideră un simbol reprezentativ al acestor manifestații de stradă.

Folosirea cuvântului nu este singulară, însă. În SUA, participanții la protestele împotriva lui Donald Trump folosesc și ei „Rezist”, ca hasthag și ca simbol. Un exemplu a putut fi observat recent, la San Francisco. Pe 11 februarie, câteva mii de persoane s-au strâns pentru a-i transmite un mesaj administrației Trump, după cum a informat presa locală.

Președintele Trump este contestat de stânga americană, nemulțumită de măsurile acestuia privind limitarea imigrării, prin construcția unui zid la granița cu Mexicul.

Mesajele protestatarilor americani au apărut și la București, fiind prezente în Piața Victoriei, după cum se poate vedea în imaginile de mai jos. Cel puțin o parte dintre protestatari sunt susținători ai mesajelor Partidului Democrat din SUA, cel care reprezintă stângismul de peste Ocean.

I-a cucerit deja pe americani. Sondaj Gallup: Peste 60% dintre americani cred că Donald Trump este un lider puternic, care își respectă promisiunile

Majoritatea americanilor crede că președintele Donald Trump își ține promisiunile de campanie, este un lider puternic și hotărât și poate aduce Americii schimbările de care are nevoie. Așa reiese dintr-un sodndaj recent, realizat de Gallup in perioada 1-5 februarie.

Conform sondajului Gallup, 62% dintre americanii chestionați consideră că Donald Trump își respectă promisiunile făcute în campanie, în timpe ce 36% spun că nu a făcut asta.

Întrebați dacă Donald Trump este o persoană puternic și un lider hotărât, americanii au răspuns afirmativ – 59%,  iar 40% au răspuns că nu îl consideră astfel.

De asemenea, peste jumătate din americani, 53% spun că noul președinte al SUA poate aduce schimbările de care țara are nevoie, iar 46% dintre ei nu cred acest lucru.

46% dintre cei chestionați afirmă că Trump este președintele care ține cont de nevoile oamenilor, in vreme ce 54% dintre americani au răspuns negativ.

Mai puțin de jumătate dintre intervievați, 44%, cred că Trump este o persoană corectă, demnă de încredere, 55% dintre americani considerând contrariul.

La întrebarea dacă Trump poate conduce eficient guvernul, americanii au răspuns DA  – 44% și NU – 55%.

Concluzia celor de la Gallup este, pe baza răspunsurilor date de cei chestionați, că Trump și-a început mandatul de președinte cu o largă majoritate a publicului care crede că își va ține promisiunile de campanie, că este un lider puternic care poate aduce Americii schimbările dorite. Se pare însă că cea mai mare provocare pentru Donald Trump va fi aceea de a-i convinge pe americani că stilul său mai neobișnuit și controversat de a conduce America va fi spre binele americanilor și al țării.

• ActiveNews: Colțul Anacronic: În mintea strategului de la Casa Albă

Steve Bannon este strategul șef al președintelui american Donald Trump și deține un loc în Consiliul Național de Securitate. Mulți îl văd, în acest moment, drept eminența cenușie a Washingtonului, o figură machiavelică asupra căreia establishmentul liberal și-a proiectat toate etichetele infamante: rasism, misoginism, anti-semitism, autoritarism, etc. etc.

Bannon nu se ferește de controverse, dar puține dintre acuzațiile care i se aduc stau în picioare. Cel puțin nu în forma avansată de presa mainstream. De pildă, recent, New York Times a descoperit un discurs celebru pe care ideologul Bannon, catolic declarat, l-a ținut, în 2014, la Vatican,  în care era amintit, în trecere, și numele lui Julius Evola. Cum Evola a fost, printre multe altele, un susținător al fascismului, iar în discursul lui Bannon era menționat lângă Dughin, analogia simplistă a fost propusă cu rapiditate de presa mainstream.

Noul strateg al Casei Albe nu s-a sfiit, de altfel, să antagonizeze o media oricum ostilă, iar într-una dintre primele sale declarații oficiale a numit-o “partidul de opoziție”: “Mass media ar trebui să se simtă jenate și umilite, ar trebui să tacă și să asculte un moment (…) Ele nu înțeleg țara asta. Nu înțeleg de ce Donald Trump este președintele Statelor Unite”. 

Pentru a-l înțelege, însă, pe Bannon și viziunea sa despre lume ar fi o pierdere de vreme să parcurgi rechizitoriile presei mainstream. Povestea sa, lecturile și conferințele sale sunt mult mai interesante și, întrucâtva, chiar mai problematice decât caricaturile obișnuite.

Bannnon s-a născut într-o familie muncitorească de origine irlandeză din Virginia, dar parcursul său biografic arată mai degrabă traseul tipic al unui copil provenit din elita New England-ului. După ce a absolvit Harvard, a devenit bancher de investiții la Goldman Sachs, acolo unde, potrivit propriilor mărturisiri, a fost ca și cum ar fi intrat în Societatea lui Ignațiu. “Goldman Sachs reprezenta excelența și meritocrația. Nu conta de unde vii, nu conta ce școală ai absolvit, care era religia sau etnia ta. Conta doar cât de mult munceai, cât de inteligent erai și cât de bun bancher erai pentru clienții tăi. Era ca și cum te-ai fi înscris la iezuiți (s.n.)”, declara Bannon. 

După experiența de pe Wall-Street, actualul consilier al președintelui Trump a fondat propria sa companie de investiții, specializată în media. De aici, deloc întâmplător, a ajuns să fie implicat cu un rol important în producția serialului de succes Seinfeld, pentru ca din 2012, după moartea lui Andrew Breitbart, să devină CEO al Breitbart, una dintre principalele voci ale dreptei americane, iar mai târziu șeful de campanie al lui Donald Trump.  

Astăzi, Steve Bannon este în poziția celui care are rolul de a articula noua viziune politică și culturală a dreptei americane într-un război cultural și militar pe care el îl vede în termeni cvasi apocaliptici. Pentru Bannon civilizația “iudeo creștină” se află într-un conflict pe viață și pe moarte nu doar cu virusul intern al secularismului, dar și cu amenințarea Islamului. 

“Ne aflăm în etapele preliminare ale unui conflict foarte brutal și sângeros […]  să luptăm pentru credințele noastre împotriva acestei noi barbarii ce începe, care va eradica total tot ce-am moștenit în ultimii 2000, 2500 de ani […]. Și știu că am vorbit despre secularizare mult timp, dar, dacă te uiti la cei mai tineri, în special la cei sub 30 de ani, tendința covârșitoare a culturii populare este de a seculariza în mod absolut.

Acel apel converge cu ceva ce trebuie să înfruntăm, și este un subiect foarte neplăcut, dar ne aflăm în plin război împotriva fascismului jihadist islamic. Si cred că acest război se răspândește mult mai rapid decât îl pot gestiona guvernele.”

După cum au sesizat unii comentatori, viziunea lui Bannon are similarități cu perspectiva binar – conflictuală asupra lumii, propusă de figurile mai mult sau mai puțin reale ale ISIS.

Însă, adevărata sursa de inspirație a lui Bannon sunt teoriile lui William Strauss și Neil Howe, care, în cartea lor Fourth Turning, încearcă să argumenteze o desfășurare a istoriei Americii în patru cicluri, fiecare cu o durată de aproximativ 80 de ani, declanșate de o mișcare violentă: de la Revoluție la Războiul Civil, apoi Al Doilea Război Mondial. Ultima fază, potrivit lui Bannon, a început odată cu criza economică din 2008 și reprezintă începutul unui război de proporții pe care civilizația occidentală trebuie să îl poarte în principiu cu toată lumea. 

Pe lângă marota islamică, Bannon agită și amenințarea chineză  “We’re going to war in the South China Seas in the next five to 10 years, aren’t we?”  se întreba retoric, în 2016, consilierul lui Donald Trump, și nu uită să amintească de Rusia, pe care o vede drept o “putere imperialistă”, care doar se erijează în apărătoare a tradiționalismului.

Fascinația strategului șef de la Casa Albă pentru război  se vede în preferințele sale culturale. Arta Războiului de Sun Tzu și Bhagavad Gita sunt două dintre cărțile sale de căpătâi, conform afirmațiilor unor apropiați. Așa că nu e de mirare, în acest context, de ce Bannon s-a descris drept leninist. “Lenin wanted to destroy the state, and that’s my goal, too. I want to bring everything crashing down, and destroy all of today’s establishment”, declara el în urmă cu trei ani. 

Adevăratul erou al lui Bannon nu este totuși Lenin, ci Andrew Jackson, al șaptelea președinte al SUA, al cărui portret atârnă astăzi în biroul oval al lui Donald Trump. Jackson a fost un populist antiestablishment din SUA, mason, totuși, care avea o perspectivă la fel de conflictuală asupra lumii, chiar dacă mai simplă. Astfel, pericolul pentru el  venea de la indieni, cu care a purtat mai multe războaie, englezi, “rival squatters”, establishmentul de pe coasta de est, adică aceia care folosesc “cuvinte prețioase”, și, în general, cam toți oponenții politici. Jackson s-a opus nulificării și secesiunii Carolinei de Sud, iar spre finalul vieții și-a mărturisit regretul de a nu-l fi spânzurat pe John C. Calhoun, fostul său vicepreședinte și cel care a luat partea secesioniștilor.

Din păcate, singurul punct remarcabil din agenda politică a lui Jackson, demantelarea celei de-a doua bănci centrale a SUA, nu se regăsește nici măcar partial în discursurile lui Bannon. Sau Trump.

Totuși, pentru a fi drepți, ideologul Casei Albe nu ratează ocaziile de a se pronunța împotriva Wall Street pe care o acuză de a fi sugrumat clasa de mijloc americană prin politici globaliste și prin transferul poverii fiscale. “Înțelegeți, deci, de ce oameni din clasa mijlocie care se chinuie să facă 50.000 sau 60.000 de dolari pe ani și văd taxele crescând, și vad că taxele lor vor plăti planuri de salvare sponsorizate de guvern, le veți spune că ați creat o opțiune. Acestei bănci de investiții îi veți spune “creează o opțiune pentru fraudă”. Altfel spus, toate beneficiile merg către fondurile speculative, băncile de investiții și capitaliștii de cumetrie cu creșteri de stoc și creșteri de bonus. Iar dezavantajele sunt limitate, cât timp clasa mijlocie va veni și-i va salva cu banii din taxe.” Însă legătura dintre Wall Street și FED, o conexiune frecventă în aparițiile lui Ron Paul, de pildă, nu apare în discursurile sau intervențiile lui Bannon, deși unul dintre filmele documentare produse de el incriminează banca centrală pentru dezastrul financiar din 2008. 

În materie economică, Bannon se definește ca fiind un nationalist economic, declarat împotriva partidului de la Davos, adica acei globaliști cu mentalitate de elită tehnocratică transnațională, care impun reglementări și ucazuri financiare muncitorilor din Kansas sau Colorado. Nu întâmplător, una din primele decizii ale administrației Trump a fost de a reduce reglementările în SUA și a de permite introducerea fiecărei reglementări noi doar sub condiția că alte două să dispară. Viziunea lui Bannon este aceea a unui stat mare investitor în proiecte de infrastructură, finanțate de dobânzile negative ale băncilor centrale.

Pentru tradiționaliști, punctul forte al lui Steve Bannon îl reprezintă discursul său în chestiunile morale, acolo unde a adoptat o linie catolic conservatoare clasică.“Suntem vocea mișcării împotriva avorturilor, vocea căsătoriilor tradiționale, și vă pot spune că înregistrăm victorie după victorie” , declara cu emfază în discursul de la Vatican. Pozițiile sale ferme i-au atras criticile portavocilor iezuite din interiorul Bisericii Catolice, transformate oricum de foarte multă vreme în difuzoare ale corectitudinii politice.

Este indubitabil că Bannon, care, într-un interviu din Vanity Fair, l-a descris pe Donald Trump drept “un instrument bont pentru noi”,  este o gură de aer proaspăt față de alternativa unei adminstrații LGBT, favoribilă ONU, socialismului global, adică Hillary Clinton. Dar asta nu trebuie să ne facă să fim orbi față de  viziunea maniheistă a lui Bannon, din care nuanțele au dispărut, iar partea Binelui conține o doză mult prea mare de acțiune violentă, filozofie îndoielnică și multe puncte de suspensie.

De asemenea, influența pe care Bannon o are asupra președintelui Donald Trump, nu poate fi contestată, Breitbart fiind într-o bună măsură tocmai creatorii întregului fenomen Trump. Însă speranțele unor libertarieni sau conservatori culturali în triumful unei astfel de viziuni clădite pe fundamente totuși șubrede ( vezi și absența unor referințe religioase mai tari), corelată cu weltanschauungul dialectic, sunt mai degrabă naive în context, în timp ce perspectivele apocaliptice arată mult mai realist. 

• Anghel Buturuga:

# Deci mai e cineva, totusi, interesant de Bannon. Un articol succint si bun care rezuma majoritatea punctelor relevante, de pana acum, legate de strategul lui Trump, expuse si de mine anterior. Nu as minimaliza, insa, “leninismul” lui Bannon, mi se pare imporant pentru ca poate arata un anumit mod de actiune politica.

Una peste alta, repet – cu ochii pe Dughin, care e complet irelevant pentru politica Rusiei, am ratat ascensiunea in SUA a unui ideolog cu o viziune asupra istoriei apocaliptica ce pare dispus sa transpuna aceasta viziune si in decizii strategice.

Cand stai cu ochii pe Dughin si dai de tac-su din America

S-a inventat deja termenul de bannonism:

“Bannonism. The first several weeks of the Trump administration have been intense, controversial, chaotic, and often confused. But that might very well be by design. The president’s chief advisor, Steve Bannon, has long espoused a Leninist philosophy that aims to bring the institutions of the state crashing down in order to birth a new political and cultural reality.

In a similar move, another Russian official complained Thursday that a U.S.-funded anti-missile shield in Romania represents a direct threat to Moscow. The U.S. military has long argued that the system is needed to protect from Iran, and doesn’t threaten Russia, but the Kremlin isn’t buying it. “Romania’s stance and the stance of its leadership, who have turned the country into an outpost, is a clear threat for us,” Alexander Botsan-Kharchenko, a senior Russian foreign ministry official, said.” Sursa: FP.

Inca odata: toata lumea a fost terorizata cu Dughin nasolul, Dughin noul Rasputin, profetul nebun care vai si amar, civilizatia occidentala, sariti, etc. Si, la periferie, evident, au existat si listele lui Dughin.

Dar Dughin, din punct de vedere strategic, nu exista. Rusia lui Putin este de o strategie rece, calculata, cinica si total realista.

In schimb, cum stateam noi, asa, de veghe patriei sa nu dea fantasmagoricul Dughin peste noi, iete ca omologul sau, practic, american, Steve Bannon, nu doar ca a aparut pe firmament, dar este, sa te tii bine, chiar bine infipt in ierarhia care conduce acum SUA, influentand strategia si politica securitara a acestia.

Cine e Bannon? Un apocaliptic.

Trump nu trebuie subestimat. Cum se intorc tacticile revolutionare si jurnalismul alternativ impotriva progresistilor

Cine il reduce pe Trump la caricatura pe care i-o face establishmentul perdant greseste. Nu e vorba ca e “el lider maximo” care ne aduce lumina si ne arata directia. Poate ca ce va face regimul lui va precipita, intr-un final, istoria. Poate ca e, intr-un anume fel, brutal si alimenteaza chestii rasiste.

Aici ma refer, insa, la o viziune care se regaseste in discursurile si luarile sale de pozitie. Si, probabil, la strategia din spatele sau. Daca Foreign Policy si The Daily Beast nu produc fake news, atunci e clar ca Bannon are o conceptie revolutionara de ocupare a statului si de implementare a agendei conservtoare de rit trumpian. Da, conservatorii americani au luat aminte la strategiile si tacticile gruparilor marxiste si LGBT si au preluat reteta: cucerirea pozitiilor de putere si (probabil) crearea unor structuri paralele, subminand circuitele “clasice” care apartin, probabil, in perceptia lor, “establishmentului”. Cred ca rapiditatea deciziilor luate de Trump tine si de o astfel de socoteala de putere, nu doar de punctarea la capitolul imagine in fata propriului electorat. Asta ce inseamna – sa faci tu agenda, sa dictezi tu ritmul. O agenda disruptiva – un lucru nu tocmai obisnuit pentru un conservator.

In mod ironic, presedintele Trump e mult mai mult decat Obama un presedinte al retelelor sociale si al comunicarii alternative cu publicul. In razboi fatis cu mainstream media, numita de Bannon si de Trump “adevaratul partid de opozitie”, Trump nici macar nu incearca sa-si faca aliati din aceasta tabara. El pur si simplu exploateaza prapastia creata intre marile trusturi si public, comunicand direct publicului sau. Apropo de acest public, e bine gasita ideea de “forgotten people”. Da, sunt multi oameni uitati de politica si media mainstream. Evident, lor li se adreseaza Trump, lor incearca sa le castige increderea si fidelitatea, constient, oricum, ca niciodata nu va fi inghitit de liberal-progresisti. Forgotten people, de fapt, inseamna oamenii nereprezentati.

Asadar, ce vedem in regimul aflat la inceput al lui Trump este o strategie care isi propune sa exploateze faliile unui imperiu in numele unei agende conservator-disruptive. Poti stramba din nas la retorica lui caraghioasa prin superlativele folosite la tot pasul, dar eu zic ca gresesc cei care subestimeaza ce se intampla in America sau reduc totul la o schema simplista de genul “dobitocul care calca totul in picioare”.

• Gandul.info/ Lelia Munteanu: 

Netanyahu a îngropat la Washington soluţia a două state, Israel şi Palestina, iar Trump a înecat presa într-un şuvoi de superlative

Pe scurt şi la cald:

Premierul israelian şi preşedintele american au ieşit la conferinţa de presă, care s-a încheiat cu puţin timp în urmă, ca o după o reuniune de familie. (S-a mers până acolo încât  gazda a ridicat-o în picioare pe Sara, soţia oaspetelui, care stătea în primul rând, lângă familia Kushner, ca să poată fi admirată şi aplaudată).

Cum anticipam, Netanyahu (pe care Trump din “Bibi” nu l-a scos) a obţinut ce şi-a dorit şi mai mult decât atât. Colonizarea israeliană ar trebui oprită, totuşi – Preşedintele s-a referit la această chestiune în termeni echivoci, uşor dojenitori: “Mi-aş dori să văd că domoliţi construcţiile”. Însă Israelul nu poate renunţa niciodată la controlul întregii Cisiordanii, parte a securităţii sale – a adăugat Premierul ca pe o condiţie sine qua non a unei viitoare negocieri cu palestinienii.

Soluţia a două state – Israel şi Palestina – a fost definitiv îngropată. Bibi s-a şi ferit să rostească formula “două state”, considerând că mai importantă e substanţa, iar Trump a spus că nu-l priveşte problema – două state, un stat, câte state vor părţile (a se înţelege: Israelul). Premierul n-a scăpat ocazia să se lanseze în acelaeaşi tirade antipalestiniene, cu aceleaşi argumente, pe care le-au auzit deja doi preşedinţi, cu Trump trei, de douăzeci de ani.

Cât priveşte Iranul, poziţia celor doi a fost clară: inamicul numărul 1. Pentru a impresiona auditoriul, Netanyahu a povestit vechea minciună că pe rachetele Tehranului e scrijelit în ivrit “Israelul trebuie distrus”.

Preşedintele Trump a anunţat, în stilu-i cunoscut, cu un şuvoi de superlative, o “idee nouă” de pace, a cărei iscusinţă absolută cei prezenţi nici nu şi-o pot închipui. Doar că, spre deosebire de el, care  auzit-o astăzi pentru prima oară, jurnaliştii prezenţi au intuit-o, probabil: e vechea şi obosita “soluţie regională” a lui Bibi. La această soluţie fantasmagorică a făcut aluzie, când a declarat: ”Pentru prima oară în viaţa mea, ţările arabe din regiune văd Israelul ca pe un aliat, nu ca pe un inamic”. (Dar despre asta şi mai ales despre poziţia saudiţilor sunniţi, cei mai aprigi duşmani ai iranienilor şiiţi, vom discuta pe larg într-un text dedicat).

Dacă preşedintele Statelor Unite deschisese conferinţa de presă adresându-se oaspeţilor cu “iubiţii noştri aliaţi”, premierul Israelului a încheiat-o apoteotic: “Nu există suporter mai mare al poporului şi al statului evreu ca preşedintele Donald Trump”.

Vecinii cei prietenoşi ai lui Bibi

De unde vine optimismul premierului israelian, contaminant şi pentru preşedintele Statelor Unite?

”Pentru prima oară în viaţa mea, ţările arabe din regiune văd Israelul ca pe un aliat, nu ca pe un inamic”, a declarat Netanyahu la conferinţa de presă de aseară cu Trump.
Înclin să cred că Bibi i-a vândut Preşedintelui ”soluţia reginală”, veche şi niciodată aplicabilă, ca pe o trufanda, obţinând în schimb îngroparea oficială a soluţiei ”două state în graniţele din 1967”.

Convins uşor de liderul de la Ierusalim, Donald J. Trump a aruncat peste bord, într-o conferinţă de presă ce părea mai degrabă o ceremonie de bar mitzva, zeci de ani de diplomaţie. Bietul fost Secretar de Stat Kerry, care cu toată naveta în Orientul Mijlociu n-a înaintat nici un pas în procesul de pace, declara în ultimele zile ale mandatului: ”Dacă soluţia este un stat, Israelul poate fi ori evreiesc ori democratic – nu poate fi şi una şi alta – şi nu se va simţi niciodată cu adevărat în pace”.

În afara Egiptului şi a Iordaniei, nici o ţară din zonă nu are tratat de pace cu Israelul. Multe, pur şi simplu nu-l recunosc, cu toate că relaţiile s-au mai destins, cu toate că exporturile de armament şi tehnologie militară de vârf (mai ales în Arabia Saudită) ating cifre impresionante.

Fie şi mai puţin preocupaţi de soarta palestinienilor, mai concentraţi pe propriile probleme, vecinii Israelului nu-şi vor abandona fraţii, oricâte declaraţii sforăitoare de bună voinţă ar face Israelului.

Ca să înţelegi Orientul Mijlociu trebuie să te situezi în afara retoricii. Iar, dincolo de cuvinte, situaţia e – pe scurt şi pe înţeles – următoarea: persanii şiiţi din Iran se luptă pentru supremaţie cu arabii suniţi din regatul saudit, două teocraţii  care fac jocurile de alianţe în regiune. Faptul că saudiţii sunt duşmanii iranienilor nu înseamnă că israelienii, fiind şi ei duşmani ai iranienilor, pot fi atât de prieteni cu monarhia de la Riyadh, încât să-o convingă să-i abandoneze pe palestinieni.

Lucrurile stau pe dos decât l-a făcut Netanyahu pe Trump să le creadă: pentru ca ţările arabe din regiune să privească Israelul ca pe un prieten, condiţia e – demult formulată şi neschimbabilă – un stat palestinian cu capitala în Ierusalimul de Est.

Poate că pe Trump, care l-a trimis pe şeful CIA la Riyadh cu o medalie pentru lupta contra… terorismului, îl poate înşela faptul că, în ultima vreme, Israelul şi-a îmbunătăţit relaţiile cu ţările din Golf. Ba chiar, la sfârşitul lui 2015, a deschis o misiune diplomatică în Emirate, deşi asta n-a schimbat discursul ostil, conceput pentru urechile vecinilor, al monarhiei de la Abu Dhabi.

Qatarul va sprijini financiar, în continuare, Hamas-ul, iar Arabia Saudită Cisiordania. Ceea ce nu exclude ca, împreună cu Israelul, Consiliul de Cooperare al Golfului să îngrădească prin toate mijloacele influenţa Iranului. (Apropo, Preşedintele Ruhani s-a întors aseară târziu după o cordială vizită de o zi în Kuweit şi Oman).

De reţinut ce scrie astăzi distinsul editorialist Abdulrahman Al-Rashed, de la pro-sauditul Asharq al-Awsat (“Orientul Mijlociu”): “E superficial să privim drept greşită şi riscantă armonizarea naţiunilor din Golf cu noua atitudine a Washingtonului (…). Trump e cel care se apropie de politica ţărilor din Golf, nu invers”.

În fine, Hamas are de câteva zile un nou lider, rezultat din alegeri – Yehiya Sinwar. Un personaj încă greu de citit, cu un stagiu de 22 de ani în puşcăriile israeliene. Israelienii l-au vindecat de o tumoră la creier şi speră să le fie recunoscător.

Deocamdată, în Cisiordania şi Gaza, oamenii sunt “şocaţi şi furioşi”, după declaraţiile de aseară ale lui Trump şi Netanyahu.

Secretarul general al Hizballah (“Partidul lui Allah” e sponsorizat de Iran), Hassan Nasrallah, a ameninţat astăzi că rachetele sale vor ţinti reactorul nuclear de la Dimona! (Tocmai spuneam că retorica nu trebuie luată prea în serios). Nu l-aş fi citat pe surescitatul Nasrallah, dacă presa de la Tel Aviv n-ar fi descoperit în arhivă un interviu din 2006 cu Yehiya Sinwar, care “într-o ebraică fluentă” declara resemnat:  “Înţelegem că Israelul stă pe 200 de rachete nucleare (…). Nu avem capacitatea de a dezarma Israelul”…